BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Ce bine ca suntem atat de mici

    “Daca ar fi dupa mine, as fi tentat sa intru in piata de actiuni chiar si acum”, spune Eugen Voicu, directorul general al Aviva Investors, compania care administreaza strategia de investitii pentru fondurile de pensii ale Aviva Romania. Actiunile cumparate acum, cand preturile sunt la minime istorice, puse de-a dreptul la pamant de furtuna fara precedent de pe pietele financiare internationale, ar putea aduce peste ani “randamente uriase”. E insa vorba de ani multi, “revenirea nu se va produce de azi pe maine, iar noi nu ne permitem acum sa aratam pierderi clientilor, pentru ca impactul emotional ar fiimens”, spune Voicu.

    Pana la momentul cand cei 14 administratori de pensii private obligatorii care mai sunt activi in prezent pe piata romaneasca (din 18 cati au luat startul in septembrie 2007) vor fi“judecati” intaia oara pentru rezultatele obtinute mai este circa un an si jumatate. Legea spune ca dupa primii doi ani de functionare se vor calcula oficial pentru prima data randamentele obtinute de fondurile de pensii, iar cine iese abrupt din media pietei iese din joc. “Mergem, din acest motiv, cu grupul si investim cu totii cam la fel”, spunea in urma cu putina vreme intr-o discutie cu BUSINESS Magazin Crinu Andanut, directorul general al Allianz-Tiriac Pensii Private si presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR) – dar “un astfel de comportament nu se poate dovedi benefic pentru client pe termen lung”.

    Goana dupa randamente pe termen scurt, cu orice pret, nu poate aduce nimic bun pentru o industrie afl ata la start, cu atat mai mult cu cat nici pietele financiare nu o duc deloc bine. Oportunitatile cele mai mari vor veni din investitiile pe termen lung – din plasamentele in actiuni, mai precis -, “pentru ca odata si odata trebuie sa iasa din criza asta si cine le va avea in portofoliu va ficategoric un castigator”, sustine Andanut. Pe termen lung, “nu acum, dar cand lucrurile se vor mai linisti putin, cand lucrurile se vor mai aseza si noile centre de influenta se vor clarifica pe pietele financiare”, investitiile pe plan international ar putea fi, la randul lor, o buna oportunitate pentru plasamente.

    Cat priveste masuratoarea randamentelor, Andanut crede ca o perioada corecta dupa care ar trebui sa se realizeze ar fi de minim cinci ani. “Ce poti sa arati dupa doi ani de criza?”, se intreaba retoric, adaugand ca, in opinia sa, si 2009 va fi un an marcat puternic de efectele crizei internationale. Industria de pensii ar putea sa fie, de altfel, printre putinii castigatori din aceasta intreaga perioada de zbucum. “Am avut un noroc chior ca piata s-a lansat atat de tarziu”, spune Radu Vasilescu, consultant financiar si fostul sef al ING Fond de Pensii.

    Decalajul enorm fata de alte piete central si est-europene (unde fondurile private de pensii existau de ani buni) “ne-a scapat de pericolul de a simti in plin socul”, adauga Vasilescu. In plus, investitiile facute pana acum de companii au fost mai degraba “timide” din cauza volumului inca foarte redus de active de care dispun si s-au indreptat cu precadere spre plasamente sigure (depozite, titluri de stat). Cele mai recente date ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) arata ca la sfarsitul lunii octombrie fondurile de pensii obligatorii aveau plasate 67,81% din active in titluri de stat si municipale, 16,52% in obligatiuni corporative, 13,29% in depozite bancare, 2,07% in actiuni listate si 0,31% in fonduri mutuale. La randul lor, administratorii de pensii facultative (sapte la numar in prezent) au pastrat o linie extrem de prudenta.

    Astfel, daca la inceputul anului ponderea plasamentelor in titluri de stat si municipale era de 37%, la finele lunii septembrie a trecut de 66%. In urma cu doua saptamani a intrat in vigoare si o decizie a CSSPP care le va permite administratorilor ca in urmatorul an sa poata sa investeasca pana la 100% din active in titluri de stat, peste plafonul prevazut de legislatia in vigoare. “O decizie absolut normala in conditiile actuale de piata”, apreciaza Radu Vasilescu, consultant independent si fost sef al ING Fond de Pensii; daca nu ar filuat aceasta decizie, autoritatile i-ar fifortat pe administratori sa investeasca in instrumente “foarte periculoase in acest moment”.

    Migrarea in masa spre investitii sigure este o miscare cat se poate de naturala in conditiile actuale; la fel au facut in ultimul an si cehii, si polonezii, si ungurii, si bulgarii. Spre comparatie, fondurile poloneze de pensii aveau peste 67% din plasamente in titluri de stat la finele trimestrului al treilea, fata de circa 56% la mijlocul anului trecut, in timp ce ponderea actiunilor s-a redus de la 38,5% in 2007 la 25% in prezent. In Cehia, la jumatatea anului, administratorii de pensii facultative (singurul tip de pensii private care exista) plasasera in titluri de stat peste 78,6% din totalul celor 7,4 miliarde de euro active nete – nivel aproximativ similar cu cel de la finele anului trecut.

    In Bulgaria, titlurile de stat reprezinta circa un sfert din investitiile fondurilor de pensii obligatorii, in crestere de la 18,5% la finele anului trecut, iar actiunile si unitatile de fond detin in jur de 21,6% (fata de aproape o treime in 2007). “Multi au ramas blocati cu aceste investitii pe piata de capital”, explica Eugen Voicu; pentru ca portofoliile erau consistente, “nu au mai putut scapa de ele, pur si simplu”. O vanzare in masa ar fidestabilizat cu totul piata de capital locala, volumele de active din administrarea acestor fonduri fiind consistent mai mari decat cele din piata romaneasca datorita istoricului mai indelungat. “Noi am avut mare noroc ca portofoliile de actiuni au fost atat de mici”, completeaza Radu Vasilescu.

    Ba mai mult, pe masura ce pietele financiare se vor mai calma, iar fondurile de pensii romanesti vor ajunge sa aiba in administrare active mai consistente, “prindem piata de capital la nivelurile cele mai bune de intrare, cum nici n-am fiputut spera acum un an”, adauga Vasilescu. Peste 20 de ani, plasamentele facute acum in actiuni vor fi“aur curat”, sustine el. Deocamdata, aur curat este pentru administratori posibilitatea de a investi pe termen scurt toti banii in instrumente sigure si cu randamente ridicate, cum sunt titlurile de stat sau depozitele bancare. In acest fel, confruntarea de peste un an si jumatate cu momentul adevarului – calculul si afisarea randamentelor – poate produce surprize placute, spune Vasilescu, “chiar daca randamentele nu vor fispectaculoase”.

  • Batalia pe “medicamentele nimanui”

    Considerate a fi “rudele mai sarace” din businessul farmaceutic, medicamentele generice (cele iesite de sub protectia patentului) revin periodic in atentia producatorilor, de fiecare data cand acestia au de suferit de pe urma expirarii unor importante patente de medicamente originale ori cand economia merge suficient de nesigur incat sa nu mai permita investitii extravagante in cercetare. E si cazul momentului actual.

    Reorientarea catre generice, unde marjele de castig sunt mai mici decat in afacerile cu medicamente originale, insa veniturile sunt mai stabile, ar putea aduce in viitorul apropiat noi tranzactii ce vor reconfigura clasamentul celor mai mari companii de profil. Una dintre posibilele tranzactii este preluarea producatorului Actavis de catre grupul Novartis, care vrea sa-si intareasca divizia de generice Sandoz. Daca tranzactia s-ar realiza, atunci decalajul dintre Sandoz si Teva, principalii producatori de generice, s-ar reduce considerabil.

