BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Razboiul pantofilor sport

    In 2007, la patru ani dupa ce a plecat din functia de director in cadrul grupului Alltrom, controlat de oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu si Radu Dimofte, care deschisese in franciza primele magazine Adidas din Romania, Catalin Pozdarie a revenit in comertul cu articole sportive, anuntand intrarea pe piata locala a Hervis Sports & Fashion, divizia de retail sportiv a grupului austriac Spar.

    Acum, la inca un an distanta si cinci magazine deschise in provincie, Pozdarie a ajuns cu reteaua Hervis si in Bucuresti si se pregateste pentru sase ani intensi, care ar trebui sa insemne pentru retailerul austriac nu mai putin de 45 de deschideri de noi magazine pana in 2014.

    “Un retailer mare nu tine cont de orasul in care deschide. Important este ca spatiul sa fie potrivit, in primul rand ca suprafata, si pe urma din punctul de vedere al chiriei”, motiveaza Catalin Pozdarie de ce a preferat sa deschida magazine mai intai in orase de provincie precum Cluj, Targu-Mures, Sibiu si Oradea.

    Saptamana trecuta, Hervis a deschis in cadrul centrului comercial Liberty Center din Bucuresti, pe aproape 1.600 de metri patrati al cincilea magazin al retelei, in urma unei investitii de aproximativ 3,5 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro reprezinta doar stocul de marfa.


    Cu vanzari estimate sa ajunga pana la sfarsitul acestui an la 13 milioane de euro, de aproape sase ori mai mari decat in 2007, seful Hervis in Romania spune ca tinteste, de fapt, pozitia de top in domeniul articolelor sportive, pentru care trebuie sa se lupte cu lanturi de multibranduri precum Intersport sau Famous Brands.

    “Concurenta este binevenita. Asa aratam cine este cel mai bun”, afirma Pozdarie, care considera ca, avand in vedere sensibilitatea la pret a pietei romanesti, avantajul retailerului austriac sta in oferta mare (peste 30.000 de articole de imbracaminte, incaltaminte, accesorii vestimentare si echipament sportiv pe rafturi) si in preturile mici.

    Directorul Hervis nu-si vede afacerea pusa in pericol nici dupa asteptata intrare in tara a principalului concurent la nivel international, grupul francez Decathlon. Primul magazin Decathlon va fideschis in martie 2009 in centrul comercial Militari Shopping Center in urma unei investitii de patru milioane de euro.

    Initial, magazinul va avea o suprafata de 4.000 de metri patrati, cu posibilitate de extindere pana la 5.000 de metri patrati, conform lui Fabrice Beschu, directorul Decathlon Romania. Peste zece ani, Decathlon estimeaza ca va opera 14 magazine in cele mai mari opt orase din tara, spera Beschu.

    “Piata permite o dezvoltare mai rapida, datorita cresterii numarului de proiecte de mall-uri anuntate. Dar noi depindem de termenele de predare ale spatiilor, iar daca dezvoltatorii opresc investitiile, nici noi nu ne vom mai putea duce la final planurile de extindere”, completeaza Alexandru Bratu, directorul comercial al diviziei Intersport Romania, unul dintre cei mai mari retaileri de profil de pe piata romaneasca. Compania opereaza in prezent o retea de noua magazine, urmand ca pana la finalul acestui an sa mai deschida inca doua magazine, la Suceava si Buzau. Anul trecut, Intersport a realizat vanzari de 10 milioane de euro, potrivit lui Bratu.

    Pe piata locala, produsele Intersport sunt distribuite in sistem de franciza de catre Genco Trade, filiala a grupului elen Fourlis, care este si distribuitor exclusiv pentru gama de produse electronice si electrocasnice Samsung, Mitsubishi, DeLonghi-Climaveneta. Datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2007, Genco a inregistrat o cifra de afaceri de circa 100 de milioane de euro si un profit net de peste patru milioane de euro. Extinderea retelei a fost la inceputul lui 2008 o directie importanta pentru majoritatea lanturilor de retail de articole sportive din tara. Acum insa anunturile de noi inaugurari sunt mult mai putine.

    “Sper ca bancile sa-si revina intr-o jumatate de an. E mai greu acum sa obtii finantare”, recunoaste Horia Galateanu, directorul general al Gipo, facand referire la efectele crizei mondiale. Gipo, care a fost preluata in 2006 de fondul de investitii Gemisa, a devenit, anul acesta, importatorul oficial al brandului japonez de echipament sportiv Asics. Dupa ce compania a fuzionat cu o alta firma din cadrul grupului – Sport Distribution Group, care a adus marca Diadora pe piata locala, sportul a devenit acum a doua mare divizie din cadrul Gipo. In noul format, in afara de magazinul monobrand Asics, Gipo opereaza si trei magazine Diadora (doua in Bucuresti si unul in Pitesti).

    Mult mai atent la oportunitatile de dezvoltare se declara si Dan Crisan, directorul general al Puma Sports Romania. “N-am fost in niciun fel afectati de criza pana acum, dar suntem mult mai precauti in modul de abordare a pietei”, admite el. Dupa ce a vandut in Romania timp de opt ani prin intermediul distribuitorului local Mexxem din Cluj-Napoca, Puma, unul dintre cei mai mari producatori de articole sportive din lume, si-a facut anul acesta intrarea directa in tara.

    Compania opereaza deocamdata un singur magazin propriu, la Constanta, in City Park Mall. Al doilea va fi deschis peste o luna, in outlet-ul Fashion House din Bucuresti, pe o suprafata de peste 400 de metri patrati. Iar pentru 2009, singura inaugurare de magazin certa este in cadrul Cotroceni Park din Bucuresti. “Inceputul pe cont propriu in tara a fost mai mult decat promitator”, spune Dan Crisan, completand ca infiintarea unei filiale locale a companiei este mai mult o miscare “de imagine si de consolidare a brandului pe piata”, din moment ce articolele Puma ajung acum prin reteaua de distributie inclusiv in orasele care au mai putin de 300.000 de locuitori.

    Criza mondiala nu pare sa afecteze, cel putin pentru moment, nici vanzarile Hervis Sports & Fashion. “In acest moment mai mult ne influenteaza vremea calda decat criza financiara”, spune Pozdarie, avand in vedere ca schiurile si imbracamintea de iarna ocupa un procent semnificativ in vanzarile magazinelor Hervis. Piata de articole sportive este estimata de directorul Hervis la 600 de milioane de euro in acest an. Cifra include nu numai vanzarile din cadrul magazinelor multibrand (Intersport, Hervis sau Famous Brands) si magazinele monobrand de profil (Lotto, Nike, Reebok, Adidas sau Puma), ci si pe cele din retelele comerciale (hipermarketuri si magazine cash&carry), dar si articolele no-name sau produsele vandute in piete.

    “Incet-incet, venirea retailerilor specializati face ca, in special hipermarketurile, care mult timp au acoperit golul care exista pe piata, sa-si reocupe pozitia pe care o au peste tot in lume”, conchide Catalin Pozdarie, care mizeaza pe faptul ca magazinele de brand incep sa devina prima optiune pentru tot mai multi dintre romani. Tendinta care explica si de ce Hervis are curaj acum sa-si faca planuri atat de ambitioase de extindere in toata tara.   

  • Cefin cauta miliardul de euro

    “Circa 15.000 de cupluri se casatoresc anual numai in Bucuresti in timp ce numai 3.000 de locuinte noi se finalizeaza”, socoteste Stefano Albarosa, seful Cefin Holding, ridicandu-se de la birou pentru a cauta mai multe studii privind potentialul pietei rezidentiale autohtone.

    “Salariile vor creste, treapta urmatoare a luptei dintre banci se va da pe creditele ipotecare, la noi oricum ponderea creditelor ipotecare din PIB este foarte mica si potentialul este evident.” Sunt argumentele cu care Albarosa explica de ce are suficienta incredere in piata de aici incat sa aiba pe lista proiecte de peste un miliard de euro, desi in ultimul an preturile n-au mai crescut ca inainte, iar randamentele s-au redus. Italianul recunoaste ca vanzarile in cadrul singurului proiect rezidential aflat in dezvoltare in acest moment – Cortina Residence, un proiect de lux din Bucuresti, au scazut fata de anul trecut, insa crede ca va vinde toate cele 257 de apartamente pana in luna martie a anului viitor.

    “Am vandut pana acum circa 130 si avem preturi de 2.500-2.550 euro/mp. Cred insa ca si la 2.750 de euro vom avea zeci de clienti, mai ales din noiembrie, cand vom finaliza primele apartamente si fiecare va vedea cum arata si pe ce da banii.” In ciuda crizei financiare internationale, Albarosa se declara convins ca investitiile in imobiliare vor fi profitabile in continuare. “Noi vedem ca proiecte bune merg bine in continuare”, spune CEO-ul grupului Cefin, detinut in proportii egale de familiile de oameni de afaceri italieni Albarosa si Orecchia.

