BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • A atins bursa fundul sacului?

    Saptamana a inceput cu o scadere relativ minora pentru principalii indici bursieri, cu un minus de 0,7% pentru cotatia BET si de un procent pentru BET-FI. Practic, a fost prima zi din perioada mai-iunie, cand cotatiile testau praguri importante ale celor doi indici, 9.000 de puncte pentru BET si 70.000 de puncte pentru BET-FI. Pragurile nu au fost sparte insa decat a doua zi, marti, cand ordinele de vanzare au coplesit traderii, valoarea tranzactiilor inregistrate pe piata principala ajungand la peste 25 milioane euro, mult peste media de 17 milioane euro din cursul anului.

    Investitorii speriati sau panicati au vandut fara oprire, valoarea indicilor scazand cu 2% in cazul BET si 2,5% BET-FI. Cel mai "sifonat" din sedinta a iesit indicele compozit BET-C, care urmareste evolutia tuturor companiilor listate la BVB, si care a pierdut 3,1%, aratand ca piata in ansamblu a cazut mai mult decat companiile mari si lichide.

    "Pe masura ce atingem valori din ce in ce mai scazute, investitorii cu pierderi in portofoliu vand din ce in ce mai mult, cumparatorii fiind investitori pe termen mediu sau lung, care aduc bani pentru a profita de momentele foarte bune de intrare", spune Adrian Simionescu, director general Vienna Investment Trust.

    Iar investitorii au continuat sa vanda si in sedinta urmatoare, cand pierderile s-au ridicat pana la 3,3% pentru BET-FI si 2,1% pentru BET, pe fondul unor volume ridicate, in valoare de peste 20 milioane euro pe piata principala. SIF Moldova a consemnat cea mai severa corectie dintre SIF-uri, cu minus 4,6 puncte procentuale. Caderea a fost in concordanta si cu situatia de pe toate pietele europene, pierderilor acestora mergand pana la doua puncte procentuale. "Ordinele de vanzare au inceput sa se domoleasca numai spre sfarsitul zilei. Pe piata spot, au avut loc si vanzari ale actiunilor pentru a le achizitiona la preturi mai mici, in special in cazul societatilor care stau bine fundamental, investitorii reduvandu-si astfel marimea pierderilor", comenta un broker.

    In acel moment a inceput sa se vorbeasca in piata despre iesirea unor fonduri straine, unele ca reactie la recomndarea Merrill Lynch de vanzare pentru titlurile Erste Bank, din cauza expunerii acesteia pe piata romaneasca prin Banca Comerciala Romana. Recomandarea a fost primita cu surprindere de catre investitorii rezidenti, deoarece BCR este divizia Erste care a adus cea mai mare parte din profitul grupului. Presiunea asupra cursului de schimb leu/euro a fost amplificata si de exit-ul de circa un miliard de euro, realizat de fondurile speculative, care pariaza pe diferenta de curs si pe dobanzile depozitelor la termen. Moneda nationala s-a depreciat zilnic, ajungand vineri la valoarea de 3,62 lei/euro, dupa ce euro fusese tranzactionat si la 3,69 lei.

    Cotatiile au continuat trendul descendent, iar in sedinta de tranzactionare de joi, dupa corectii de 1,1% pentru BET si BET-C si de 1,6% pentru BET-FI, valorile indicilor au ajuns la nivelurile inregistrate la inceputul anului. Inclusiv piata secundara RASDAQ a mers pe valori negative. Principalul indice RASDAQ-C, care reuneste evolutia tuturor societatilor listate pe piata secundara, a pierdut aproximativ 8 procente in sase zile consecutive de scadere.

    Ultima sedinta a saptamanii a fost ceva mai optimista. "E posibil sa fi atins fundul sacului, iar pana la sfarsitul anului sa mai recuperam ceva din pierderi. Cresterea de la sfarsitul sesiunii se astazi ne da sperante pentru saptamana viitoare, cand incepe si subscrierea ofertei Transgaz, iar daca suprasubscrierea va fi foarte mare, unii investitori se vro reorienta catre actiunile din piata", spune un broker. Practic, investitorii s-au saturat de vandut si au inceput sa si cumpere, insa nu au achizitionat pana cand nu au fost siguri ca mai jos nu se poate merge. Actiunile care pot fi cumparate mai ieftin la inceputul zilei nu au avut parte de ordine de cumparare pana cand nu au crescut.

    Spre exemplu, titlurile SIF Oltenia nu isi gaseau cumparatori la pretul de 3,58 lei, insa cand au ajuns la 3,70 lei cererile s-au inmultit pana la cateva sute de mii de actiuni.
    In urma cererilor atrase de cresteri, indicii au recuperat cate doua procente in ultima ora de tranzactionare a sesiunii. BET si-a intrerupt seria de zile neagre cu o majorare de 2%, insa a incheiat saptamana cu o micsorare totala de aproape 4%, iar scaderea aferenta ultimelor patru saptamani s-a ridicat la 13%. Cotatia indicelui a ramas sub pragul de 9.000 de puncte, la valoarea de 8.733 puncte.

    Indicele BET-FI si-a intrerupt seria de sase zile consecutive de scadere, cu un plus de 1,9% in ultima sedinta, si ramane la 66.861 puncte, sub cotatia din prima zi de tranzactionare a anului. BET-C, indicele composit al Bursei de Valori, a recuperat cel mai mult astazi, 2,4% in plus fata de sedinta precedenta, si reuseste sa pastreze o crestere de circa 15% fata de inceputul anului.
    Pentru saptamana viitoare se asteapta continuarea corectiei pozitive. Un suport partial ar putea veni si din pietele internationale, unde cresterea din ultimele doua zile este preconizata a fi de durata. "Vom continua in mod sigur corectia pozitiva, actiunile sunt prea ieftine ca sa nu se intre la cumparare", a comentat Iulian Panait, presedintele KTD Invest.