    “Si geografic ar fi o complementaritate”, remarca Adrian Lakatos, presedintele companiei de consultanta in domeniu AL Pharma Consulting, explicand ca, in eventualitatea acestei preluari, Sandoz si-ar intari pozitia pe pietele americana si ruseasca, iar in Romania, Novartis ar deveni liderul pietei. Pentru o piata romaneasca unde clasamentul celor mai mari companii farmaceutice a fost stabil mai multi ani, rasturnarea ierarhiei este o premiera, dar nu si o surpriza de proportii, tinand seama de faptul ca in perioada iulie 2007-iunie 2008, primii mari trei jucatori – GlaxoSmithKline, Roche si Novartis – si-au aliniat cotele de piata, la 6,9%, si au realizat vanzari apropiate ca valoare, potrivit datelor Cegedim.

    Miscari de acest gen s-ar putea produce si in esalonul companiilor autohtone; chiar daca actuala criza financiara ar putea reduce din avantul achizitiilor, exista cel putin doi producatori interesanti sub aspectul preluarii, spune Lakatos – este vorba despre Antibiotice Iasi si de LaborMed. Desi nu acum; avand in vedere ca primul inca asteapta sa fie privatizat, iar al doilea se afla in plin proces de crestere odata cu preluarea de catre fondul de investitii Advent International (cel care a detinut si Terapia inainte de vanzarea catre indienii de la Ranbaxy), analistul considera ca niciuna dintre tranzactii nu va avea loc mai devreme de 2010-2011.

    Ce inseamna, pentru un producator de generice, sa fie interesant pentru un posibil cumparator? Consultantul farma Nicolae Iordache Iordache este de parere ca cine achizitioneaza un fabricant de generice urmareste sa obtina capacitatile de productie si portofoliul de produse inregistrate sau in curs de inregistrare.Pentru producatorii ale caror afaceri devin vulnerabile odata cu expirarea unor patente de medicamente, businessul cu generice este o masura de siguranta, chiar daca marjele de profit se situeaza la jumatatea celor originale, iar veniturile aduse de acest segment reprezinta, in general, doar 15-20% din veniturile celor mai mari jucatori din industria de profil.

    Asa se explica de ce si companii cunoscute pentru activitatile de cercetare si dezvoltare, precum japonezii de la Daiichi Sakyo, si-au intors privirile catre generice, odata cu preluarea partiala a companiei indiene Ranbaxy Laboratories (cea care detine, in Romania, producatorul clujean Terapia). Afacerile cu generice au un risc relativ scazut pe termen lung si o predictibilitate mai mare, dar se pot constitui si intr-o sursa suplimentara de finantare a cercetarii, tinand cont ca dezvoltarea unui nou medicament ajunge sa coste sute de milioane de dolari.

    Din calculele sefului AL Pharma Consulting reiese ca un medicament, in perioada de comercializare sub patent, inregistreaza un profit operational de 50% din cifra de afaceri, iar dupa amortizarea costurilor de cercetare si dezvoltare genereaza un profit in jur de 35%. “O asemenea profitabilitate o mai intalnim in industrii de varf precum IT si telecomunicatii”, conchide Lakatos. Deocamdata, sectorul medica mentelor generice din Europa Centrala si de Est ramane promitator sub aspectul marjelor de profit si al ratei de crestere, dupa cum releva un studiu recent al companiei de consultanta McKinsey.

    Cheltuielile pentru sanatate ale unui locuitor din zona s-au ridicat, in 2006, la 400 de dolari, de zece ori mai putin decat suma alocata de un german sau spaniol. Astfel, sustin specialistii McKinsey, miza pusa in joc este dezvoltarea pietei de generice din regiune, care, cu o pondere de 40% din totalul de 23 de miliarde de dolari, cat inseamna cheltuielile totale pentru farmaceutice in aceste tari si un ritm de crestere peste cel al economiilor din regiune, are sanse ca in urmatorii cinci ani sa depa- seasca pietele americane si vest-europene.

    Printre exemplele pe care consultantii le dau pentru a ilustra interesul investitorilor straini de a exploata potentialul de dezvoltare al pietei se numara si Romania. Bogdan Belciu, seful filialei locale a companiei de consultanta A. T. Kearney, aduce ca argument faptul ca, desi ponderea medicamentelor originale a crescut in termeni relativi in ultimii cinci ani, cea a genericelor a fost in 2007 de 83% ca volum, iar ca valoare de 47%. Mersul pietei din regiune a presupus pana acum o serie de achizitii; unele companii, precum Zentiva, Krka si Gedeon Richter (prezente si pe piata romaneasca) au devenit grupuri regionale de succes, iar altele, ca Lek sau Pliva, au facut obiectul unor preluari (Polpharma, la randul sau, trebuia sa fie cumparata de Gedeon Richter, insa negocierile au esuat).

    “Consolidarea, in special in domeniul genericelor, va continua, pentru ca in acest segment, economiile de scara conteaza”, spune Bogdan Belciu. Economia de scara va conta intr-adevar suficient de mult, e de acord Nicolae Iordache Iordache – “ceea ce va fiinsa destul de incert e marja de profit realizata de un astfel de model, care va fi din ce in ce mai mica”. Consultantul se intreaba pana cand patentul va mai fi un model de afacere viabil in industria farmaceutica, explicand ca aceasta s-a dezvoltat pe baza productiei de medicamente, dar acum incearca, deocamdata fara prea mare succes, sa se pozitioneze ca o industrie ce ofera servicii mai complexe, dincolo de tablete sau fiole. “Farma este, in primul rand, o afacere care produce bani. Cand banii nu vor mai fi suficienti pentru actionari, multi dintre ei isi vor redirectiona investitiile catre alte domenii mai profitabile, cum ar fi serviciile integrate de sanatate.”

  • Cum si-a mutat Metro capitala la Deva

    Intrebarea de mai sus isi gaseste un prim raspuns daca esti nevoit sa mergi cel putin o data de la Deva catre Timisoara, oras unde se afl a doua magazine Metro. Cei 157 de kilometri parcursi in mai mult de trei ore, pe sosele intr-o stare imposibil de imaginat, sunt mai mult decat o motivatie puternica pentru micii comercianti din zona Devei sa-si doreasca un magazin Metro mai aproape, astfel incat sa nu fie nevoiti sa depinda de acest drum pentru aprovizionare.

    Decizia companiei germane Metro, cel mai mare comerciant din Romania, cu afaceri de 1,6 miliarde de euro anul trecut, pare totusi cel putin surprinzatoare. La sfarsitul anului 2005, cand implineau 9 ani si 23 de magazine in Romania, oficialii Metro afirmau ca expansiunea s-a incheiat pentru ei, urmand sa se ocupe de consolidarea centrelor deja existente. “Am ajuns la un nivel de reprezentare foarte bun in tara, avand si cate doua magazine in orase precum Constanta, Timisoara sau Brasov, insa vom fiatenti la orice oportunitate va aparea”, declara atunci pentru Ziarul Financiar Bert van der Velde, fostul director general al retelei Metro in Romania.

    La acel moment, oportunitatea se traducea in relocarea magazinului aflat la Otopeni in zona Baneasa, iar putini ar fi crezut atunci ca Metro isi va mai relua expansiunea, cu atat mai putin intr-un oras de dimensiunile Devei (aproximativ 65.000 de locuitori). Si cu toate acestea, evenimentul s-a intamplat. “Acum doi ani si jumatate, cand priveam cu domnul Oliver (directorul general al Metro, n.red.) spre acest teren, parca nu speram ca vom avea parte aici de un asemenea magazin”, declara primarul localitatii, Mircea Muntean, dezvaluind astfel ca operatorul de magazine cash & carry planuia de fapt aceasta deschidere la scurt timp dupa ce anuntase incetarea expansiunii.