    Atractia fata de sectorul imobiliar a facut ca investitiile de profil sa tina capul de afis pentru Cefin Holding – prin divizia de dezvoltare imobiliara Cefin Real Estate Asset Management, un grup care reuneste sase companii din industria auto, a caror cifra cumulata de afaceri este estimata sa ajunga la peste 600 de milioane de euro in 2010. Veniturile generate de divizia auto, din care cea mai mare companie este reprezentata de importatorul camioanelor Iveco, ii dau siguranta omului de afaceri italian, ca si faptul ca proiectele dezvoltate deja sau afl ate in diferite stadii de dezvoltare au fost vandute aproape in totalitate catre fonduri de investitii straine.

    “Anul acesta ne-am concentrat in special pe proiectele existente”, spune Stefano Albarosa, facand referire la parcurile logistice Cefin Logistic Park Arad, A1 Business Park si Cefin Logistic Park, ambele amplasate in vecinatatea Capitalei, dar si la proiectul rezidential Cortina Residence – tot in Bucuresti – si la Cefin Barbu Vacarescu, proiectul imobiliar stindard al grupului. “Lucrarile vor incepe pana la finalul acestui an – acum suntem in faza de licitatie a constructorului. Va fi un contract de 150 de milioane de euro”, spune Albarosa despre proiectul care va include cea mai inalta cladire din Bucuresti, cu 36 de etaje, un hotel ce urmeaza a fi clasificat la cinci stele si 10.000 de metri patrati de spatii comerciale.

    Proiectul de pe Barbu Vacarescu urmeaza a fi preluat treptat de catre fondul austriac de investitii Europolis, intr-o tranzactie estimata la peste 220 de milioane de euro, aceasta fiind a doua tranzactie incheiata cu fondul austriac, dupa vanzarea Cefin Logistic Park, printr-un contract de tip forward purchase (prin care investitorul se angajeaza sa cumpere cladirea dupa finalizare). “Fondurile cu care vorbeam acum un an aveau foarte multi bani si nu stiau unde sa ii investeasca”, spune seful Cefin. Acum, dezvoltarea imobiliara incetineste, ca urmare a finantarii mult mai greu de obtinut, dar si a reducerii numarului de potentiali investitori, fapt care insa are o latura pozitiva, si anume o “realiniere a cererii fata de oferta in ceea ce priveste lucrarile de constructie”.

    Contextul actual are aspecte favorabile si in opinia Ilincai Paun, director al departamentului rezidential din cadrul companiei de consultanta imobiliara Colliers International. “Cine are fonduri proprii este in siguranta, sta pe baze solide si nu are probleme. Piata actuala forteaza dezvoltatorii sa vina cu mai multi bani proprii” – ceea ce admite de altfel si omul de afaceri italian. “Daca acum doi ani puteam sa incep proiecte de 50 de milioane de euro cu 10 milioane de euro, acum pot demara doar proiecte de 30 de milioane. Ar trebui sa spunem ca inainte era mult mai usor, nu ca acum este foarte greu”, nuanteaza el.

    Atitudinea pozitiva a sefului Cefin – cel putin la nivel declarativ, este destul de rara pe plan local, in contextul crizei de lichiditati financiare disponibile pentru finantarea proiectelor imobiliare si a cresterii yield-urilor de vanzare, adica a randamentelor anuale ale potentialilor investitori. Astfel, potrivit ultimului raport la nivel european al companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis, yield-urile principale au crescut in acest an pana la 8,25% in ceea ce priveste proiectele de cladiri de birouri din Bucuresti in timp ce cele pentru sectorul de retail au crescut pana la 8%.

    Practic, cu cat acest indicator financiar are o valoare mai ridicata, cu atat randamentul anual al cumparatorului va fi mai ridicat ca urmare a unui pret mai mic platit, un yield scazut fiind sinonim cu un pret foarte bun obtinut de catre vanzator si cu o perioada de recuperare a investitiei mai indelungata pentru cumparator. Scaderea preturilor oferite pentru proprietatile afl ate la vanzare a determinat si pe RED Management, companie care dezvolta pe plan local proiecte cu o valoare investitionala de 700 de milioane de euro, sa renunte pentru moment la vanzarea proiectelor.

    “Astazi, valoarea care ar fi obtinuta prin vanzare nu ar fi in concordanta cu valoarea investitiilor sau a profiturilor care ar putea fi obtinute prin administrare”, a declarat Teodor Pop, managing partner al companiei. Compania va continua sa dezvolte proiectele incepute, incheierea unor parteneriate fiind o optiune luata in calcul.

  • Credite cu dobanda de 400%

     

    In City-ul londonez, dupa falimentul unor inventii financiare scapate de sub control, “se da al treilea razboi mondial”, spune Stephen Rice, directorul general al Provident Financial Romania, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Abia intors de la Londra, acolo unde isi are sediul grupul International Personal Finance (IPF), din care face parte si compania romaneasca, Rice spune ca in tot acest vartej financiar, pentru IPF “business is as usual” – afacerea merge la fel ca intotdeauna. In cazul IPF, “intotdeauna” acopera un interval deloc scurt, pentru ca modelul de business pe care il folosesc – vanzarea de credite la domiciliu, pentru o nisa restransa de clienti, dar pentru care percep dobanzi uriase prin comparatie cu cele din sistemul bancar – exista de 128 de ani.
     
    Modelul a fost testat mai intai pe piata britanica, iar in urma cu mai bine de zece ani au inceput sa il exporte pe alte piete, in principal din centrul si estul Europei. Mergand pe cai batatorite de atata vreme, spune Rice, pe un model de afaceri relativ simplu si standardizat in toate pietele in care sunt prezenti, britanicii nu par sa se teama prea mult de efectele pe care le va avea criza financiara asupra lor. “In perioadele precedente de recesiune, afacerea noastra a mers foarte bine”, enunta Rice un argument istoric. Argument pe care il dubleaza cu unul ceva mai pragmatic: din liniile de finantare semnate deja – una in valoare de 600 de milioane de lire, deschisa pana in primavara anului 2010 (din care la sfarsitul lunii iunie 2008 mai erau disponibili circa 243,2 milioane de lire) si o alta de 410 milioane de lire pana in octombrie 2011 – grupul are o pozitie “confortabila”. La nivelul fiecarei tari in care activeaza, sursa finantarilor pentru creditele acordate este preponderent locala, alaturi de cele atrase de la grup, spune Rice; “scopul nostru final pe toate pietele pe care evoluam este sa ajungem sa ne finantam total din piata respectiva”.
     
    Asa se face ca in Romania (“unde probabil ca vor exista cateva efecte indirecte ale crizei financiare mondiale, dar de riscul unei recesiuni e prea mult sa vorbim”), planurile initiale de extindere nu se vor schimba cu nimic. Ba mai mult, sustine britanicul, ce lucreaza pentru companie de 30 de ani si a venit in Romania dupa ce a condus operatiunile din Polonia si mai apoi din Slovacia – in vreme de criza, cand bancile strang surubul la creditare, ar fi chiar loc de o crestere mai agresiva. Surubul imprumuturilor de consum a inceput sa se stranga deja destul de serios pe piata bancara, pe de o parte din cauza noilor conditii de creditare impuse de banca centrala, dar si din cauza atentiei mai mari pe care o dau bancherii riscului de neplata.
     
    Astfel ca, daca in februarie creditul de consum inregistra o majorare anuala de circa 80%, pana in vara ritmul de crestere a incetinit constant. In august, cresterea a fost de doar 52%, potrivit statisticilor BNR, pana la un sold total de 68,5 miliarde de lei (circa 19 miliarde de euro).
     
    Pentru Provident Financial, reticenta bancherilor de a mai da cu aceeasi larghete finantari pentru consum e un avantaj neasteptat, ce vine sa completeze planurile de expansiune deja creionate intr-un moment de cotitura pentru companie. De la lansare, in 2006, si pana la jumatatea lui 2007, afacerea din Romania a functionat ca proiect pilot, faza in care investitiile in extindere sunt reduse; anul trecut, spre exemplu, au totalizat circa 2 milioane de lire (2,57 milioane de euro), dar pentru 2008 investitiile urca spre 11 milioane de euro. Cea mai mare parte a investitiei a mers spre dezvoltarea infrastructurii de vanzare, ce include in prezent 16 sucursale si alte 27 de puncte de lucru. “In prima etapa a trebuit sa demonstram ca avem un business in Romania”, spune directorul general al companiei, mai ales ca pe piata de aici modelul de business propus de ei era unic la vremea lansarii. Intre timp, la finele lui 2007, au intrat pe piata si cehii de la Profi Credit, filiala locala a grupului Profireal, prezent si in Cehia, Slovacia, Polonia si Bulgaria. Specializata in acordarea de credite de mica valoare pentru clientii individuali si firmele mici, Profi Credit si-a planificat sa acorde in 2008 credite de nevoi personale de 13 milioane de lei, urmand sa ajunga la 31 de milioane de lei in 2009 si 55 de milioane de lei in 2010. Si modelul de business al Profi se bazeaza pe colaborarea cu agenti externi, care se deplaseaza la domiciliul clientului pentru a-i vinde creditul.
     