  • El e seful APIA

    Desi recunoaste ca nu este un specialist in domeniul auto, avocatul Ernest Popovici crede ca a fost desemnat presedinte al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA) tocmai pentru ca nu are niciun parti-pris. „Pana la urma, nici masina mea nu este una dintre marcile prezente in APIA“, glumeste Popovici. Avocatul are un automobil Infiniti, marca importata in Romania de Dom Automobile, companie care nu este membru al APIA.

    La inceputul acestei luni, APIA si-a desemnat un nou Consiliu Director, al carui presedinte este Ernest-Virgil Popovici. Predecesorul sau, Brent Valmar, directorul general al Porsche Romania, a devenit vicepresedinte, iar printre ceilalti membri ai consiliului figureaza nume cunoscute din industria auto – Constantin Stroe si Jacques Daniel (Dacia Groupe Renault), Herbert Stein (Autoitalia) sau Paul Badea (Badsi).

    In urma cu 14 ani, Popovici era unul dintre cei care puneau bazele asociatiei pe care ulterior avea s-o conduca actualul premier Calin Popescu-Tariceanu. Isi aminteste ca s-a numarat printre fondatorii APIA din mai multe motive. „In primul rand, pasiunea pentru auto, apoi relatiile de prietenie cu anumiti oameni de acolo si, nu in ultimul rand, din motive strict profesionale“, spune Popovici. El spune ca s-a implicat in calitate de avocat, fiind cel care a constituit asociatia si a arbitrat parerile fiecarui fondator. Avocatul este si membru fondator al altei organizatii – Yacht Club Regal Roman – reinfiintat in 1999, desi nu mai detine acum nicio ambarcatiune.

    Unul dintre cei mai cunoscuti avocati de business din Romania, fondatorul casei de avocatura Popovici, Nitu si Asociatii a renuntat partial la discretia care guverneaza aceasta breasla, implicandu-se in activitatea unei industrii extrem de dinamice. „Ii stiu pe toti membrii APIA, ne intelegem foarte bine, era poate nevoie de un echilibru la ora actuala“, afirma noul presedinte al organizatiei. Acum, referindu-se la alegerea sa, Popovici spune ca „toata lumea a fost de acord ca la ora actuala este nevoie de o voce neutra, de o persoana care sa nu fie implicata neaparat, care sa fie detasata, sa poata media conflicte cand apar“. In aceasta logica, un avocat ar putea avea o mai mare putere de negociere cu autoritatile, mai ales in chestiuni spinoase, cum e cea a taxei de prima inmatriculare. Deocamdata, obiectivele mandatului sau nu sunt inca definite, dar obiectivele majore ale APIA raman aceleasi, sustine Popovici.

    Desi, tangential, a mai fost implicat in mediul de business, fiind actionar – alaturi de alti doi parteneri ai Popovici, Nitu si Asociatii – al companiei care opereaza hipermarketurile Auchan pe piata romaneasca, Popovici spune ca nu vrea sa intre in afaceri si adauga ca nici nu mai este actionar al respectivei firme. Ernest Popovici se trage dintr-o familie de avocati cu traditie in Romania si spune ca ar fi putut sa se duca in zona de business, dar a preferat sa ramana avocat. Nici acum, dupa ce a preluat conducerea APIA, nu va renunta la activitatea de consultanta juridica: „In afara de avocatura, nu am facut altceva toata viata“.

  • Sa vedeti cum arat in CV

    Specialistii in recrutare considera ca este aproape de neconceput in 2007 pentru o companie de top, indiferent de industria in care isi desfasoara activitatea, sa ignore mediul online. Nu e o noutate ca internetul a devenit un element cheie in domeniul recrutarii, indiferent de metoda folosita de companii – site-uri specializate, anunturi online sau adevarate sisteme de resurse umane.

    „Tot mai multe companii isi muta o parte importanta din activitatea de recrutare in mediul online, pentru ca realizeaza ca altfel pierd o plaja foarte larga de candidati care isi cauta slujbe numai pe internet“, considera Shirley Brezeski, directorul executiv al companiei de recrutare online Websearch Recruitment. „De multe ori chiar si pozitiile de middle ori chiar de top management, in general rezervate pentru serviciile unui headhunter, pot fi ocupate cu ajutorul bazelor de date cu CV-uri de pe internet. Nu e exclus ca intr-un viitor nu foarte indepartat, toate recrutarile sa fie facute exclusiv online.“

    Una dintre companiile care considera necesara recrutarea online este Edgars Consolidated Stores (Edcon), ce administreaza unul dintre cele mai mari lanturi de magazine de imbracaminte si incaltaminte de pe continentul african, cu peste 1.000 de magazine in Africa de Sud, Botswana, Namibia, Swaziland sau Lesotho. Recrutarea este una dintre principalele probleme pentru Edcon, care are in mod obisnuit peste 20.000 de angajati, dar in perioada sarbatorilor de iarna trebuie sa dubleze numarul acestora. „Pentru fiecare anunt de angajare primim in jur de 100 de CV-uri, avand in vedere rata ridicata a somajului din Africa de Sud“, spune Andrea Wiehahin, directorul de resurse umane al companiei. „Trebuie sa tratam problema cu foarte multa atentie, pentru ca multi dintre cei ce candideaza pentru post sunt clienti de-ai nostri si, chiar daca sunt respinsi, trebuie sa plece cu o impresie buna despre companie.“

    Pentru a recruta un numar atat de mare de oameni, Edcon recurge la internet. De fiecare data cand exista un post liber, compania introduce in sistemul online de resurse umane Softscape detalii privind cerintele postului si un profil al persoanei pe care ar dori sa o angajeze. Informatiile sunt trimise automat catre unul dintre directorii companiei, pentru a fi aprobate, dupa care sunt afisate pe site-ul companiei, la sectiunea Cariere, dar si pe site-uri de recrutare online, cum ar fi Career Junction.