    Cu toate acestea, magazinul a fost construit in graba, in doar trei luni si jumatate, fiind cea mai rapida lucrare de constructie si amenajare a unui astfel de magazin, arata François Oliver, directorul general al retelei. “Acest magazin este cel mai mare si cel mai modern din lume, dovada a faptului ca Metro devine o companie foarte matura in Romania”, sustine el. Magazinul de la Deva are o suprafata totala de 12.900 de metri patrati, din care suprafata de vanzare ocupa peste 8.700 de metri patrati. Pentru comparatie, magazinul din Arad (al 23-lea deschis) are o suprafata de 5.000 de metri patrati, iar cel din Bucuresti Baneasa putin peste 8.000.

    “Daca Germania se uita pana acum la Deva si vedea doar un punct pe harta, acum vorbim de un punct de referinta pentru compania noastra la nivel international”, a intarit Vladimir Vava, directorul operational business unit al Metro. Insa nici dimensiunea si nici inovatiile tehnice nu sunt probabil cel mai surprinzator lucru pe care il aduce cu sine deschiderea de la Deva, ci faptul ca, pentru prima oara in Romania, compania a decis sa inchirieze terenul pe care a construit magazinul. Sistemul, pe care reprezentantii grupului l-au numit “leasing”, presupune concesionarea terenului pe un anumit numar de ani de catre persoana sau autoritatea care il are in proprietate. Reprezentantii Metro nu au comunicat insa detalii legate de proprietarul terenului sau de durata contractului.

    Reteta terenului inchiriat a functionat destul de bine in cazul germanilor de la Praktiker, spre exemplu, care folosind acest sistem au reusit sa se extinda mai rapid si mai ieftin decat competitorii lor de la Bricostore, avand astfel in prezent un numar aproape dublu de magazine, desi ambii operatori au intrat cam in acelasi moment pe piata. Cu toate acestea, investitia pe care Metro spune ca a facut-o pentru acest nou centru de distributie, 20 de milioane de euro, nu traduce costuri mai reduse, dimpotriva, daca ne gandim ca ultimul magazin, deschis la Arad in 2005, a presupus o cheltuiala de putin peste 15 milioane de euro.

    De ce 20 de milioane? “Pentru ca s-a investit mult in modernizare”, raspunde Vladimir Vava, referindu-se la etichetele electronice de afisare a preturilor ori la inovatii in structura departamentelor. Pe de alta parte, spune el, costurile de constructie au fost chiar mai reduse, pentru ca a scazut pretul betonului. Si totusi, de ce Deva? “Am luat in considerare intreaga zona, care ajunge la 250.000 de locuitori”, spune Vava, explicand ca in strategia Metro pe termen lung este inclusa si acoperirea unor “white spots” (zone neacoperite) de tipul Devei. Cu acest termen sunt numite zonele de unde, pentru a ajunge la un magazin Metro, e nevoie de o deplasare de cel putin o ora din partea clientului.

    Se pare ca viziunea germanilor legata de zona vizata e in concordanta cu planurile autoritatilor locale, care au vorbit de proiectul “Conurbatiei Corvine”, un proiect de asociere a oraselor Deva si Hunedoara cu alte localitati dimprejur. Pe de alta parte, crede Vava, segmentul de hoteluri, catering, restaurante se va dezvolta din ce in ce mai mult, fiind vorba de o zona cu potential turistic; la fel ar urma sa se dezvolte si magazinele traditionale, de familie, aceste doua categorii reprezentand principalele tinte ale operatorilor cash & carry. Asa se explica de ce cei de la Metro nu vorbesc de amenintarea crizei, care deja in Vest a afectat segmentul de restaurante, declarandu-se in schimb convinsi ca in Romania nu se va intampla la fel, cel putin in zonele turistice.

    “Dupa cum vedeti, deschidem un magazin”, raspunde scurt Vava, intrebat despre efectele situatiei economice internationale la nivelul companiei din Romania. Si sugereaza ca Metro nu se va opri aici: “Luam in considerare si alte , desi la nivel national avem in general o acoperire foarte buna. Si nu excludem nici capitala, unde exista deja patru magazine Metro”.

  • Am nevoie de aer

    Adunatii Copaceni, binein­teles. Acolo se afla sediul primei companii a lui Nelu Iordache, Romstrade, si tot acolo i-ar placea sa fie si baza aeriana de unde sa ii decoleze cele zece avioane Blue Air – daca s-ar construi acolo noul aeroport din sudul Bucurestiului, atat de des invocat de autoritati, dar si de speculatorii imobiliari in ultimul an. Tot la Adunatii Copaceni a fost montata prima turbina din cele trei pe care le-a cumparat omul de afaceri, prin compania sa Romstrade, ceea ce arata o consolidare in zona a businessurilor controlate de Iordache.
     
    “Compania Romstrade a cerut autorizatie pentru constructia, intr-o prima etapa, a trei centrale eoliene; probabil saptamana viitoare (saptamana aceasta – n.red.) vor primi atat autorizatiile de constructie, cat si pe cele de racordare la retea”, spune Ion Tache, primarul comunei Adunatii Copaceni si unul dintre oamenii de afaceri mici, dar cunoscuti din zona (avand o mica retea de cinci benzinarii, una dintre ele fiind prima benzinarie pe drumul dinspre Bucuresti spre Giurgiu), dar si unul dintre partenerii de business ai lui Nelu Iordache.
     
    Romstrade este compania care i-a adus proprietarului Blue Air o reputatie de “client al contractelor cu statul”, atat pentru constructia de strazi, dar si pentru deszapezire sau alte contracte publice. In 2007 si 2008, Romstrade a fost principalul contractor al aeroportului Baneasa – in 2007 pentru refacerea integrala a pistei, iar in 2008 pentru reparatii anuale. Conform lui Stefan Mladin, directorul general al aeroportului Baneasa, contractele cu Romstrade s-au semnat in urma unei licitatii la care au participat mai multe companii. Tot Romstrade a fost principala sursa de venit a lui Nelu Iordache pentru inceperea afacerii Blue Air, pe care a catalogat-o dintotdeauna drept o pasiune a lui, chiar daca, spre deosebire de Romstrade, nu a facut mult profit net in cei patru ani de cand este pe piata. Compania s-a lansat la sfarsitul lui 2004, iar dupa ce in primii ani a investit toate veniturile in dezvoltare, a urmat o perioada de declin al industriei aviatice, accentuata de saltul pretului petrolului, iar acum de criza financiara. Ion Tache, care este si partener de afaceri al omului de afaceri Nelu Iordache, considera ca viitoarele turbine eoliene din comuna sunt in primul rand o diversificare a afacerii Romstrade, care a facut doar contracte pentru infrastructura in anii trecuti. Pentru moment insa, turbinele sunt mai mult “o incercare” pentru oficialii Romstrade: “Vrem sa testam piata energiei eoliene si vom incerca in prima faza cu cele trei turbine, urmand ca ulterior sa decidem daca este interesant sa mai facem si alte investitii in aceasta zona, cum ar fi achizitionarea altor turbine, poate chiar noi, sau investitia in alte segmente ale energiei verzi”.
     
    Dincolo de testarea pietei, Tache spune ca montarea turbinelor este atractiva pentru comuna, putand genera pe viitor o dezvoltare a acestui tip de afacere pe plan local. Mai mult, primarul admite ca o parte din energie ar putea fi directionata si catre proiecte locale care au nevoie de energie, cum ar fi cartiere rezidentiale sau chiar aeroportul, daca intr-adevar se va face acolo. Necesarul de energie al unui aeroport de capacitate medie (cum se estimeaza ca ar putea fi cel de la Adunatii Copaceni), cu un trafic de aproximativ 8 milioane de pasageri pe an, consuma aproximativ 15 MWh. Multe aeroporturi din lume, in special din Europa, au ales sa isi rezolve singure o parte din problema cu energia montand centrale eoliene sau, mai ales, panouri solare. 
     