    Un gen similar de finantare la costuri peste nivelul mediu din piata ofera si CitiFinancial, divizia de credite de consum a Citibank, care dispune de 39 de agentii si 50 de centre de retail, dar si de o forta mobila de vanzari directe cu peste 650 de agenti. Alaturi de creditele de consum, CitiFinancial mai ofera insa si un produs de finantare cu garantii imobiliare si doua programe de carduri de credit.
     
    Pentru Provident, testarea pietei printr-un proiect pilot este o procedura standard pentru orice piata noua pe care se lanseaza, adauga Rice, dand ca exemplu (cel mai recent) cazul Rusiei, unde IPF a cumparat o mica banca si unde operatiunea este acum in faza de pilot. Asa s-a intamplat insa si in Polonia (prima piata pe care au intrat, in 1997), in Cehia (1997), Ungaria (2001), Slovacia (2001), Mexic (2003). “Oricate analize ai face inainte, la fata locului trebuie sa te convingi ca un model tipic britanic poate functiona pe o piata total diferita”, explica Rice. Acum, planurile de extindere vizeaza in principal piete cu populatie numeroasa; compania ar putea patrunde in Ucraina in prima jumatate a anului 2009, potrivit informatiilor prezentate in raportul interimar de la jumatatea anului, de interes mai pot fi insa si piete precum cea din India sau Brazilia.
    Cititi continuarea articolului pe pagina urmatoare si spuneti-va parerea despre criza.

     

  • La rascruce de drumuri

    “Problema extinderii in regiune nu tine de dorinta noastra, ci de cea a dezvoltatorilor imobiliari, care nu prea sunt prezenti in Serbia si Bulgaria”, explica Dan Sucu motivul pentru care inca nu se stie exact cand se vor deschide noi magazine in afara tarii. In prezent, Mobexpert se defineste drept un retailer de mobila cu aspiratii regionale, statut asumat odata cu intrarea, in nume propriu, pe piata sarba (in 2005, cu divizia de mobila de birou Mobexpert Office) si pe cea bulgara (unde opereaza, din acelasi an, un magazin de mobila de birou si, din 2007, un hipermagazin). Atunci, in lipsa unui parc de retail, Sucu a investit 10 milioane de euro in terenul pe care este amplasat hipermagazinul din Sofia, precum si in dotarea acestuia. La un an de la spargerea ghetei pe piata vecina, Sucu spune ca nu mai este dispus sa investeasca in constructia unei a doua unitati in Bulgaria si ca asteapta un dezvoltator care sa preia din costuri.
     
    Dar cum ritmul de dezvoltare a parcurilor de retail de acolo nu este nici pe departe la fel de alert precum cel din Romania, planurile initiale de a opera, pana in 2011, cinci magazine in Bulgaria, Serbia, Republica Moldova si in Ucraina ar putea fi puse sub semnul intrebarii. Ucraina ii pare totusi diferita, pentru ca acolo regaseste un mediu de business familiar. “Ucraina se dezvolta precum Romania. Dezvoltatorii construiesc acolo ca dupa o reteta romaneasca, deja stiu ce-si doresc retailerii romani si vor sa ne atraga in parcurile de retail de acolo”, spune proprietarul Mobexpert, apreciind ca intrarea efectiva pe piata ucraineana se va produce in 2010-2011, cel mai probabil printr-un magazin amplasat in Odessa. “Reteta romaneasca” despre care vorbeste inseamna de fapt concentrarea mai multor mari retaileri in jurul unui hipermarket alimentar, centrul de atractie al oricarui parc de retail; modelul s-ar putea aplica in afara granitelor intr-o formula deja exersata pe plan local, care a adus in acelasi loc Mobexpert, Media Galaxy (parte a grupului Altex, controlat de omul de afaceri Dan Ostahie) si Carrefour, in parcul de retail din zona Baneasa a Capitalei. Una peste alta, planul lui Sucu este ca Mobexpert sa numere 26 de magazine la nivel regional pana la sfarsitul lui 2011.
     
    Deocamdata insa, problemele din Romania ii ocupa tot mai mult timp. Infiintata in 1993 ca o afacere de import si distributie de mobilier, Mobexpert a inceput apoi sa si produca, momentan existand opt fabrici de mobilier in cadrul grupului, la Bucuresti, Dej, Targu-Mures si Suceava. Chiar daca Mobexpert a ajuns unul dintre cei mai mari producatori autohtoni, seful acestuia tine sa precizeze mereu ca holdingul pe care il conduce este, in primul rand, o afacere in retail – o atitudine lesne de inteles daca ne uitam la cele mai recent evolutii ale pietei de profil. Dan Sucu afirma ca productia a devenit o adevarata aventura si ca anual inregistreaza pierderi de 3-5 milioane de euro anual pentru trei dintre fabricile producatoare de mobila ce nu fac parte din holding (care nu au o productie preponderent destinata magazinelor Mobexpert), dar in cadrul carora este prezent ca actionar.
     
    Situatia este tinuta sub control prin acoperirea pierderilor cu cresterile de vanzari obtinute din retail, iar seful Mobexpert se gandeste la solutii de eficientizare a operatiunilor care nu produc profit, desi contextul actual nu este deloc incurajator. Un exemplu de care aminteste este cel al singurei fabrici IKEA din Romania. Dupa mai multi ani in care s-a confruntat cu serioase probleme de rentabilitate (de exemplu, numai anul trecut, la o cifra de afaceri de 16,3 milioane de euro, a raportat pierderi de 2,8 milioane de euro), la care s-au adaugat cele cauzate de cresterea cu peste 70% a preturilor la materiile prime, IKEA s-a vazut nevoita sa inchida portile fabricii Swedwood din Siret, concediind 550 de angajati. “Nu-mi permit sa concediez, ca IKEA, atatia oameni. Nu este stilul romanesc de a face afaceri, de aceea incerc sa le dau de lucru fabricilor care aduc pierderi, in speranta ca intr-o zi isi vor reveni”, sustine Sucu, dar se fereste sa dezvaluie numele unitatilor respective. Ca parte a planului de resuscitare a fabricilor aflate in dificultate, s-a gandit la orientarea productiei catre articole de mobilier care sa se constituie in variante mai ieftine la produsele de import. “Majoritatea producatorilor romani ofera un pret corect pentru mobilier, dar mobilierul presupune mai putin design si a inceput sa-si piarda din atractivitate, atata vreme cat clientii vor acum sa se simta acasa ca in vacanta pe insula Bali”, comenteaza Dan Sucu.
     
    Totusi, criza financiara internationala e de asteptat sa creasca importanta pretului redus, ca argument de convingere a clientilor. Iar in acest context ar putea avea loc si intrarea in Romania a “discounterilor puri”, dupa cum ii numeste Sucu, al caror unic argument ar fi oferirea celui mai mic pret. IKEA nu este, in opinia sa, un discounter cu adevarat, iar despre nou-intratul lant austriac Kika, “ramane de vazut daca formula sa de business (produse de la cele mai mici preturi pana la cele mai mari, n. red.) va avea succes”.
     
    In asteptarea unor noi competitori, calculele creionate de Sucu, care vizeaza trecerea pragului de 200 de milioane de euro cifra de afaceri anul acesta, mai mult cu 16% fata de anul precedent, ar putea suferi schimbari. Explicatiile tin de fluctuatiile cursului leu/euro, dar si de incetinirea ritmului de dezvoltare a pietei imobiliare, de care cea a mobilei este strans legata.
     
    “Piata mobilei din Romania a crescut sustinut in ultimii ani si asteptarile producatorilor pentru 2008 sunt ca ea sa se mentina la acelasi nivel”, afirma seful companiei de consultanta A.T. Kearney, Bogdan Belciu. In conditiile in care expansiunea in sectorul imobiliar a incetinit sensibil anul acesta, adauga Belciu, iar creditele de consum sunt din ce in ce mai limitate, perspectivele in industria mobilei nu mai sunt la fel de optimiste ca in 2007, “iar efectele se vor resimti in 2009”.
     
    Recentele evolutii, care au adus euro in pragul de patru lei, i-au amintit lui Dan Sucu de inceputul lui 2000, cand s-a aflat intr-o situatie asemanatoare, ceea ce-l determina acum sa afirme ca nu numai productia, dar si intocmirea bugetelor a devenit o aventura. Chiar si cu socotelile facute la 3,75 lei pentru un euro insa, seful Mobexpert spera intr-o normalizare a cursului si adauga ca planurile sale, atat cele pentru piata interna, cat si pentru magazinele din strainatate, raman in picioare. 