    Tot ca parte a procesului de recrutare online, cei interesati de post isi trimit CV-ul companiei si, daca nu sunt acceptati, raman in baza de date Softscape pentru eventuale posturi libere ce vor fi scoase ulterior la concurs. Sistemul online de resurse umane al Edcon le permite managerilor sa caute in aceasta baza de date potentiali angajati in functie de anumite criterii si calculeaza chiar costurile pe care ar trebui sa le suporte compania in cazul angajarii unui anumit candidat. „In jur de trei sferturi dintre cere-rile pentru slujbe la Edcon vin prin internet si cea mai mare parte a angajarilor se fac prin aceasta metoda“, spune Leon Vermaak, director in cadrul companiei.

    Organizatii din toata lumea considera internetul o platforma oportuna pentru recrutarea angajatilor. „Ceea ce contribuie la dezvoltarea segmentului de recrutari pe internet este pe de-o parte lipsa fortei de munca, iar pe de alta parte cresterea in notorietate a sistemelor online de resurse umane, a site-urilor de recrutare, dar si a retelelor sociale si a lumilor virtuale“, considera Peter Cheese, partener in cadrul firmei de consultanta.

    Ultimele doua exemple din afirmatia lui Cheese sunt sustinute prin exemplele unor companii precum cel al firmei de consultanta in management KPMG sau al Royal Bank of Scotland, care au organizat cel putin un targ de joburi in lumea virtuala Second Life. In plus, potrivit unui studiu realizat de Asociatia pentru resurse umane in domeniul tehnologiei (Association of Technology Staffing Companies – ATSCo), cu sediul la Londra, 58% dintre companiile respondente considera ca retelele sociale, precum Facebook, MySpace sau LinkedIn, sunt mult mai utile pentru recrutarea online decat anunturile publicitare din ziare. Iar 83% au recunoscut ca au cautat potentiali candidati pe astfel de site-uri. „Retelele sociale sunt foarte utile in recrutare, mai ales pentru ca ofera o comunicare in ambele sensuri, compania avand posibilitatea sa caute angajati, iar candidatii sa decida la ce companii vor sa depuna un CV“, spune Dan Nye, directorul executiv al LinkedIn.

    In ceea ce priveste avantajele recrutarii online, timpul si costul unei recrutari sunt cele mai importante. In cazul Hyatt Hotels, un sistem de recrutare online a redus timpul necesar angajarii de personal pentru receptie de la patru saptamani la cinci zile, potrivit lui Randy Goldberg, directorul de resurse umane. In general, hotelurile care au mutat aceste procese pe internet au vazut o scadere cu 50% a costurilor pentru promovarea anunturilor de angajare.

    Un pas inainte spre sofisticarea metodei il reprezinta aplicatiile software pentru recrutare. „O aplicatie de recrutare online nu face doar sa afiseze posturile disponibile pe un site si sa primeasca solicitarile“ – spune Colin Tenwick, director executiv in cadrul companiei specializata pe aplicatiile software de recrutare Stepstone -, „ci acopera si alte procese din jurul angajarii“. De pilda, sistemul i-Grasp de la Stepstone, utilizat de operatorul de telefonie France Telecom, proceseaza in jur de 80% dintre cele 5.000 de candidaturi pe care le primeste anual. In prezent, sistemul are in baza de date aproximativ 50.000 de CV-uri, dupa spusele lui David Roberts, brand manager in cadrul Orange. i-Grasp ii permite echipei de resurse umane, formata din 200 de oameni, sa promoveze cultura companiei inca de la primul contact cu candidatii si sa se asigure ca acestia sunt informati pe durata intregului proces de recrutare, fie prin e-mail, fie prin mesaje pe telefonul mobil.

    In fine, recrutarea online permite un contact mai bun al potentialului candidat cu potentialul sau angajator: unii dintre cei ce doresc sa-si gaseasca online loc de munca pot sa-si publice CV-urile in format video. Site-uri de recrutare, precum CareerBuilder.com, deja gazduiesc astfel de clipuri video de prezentare a solicitantilor, care considera ca in acest fel compania unde isi depun candidatura isi poate da seama in cateva minute si de aptitudinile de comunicare sau de personalitatea lor, elemente pe care un CV traditional nu le poate ilustra. Desi inca nu foarte populare, CV-urile video au atras atentia unui numar de 31% dintre principalii angajatori din lume, potrivit unui studiu realizat in prima jumatate a acestui an de portalul de consultanta pentru resurse umane Vault.com. Iar 58% dintre respondenti sustin ca sunt deschisi la o astfel de posibilitate si ca ar urmari CV-urile video, fie chiar din pura curiozitate.

    Numarul celor angajati pe Internet in Europa a crescut cu 30% anul acesta, comparativ cu aceeasi perioada din 2006, estimeaza Yngve Traberg, directorul executiv al portalului ClickAJob.co.uk. Lansat in 2001 de grupul media danez Sondagsavisen, portalul a facut la vremea respectiva multa valva pe piata muncii din Marea Britanie, oferind cautatorilor de locuri de munca o posibilitate foarte simpla de cautare prin toate cele mai mult de 60.000 de anunturi publicate zilnic pe cele circa 250 de site-uri britanice de recrutare si de a primi toate rezultatele printr-o interfata prietenoasa. Cautatorii de slujbe au putut beneficia si de „Job Agent“, un serviciu de alerta prin e-mail destinat sa-i tina la curent cu noile oferte din domeniul cautat de ei.