    Cele trei turbine instalate de Nelu Iordache la Adunatii Copaceni nu vor livra multa energie – este vorba pana la urma doar de trei turbine a cate 1,5 MW fiecare, dupa cum admit oficialii companiei: “Deocamdata, ele vor fi legate la sistemul national, dar ulterior le putem redirectiona catre contracte viitoare pe care le-am putea obtine”.
     
    Cele trei turbine, cumparate la mana a doua, vor fi aduse una cate una pana la sfarsitul acestei luni, mai spune Tache. Nou-venitele se incadreaza in peisajul turbinelor instalate pana acum in tara, toate acestea fiind cumparate la mana a doua – este vorba despre doua turbine instalate in Bistrita de catre Blue Line Impex, alte trei instalate la Ploiesti de catre una dintre companiile omului de afaceri Silviu Prigoana, alte doua instalate la Baia Mare de firma Pentium, carora li se adauga trei turbine instalate in “taramul fagaduintei” pentru energia eoliana, Dobrogea. Toate sunt la mana a doua, dar companiile sustin ca astfel de instalatii vor mai avea viata buna in Romania si de acum inainte: “Pana acum, reglementarile erau mai laxe, dar din acest an, fiecare turbina la mana a doua va trebui recertificata odata cu trecerea fiecarui an; practic, ar fi ca o revizie la milimetru suplimentara controlului anual de care vor avea parte toate turbinele, inclusiv cele noi”, spune Dacian Nath, unul dintre proprietarii Blue Line Impex, care au vandut primul lor proiect de 200 MW in Tulcea companiei italiene Blue Line si intentioneaza in continuare sa dezvolte un parc eolian, tot in Tulcea.

  • Bancherii si misivele lor de amor

    “E periculos sa iei un credit acum; asistam pe piata bancara la o balbaiala fara precedent”, considera Anca Bidian, director general al brokerului de credite Kiwi Finance. Acelasi lucru il comunica firma si clientilor ce-i trec pragul, printr-o campanie initiata la inceputul lunii noiembrie, care ii sfatuieste pe cei ce nu au nevoie urgenta de un credit sa mai astepte o perioada inainte de a-si depune dosarul de creditare. Pentru moment, la Kiwi Finance toate dosarele sunt centralizate, dar “cu acordul clientilor, noi am decis sa nu le trimitem inca la banci, ci sa asteptam sa se deblocheze piata si sa se aseze un pic situatia”.
     
    Maria Sterpan, development manager al Credit Zone, semnaleaza la randul ei starea de confuzie de pe piata bancara: “In ultima luna primim modificari zilnice ale ofertelor de credite, iar unii bancheri le modifica si de cateva ori pe zi”. Creditele se dau “foarte greu”, adauga Sterpan, si doar cei cu dosarul “perfect” pot spera sa le fie aprobat imprumutul dorit.
     
    Octombrie a fost insa o luna atipica, crede Anca Bidian – “am trecut dintr-o extrema in alta in doar cateva zile”. Pe de o parte, in octombrie au intrat in vigoare normele noi de creditare impuse de banca centrala (cel putin in teorie, pentru ca sunt inca destul de putine banci care au primit avizul BNR pe noile conditii), iar pe de alta parte agitatia de pe piata monetara a ajuns la cote fara precedent: pe piata monetara se stabilesc dobanzile la care bancile se imprumuta intre ele, iar evolutia acestor dobanzi a impins si peste 40-50% costurile percepute la anumite tipuri de credite. Creditele in valuta, preferate de multi datorita dobanzilor mai reduse, s-au gripat si ele; criza financiara internationala deschide perspectiva ca finantarile primite de bancherii romani de la bancile-mama sa scada semnificativ, limitand capacitatea acestora de a acorda credite in valuta, iar instabilitatea cursului de schimb ii face pe cei ce ar vrea sa ia un imprumut in euro, dolari sau franci elvetieni sa se gandeasca de doua ori. Creditele in franci, vedete ale ultimului an mai ales la imprumuturile pe termen lung, au primit lovitura de gratie: majoritatea bancilor care le aveau in oferta le-au eliminat (Volksbank, Millennium Bank, Credit Europe Bank, Piraeus Bank, Banca Romaneasca, Bancpost), in timp ce altele le-au scumpit atat de mult, incat au devenit cu totul neatractive.
     
    Pentru clienti, schimbarile din ultima luna sunt cu atat mai bulversante, cu cat vin dupa mai bine de un an in care bancherii, incurajati de conditiile de creditare mai laxe permise de BNR din vara anului 2007, au dat imprumuturi cu o larghete fara precedent. Intr-un galop contra cronometru, bancherii s-au grabit in ultimele luni dinaintea aplicarii noilor norme de creditare sa-si sporeasca portofoliile, creditand agresiv, dupa care au franat brusc “si au dat cu capul de parbriz”, dupa cum remarca Mugur Isarescu, guvernatorul BNR. Au fost banci, spunea saptamana trecuta guvernatorul, care in august au trimis zeci de mii de scrisori de dragoste clientilor – “veniti la noi, dam credite doar cu buletinul de 5.000 de euro bucata”, in timp ce acum transmit zeci de mii de scrisori in care anunta clientii ca le majoreaza dobanzile cu doua, trei, cinci procente.
     
    Si brokerii de credite remarca o scumpire accentuata a imprumuturilor pentru populatie. Dobanzile la creditele noi au crescut cu 1-5% in ultima luna la valuta, spune Anca Bidian, in timp ce la imprumuturile in lei “piata pare a fi intr-o mare confuzie”. La creditele de consum in lei, dobanzile variaza in prezent extrem de mult, intre 17 si 34%, exemplifica directorul general al Kiwi Finance, in conditiile in care pana acum o luna erau in jur de 12-13%. Este insa de asteptat, crede Bidian, ca situatia actuala sa se schimbe treptat: “lucrurile nu au cum sa ramana asa, pentru ca la dobanzile acestea, creditele in lei nu prea pot tenta pe nimeni”.
     
    Perioada actuala n-a fost de natura sa stabileasca regulile de functionare pe termen mediu si lung, fiind doar prima etapa dintr-un proces de transformari greu de prevazut, completeaza Roxana Gavrila, director al departamentului de comunicare si marketing la Credit Team, un alt broker de credite. Dobanzile au crescut cu aproximativ 4-5% la creditele negarantate si aproximativ 3-4% la creditele garantate, confirma ea, dar “exista o probabilitate considerabila sa scada in urmatoarele 6-8 luni”, depinzand insa de mai multi factori – daca mediul concurential bancar va fi mai puternic, daca va exista o presiune din partea cererii, iar momentul de varf al crizei financiare internationale va fi depasit.
     
    Guvernatorul bancii centrale pare la fel de convins ca actuala criza a finantarilor va fi depasita; bancile nu au cum sa opreasca finantarile, aprecia el saptamana trecuta, pentru ca nu au ce face cu miile de sucursale cu care, in ultimii doi ani mai ales, au impanzit toate marile orase. “Cum sa nu mai dea credite bancile? Ce fac cu retelele?”, se intreaba Isarescu retoric. Creditele in valuta vor incetini insa, crede guvernatorul, urmand sa aiba loc o migrare spre cele in lei. De altfel, BNR a facut deja o prima miscare menita sa incurajeze creditarea in lei, reducand nivelul rezervelor minime obligatorii de la 20% la 18% si lasand astfel bancherilor mai multe lichiditati in lei.