  • Cati bani inghite vantul?

    Asa s-a intamplat in cazul Enel, care a cumparat un proiect de 200 MW de la Blue Line, si intr-o maniera asemanatoare s-a intamplat la tranzactia CEZ cu Continental Wind Partners. Companiile au anuntat o valoare, de 1,1 miliarde de euro, care cuprinde insa atat pretul achizitiei, dar si investitiile care vor fi facute pentru dezvoltarea parcului eolian. Tranzactia dintre Iberdrola si romano-elvetienii de la Rokura a dezvaluit de asemenea un pret, dar spaniolii au refuzat sa spuna ce anume include acesta si daca toti acesti bani au ajuns sau nu la dezvoltatorul local.

    In tranzactia de saptamana trecuta, companiile au anuntat ca pretul de achizitie platit de Energias de Portugal pentru proiectul de 228 MW din Dobrogea dezvoltat de Renovatio Power (o companie inregistrata in Cipru) a fost de 8,4 milioane de euro. De fapt, dupa cum arata un comunicat al companiei de consultanta Wind Expert, acesta a fost doar pretul consultantei pentru proiectul respectiv. “Serviciile de consultanta furnizate de Wind Expert pentru cele doua proiecte au constat in identificarea de locatii, realizarea studiilor de vant, a studiilor de fezabilitate, obtinerea autorizatiilor necesare si realizarea designului de parc eolian”, explica Alexandru Teodorescu, director general al Wind Expert si actionar minoritar, cu 5%, al unuia dintre cele doua proiecte achizitionate de EDP.

    Practic, Alexandru Teodorescu spune ca a facturat clientului Renovatio Power 8,4 milioane de euro – contravaloarea livrarii la cheie a celor doua proiecte, pretul consultantei per MW fiind in jur de 30.000 de euro. Daca din banii luati de la EDP, Renovatio si-a platit doar consultantul, intrebarea automata este cu ce bani se alege fostul proprietar. Aici intra in scena metoda clasica prin care EDP achizitioneaza proiecte. In comunicatul dat de EDP, compania portugheza spune ca pretului de 8,4 milioane de euro i se va adauga o taxa de succes.

    Aceasta ar putea dubla valoarea tranzactiei, daca ar fi echivalenta cu cea din cazul proiectului achizitionat de EDP in Polonia (portughezii au cumparat anul trecut in Polonia un proiect de 1.022 MW pentru care au platit 54 de milioane de euro, dar care prevede si o taxa de succes de 40.000 euro per MW, care va fi platita cand proiectul va fi in faza de maturitate). Daca taxa ar fi la fel si in Romania, proprietarii care au vandut ar mai putea incasa aproximativ inca aproximativ 9,3 milioane de euro. Sau, daca proiectul va permite dezvoltarea maxima a capacitatii proiectului (mai precis, daca se va reusi dezvoltarea a 750 de MW – totalul celor patru etape de constructie, respectiv punerea in practica a celor 400 MW aflati in faza de prospect), ar putea fi vorba de o taxa de succes de 30 de milioane de euro.

    “Mi se pare o metoda foarte corecta de achizitie; in felul acesta se evita ca fostul proprietar sa lase balta dezvoltarea afacerii sau sa vanda un proiect cu lipsuri mari”, spune Alexandru Teodorescu. El se declara multumit si de faptul ca EDP a comunicat acest pret, facand astfel putina lumina asupra pretului real de dezvoltare a unui proiect de energie eoliana. “Intotdeauna lucram cu taxa de succes”, a declarat pentru BUSINESS Magazin un oficial al companiei portugheze.

    Principala motivatie pentru existenta acestei taxe de succes este faptul ca pe piata energiei eoliene, o piata destul de tanara, se avanseaza zeci de proiecte cu capacitati foarte mari, care par deseori dificile sau chiar imposibil de pus in practica: “In acest fel evitam sa platim ceva ce ar putea sa nu iasa cum trebuie: pe de o parte ne punem la adapost, iar pe de alta parte dezvoltatorul care ne-a convins si ne-a vandut proiectul lucreaza cu noi pana in faza finala de implementare si atunci isi poate lua acest comision, daca lucrurile merg bine”. Oficialul companiei portugheze nu vrea sa ii apara numele deocamdata. Prefera sa mai treaca putin timp si sa poata inainta cu proiectul, pentru a putea avea ceva mai concret de spus.

    O parte din cauze sunt legate tot de faptul ca in aceasta piata a energiei eoliene se vorbeste mult si de multe ori nefondat. Deocamdata, deabia au facut achizitia, pe care o vad ca pe o amprenta importanta in extinderea lor in Europa. Anul trecut, EDP Renovaveis, compania de productie verde controlata in proportie de 77% de EDP si listata separat la bursa de la Lisabona, a facut primii pasi in Europa de Est achizitionand anul trecut Relax Wind Parks, un proiect de 1.022 MW in Polonia, cu 54 de milioane de euro. Proiectul include insa si o ferma de 120 MW capacitate deja instalata, restul de proiecte urmand a fi puse in functiune pana in 2010, cand fostul proprietar ar mai putea castiga inca aproape 40 de milioane de euro.

    Intrarea in estul Europei face parte dintr-un plan de extindere atent gandit de strategii portughezi, care au dezvoltat intai proiecte de energie eoliana la ei acasa (unde detin 20% din productia de energie eoliana, cifrata in total la 3.000 MW, care la randul ei reprezinta 10% din totalul productiei la nivel national). Extinderea Renovaveis a urmat in Europa de Vest, unde a instalat turbine eoliene in Franta si Belgia, apoi s-a mutat peste ocean, facand una dintre cele mai mari achizitii in acest domeniu anul trecut, cand a cumparat Horizon Wind Energy. In iulie 2007, Horizon Wind Energy era evaluata la 2,7 miliarde de dolari (2,1 de miliarde de euro) de catre proprietarii ei, compania de investitii Goldman Sachs.

    Proiectul este deocamdata, conform companiei portugheze, cel mai mare proiect de energie eoliana din Statele Unite, cu 2.000 MW capacitate instalata (la inceputul lui octombrie a fost lansata cea de-a 13-a ferma in Oregon, de 104 MW) si care ar trebui sa atinga 9.000 MW in urmatorii cinci ani in cele 15 state americane unde opereaza EDP Renovaveis. Horizon a fost de fapt si singura achizitie la care EDP nu a platit taxa de succes – pentru ca “proiectul este mare, piata este flexibila si mai experimentata decat cea europeana”, dupa cum spune oficialul portughez. Este de asemenea vorba de faptul ca proiectul din Statele Unite a venit perfect in completarea strategiei EDP, care a lucrat intensiv in ultimii ani si si-a stabilit ca obiectiv constructia a 1.400 MW in fiecare an, in oricare dintre cele trei piete in care actioneaza (Portugalia, Europa sau Statele Unite). Iar achizitia din Romania a fost conforma cu acest plan, dat fiind ca EDP estimeaza ca va incepe constructia proiectelor de aici in aproximativ trei ani.

    “In trei ani vom termina cea mai mare parte din proiectele din Statele Unite si vom construi in Europa”, spune reprezentantul EDP. Cand spun “in Europa”, oficialii EDP se gandesc in special la noi piete pentru energia eoliana, precum Romania sau Polonia, dar si la Portugalia si Spania, care au acum un potential de crestere important. Conform unor studii dezvoltate de Emerging Energy Research (EER), Spania este acum cea mai atractiva piata pentru dezvoltarea de proiecte de energie eoliana, depasind Germania in 2008 ca rapiditate a cresterii acestui domeniu. Estimarile EER arata ca Spania ar trebui sa instaleze capacitati de 20 GW de energie eoliana pana in 2015, ceea ce ar reprezenta un sfert din totalul capacitatii de energie eoliana care s-ar construi in Europa pana atunci.

    In acest tablou, Romania, care ar putea suporta in urmatorii ani maxim 2.000 MW din energie eoliana, ramane doar o speranta din punctul de vedere al sanselor ca sistemul de transport sa se dezvolte si sa accepte mai mult. Deocamdata, piata asteapta ca proiectele intrate in portofoliul unor companii precum CEZ, ENEL, EDP sau Iberdrola sa inceapa sa se dezvolte. Cele mai avansate dintre ele, cum ar fi proiectul CEZ, ar trebui sa intre in faza de constructie incepand cu 2009. Altele, precum proiectele EDP, ar ajunge in aceasta etapa in trei ani, cand se estimeaza ca cei mai multi dintre megawatii acceptati de Transelectrica ar ajunge la aceasta etapa de constructie. Abia de aici EER va incepe sa contabilizeze si Romania, mai ales daca Transelectrica va mari procentul energiei electrice care poate proveni de la centrale eoliene.