  • Cadere accentuata la bursa

    "Pe masura ce atingem valori din ce in ce mai scazute, investitorii cu pierderi in portofoliu vand din ce in ce mai mult, cumparatorii fiind investitori pe termen mediu sau lung, care aduc bani pentru a profita de momentele foarte bune de intrare", spune Adrian Simionescu, director general Vienna Investment Trust.
    Panica la vanzare poate fi observata cel mai usor in evolutia companiilor cu rezultate financiare peste asteptari, cum sunt Banca Transilvania (simbol TLV) sau Banca Romana pentru Dezvoltare – Societe Generale (simbol – BRD), care inregistreaza in continuare pierderi. In aceste cazuri, vanzatorii marcheaza, totusi, profit, deoarece, in ciuda scaderilor din ultimele luni, titlurile au un randament pozitiv pentru intreg anul 2007.
    Situatia este asemanatoare si in cazul SIF-urilor, unde caderea este chiar mai mare, chiar daca, dupa primele 10 luni, societatile au inregistrat profit. Mai mult decat atat, valoarea unitara a actiunilor raportata la activul net, raport care arata valoarea reala a unei actiuni, este mult mai mare decat pretul de tranzactionare. Cea mai diferenta apare in cazul SIF Oltenia (simbol – SIF5), unde valoarea este de 5,05 lei dupa raportarile financiare la 10 luni, iar pretul mediu din piata este de 3,8 lei.
    Revenirea de la minus mai mare, peste trei procente) la un minus mai mic (circa doua procente) s-a realizat pe fondul unor volume mari de tranzactionare. Valoarea tuturor tranzactiilor realizate a fost de aproape 28 milioane euro, operatiunile incheiate la BVB ridicandu-se la peste 25 milioane euro, mult peste media de 17 milioane euro din cursul anului. "Revenirea pe volume" este considerat un factor care poate duce la sustinerea cresterii si in zilele urmatoare.
    Moneda nationala s-a depreciat astazi pana la 3,5 lei pentru un euro, principala cauza fiind considerata decizia Merrill Lynch de a recomanda "vanzare" pentru actiunile Erste Bank din cauza prezentei in Romania, zona uc risc investitional in crestere. Analistii considera posibila deprecierea leului pena la 3,6 – 3,7 lei/euro pana la sfarsitul anului.
    Corelarea pietei autohtone cu pietele internationale nu a functionat deloc astazi, majoritatea burselor din vestul europei inregistrand cresteri dupa ce s-au aflat la minimele din ultimele trei luni. Regiunea din care facem si noi parte, Europa Centrala si de Est, a continuat scaderea. Pana la ora inchiderii sedintei de tranzactionare de la noi, indicele polonez WSE WIG pierduse peste un procent, iar indicele BUX al bursei din Budapesta tot un procent. Codasii de astazi am ramas noi, cu un minus de peste 2%, si bulgarii, unde SOFIX a cazut aproape 4%.

    Cititi o analiza despre tendintele inregistrate de piata de capital din Romania in editia din aceasta saptamana a BUSINESS Magazin

  • Bursa vazuta de la Viena

    Perioada de incertitudine in care se afla pietele de capital din intreaga lume nu se va incheia, in viziunea austriacului, decat in aprilie-mai anul viitor, odata cu incheierea anului fiscal. „Daca ne uitam la estimarile privind pierderile bancilor si ale fondurilor de investitii datorate crizei ipotecare, estimari care se ridica pana la 400 de miliarde de dolari, si la pierderile deja raportate (care nu ajung nici la o treime din aceasta suma, n. red.), putem observa o mare diferenta. Doar auditorii care vor efectua controalele pentru tot anul vor putea prezenta nivelul real al pierderilor“, spune Michael Buhl. Aceasta inseamna ca volatilitatea bursiera se va mentine luni bune de-acum incolo, la fel si aversiunea tot mai mare a fondurilor de investitii la risc.

    Bursa de Valori din Viena, una dintre cele mai mari piete reglementate din centrul si estul Europei, are o capitalizare de peste 170 de miliarde de euro si o lichiditate zilnica de circa 700 de milioane de euro. Cresterea pana la acest nivel nu a fost usoara, majoritatea problemelor de la bursa vieneza fiind identice cu cele cu care se confrunta acum Bursa de Valori Bucuresti in prezent, spune Buhl. „In urma cu cativa ani, multe companii austriece au ales sa se listeze la Frankfurt si nu la Viena. Dezavantajele, intre care lichiditatea scazuta de care au avut parte acolo, au facut insa ca aproape toate sa se intoarca in tara, unde acoperirea media si interesul investitorilor sunt incomparabil mai mari.“

    E un argument pentru ca Buhl sa recomande acum listarea pe piata autohtona pentru toti doritorii de a ajunge la cota bursei. „Cea mai profitabila listare este cea pe piata interna, unde ai toate elementele necesare succesului: acoperire media, imagine deja cunoscuta a marcii, interes din partea investitorilor. Din pacate, managerii care se ocupa de listare au tendinta sa angajeze cele mai mari societati de intermediere, cum ar fi JP Morgan sau Goldman Sachs, care prefera bursele mari, unde au deja experienta“, spune Michael Buhl. Angajarea societatilor foarte mari pentru intermediere este insa o garantie pentru manageri in fata actionarilor in cazul unui esec, dupa principiul „daca ei nu au putut, atunci nimeni nu poate“. Nici dubla listare nu este o solutie foarte buna pentru o companie, in opinia oficialului austriac, din cauza costurilor aproape duble si a reducerii pachetului liber la tranzactionare.