  • Concurentii sunt bineveniti

    Un optimist prudent – asa l-a caracterizat un colaborator apropiat pe Constantin Mateescu, sibianul care controleaza Trident, un business de familie care anul trecut a ajuns la aproape 50 de milioane de euro. Si asa si apare omul de afaceri in discutia cu BUSINESS Magazin. Desi nu face un secret din faptul ca poarta discutii in aceasta perioada cu posibili parteneri – pe la el, ca si pe la alti retaileri romani, au trecut oameni ai retelelor internationale interesate de piata de aici -, Mateescu afirma ca inca nu a luat o decizie in acest sens. “N-as putea spune ca m-a cucerit cineva prin profesionalism sau ca ar avea ceva in plus fata de noi. Dar sa separam lucrurile: un parteneriat nu este acelasi lucru cu o vanzare”, tine sa lamureasca el. “Suntem o companie care facem cu ochiul la stanga marilor retaileri internationali, adica sa ne ocoleasca”, continua seful Trident, mai in gluma, mai in serios. Dupa discutiile pe care le-a avut pana acum cu “simpatizanti sau apreciatori ai acestui brand”, a constatat ca, desi multinationalele sunt bine consolidate financiar, “au oameni foarte putin pregatiti pentru asemenea tranzactii, adica foarte slabi negociatori”.
     
    Desi pare ferm in ceea ce priveste ideea de a nu vinde compania, nu ar spune nu unei asocieri. “Ne-am gandit la asta si este una din posibilele strategii de dezvoltare a brandului in tara, dar mai ales in strainatate”, se margineste sa declare Constantin Mateescu. Prioritatea, in momentul de fata, ramane extinderea retelei in fiecare judet din tara.
     
    Grupul Trident Trans Tex, detinut de familia Mateescu, a pornit de la o afacere de import si comert de haine, s-a dezvoltat apoi in domenii ca exploatari forestiere, transport intern si international de marfa si imobiliare. Acum, desi afacerile grupului acopera domenii diferite, discutia cu BUSINESS Magazin s-a purtat aproape in totalitate in jurul activitatii din retail. Din 2004, de cand a deschis la Medias primul megamarket sub brandul Trident, Mateescu a investit peste 20 de milioane de euro in alte doua supermarketuri, la Sibiu si la Alba Iulia, plus doua hipermarketuri, la Deva si la Sf. Gheorghe. Cea mai recenta investitie a Trident este intr-un depozit de legume si fructe, construit pe o suprafata de 4.000 de metri patrati la iesirea din Sibiu, spre Cluj. Din cele patru milioane de euro pe care le-a necesitat investitia, 1,7 mil. euro provin din fonduri Sapard. Pentru finalizarea pro­iectului, compania a contractat un credit la Piraeus Bank. In planul pentru acest an mai e de bifat inca un supermarket, in decembrie, in mall-ul Galleria din Piatra-Neamt.
     
    “Vom avea raioane si produse care lipsesc din alte magazine de suprafata aceasta, cum ar fi raionul de peste proaspat, carmangeria, o bucatarie proprie cu servire asistata si o minibrutarie-patiserie”, spune omul de afaceri, justificand de ce considera ca investitia de aproximativ un milion de euro in amenajarea celor 2.500 de metri patrati inchiriati se va amortiza destul de repede.
     
    In planul de investitii al Trident pe 2008 era cuprins si Trident Shopping Center, primul magazin de tip mall al retelei, insa deschiderea a fost amanata pentru martie 2009. “Daca am fi deschis in decembrie, ne-ar fi ramas amanunte nefinalizate. Poate n-ar fi fost un esec, dar nici o satisfactie 100%. O astfel de con­structie ia mai mult timp decat ne-am asteptat.”
     
    Astfel, compania si-a revizuit si cifra de afaceri estimata pentru 2008. Calculand tot cinci magazine, ca si in 2007, Mateescu crede ca vanzarile Trident nu vor trece anul acesta de 60-63 de milioane de euro, “o crestere fireasca data fiind amanarea deschiderii centrului oficial care ar fi trebuit sa produca singur aproximativ 4 milioane de euro”.
     
    Seful Trident spune ca aceasta amanare a fost a doua mare decizie dificila pe care a luat-o de cand s-a apucat de comert. “M-am gandit mult daca sa aman”, spune el, recunoscand ca la un moment dat era de parere ca e bine sa forteze nota si sa deschida centrul comercial inainte de Craciun, incasarile nefiind deloc de neglijat in acea perioada. S-a razgandit insa. “Pierderile ar fi fost mai ales de imagine, pentru ca nu cred ca am fi ajuns la finisajele dorite.” In schimb, Mateescu afirma ca prima si cea mai inspirata dintre deciziile pe care le-a luat pana acum a fost deschiderea supermarketului din Sibiu, in 2006, care aduce acum o cifra de afaceri lunara de peste 800.000 de euro.
     
    Prin urmare, prioritatea Trident pentru 2009 a devenit deschiderea, in martie, la Sibiu, a Trident Shopping Center, pentru care compania a facut un parteneriat cu banca Romexterra. In total, pe o suprafata de 21.000 de metri patrati vor fi dezvoltate un hipermarket (8.500 mp), o galerie comerciala (5.500 mp), un spatiu pentru birouri pe doua etaje (2.000 mp), plus 600 de locuri de parcare, valoarea totala a investitiilor urmand sa depaseasca 15 milioane de euro.
     
    Al doilea Trident din Sibiu este construit in vestul orasului, unde va avea un singur competitor de anvergura, Metro, care insa se adreseaza, cel putin teoretic, unui alt tip de cumparatori – celor care revand. Mai mult, terenul cumparat este plasat aproape de depozitul de legume si fructe pe care compania l-a deschis recent, ceea ce va permite limitarea cresterii preturilor la aceste produse.

  • Smithfield isi incearca norocul la noi

     

    Intalnirea reporterului BUSINESS Magazin cu americanii de la Smithfield a avut loc in seara zilei alegerilor prezidentiale din SUA. Erau departe de agitatie si votasera cu cateva saptamani in avans. O unda de ingrijorare li se citea insa in priviri la gandul starii de spirit a concetatenilor lor de acasa. “In magazine e ca a doua zi dupa Anul Nou”, spune Gregory Schmidt, directorul de operatiuni internationale al Smithfield Ferme, ilustrand astfel scaderea dramatica a consumului in SUA.

    “Oamenii care pana de curand alegeau unde vor sa locuiasca pentru ca apoi sa caute o slujba sunt acum bucurosi daca mai au un loc de munca.” In aceste conditii, concentrarea pe piata central-estica a Europei poate fiun colac de salvare pentru americani, dupa cum lasa ei sa se inteleaga. Desi Romania este tara in care Smithfield a hotarat sa investeasca cel mai mult (800 de milioane de dolari, dupa cum declarau in 2004 – peste un miliard, dupa ultimele calcule), pana acum norocul nu prea a fost de partea lor.

    Pesta porcina izbucnita cu mai bine de un an in urma la cateva din fermele detinute de compania americana in Romania le-a redus la jumatate matca (numarul de scroafe) si le-a adus pierderi mult mai mari decat cele 28 de milioane de lei (aproximativ 7,6 milioane de euro la cursul actual al BNR) pe care le cer statului roman drept despagubire, arata Bogdan Mihail, directorul general al Smithfield Ferme in Romania.

    Nici in Polonia, cealalta tara din Europa in care compania americana a investit in ferme de porci, lucrurile nu au mers prea bine, compania fiind nevoita sa-si inchida una din fabrici din cauza unor probleme de igiena descoperite de catre autoritati. In Romania, Smithfield a intrat in 2004, prin achizitionarea combinatului timisorean ComTim. La acel moment, cele 800 de milioane de dolari pe care le aveau de cheltuit aici ii dadeau pe cei de la Smithfield drept unii dintre castigatorii perioadei de crestere economica din aceasta zona a Europei.