  • Eu sunt angajatorul cel bun!

    “Pentru angajati e foarte important ca pe langa salariu sa aiba parte si de alte beneficii care ii sunt utile si care ii ofera o anumita siguranta”, spune Anca Georgescu, director de resurse umane in cadrul Romtelecom, iar acest gen de avantaje reprezinta metoda cea mai eficienta in fidelizarea angajatilor sau atragerea candidatilor. Atunci cand compania a stabilit pachetul de beneficii pe care il primesc angajatii, Anca Georgescu spune ca s-a tinut cont, pe langa tendintele de pe piata, de profilul angajatilor.

    “Atunci cand ai angajati cu o medie de varsta de 40 de ani, e important sa le oferi lucruri care sa ii ajute intr-adevar. De aceea am inclus abonamente la clinici medicale private, am incheiat contracte cu mai multe banci prin care angajatii pot lua credite in conditii preferentiale sau isi pot deconta cheltuielile de concediu intr-o limita de 500 de euro”, enunta directoarea de resurse umane de la Romtelecom. Exista, desigur, pachetele clasice de beneficii, care cuprind bonuri de masa, abonamente la clinici medicale private sau instrumente clasice de lucru, precum laptop, telefon mobil si masina de serviciu, dar si pachete care tin de specificul companiei sau al domeniului.

    Astfel, daca Vodafone sau Romtelecom ofera reduceri la telefoane, accesorii si abonamente telefonice in retea, companiile din domeniul financiar ofera, in primul rand, beneficii precum credite preferentiale, asigurari de viata sau pensii private si facultative. “Pe langa beneficiile clasice, acordam si unele speciale, cum ar fi creditele preferentiale, care reprezinta un produs care fidelizeaza angajatii”, precizeaza Adela Jansen, director executiv de resurse umane in cadrul BRD. Angajatii unor astfel de institutii financiare nu sunt insa scutiti de obligatia de a indeplini conditiile obisnuite de creditare. Diferenta consta in dobanzi si comisioane preferentiale, aprobate, la randul lor, de BNR.

    “Daca angajatul care a luat un astfel de credit decide sa plece din banca, poate pastra creditul, dar nu mai beneficiaza de conditiile preferentiale”, completeaza Jansen. In ultimul timp, tot mai multe companii au inclus insa in pachetul de beneficii extrasalariale si produse sau servicii care nu tin de domeniul lor de activitate. “E o chestiune care tine in primul rand de competitivitate, de a sti cum sa te plasezi in ochii angajatilor si ai candidatilor ca angajator”, considera Jean François Picard, vicepresedinte responsabil de HR la A&D Pharma.

    A&D Pharma a elaborat un pachet care cuprinde de la bonuri de masa, servicii medicale gratuite sau asigurare de viata pana la conditii preferentiale de lucru cu cateva dintre cele mai importante banci din Romania, transport gratuit catre si dinspre sediul central al companiei, masa de pranz asigurata la sediul central si la depozitele teritoriale, precum si reduceri pentru produsele vandute in reteaua Sensiblu si retelele unor parteneri. In plus, angajatii beneficiaza de un set de instrumente de lucru care poate cuprinde autoturism de serviciu, telefon sau blackberry, laptop si conexiune mobila la internet. Acestora li se adauga diverse bonusuri individuale sau de grup, in functie de performanta, care pot consta in excursii in tara sau strainatate.

    “De asemenea, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, 1-8 martie, 1 iunie, angajatii si copiii lor beneficiaza de evenimente si cadouri speciale”, mentioneaza Picard. Beneficiile se acorda in functie de cerintele postului fiecarui angajat, dar si de pozitia ierarhica din companie si sunt corelate cu performanta, fiind acordate in functie de gradul de realizare a obiectivelor stabilite. De asemenea, pentru angajatii care implinesc 10 ani in companie sunt acordate bonusuri suplimentare. Cum sunt percepute de catre angajati aceste pachete? “Pentru ei sunt foarte importante. Intotdeauna un angajat va aprecia ca poate merge gratuit oricand la o clinica medicala buna sau ca poate lua un credit in conditii preferentiale”, raspunde Anca Georgescu, director de resurse umane al Romtelecom.

    Chiar daca pachetele extrasalariale reprezinta investitii uneori considerabile din partea companiilor, castigul este resimtit de catre ambele parti: daca pentru angajat inseamna un ajutor material de multe ori important, pentru angajator reprezinta o strategie buna de retentie a angajatilor si o metoda eficienta de a-si crea imaginea de “angajator de top”. Este un obiectiv pe care cei mai multi il recunosc. “Ne propunem sa fim vazuti ca un <angajator de top>, atat prin pachetul salarial oferit, cat si prin posibilitatile de dezvoltare a carierei in interiorul grupului. Asa ca pachetul standard include, pe langa salariul de baza si comision, o serie de alte beneficii, de la telefon mobil, asigurare medicala, de care beneficiaza si familia angajatului, masina si buget de benzina pana la traininguri in cadrul companiei”, precizeaza Roxana Niciev, HR manager la compania imobiliara CBRE Eurisko.

    In urma preluarii Eurisko de catre CBRE, angajatii au ocazia de a participa la trainingurile interne ale companiei pe diverse teme legate de piata imobiliara, management si leadership, prioritate avand managerii si brokerii cu vechime in companie. In conditiile in care CBRE Eurisko estimeaza ca anul acesta va inregistra o cifra de afaceri de 21 de milioane de euro, bugetul alocat pachetelor de beneficii extrasalariale pentru angajati se ridica la aproximativ un milion de euro.

    Cat de mult profita angajatii de aceste beneficii? “Toti angajatii folosesc din plin beneficiile pe care le acordam: cumpara telefoane mult mai ieftin, au abonamente foarte avantajoase, deci nimic din ceea ce oferim nu ramane neutilizat”, afirma Niciev. Si mai mult decat atat, cazurile cand la angajare negocierea porneste direct de la pachetul de beneficii au devenit din ce in ce mai frecvente.

  • Regimul de slabit al Bursei

    Pentru multi dintre investitorii la Bursa ultimele doua luni au fost cu siguranta cele mai negre pe care le-au trait vreodata. Sedinta de vineri a adus din nou panica pe Bursa, care a inregistrat din nou pierderi mari, determinand suspendarea tranzactiilor, pentru a doua oara in aceasta luna. Bursele europene inregistrau si ele scaderi de 7-8%, in conditiile in care raportarile financiare ale companiilor arata scaderi de profituri.

    Indicele BET, al celor mai importante zece companii romanesti listate, a pierdut aproape 50% din valoarea afisata pe 2 septembrie si doar absenta din piata a actiunilor Bancii Transilvania a facut ca pierderile sa nu fie mai mari, iar indicele SIF-urilor, BET-FI, s-a prabusit cu 68%. Niciodata in istoria Bursei de la Bucuresti nu s-au mai vazut pierderi atat de mari intr-un interval atat de scurt. Scaderile inregistrate de la inceputul lunii septembrie, de la izbucnirea violenta a crizei financiare pe piata americana, pana vinerea trecuta sunt mai mari decat cele suferite de indicii bursieri de la maximele atinse pe 24 iulie 2007 pana in acel moment (adica mai bine de 13 luni).

    In intervalul 24 iulie 2007 – 2 septembrie 2008, BET-ul pierduse 48,5%, iar BET-FI a scazut cu 62%. Partea mai rea este ca, daca la inceputul lui septembrie mai existau sperante ca situatia s-ar putea schimba, acum optimismul a disparut complet din piata. Brokerii si investitorii s-au resemnat cu gandul ca scaderile au prins radacini puternice pe Bursa si nimic nu mai pare sa poata schimba acum situatia. “Trebuie sa recunoastem ca deocamdata n-avem niciun semnal bun. E evident ca trendul e de scadere si nu se vad perspective ca s-ar putea schimba ceva”, spune Iulian Panait, presedintele firmei de consultanta in domeniul investitiilor pe piata de capital KTD Invest.

    Si cine ar mai putea spera acum la ceva bun, cand bursele se prabusesc pretutindeni: in SUA, in Europa, in Asia, cand toata lumea vorbeste despre intrarea in recesiune a economiei mondiale, iar masurile concertate ale marilor puteri economice ale lumii de a injecta sute de miliarde de euro in sistemul financiar parca nici nu ar fi existat. Resemnarea se vede pe Bursa in fiecare zi, actiunile celor mai importante companii romanesti arata ca, oricat ar fi scazut pana acum, mai este loc de scadere, iar SIF-urile pierd aproape zilnic cate 10%. Petrom, cea mai mare companie romaneasca, a ajuns sa valoreze 2,5 miliarde de euro, mai putin decat la privatizare, SIF-urile au cazut sub 100 de milioane de euro, valoare care nu mai acopera nici o treime din activele lor.