    Atragerea companiilor pe bursa este o alta problema. „In urma cu trei ani am inceput un studiu asupra companiilor austriece, pentru a vedea care s-ar putea lista. Am ales circa o mie de societati de marime medie si mare, cu balante financiare pozitive si perspective bune pentru viitor. Dintre acestea, doar 9% au considerat listarea o optiune“, povesteste Michael Buhl. La listare nu au ajuns insa decat putine companii dintre cele 90, principalele obstacole fiind costurile ofertei publice initiale si rezistenta managerilor sau a proprietarilor in fata transparentei si a reducerii puterii decizionale, impuse de cerintele cotarii. „De multe ori, managerii sunt greu de convins ca avantajele listarii sunt mai importante decat pierderea unei parti din putere“, apreciaza seful bursei din Viena. La fel si cand vine vorba despre costuri; chiar daca cei 8% din valoarea ofertei initiale trebuie sa fie achitati o data (costul unei oferte publice initiale pe pietele de capital europene este in general de circa 7-8%), cheltuielile aferente unui credit sunt, prin comparatie, mult mai mari, desi sunt repartizate pe toata perioada de rambursare.

    Solutia gasita de austrieci a fost roadshow-ul, adica evenimente organizate in care managerii sunt adunati si li se explica, cu ajutorul altor directori de companii deja trecute prin aceasta experienta, avantajele listarii. Si mai ales ale listarii unui pachet de actiuni semnificativ, peste cota minima de listare de 25%. „Am avut multe discutii cu compania Starbucks, care s-a listat si la noi, pentru a-i convinge sa lase liber la tranzactionare un pachet de 25% plus o actiune. Chiar si acea actiune conteaza atunci cand vii in fata investitorilor. Oferta lor a avut valoarea de 1,4 miliarde de euro si a fost suprasubscrisa de zece ori“, spune Michael Buhl, care crede ca „si 10% este mai bine decat deloc“ atunci cand vorbeste despre apropiata listare a Transgaz Medias, pentru care subscrierea va incepe la 26 noiembrie.

    Ambiguitatea care poate fi observata pe piata romaneasca de capital, cu volatilitate mare bazata pe perceptia investitorilor si nu pe rezultatele financiare, nu este considerata ciudata de catre Michael Buhl: „Pot da ca exemplu o companie austriaca care a raportat 15 ani la rand cresteri constante ale profitului net. In toata aceasta perioada, cotatia actiunii lor a ramas neschimbata. Sunt multe cazuri in care profitul se majoreaza cu cifre mari, de pana la 50%, dar pretul de pe piata creste foarte putin. In astfel de cazuri, tranzactionarea se bazeaza doar pe sentiment, pe impresie, nu pe analize fundamentale sau tehnice“.

    Colaborarea bursei din Viena cu cea din Bucuresti s-a concretizat prin lansarea unui indice, ROTX, ce are la baza 11 companii mari din Romania. Pe parcursul celor doi ani si jumatate de la lansare, pe baza indicelui fondurile straine au achizitionat actiuni in valoare de circa 250 de milioane de euro. Pe langa acesti bani, cumparatorii au mai investit si direct in bursa de la Bucuresti pentru acoperirea riscului (operatiuni de hedging).

  • Pravalia de IT

    Dupa ce a semnat contractul prin care a vandut afacerea Best Distribution catre grecii de la CD Media pentru 3 milioane de euro, Octavian Radu, presedintele grupului RTC Holding, a cugetat putin si a tras linie. In urma cu doi ani, cumpara de la omul de afaceri Teo Paduraru compania Best, care includea lantul de magazine Best Computers si divizia de distributie Best Distribution. Acum a renuntat la aceasta din urma, in timp ce brandul de calculatoare a fost desfiintat; o parte dintre magazine au fost inchise pe motive de neprofitabilitate, iar restul au fost integrate in lantul Diverta. „Cred ca nu mai exista niciun viitor pe piata din Romania pentru magazinele mici de IT“, a comentat Radu la incheierea tranzactiei pentru Best Distribution.

    Cat adevar exista insa in aceasta afirmatie a omului de afaceri? Predictia sumbra pentru magazinele mici ar putea fi contrazisa prin exemplul celor cateva mii de astfel de comercianti din piata, majoritatea cu afaceri in crestere, conform lui Gyorgy Baba, directorul Primex, companie cumparata anul acesta de grupul turc Sabanci Holding, detinatorul brandului Teknosa.