    Intre timp, americanii au investit circa 600 de milioane de dolari (in jur de 380 de milioane de euro), declarand ca isi vor depasi estimarile initiale in doi-trei ani, la peste un miliard de dolari, in urma scaderii valorii dolarului. In prezent, grupul activeaza in Romania prin trei linii de business: Smithfield Ferme (cuprinzand 35 de ferme de porci in judetele Timis si Arad), Pirin Agri (achizitii de terenuri agricole) si Smithfield Prod (abatoare si distributie a carcaselor de porc prin Frigofer Tulcea si Agroalim Distribution).

    Asadar, un model de afaceri integrate, la care se va adauga, se pare, si un parteneriat cu producatorul de mezeluri Campofrio, avand in vedere tranzactia realizata in urma cu cateva luni de cele doua companii-mama la nivel international. Cu afaceri de 100 de milioane de euro anul trecut in Romania si pierderi de peste zece milioane din cauza pestei porcine, americanii sunt insa optimisti ca se vor intoarce pe profit cel tarziu in primul trimestru al lui 2009.

    “Pe termen scurt, vrem sa incheiem proiectele pe care le avem in curs si sa ne consolidam echipa”, spune Gregory Schmidt. “Urmatorul pas e sa realizam contracte cu fermierii locali pentru cresterea porcilor, asa cum avem in alte tari.” Intr-adevar, atat in Polonia, cat si in SUA, activitatea Smithfield se bazeaza pe acest sistem: fermierilor locali le sunt incredintati porci pentru a-i creste, compania asigura nutretul animalelor, iar apoi ii cumpara odata ce acestia sunt la greutatea de taiere.

    Acest sistem este convenabil si pentru fermieri, deoarece ei sunt proprietarii fermelor si beneficiaza totodata de un venit stabil, dar si pentru cei de la Smithfield, care se pun astfel la adapost de fluctuatia preturilor pentru utilitati. Introducerea acestui sistem in Romania, programata pentru urmatorii ani, necesita insa o sursa de finantare, ceea ce in conditiile crizei economice ar putea sa-i faca pe americani sa-si amane planurile.

    “Productia din Romania este foarte importanta pentru a asigura materie prima companiei-mama, mai ales in contextul parteneriatului cu Campofrio”, spune Schmidt, referindu-se la faptul ca Smithfield este prezent in Europa cu productie doar in Romania si in Polonia. In Polonia afacerea este insa mai mare decat in Romania, avand in vedere si ca acolo compania americana este prezenta deja de opt ani. Schmidt recunoaste ca spera ca Romania sa ajunga la acelasi nivel cu Polonia, insa deocamdata aici proiectele sunt putin in urma.

    “Pe termen lung, ne dorim ca productia din Romania sa o depaseasca pe cea din Polonia”, sustine el. Tot pe termen lung, cel mai important obiectiv al celor de la Smithfield pare a fiacela de a exporta carne de porc din Romania. Planul este foarte indraznet din cel putin doua motive: in primul rand, tara noastra are deocamdata interdictie la export pana va fieradicat complet pericolul pestei porcine, iar in al doilea rand, aproximativ 70% din necesarul de consum al Romaniei este importat.

    “In primul rand ne dorim sa acoperim necesarul din Romania si apoi ne vom gandi la export”, declara Bogdan Mihail, directorul Smithfield Ferme Romania. Smithfield reprezinta aproximativ o treime din productia interna. Alte ferme mari de porci sunt in Romania la Pascani (Kosarom), Peris Ilfov (Romsuintest) si la Braila (Caruz), toate trei cu afaceri cumulate de aproximativ 80 de milioane de euro, conform calculelor noastre.

    “In prezent, piata neagra este infioratoare”, arata Sorin Minea, presedintele Asociatiei Romane a Carnii, actionar si director general al companiei Angst. La nivel de producatori, piata este in orice caz foarte fragmentata, primii cinci “mezelari” (Cris-Tim, Caroli, Aldis, Elit si Scandia) avand doar 38% din volumul pietei de profil, potrivit companiei de cercetare de piata MEMRB. Minea nu crede ca Romania are vreo sansa la export in urmatorii doi ani cel putin, cu toate ca Smithfield si-ar dori sa vanda in tarile vecine peste un an.

    “Nu ne gandim sa exportam neaparat porci vii sau carcase”, a declarat Bogdan Mihail. Planul americanilor, dupa cum a explicat directorul de operatiuni internationale al companiei, e sa atace pietele vecine prin exportul de “specialitati” de porc, in functie de preferintele de consum ale tarii respective. “Daca ungurilor le plac ficatul sau rinichii de porc, asta vom exporta acolo”, exemplifica el. “Din Polonia putem sa exportam in Germania si in alte tari vecine”, completeaza Anthony Ewing, directorul diviziei FNC (fabrici de nutreturi combinate).

    Pentru moment, considera el, legislatia este unul din principalii factori care ingreuneaza iesirea la export. “Vor mai trece cativa ani pana sa exportam, insa acesta este principalul nostru obiectiv”, subliniaza el. “Americanii sunt fantastic de agresivi”, comenteaza Minea strategia celor de la Smithfield, aratand ca singura modalitate a acestora de a penetra tarile vecine o reprezinta segmentul economic de consum, prin exportul in cantitati uriase.

    Am vizitat impreuna cu americanii de la Smithfield cea mai noua investitie a grupului (in valoare de 30 de milioane de euro), o fabrica de nutret combinat in localitatea aradeana Vinga. Foarte mandri de greenfield-ul de aici, distins cu un premiu in SUA, americanii s-au abtinut sa comenteze rezultatele alegerilor, recunoscand insa ca sunt ingrijorati pentru viitorul tarii lor. “Nu cred ca exista vreo industrie care sa nu fie afectata de criza financiara. Pe termen scurt, accesul nostru la capital va fiafectat, iar noi avem nevoie de capital pentru a ne dezvolta afacerile”, spune directorul de operatiuni internationale al Smithfield.

    Schmidt adauga ca, desi anul acesta recolta de cereale a fost foarte buna, ceea ce a injumatatit pretul fata de anul trecut, au existat multe lichidari ale afacerilor din domeniul zootehnic din SUA, ceea ce face cu atat mai importante operatiunile companiei in Europa si cu precadere in Romania, unde vor sa creeze nu doar cea mai mare filiala a Smithfield din Europa, dar si, mai important, cea mai profitabila.

    De cealalta parte, a producatorilor de mezeluri, amenintarea crizei nu se intrezareste prea clar, acestia fiind siguri ca nu va scadea consumul, dimpotriva, mai ales ca la noi consumul este aproximativ de trei ori mai mic fata de media europeana (1,5 kg de mezeluri per capita fata de 4,5-5 kg in Europa si SUA). “La ora actuala nu exista niciun pericol pentru industria carnii de porc in Romania. Evolutia pretului la carne este cea scontata, dar pretul ar putea creste in urmatorii ani din cauza crizei energetice”, e de parere Sorin Minea.
    Cu toate acestea, exista foarte multi proprietari care vor sa “scape” de afacerile cu mezeluri in Romania, pentru ca, spune el, “in 2008 nu va putea vorbi nimeni despre profit in aceasta industrie”.