    “Un lucru e clar: vanzatorii sunt mult mai multi si mai puternici decat cumparatorii. Vineri am inregistrat a opta zi consecutiva de scadere mare”, constata Panait. Cine vinde insa in aceste conditii, cand multe actiuni au ajuns la nivelul de la inceputul lui 2004? Brokerii sustin ca cea mai mare presiune vine din partea fondurilor straine de investitii, care incearca sa faca rost de lichiditati, in conditiile in care se confrunta la randul lor cu retrageri importante din partea investitorilor. Vanzarile fondurilor straine s-au vazut in ultimele doua luni la nivelul tuturor pietelor din regiune, care au inregistrat la randul lor scaderi puternice. Iesirile de capital strain au facut ca bursele din Europa Centrala si de Est sa nu poata profita de revenirile de pe pietele vestice si sa inregistreze pierderi mult mai mari.

    “Trebuie sa remarcam ca doar bursele din regiune au scazut foarte puternic, in conditiile in care pietele occidentale au mai avut si reveniri semnificative. Bursa de la Bucuresti nu este un caz special. Si piata din Polonia a inregistrat scaderi puternice”, explica Panait. Indicele WIG20 al Bursei din Varsovia a scazut de la inceputul lunii septembrie cu aproape 43%, la fel ca si indicele BUX al Bursei de la Budapesta. Pierderi mai mari s-au inregistrat pe pietele din Cehia si Austria, unde indicii au scazut cu 48%, respectiv 51%. Brokerii spun ca vanzarile fondurilor de investitii sunt determinate de factori externi acestora, ceea ce face ca pretul sa nu mai conteze.

    “Pe de o parte aceste fonduri se confrunta cu retrageri foarte mari din partea clientilor si este posibil ca unele sa fi intrat in lichidare, deci nu mai conteaza pretul la care sunt valorificate activele. Pe de alta parte, multi strategi ai pietei recomanda cash-ul, iar unii investitori par sa prefere cash-ul cu orice pret”, explica Adrian Manaila, presedintele societatii de brokeraj Eldainvest din Galati. El mai spune ca vanzarile fondurilor de investitii imping si alti investitori sa vanda din cauza perspectivei unor noi scaderi. “Ceilalti investitori nu pot sa gandeasca pe termen lung in aceasta conjunctura. Daca tu nu vinzi, vand altii si-ti distrug portofoliul”, arata Manaila.

    Printre fondurile care au inceput sa-si reduca detinerile de pe Bursa se numara si cele administrate de americanii de la Artio Global (fosta Julius Baer Investment Management). Artio International Equity Fund, cel mai mare investitor strain de pe Bursa, si-a redus detinerea la producatorul de medicamente Biofarm sub 5%, iar unii brokeri sustin ca fondul a vandut si alte actiuni din portofoliu. Fondul detine pachete importante de actiuni la Petrom, BRD, Rompetrol Rafinare si la SIF-uri. Un alt investitor important de pe Bursa, fondul olandez MEI Roemenie en Bulgarije, a suspendat rascumpararile din partea propriilor investitori, motivand ca nu-si mai poate valorifica participatiile fara pierderi uriase.

    “Am decis sa inchidem fondurile pentru a proteja investitorii care nu intentioneaza sa vanda in viitorul apropiat. Sa vinzi acum este cel mai prost lucru pe care il poti face. Trebuie sa stai, sa astepti si sa acumulezi”, spune Peter Mars, reprezentantul MEI. Brokerii spun insa ca printre vanzatori se regasesc si investitori locali, care fie au de returnat credite luate pentru investitii, fie au intrat in piata in ultimele luni si acum incearca sa-si limiteze pierderile. “E greu de inteles cine vinde. Acum vinde doar cine are nevoie urgenta de cash sau e foarte speriat, cum sunt majoritatea micilor investitori. De obicei, micii investitori pierd cel mai mult in perioade de astea”, sustine Iulian Panait.

    “Vanzarile sunt realizate de cei care au intrat si au iesit din piata de mai multe ori in ultimele luni. Pentru cine a cumparat anul trecut in august, scaderea de 10% nu mai inseamna mare lucru, insa cine a cumparat acum o luna si i-a scazut portofoliul la jumatate e normal sa intre in panica”, explica Panait. Desi sustin ca preturile actiunilor au devenit foarte atractive, majoritatea brokerilor recomanda micilor investitori sa nu parieze impotriva trendului in aceasta perioada, deoarece nimeni nu poate spune cat vor mai dura scaderile.

    “Avand in vedere ca nu stim cand se vor opri scaderile, exista riscul ca investitorii care ies acum sa piarda revenirea si sa nu-si mai poata recupera pierderile, de aceea, daca au actiuni, acum nu ar fi momentul sa le vanda. Pentru cei care au bani, insa, ar fi mai recomandat sa nu-si sporeasca riscul. Pentru psihicul lor ar fi mai bine sa intre abia dupa ce se va contura un trend de crestere”, spune Panait.

  • Mamutul care seamana cu RENEL

     

    Anul trecut, comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, se declara ingrozit de perspectiva infiintarii unui colos care sa cuprinda toate companiile de energie detinute de stat in Romania. Piebalgs considera ca o asemenea initiativa ar crea un monstru greu de controlat, care ar intoarce piata de energie de unde a plecat, eliminand progresele pe care le-a facut pana acum. Prin eliminarea progreselor, comisarul european se referea la modul in care Romania a reusit sa treaca de negocierile pentru capitolul 14 (energie) din raportul de aderare, tocmai prin faptul ca a reusit sa sparga monopolul RENEL, fosta regie nationala de electricitate, si sa liberalizeze incetul cu incetul piata.
     
    “Decizia de a infiinta totusi o astfel de companie da impresia ca Romania s-a conformat unor reguli doar pentru a intra in UE si acum a decis sa renunte la ele”, spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie si fost director al ANRE in perioada cand s-a dezmembrat RENEL si au inceput negocierile cu UE pentru capitolul 14. “UE ne-a iertat pentru alte domenii care nu mergeau, deoarece reusisem sa facem o piata de energie cat de cat functionala, dar acum problemele vor reincepe”, spune Constantinescu.
     
    Problemele la care se refera el sunt legate in special de crearea unui monopol, dar si de faptul ca gradul de transparenta la care ajunsese piata va scadea. Crearea de monopol se refera la faptul ca noua companie va detine jumatate din capacitatea nationala de productie, dar procentul va creste la 70% in orele de varf si la 90% cand vine vorba de servicii de sistem (Hidroelectrica asigura 90% din serviciile de urgenta la nivel national, putand pune in functiune grupuri pentru acoperirea deficitelor).
     
    Studiul de fezabilitate pentru infiintarea noii companii facut de KPMG arata ca, odata cu crearea noii Electrica, Romania ar ramane cu cinci companii active pe piata de productie a energiei (Electrica, Nuclearelectrica, Elcen, Termoelectrica si Complexul Energetic Craiova), numar inca mare fata de media din tarile UE (3,23).
     
    “Infiintarea noii Electrica este in concordanta cu ce se intampla si in UE, unde concentrarea pietei in sectorul energetic este in crestere, atat datorita integrarii verticale, dar si numarului ridicat de fuziuni si achizitii”, arata raportul KPMG. Aceasta a fost si justificarea premierului Calin Popescu-Tariceanu la anuntarea vestii ca pana la urma societatea de stat se va infiinta: “Statul roman avea nevoie de o companie puternica si destul de mare cat sa intre in top 25 al companiilor energetice din Europa”.
     
    Crearea unei companii care sa poata face concurenta sau macar rezista in fata unor nume europene mari si cu istorie in spate (gen CEZ din Cehia, E.ON din Germania sau EdF in Franta) a fost aprobata de guvern prin ordonanta de urgenta, dar mai are inca de asteptat cel putin doua aprobari importante: a Consiliului Concurentei din Romania si a autoritatii europene de concurenta. “Daca   se vor face cateva amendamente la proiectul initial si statul va fi ferm ca noua companie va actiona respectand principiile pietei libere, s-ar putea sa treaca de aceste autoritati, mizand pe cartea ca Romania este cam singura tara europeana fara o companie puternica in energie”, spune Jean Constantinescu.
     
    Conform proiectului aprobat de guvern, noua Electrica, in portofoliul careia vor intra doar companii profitabile de pe piata de energie (atat Electrica, dar si complexurile Rovinari si Turceni si mai ales Hidroelectrica sunt printre firmele de stat cu cele mai stabile pozitii), va avea o cifra de afaceri de 3,3 miliarde de euro, urcand pe al doilea loc in clasamentul dupa cifra de afaceri al companiilor din domeniu, dupa Petrom.
     