    Terra Soft, de exemplu, companie din judetul Dambovita detinuta de doi oameni de afaceri, Ovidiu Brezan si Liviu Stoica, vinde produse IT inca din 1998. Este drept, pe partea de IT functioneaza un singur magazin, in orasul Targoviste, dar compania are in paralel o retea de peste 40 de magazine GSM in toata tara prin intermediul unui parteneriat cu Vodafone. „Vanzarile de IT vor ajunge anul acesta la peste 850.000 de euro, in crestere cu aproximativ 15% comparativ cu 2006“, estimeaza Costel Cruceru, directorul diviziei IT a Terra Soft. Povestea acestui magazin, chiar daca nu foarte spectaculoasa, indica faptul ca retailul de echipamente electronice si IT are viitor nu numai pentru lanturile mari de retail, dar si pentru magazinele mai mici, de la coltul strazii. „Terra Soft a deschis magazinul IT intr-o perioada in care cererea pentru aceste produse era foarte mare pe piata. De atunci s-au schimbat foarte multe, dar noi am continuat sa crestem“, spune Cruceru. Pentru a-si mentine aceste cresteri, Terra Soft s-a orientat in ultimii ani din ce in ce mai mult catre segmentul de servicii post-vanzare (consultanta, mentenanta, service etc.), care inseamna in prezent in jur de 70% din cifra de afaceri. „Motivul este lesne de inteles. Nu mai poti face bani numai din comert, in conditiile in care clientul cere si consultanta, suport tehnic sau service pentru computere dupa achizitie“, puncteaza directorul diviziei IT a Terra Soft. „Si este foarte adevarat ca, daca nu isi regandesc strategia si incep sa ofere si servicii, multe magazine mici vor disparea.“

    Parerea lui Cruceru e sustinuta si de Nicolae Ontiu, directorul companiei One IT, care are in prezent doua magazine IT, unul stradal in Baia Mare si unul in Polus Center din Cluj Napoca, deschis saptamana trecuta in urma unei investitii de 95.000 de euro. „Cred ca fara o strategie bine conturata, multe dintre magazinele mici de computere nu vor avea sanse sa reziste pe piata. Cea mai buna miscare este integrarea in oferta si a serviciilor IT ce aduc valoare adaugata.“ In cazul One IT, serviciile inseamna peste 50% din cifra de afaceri, care va depasi anul acesta un milion de euro, potrivit estimarilor lui Ontiu – o crestere cu 70% fata de 2006, mai ales datorita deschiderii celui de-al doilea magazin in preajma sarbatorilor, perioada foarte buna in retailul IT. Alte 10 procente provin din comertul online, iar planurile companiei pentru 2008 vizeaza cresterea vanzarilor pe Internet pana la 30% din cifra de afaceri. Astfel ca, la fel ca si in cazul Terra Soft, veniturile One IT de anul acesta vor proveni doar in proportie de aproximativ 30-40% din retailul propriu-zis.

    Aceeasi evolutie o urmareste si Beta N Computers, companie care a inceput sa comercializeze echipamente IT in 1996 in Bucuresti. „Pana prin 2002, afacerile au mers foarte bine“, isi aminteste Nicolae Nedelcu, directorul companiei. Acum, retailul aduce din ce in ce mai putini bani – in jur de 350.000 de euro anul acesta, in scadere fata de anii trecuti, cand afacerile ajungeau si la un milion de euro, fapt care l-a inpins si pe Nedelcu sa se orienteze catre servicii integrate. „Anul acesta, 20% din cifra de afaceri va proveni din servicii, dar la anul speram ca ponderea sa fie cel putin egala cu cea a retailului.“

    Astfel de exemple demonstreaza faptul ca viitor exista pentru magazinele mici de IT, numai ca nu doar din retail, solutia fiind serviciile integrate, combinate cu vanzarea efectiva de computere si componente IT. „Daca as fi proprietarul unei retele mici de magazine IT si nu mi-as imagina viitorul decat in aceeasi industrie, mi-as baza activitatea in cea mai mare parte pe servicii cu valoare adaugata, personalizate“, confirma Dragos Simion, vicepresedintele lantului de retail Flamingo. Altfel spus, varietatea de produse nu mai e in sine un avantaj competitiv, moment in care ramane ca lupta cu concurenta sa se bazeze pe o oferta cat mai completa de servicii.

  • CIne a cumparat afacerea Vinexpert

    La prima vedere, mare legatura intre productia si importul de chibrituri si afacerile cu vin nu prea este. Dar actionarii clujeni ai fabricii de chibrituri au decis inca de la finalul anului trecut sa intre pe piata vinului, infiintand compania Vino Vero, axata pe importul de vinuri din America Latina. Vino Vero va incheia primul an de activitate cu o cifra de afaceri de peste 400.000 de euro, iar tranzactia cu Vinexpert a fost practic urmatorul pas, catre partea comerciala. „Noi intentionam sa deschidem o retea proprie de magazine, iar Vinexpert dorea sa creasca intr-un ritm mai rapid. Am decis sa ne unim competentele“, declara Maia Banciu, director de marketing si comunicare la Match Point. Familia Banciu controleaza pachetul majoritar de actiuni (40%) al producatorului de chibrituri, diferenta fiind impartita in mod egal intre alti doi actionari – Ovidiu Popa si Mircea Popescu.

    Reteaua Vinexpert are acum trei magazine – doua in Capitala si unul la Brasov. „Cel mai important castig este ca Match Point se va ocupa de dezvoltarea retelei pe partea de vest a tarii, iar eu ma voi putea ocupa de Bucuresti“, declara Catalin Paduraru, care detine acum 50% din actiunile Vinexpert. Fondatorul retelei de magazine specializate in vanzarea de vinuri si bauturi alcoolice spune ca firma a ajuns intr-un punct in care avea nevoie de competente suplimentare, „pe care eu ar fi trebuit sa le cumpar, dar pe care partenerul meu le are deja – de la departamentul de contabilitate pana la cel de resurse umane“. Desi valoarea tranzactiei nu a fost dezvaluita, Paduraru estimeaza ca firma in care detine 50% din actiuni valoreaza 2 milioane de euro, iar previziunile pentru urmatorii trei ani indica atingerea pragului de 5 milioane de euro. „Acela ar putea fi un moment bun pentru un parteneriat cu un fond de investitii“, spune Paduraru, care admite ca a mai avut anul acesta inca doua serii de discutii pentru alegerea unui partener si cu alti investitori interesati.