     

  • Moda de peste Prut

    “In planul nostru de dezvoltare, Chisinaul reprezinta al doilea mare oras, dupa Bucuresti, din punctul de vedere al investitiilor in deschideri de noi magazine”, afirma Ramona Stanciulescu, director executiv al Rafar, explicand ca un oras cu 700.000 de locuitori nu putea fiignorat de afacerile in plina ascensiune ale firmei care in doar doi ani a ajuns sa importe 12 francize, cu una in plus fata de cate branduri a adunat in noua ani de activitate Solmar Grup, cel mai vechi retailer pe piata, care detine printre altele franciza Mango in Romania.

    Dupa ce a deschis mai intai o reprezentanta la Chisinau, divizia de fashion a RTC se pregateste sa deschida, in MallDova, centrul comercial construit de turcii de la Anchor, sase magazine: al cincilea Debenhams din retea, cel de-al doilea magazin pentru brandurile Olsen si Sacoor Broders, plus trei noi francize. Rafar importa, de luna aceasta, in Romania si marcile Forever 18 (young fashion), Bijoux Terner (accesorii) si J.Press (lenjerie si ciorapi), adaugandu-le celorlalte branduri pe care le are deja in portofoliu – Debenhams, Olsen, Mandarina Duck, Sacoor Brothers, Kanz & Pablosky, Bally, Bruno Magli si Fratelli Rossetti.

    “Cand am inceput sa discutam cu diverse branduri, am facut o harta si am pus pe verticala segmentele de varsta, iar pe orizontala nivelul de pret al produsului. Am cautat sa avem diversitate din toate punctele de vedere. Ideea e sa acoperim toate golurile de pe piata, nu sa ne concuram intern”, explica directorul executiv al Rafar ratiunea de la baza deciziei de a opera magazine pe toate segmentele de preturi.

    “Daca scade bugetul consumatorilor pentru haine, e posibil sa se faca translatari de la brandurile mai scumpe la cele mai ieftine.” Dintre francizele recent aduse in tara, Stanciulescu spune ca cei mai usor de convins au fost nemtii de la Forever 18, un brand prezent in peste 60 de magazine in Germania, Polonia, Austria si acum si in Romania. Nemtii stiau deja ca Romania poate sa fie o piata interesanta pentru ei in privinta hainelor pentru adolescente si avusesera discutii si cu un alt potential partener, dar pana la urma au ales sa semneze un contract de franciza pe cinci ani cu Rafar.

    Daca printre competitorii afacerii Rafar in ansamblu se numara retele precum Marks & Spencer, Peek & Cloppenburg, Massimo Dutti, Steilmann, Ikks, Dada sau Bags & More, reteaua Forever 18 va concura cu magazinele New Yorker, Teranova, Fox sau Kenvelo. New Yorker, de exemplu, principalul competitor si la nivel international al Forever 18, administreaza deja patru magazine, la Cluj, Sibiu, Bacau si Targu-Mures.

    In comertul cu lenjerie si ciorapi, Rafar a intrat prin preluarea firmei care detinea distributia pe Romania a brandului unguresc J.Press. “Pe Bijoux Terner noi i-am contactat. Este un concept nou pentru piata din Romania, prin faptul ca vine cu un pret unic: 55 de lei”, spune Ramona Stanciulescu. Afacerea Bijoux Terner, inceputa in Florida in urma cu 24 ani, a ajuns azi la o retea de peste 500 de magazine in aeroporturi, gari, vase de croaziera, hoteluri si cazinouri din 60 de tari.

    In afara de MallDova, unde investeste circa trei milioane de euro in noile spatii de vanzare, planurile Rafar pentru luna aceasta vizeaza deschiderea a inca cinci magazine, cu suprafete intre 50 si 1.600 de metri patrati la Oradea, in Lotus Center (Debenhams, Forever 18, J. Press si Bijoux Terner) si la Bucuresti, in Liberty Center (Kanz & Pablosky si Forever 18), extensia Plaza Romania (Debenhams) si in Fashion House Outlet (primul multibrand Rafar Brands).

    Pentru investitiile din tara, Rafar cheltuieste alti peste cinci milioane de euro. Extinderea este asteptata sa dubleze cifra de afaceri a Rafar pana la 12-13 milioane de euro in 2008. La sfarsitul anului, reteaua Rafar ar urma sa numere 22 de magazine, pe o suprafata totala de peste 13.000 mp. Compania are in vedere aducerea a “doua- trei branduri noi pe an, plus deschiderea a cate doua magazine pentru fiecare marca in parte”, conform Ramonei Stanciulescu.

    Totodata, vrea sa creasca numarul marcilor premium si de lux din portofoliu, dupa ce Rafar a preluat, in iulie anul acesta, francizele Bally, Fratelli Rossetti si Bruno Magli pentru Romania de la firma Top Retail.
    “Magazine Bally nu mai deschidem. E suficient unul. E posibil insa sa-l mutam de pe Magheru pe Calea Victoriei”, spune Stanciulescu. In cazul magazinului Catwalk, care comercializeaza celelalte doua branduri premium, Rafar intentioneaza sa completeze oferta si cu alte marci. “Primul magazin nou il vom deschide in prima parte a anului viitor.” In fine, se mai profileaza si aducerea unui brand de make-up pentru clientii cu venituri medii, a unuia de bijuterii si “a altor cateva branduri de lux”. Dar toate la timpul potrivit.

  • Sport extrem la BVB

    Preturile mici la care au ajuns actiunile listate la Bursa, dar si oscilatiile de pret care au atins cote maxime, ofera investitorilor posibilitatea de a obtine castiguri spectaculoase intr-un timp extrem de scurt, insa riscurile unor pierderi enorme sunt la fel de mari. Volatilitatea medie zilnica pentru ultimele 20 de sedinte de tranzactionare, unul dintre indicatorii care masoara riscul investitiilor pe Bursa, a atins maxime istorice in ultima luna pentru majoritatea actiunilor listate.

    In cazul indicelui BETFI, care urmareste evolutia celor cinci SIF-uri, valoarea acestui indicator, care masoara amplitudinea medie a cresterilor sau scaderilor zilnice, se apropie de 8,5%, fata de un nivel mediu de circa 2%, in perioada septembrie 2005 – septembrie 2008. Acest indicator este insa doar o confirmare a ceea ce se vede de aproape doua luni pe Bursa, cand au fost zile cu scaderi de 15% urmate de sedinte de cresteri cu 15%.

    De altfel, cele mai mari patru scaderi zilnice ale indicelui BET-FIde la lansarea acestuia in 2000 au fost inregistrate in octombrie, iar primele trei cresteri zilnice s-au inregistrat in aceeasi perioada. Volatilitatea se manifesta si pe parcursul unei sedinte, fiind tot mai frecvente cazurile cand dupa scaderi de 4-5% in deschidere, actiunile au inchis cu cresteri de 4-5% sau invers.

    Cum ii ajuta insa aceasta volatilitate pe investitori? Brokerii sustin ca mai mult ii incurca. “Pe investitorii mici volatilitatea ii tine departe de Bursa. Volatilitatea inseamna pe de o parte amplitudini mari ale miscarii pietei, dar si schimbari dese de directie care fac imprevizibile miscarile Bursei”, explica Iulian Panait, presedintele firmei de consultanta in investitii bursiere KTD Invest.

    Cu toate acestea, pentru cineva care are nervi suficient de tari si o inclinatie catre sporturile extreme, suisurile si coborasurile bursei se pot transforma intr-o buna oportunitate de castig. Asta pentru ca dupa scaderi accentuate de cateva zile, Bursa poate inregistra reveniri bruste care sa aduca castiguri substantiale celor care au avut intuitia sa cumpere pe minime.