    Formula aleasa de Guvern, care exclude companiile neprofitabile, elimina una dintre principalele critici legate de proiectul initial de infiintare a colosului energetic, si anume ca ar presupune un fel de subventie, iar banii din companiile profitabile ar intra in cele neprofitabile. Or, atat Complexul Energetic Craiova (care nu este tocmai neprofitabil, dar nici nu este atat de rentabil precum celelalte doua), dar mai ales Termoelectrica nu au fost incluse in noua societate. Explicatia neoficiala in legatura cu pastrarea Termoelectrica in afara acestui proiect a fost faptul ca ea are deja o serie de proiecte in parteneriat cu investitori privati, in timp ce noua structura trebuie sa fie exclusiv de stat, cel putin deocamdata, pana la listarea la bursa prevazuta pentru anii urmatori – insa nu mai tarziu de un an de la formarea efectiva a companiei. 
     
    Acelasi a fost motivul si pentru neincluderea in proiect a Nuclearelectrica, companie care are de asemenea proiecte in asociere cu investitori privati, chiar daca formula investitiei nu a fost inca stabilita. “Cu atat mai bine”, spune Theodor Chirica, directorul Nuclearelectrica, a carui multumire pentru actuala situatie financiara a companiei ar fi fost umbrita de o noua amestecare a companiei alaturi de altele mai mult sau mai putin profitabile, unde regulile sunt mai dificile si deciziile mai greoi de luat. “Deja suntem in formula asta de aproape zece ani si ne este foarte bine asa.” Nuclearelectrica ramane cea mai mare companie strict producatoare de energie de pe piata, furnizand in sistemul national 18% din totalul energiei. Compania este acum in asteptarea formulei de investitie la reactoarele trei si patru (care vor fi facute cu Nuclearelectrica actionar principal si cu maxim sase investitori strategici europeni).

     

  • Cele mai vandute medicamente

    De mai bine de zece ani, medicamentele care inregistreaza cele mai mari vanzari pe piata romaneasca sunt cele pentru boli ale sistemului cardiovascular, antiinfectioase, pentru sistemul digestiv si metabolism, precum si cele din grupa sistemului nervos central. Toate acestea ocupa doua treimi dintr-o piata a produselor farmaceutice estimata, anul trecut, la circa 1,8 miliarde de euro.

    “In ultima vreme, medicamentele care trateaza bolile cardiovasculare si cele ale sistemului nervos central isi maresc incasarile, iar celelalte doua sunt in usoara scadere”, remarca Petru Craciun, directorul general al companiei de cercetare a pietei farmaceutice Cegedim. Evolutia segmentului de medicamente pentru boli cardiovasculare, cel mai competitiv dintre toate, cu o valoare de 366,5 milioane de euro in 2007, ar putea schimba chiar topul primilor 20 mari producatori prezenti pe piata. Acest gen de afectiuni reprezinta principala cauza de deces in Romania, cu un grad de risc extins la mai mult de jumatate din populatie.

    “Companiile care au avut produse pe aria cardiovasculara au putut sa-i fructifice cresterea puternica, iar celelalte nu au putut decat sa asiste de pe margine, ceea ce a dus la modificari in clasamentul marilor producatori – desi deocamdata nu in top cinci”, apreciaza Craciun, care precizeaza ca pozitia pe piata este data, in primul rand, de portofoliul de produse si mai apoi de eficienta operationala a companiei. In privinta primilor zece jucatori, situatia este stabila de mai multi ani, din moment ce acestia acopera 50-55% din intreaga piata, dinamica fiind mai ridicata intre locurile 11-20, in cadrul carora companiile se bat pe cote de piata de 1-2% fiecare.

    Unul dintre producatorii care au mizat anul trecut pe medicamentele cardio este Antibiotice Iasi, ce a inregistrat vanzari pe acest segment de 10 milioane de lei (3 milioane de euro), in crestere cu 67% fata de 2006, an in care a abordat pentru prima data aceasta arie terapeutica, ce a crescut cu 14% anul trecut. Ponderea medicamentelor nou lansate in 2007 din clasele cardio, antiinfectioase si OTC (over the counter – medicamente generice, vandute fara prescriptie) a cumulat 12% din cifra de afaceri a producatorului iesean, de aproximativ 68,8 milioane de euro, potrivit raportului anual emis de companie.

    Portofoliul pe care Antibiotice se bazeaza cel mai mult este cel al antiinfectioaselor, segment care, cu o cota de piata de 11,8%, a realizat anul trecut 55% din cifra de afaceri a companiei. Aceasta performanta s-a datorat vanzarilor de medicamente antiinfectioase valoroase terapeutic, introduse in ultimii ani in portofoliu, precum Cefort, Ceftamil, AmpiPlus, AmoxiPlus, releva raportul mentionat. Un avans important a fost inregistrat si de vanzarile medicamentelor pentru bolile sistemului nervos central, vanzari care s-au majorat anul trecut cu 50%, ceea ce a antrenat o marire a cotei de piata, de la 1,3% in 2006 la 1,8 in 2007. Odata cu reorientarea vanzarilor catre farmacii, Antibiotice a accelerat si in segmentul de OTC, care a generat venituri de circa 12,6 milioane de euro cu cele 32 de produse, dintre care 65% analgeziceantipiretice.

    Pentru producatorii de medicamente, intrarea sau iesirea unor produse de pe listele programelor nationale de sanatate poate face diferenta intre profit si pierderi, asa incat unele companii prefera sa-si orienteze tot mai mult strategiile catre OTC, produse generatoare de numerar si libere de constrangerile masurilor de tip finantare sau compensare. “Un studiu recent comandat de companie a relevat ca, atunci cand sunt intrebati de calmante, cel putin sapte din zece romani se gandesc la Algocalmin”, spun reprezentantii producatorului ceh Zentiva, cel care odata cu achizitia Sicomed, a preluat si alte marci vechi de peste 40 de ani, precum Antinevralgic.

    Dar pe langa notorietate, cele doua marci autohtone sunt valoroase prin vanzarile generate, acestea detinand 20% din cifra de afaceri a Zentiva in Romania, de 79,2 milioane de euro anul trecut. Algocalmin detine o cota de piata de 22% si un milion de unitati vandute lunar, urmat de Antinevralgic, cu 12% din piata si vanzari de opt milioane de cutii anul trecut. Insa aceste cifre nu par a fisuficiente, compania propunandu-si o repozitionare a celor doua marci, cu scopul de a le face populare in randul generatiilor tinere. De reusita acestui proiect de promovare se va ocupa nou-numitul in functia de director comercial al diviziei de consumer health, Marius Topala, care impreuna cu echipa sa de 40 de oameni va avea misiunea de a revitaliza imaginea marcilor traditionale si de a-l impune pe piata pe “mostenitorul” lor, Ibalgin.

    “Ne dorim ca acesta sa devina, in timp, un brand la fel ca Antinevralgic si Algocalmin”, afirma oficialii Zentiva, care estimeaza pentru 2008 vanzari de circa un milion de euro pentru analgezicul Ibalgin. Daca unii producatori isi concentreaza fortele pe medicamente generice, altii prefera sa se orienteze catre segmente ale pietei care chiar daca nu genereaza volume mari, au vanzari importante valoric, prin prisma faptului ca se adreseaza unor boli precum cancerul, HIV /SIDA sau diabet, ale caror tratamente sunt costisitoare. “In segmentul de oncologie sunt mai putini bolnavi, dar care consuma un numar mare de resurse”, afirma Dan Nicolae Zaharescu, directorul executiv al Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente.

    O astfel de companie este Roche, unul dintre principalii producatori de medicamente la nivel mondial, care-si centreaza businessul din Romania pe trei mari portofolii de produse: virologie, onco-hematologie si tratamentul anemiei si cel posttransplant. Dintre acestea, cea mai promitatoare in vanzari este clasa de medicamente oncologice, tinand cont ca, dupa estimarile companiei, in tara sunt peste 300.000 de cazuri de cancer si apar peste 50.000 de noi cazuri in fiecare an, cat si ca urmare a masurilor luate anul trecut de Ministerul Sanatatii, prin care unele programe au fost trecute din segmentul de spital in cel de retail, iar fondurile acordate acestei arii terapeutice au fost suplimentate.

    “Estimam o crestere de 15% a cifrei de afaceri in 2008 comparativ cu anul trecut, pana la circa 489 de milioane de euro, principalul motor de majorare fiind oncologia, la care se adauga cateva noi molecule in tratamentul poliartritei si al osteoporozei”, detaliaza Dan Zamonea, directorul general al Roche Romania. Dar calculele acestuia ar putea fidate peste cap de schimbarea listelor cu medicamentele incluse in programele de sanatate, precum si de aprobarile emise de ministerul de resort. “Roche are aproape toate produsele incluse in programele nationale de sanatate in aria transplantelor, a anemiilor, a SIDA si a hepatitei, deci depindem foarte mult de fondurile alocate”, mai spune Zamonea.