    Concret, in sarcina proaspetilor actionari (chiar daca discutiile au inceput in primavara, semnaturile au incheiat povestea abia saptamana trecuta) cade in intregime grija resurselor umane si a logisticii in Transilvania, urmand ca tot ei sa se ocupe de-acum si de magazinul de la Brasov. Planurile imediate prevad si deschiderea a doua noi spatii la Cluj si la Timisoara, urmand ca reteaua din Capitala sa se mareasca anul viitor cu trei noi magazine. Investitiile minime necesare unui magazin Vinexpert sunt de 100.000 de euro, bani ce includ costurile cu proiectarea, amenajarea si echipamentele de depozitare. Pentru anul acesta, vanzarile Vinexpert sunt asteptate sa depaseasca 1,5 milioane de euro.

    In timp ce Vinexpert este pentru Paduraru prima afacere, pentru actionarii Match Point drumul pana la magazinele cu vinuri a fost ceva mai intortocheat. In urma cu cinci ani, familia Banciu a demarat cu ceilati doi parteneri afacerea din domeniul importului si al productiei de chibrituri, cifra de afaceri a Match Point urmand sa depaseasca anul acesta 2 milioane de euro, de aproape doua ori mai mare fata de anul trecut (1,15 milioane de euro). Dar odata pusa pe roate productia de chibrituri, afacerea cu vinuri putea sa-si faca si ea loc in portofoliu, mai ales ca interesul pentru domeniu e de data mai veche. „Ne place sa bem un pahar de vin bun. Dupa ’89, calatorind, am descoperit ca sunt multe vinuri extraordinare, la preturi accesibile tuturor, incat ne-am dorit sa le avem si acasa“, declara Maia Banciu. Ideea unei afaceri cu vinuri a inceput sa se cristalizeze in urma cu circa doi ani si primele activitati au pornit la finalul anului trecut. „Am dorit sa fim pregatiti pentru primul import imediat dupa aderarea la UE si ridicarea taxelor vamale pentru importurile de vin“, explica Banciu alegerea momentului. Rezultatele primului an: Vino Vero va incheia acest an cu o cifra de afaceri de peste 400.000 de euro, in conditiile in care Vino Vero a avut nevoie de o investitie de 300.000 de euro pentru a pleca la drum.

    Odata cu uscarea cernelii pe contract, partenerii va trebui sa-si croiasca un drum comun si „de mare folos este faptul ca ne completam competentele“, crede Paduraru. Un plus este si faptul ca si unii si altii cred cu tarie in cresterea vanzarilor de vinuri imbuteliate. „Romanii iubesc viata si traiul bun, asa ca nu avem cum sa ramanem in urma lumii civilizate“, spune Banciu. Schimbarile sunt foarte vizibile, mai cu seama pe piata Capitalei: „Clientii sunt tot mai sofisticati si au discernamant din ce in ce mai mare in alegerea vinului dorit“, afirma Paduraru.

    Pe piata romaneasca, magazinele specializate nu si-au delimitat inca un loc clar, iar experienta unor tari mai dezvoltate ne arata si motivul – abia dupa ce se incheie expansiunea retelelor internationale vine vremea cristalizarii comertului de specialitate. In ce priveste magazinele specializate in vanzarea de vinuri imbuteliate si bauturi alcoolice, pe piata bucuresteana sunt foarte putine: in afara de cele doua Galerii Vinexpert, magazinul Nic (din Piata Dorobanti) si afacerea doctorului Ion Pusca, doar cateva spatii prin centre comerciale mai completeaza peisajul. In provincie, magazinele de acest fel sunt chiar si mai rare. De partea cealalta a balantei inclina vanzarile din marile retele comerciale, ce detin acum partea leului din vanzarile de vin imbuteliat. Clientii pretentiosi incep sa treaca insa pragul magazinelor specializate, pentru ca pe rafturile acestora gasesc o oferta mai variata decat la raionul de vin de la supermarket.

  • Un Nobel sau macar un Oscar

    Acesta le reaminteste ironic vizitatorilor cuvintele imparatului Wilhelm al II-lea: „Eu am incredere in cal. Automobilul nu este mai mult decat un fenomen trecator“.

    Insa impunatoarea cladire de pe Mercedesstrasse nr. 100 din Stuttgart a fost considerata potrivita de divizia de camioane si autobuze a producatorului german Daimler ca sa gazduiasca saptamana trecu-ta lansarea proiectului „Shaping Future Transportation“ („Cum va arata viitorul transportului“), ofensiva ecologica a companiei in domeniul vehiculelor comerciale. Desi a lansat in 1969 primul model de autobuz hibrid, Daimler pare acum, alaturi de alti producatori germani precum Volkswagen si BMW, destul de departe de a fi asimilat cu ceea ce indeobste denumim „un brand verde“, capabil sa indeplineasca anul viitor tinta de 140 g/km, stabilita in 1998 de Asociatia Producatorilor Europeni de Automobile.

    Directorul executiv al Daimler Trucks, Andreas Renschler, spune ca incearca sa schimbe aceasta imagine prin investitii pentru gasirea unor solutii mai curate pentru vehiculele comerciale dezvoltate de companie, investitii care au totalizat in 2006 „in jur de un miliard de euro“.