    Astfel s-a intamplat saptamana trecuta, cand in primele doua sedinte de tranzactionare Bursa a inregistrat cresteri de pana la 20% pe SIF-uri. Preturile mici ale actiunilor fac si mai usoara obtinerea unor castiguri substantiale cu sume mici. Astfel, 1.000 de lei investiti in actiuni SIF Moldova vineri, 31 octombrie, ar fiadus un castig de 200 de lei, marti, 4 noiembrie. Cu o investitie similara in actiuni Petrom, castigul ar fifost de 250 de lei, iar la Azomures, chiar de 300 de lei.

    Astfel de castiguri erau aproape imposibile in urma cu un an, cand oscilatiile zilnice depaseau rar 3% pe zi, astfel ca pentru un castig de 200 de lei in doua zile, suma investita ar fitrebuit sa fie de circa 4.000 de lei, iar pentru 300 de lei, un investitor ar fitrebuit sa puna la bataie 6.000 de lei. Pe de alta parte, riscul de a inregistra pierderi mari este, de asemenea, extrem de ridicat, deoarece dupa ascensiuni puternice vin, de obicei, momente in care speculatorii care au castigat deja 10-15% tind sa-si marcheze profiturile, iar miscarile acestora pot determina scaderi la fel de puternice, avand in vedere ca ei sunt majoritari in piata.

    Un exemplu in acest sens sunt tot actiunile Azomures, care dupa o crestere de 30% in primele doua zile ale saptamanii trecute, au pierdut 24% in urmatoarele doua zile. Astfel, pentru cineva care ar ficumparat actiuni Azomures in valoare de 1.000 de lei marti, 4 noiembrie, pana joi pierderea ar fiputut fide 240 de lei. “Riscurile sunt mari pentru ca actiunile sunt ieftine, dar poti sa te trezesti la un moment dat ca devin si mai ieftine”, spune Iulian Panait.

    Oscilatiile mari nu sunt doar dificil de speculat pe termen scurt, ci ingreuneaza si luarea unor decizii pe termen lung, putand da semnale false investitorilor. Cu toate acestea, investitorii locali au devenit mult mai activi in ultima perioada, in luna octombrie achizitiile nete ale acestora atingand un nivel de 16 milioane de euro, in conditiile in care vanzarile fondurilor straine au dus preturile la valori cu pana la 50% mai mici decat in septembrie.  

  • Cine te scapa de angajati

    “In ultima perioada a crescut foarte mult numarul companiilor care ne solicita oferte de pret. Intr-un astfel de mediu de afaceri turbulent, vor sa aiba predictibilitate, iar serviciile de outsourcing, cum este cazul leasingului operational in cazul nostru, ii scuteste de cheltuieli neprevazute si cresteri ale costurilor pe perioada contractului”.

    Declaratia facuta saptamana trecuta de Monica Ionescu, director de vanzari in cadrul Sixt New Kopel, sintetizeaza momentul bun pe care il traverseaza activitatea companiilor din domeniul outsourcing-ului. Nevoile companiilor de a-si externaliza servicii care consumau o cantitate mare de resurse au acoperit aproape toate domeniile, de la flota de masini si pana la activitatea IT, potrivit participantilor la seminarul “Tendinte pe piata de outsourcing”, organizat saptamana trecuta de BUSINESS Magazin, in parteneriat cu Sixt New Kopel, Ericsson, Xerox si Class IT Outsourcing.

    “Am fost placut surprinsi de calitatea angajatilor romani, in special cei foarte tineri, abia iesiti de pe bancile facultatii”, constata Alan Triggs, directorul Ericsson Global Services Delivery Center (GSDC) Romania. Compania suedeza detine in Romania un centru de servicii de dezvoltare software si operatiuni de front office/ back office pentru operatorii telecom, unde sunt aproximativ 400 de angajati, numarul urmand sa creasca semnificativ, potrivit oficialului. “Cred ca pe fondul crizei internationale, operatorii telecom vor analiza foarte atent posibilitatea de a externaliza. Acesta este un lucru bun pentru noi”, a adaugat seful Ericsson GSDC Romania.

    Faptul ca Romania ramane o piata buna pentru cei care activeaza pe piata de outsourcing se datoreaza, potrivit principalilor jucatori, competitivitatii in ceea ce priveste disponibilitatea angajatilor, abilitatea de a invata cu usurinta si de a vorbi limbi straine si un mediu de afaceri oportun in urma dezvoltarii sale din ultimii ani. Desi candidatii romani sunt priviti de furnizorii de servicii externalizate ca resurse valoroase din aceste puncte de vedere, exista tot mai multe minusuri atunci cand vine vorba de pregatirea profesionala temeinica, fluctuatiile ridicate de personal si pretentiile salariale prea mari.

    Chiar si asa, Romania ramane pe locul sase in topul preferintelor absolute (ale furnizorilor de servicii externalizate) pentru externalizarea servicilor, potrivit studiului “Global Services Location Index” (GSLI) 2008, realizat de compania de consultanta in management, AT Kearney. La nivel global insa, din punctul de vedere al atractivitatii pentru relocalizarea serviciilor, Romania se afla abia pe locul 33, chiar daca inaintea unor tari precum Rusia, Polonia, Ungaria sau Cehia.

    Comparativ, tarile care ofera cel mai competitiv mediu pentru aceasta industrie sunt India si China, unde ritmul de crestere a salariilor si a costurilor cu utilitatile nu a fost atat de accelerat ca in Romania. Chiar si asa, outsourcingul are, cel putin pe anumite segmente, punctuale, premise bune. Unul dintre aceste segmente este, cel putin pe termen scurt si mediu, tehnologia informatiei, potrivit lui Bogdan Tudor, presedintele companiei Class IT Outsourcing. El anticipeaza ca serviciile de externalizare a activitatii IT vor reprezenta prima optiune a companiilor care cauta sa reduca din cheltuieli.

    Potrivit estimarilor sale, outsourcingul IT are o pondere mai mica de 10% din totalul pietei. “Acest procent este mult mai scazut comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Vest (30- 40%), respectiv Statele Unite, unde procentul urca la 70-80%, deoarece costurile cu forta de munca sunt prohibitive”, subliniaza Tudor. Astfel, in ceea ce priveste compania pe care o conduce, anticipeaza un avans de 50% al cifrei de afaceri in 2008, la 1,5 milioane de euro, avand un portofoliu de peste 150 de companii.

    Extinderea activitatii de pe piata locala este luata in calcul si de catre Xerox. Potrivit lui Theodor Dumbrava, business process services manager al Xerox Romania, compania ia in considerare dezvoltarea in teritoriu, dupa ce in luna octombrie a anului trecut a deschis un nou centru de scanare si arhivare in Pipera, in care a investit circa 500.000 de dolari. Departamentul, care vizeaza optimizarea fluxurilor informationale atat din cadrul companiilor locale, cat si din cadrul firmelor din afara tarii a inregistrat un avans de 30% al veniturilor, incurajand astfel planurile de dezvoltare ale companiei.

    Xerox nu ar fi singura companie care va fi nevoita sa mizeze pe orasele de provincie. “In Romania, in momentul de fata, pentru fiecare somer exista mai mult de doua locuri de munca disponibile. In ceea ce priveste Bucuresti si judetul Ilfov, cel putin, am inregistrat cote istorice minime ale somajului, de 1,5% si 2%, ceea ce inseamna ca dezvoltarea centrelor de servicii ar trebui sa se faca si in provincie”, crede Cristina Mereuta, sef serviciu programare si strategie ocupare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse (MMFES).

    In momentul de fata, Romania ocupa 30% din piata est-europeana de outsourcing, ceea ce inseamna o industrie de aproximativ 70 de milioane de euro. Clientii sunt, in general, companiile multinationale, iar domeniile preferate pentru outsourcing sunt telecomunicatiile, IT si vanzarile. Presiunea pe reducerea costurilor va extinde insa atat lista clientilor, cat si a domeniilor.