    Intr-o situatie similara se afla si liderul pietei farmaceutice, GlaxoSmithKline (GSK), pentru care medicamentele din clasele antiinfectioase, pentru boli respiratorii si vaccinurile au realizat cele mai mari incasari anul trecut. In segmentul tratamentelor pentru boli respiratorii, vanzarile au fost de 40 de milioane de lei (circa 12 milioane de euro) pentru cele cinci produse aflate in portofoliu, acesta fiind a doua cea mai importanta gama din portofoliul GSK, dupa cea a medicamentelor antiinfectioase, potrivit informatiilor furnizate de David Lechleiter, directorul general al companiei.

    “GSK ramane cea mai mare companie producatoare de vaccinuri, segmentul tratamentelor anticancer generand vanzari de 100-200 de milioane de lei pentru cele 100.000- 200.000 de paciente”, a precizat Lechleiter, adaugand ca o doza de tratament costa, in medie, 100 de euro. Alaturi de oncologie, “medicamentele din clasele cardiovascular, antiinfectioase, sistem nervos central, tract digestiv si metabolism acopera aproximativ 70% din intreaga piata si inregistreaza tendinte puternice de crestere”, apreciaza Mahendra Bharadwaj, directorul producatorului Terapia Ranbaxy. Portofoliul de produse al companiei este reprezentat in aceste clase terapeutice prin medicamente cardiovasculare ca Aspenter, Pentoxi Retard, Aspacardin, Simvor sau antiinfectioase ca Zanocin si Klabax, “multe dintre acestea fiind lidere pe segmentul lor”, declara Bharadwaj.

    Potrivit acestuia, anul trecut, medicamentele destinate reducerii colesterolului, antihipertensivele, antidiabeticele, antidepresivele si cele care trateaza afectiunea Alzheimer au inregistrat cele mai mari rate de crestere, evolutie sprijinita si de programele nationale de sanatate. Si in acest context, impactul cel mai semnificativ din 2007 pentru piata l-a avut trecerea unor programe din spital in reteaua de retail, ceea ce a sustinut afacerile farmaciilor.
     

  • Romanului ii place pranzul in oras

    Mai multe despre stilul de viata al romanilor si despre inclinatia lor catre mesele frugale au aflat germanii si olandezii cu prilejul prezentarii unui studiu comparativ realizat in cele trei tari si comandat de catre compania de distributie Lekkerland AG & Co. KG. De trei ani, aceasta este prezenta si in Romania prin subsidiara Lekkerland Convenience, care asigura distributia pentru magazine tip “convenience” din benzinarii, chioscuri sau supermarketuri.

    Principala concluzie a studiului a fost ca, pentru europeni, consumul de mancare si bautura “din mers” (“on-the-go”) a devenit un stil de viata pe care il adopta cu placere si chiar o moda. “Pentru multi, a bea o cafea sau a manca un sandvis din mers reprezinta o adevarata placere”, spune profesorul doctor Sabine Möller de la European Business School Oestrich-Winkel (Germania), cea care a coordonat cercetarea la nivel international.

    Studiul a aratat ca, la noi, 64,4% dintre consumatori au o inclinatie pronuntata catre consumul de alimente din mers, fata de 53,7% dintre olandezi si 66,2% dintre germani. Pentru romani insa, nu placerea pare sa fie motivatia acestui gen de cumparaturi. Schimbarile rapide prin care a trecut societatea in ultimii ani si-au pus o amprenta puternica asupra stilului de viata din Romania, unde cei ce muncesc de dimineata pana seara mai pastreaza doar in amintire cele trei mese traditionale ale zilei si mancarea calda de acasa.

    “Romanii sunt extrem de presati de timp si se simt stresati in mod constant. Din acest motiv, ei inclina catre consumul de alimente din mers, insa dependenta de aceste produse este cauzata de un stil de viata complet dezorganizat”, se arata in studiu. De unde cumpara insa? In Occident, comertul asa-numit de tip “convenience”, care asigura o economie de timp si uneori de bani, este mult mai specializat decat la noi, unde in genere tinde sa se limiteze la chioscuri si magazine din benzinarii, daca ne referim strict la canale de desfacere, sau la supermarketuri si fast food-uri, daca privim din perspectiva tipurilor de produse preferate.

    Potrivit studiului prezentat in Germania, aproape 40% dintre romani prefera supermarketurile pentru cumparaturile de tip “convenience”, acestea fiind urmate de fast food-uri (21%) si chioscuri (8,1%). Detaliile despre presiunea timpului care ii face pe romani sa aiba un stil de viata foarte dezordonat i-au facut pe germanii prezenti la lansarea studiului sa strambe din nas a neincredere si sa zambeasca cu subinteles, desi s-au abtinut de la comentarii.

    “Eu cred ca romanii au o cu totul alta perceptie asupra a ceea ce inseamna presiune temporala decat vesticii”, a incercat sa le explice Mariana Dragusin, profesor la Facultatea de Comert din cadrul ASE, cea care a coordonat studiul pentru Romania. Ea a afirmat ca, in timp ce pentru germani sau olandezi, stilul de viata, organizarea comunitatii, legislatia au ramas aceleasi de ani de zile, pentru romani viata inseamna o adaptare continua la noi si noi schimbari, ceea ce presupune timp si efort.

    “Daca acum zece ani gateam o data la trei zile, acum gatesc o data la doua saptamani”, a exemplificat Mariana Dragusin, la cererea jurnalistilor germani de a lamuri ce inseamna aceasta perceptie diferita a romanilor despre presiunea timpului in viata lor. Desi compania care a comandat studiul, Lekkerland AG, activeaza in 11 tari din Europa, inclusiv in Ungaria, Cehia sau Slovacia, Romania a fost cea aleasa pentru a reprezenta zona central- si est-europeana la acest proiect de cercetare.

    Potrivit lui Christian Berner, directorul general al grupului, alegerea s-a datorat faptului ca subsidiara din Romania a avut cea mai mare rata de crestere (o cifra de afaceri in 2007 cu 74% mai mare decat in anul precedent, de la 31 la 54 de milioane de euro), dar si necesitatii de a vedea comportamentul de consum dintr-o zona diferita de cea din vestul Europei.

    “Nu puteam compara Germania, Austria si Elvetia, pentru ca nu am fi invatat nimic”, a spus el. Realizarea studiului a costat compania aproximativ 100.000 de euro, iar Berner a spus ca proiectul este inca intr-o faza incipienta, in fiecare an urmand sa fie realizata o cercetare similara, care va compara Germania cu alte doua tari europene, pentru a contura caracteristicile segmentului de “convenience”, destul de greu de definit.

    “Sunt sigur ca efortul nostru de a face astfel incat Romania sa fie parte a acestui studiu va avea rezultate pozitive, avand oportunitatea ca, pornind de la acestea, sa ne regandim strategia de marketing”, spunea in urma cu cateva luni Narcis Mihai, directorul general al Lekkerland Convenience Romania.

    In esenta, cel mai important lucru pe care l-au aflat germanii despre Romania a fost ca exista apetenta pentru comertul de tip “convenience”, insa ca oferta producatorilor si a comerciantilor nu este foarte bogata. Potentialul de crestere vine astfel, pe de o parte, din specializarea magazinelor, dupa exemplul celor din Vest (spre exemplu, germanii prefera in special brutariile) si, pe de alta parte, din comercializarea de mancare proaspata, dupa cum completeaza Narcis Mihai.

    O alta veste buna pentru comercianti o reprezinta atitudinea consumatorilor romani fata de pretul produselor de tip “convenience”, ei fiind cei mai putin sensibili la pret dintre tarile analizate in studiu, la polul opus fata de germani, spre exemplu. Potrivit directorului general al Lekkerland Romania, in tara noastra segmentul de “convenience” reprezinta, ca valoare, aproximativ 6% din piata de produse alimentare, adica in jur de 1,5 miliarde de euro.

    “Ca valoare, acest segment a crescut constant in ultimii doi ani, mai mult decat segmentul de hiper- si supermarketuri”, crede Narcis Mihai. De asemenea, Mihai vede un potential mare in statiile de benzina, dat fiind ca dezvoltarea infrastructurii in Romania mai are inca multi pasi de parcurs.

    Nu e fara semnificatie faptul ca si lanturile de hipermarketuri tind sa intre in acest segment, cum a facut Carrefour, care opereaza sute de benzinarii in Europa. Deocamdata, la noi reteaua de hipermarketuri are o singura benzinarie, insa in perioada care urmeaza compania se va orienta si catre cresterea numarului de benzinarii proprii, declara de curand pentru BUSIN ESS Magazin Patrice Lespagnol, directorul general al Carrefour Romania.