    Cele 16 modele de camioane si autobuze „verzi“ pe care Daimler le produce in Europa (Mercedes-Benz), Statele Unite (Freightliner si Thomas Built Buses), Canada (Orion) si Japonia (Mitsubishi Fuso) au fost prezentate la Stuttgart ca solutie pentru viitorul transportului urban si de marfuri. Daimler estimeaza ca piata de vehicule comerciale va creste in urmatorul deceniu cu circa 50% (de la 3.859.000 de vehicule in 2006 la 5.409.000 de vehicule in 2017). In conditiile in care, potrivit lui Renschler, si in momentul de fata doua treimi din transportul de marfuri in Europa se desfasoara prin intermediul vehiculelor comerciale, reducerea poluarii si a consumului de combustibil la aceste autovehicule trece de la stadiul „revolutiei verzi“ la cel pragmatic al raportului cost-beneficiu al fiecarei companii.

    Desi spune ca are la indemana solutiile potrivite – au fost deja livrate 1.500 de autobuze Orion, peste 100 de camioane Freightliner si 200 de autobuze si camioane Fuso -, Daimler se confrunta deocamdata cu o problema in legatura cu cererea: vehiculele sale hibride sunt in medie cu o treime mai scumpe decat cele similare cu motorizare diesel, iar aceasta nu-i incurajeaza deloc pe posibilii clienti sa semneze contractele de achizitie. Ca sa nu mai vorbim de modelul Citaro cu propulsie pe hidrogen, care ajunge la un milion de euro pentru un autobuz; deocamdata compania a reusit sa vanda doar 36 de bucati in 12 orase din intreaga lume.

    Prin urmare, Renschler a profitat de prezenta a 200 de jurnalisti din 29 de tari la evenimentul de la Stuttgart si le-a cerut ajutorul pentru a face presiuni asupra propriilor politicieni sa incurajeze achizitia de vehicule comerciale nepoluante. De asemenea, CEO al Daimler Trucks s-a declarat nemultumit si de existenta a patru standarde diferite de poluare in SUA, UE, China si Japonia, care cresc costurile de productie si dau peste cap si previziunile financiare: „As vrea sa-i intreb pe colegii (jurnalisti) din Statele Unite ce standarde vor fi pe piata anul viitor“, a raspuns Renschler dupa ce a fost intrebat de BUSINESS Magazin despre rezultatele in scadere ale diviziei sale din 2007 – vanzari de 117.000 de vehicule in trimestrul al treilea, fata de 136.000 in aceeasi perioada din 2006, si un profit operational de 480 mil. euro, fata de 565 de milioane. Explicatia lui tine de introducerea unui nou standard de poluare in SUA, cea mai mare piata auto din lume, ceea ce a dus la anularea unor comenzi deja antamate. O umbra de optimism s-a zarit totusi in atitudinea sefului Daimler Trucks cand a vorbit despre perspectivele pietei in 2008: o revenire a pietei americane, „dar nu mai devreme de al doilea trimestru“, cresterea vanzarilor europene datorita cererii din estul Europei (Daimler chiar se gandeste la o fabrica de asamblare in Rusia) si o suplimentare a cererii din partea Indiei si a Chinei.

    Si chiar cu rezultate financiare in scadere, Renschler si-a ingaduit totusi o ironie la adresa celui mai de succes produs al ideologiei „verzi“, filmul „An Inconvenient Truth“, pentru care Al Gore a primit anul acesta si Oscarul, si premiul Nobel pentru Pace: „Stiti ca filmul e substantial bazat pe o singura prezentare PowerPoint despre protejarea mediului. Nu cred ca e complet echitabil. La urma urmei, compania noastra dezvolta de decenii solutii de transport care au grija de mediu si eu insumi am facut nenumarate prezentari PowerPoint. Dar eu astept in zadar in fiecare an un telefon din Suedia – si nici la Oscar nu ma invita nimeni“.

    A fost si mai bine

    In conditiile in care piata de vehicule comerciale tinde sa se fragmenteze tot mai mult, Daimler a pierdut anul trecut cota de piata. Tata Motors si Navistar au fost singurii care au castigat procente in lupta cu competitia.

  • Scump si mai scump

    Vestea proasta pentru cel care isi construieste o casa este ca il costa cu 30% mai mult. Vestea buna, daca lucreaza in sectorul constructiilor, este ca veniturile ii cresc de doua ori mai mult.
    „Inflatia din constructii este de 30% din 2006 pana in 2007“, spunea recent Geo Margescu, director general al Cefin Real Estate, unul dintre cei mai activi dezvoltatori imobiliari din Romania. Dar, puncta el, in acelasi interval, forta de munca s-a scumpit cu 78%: „Salariul minim in constructii a ajuns la 600 de euro pe luna“.
    In plin boom imobiliar, constructorii s-au trezit ca nu mai au suficienti angajati pentru a duce la capat toate proiectele care apar pe piata romaneasca. „Este o adevarata aventura sa gasesti un constructor in Romania“, declara recent Dorinel Cazacu, reprezentantul local al dezvoltatorului imobiliar GEA Prasa Internacional, in cadrul unui seminar organizat de BUSINESS Magazin.
    „De noua luni negociez cu antreprenorii“, spunea Cazacu despre cautarile pentru o societate de constructii care sa ridice un ansamblu rezidential ce va fi dezvoltat in Capitala de catre grupul spaniol.
    Dificultatile in incheierea unui contract cu o societate de constructii sau termenele de livrare pentru materiale care se pot ridica si la cateva luni de la comanda reprezinta latura mai putin placuta a cresterii generale a sectorului constructiilor, impulsionat de boom-ul imobiliar. Sectorul a inregistrat anul trecut, potrivit datelor oficiale, o crestere de 19% comparativ cu majorarea PIB de 7,7%, in timp ce valoarea lucrarilor de constructii a urcat in acest an cu 34,1%.
    Tabloul general de crestere este insa insotit si de aspecte negative. „In acest moment lucreaza in constructii aproximativ 360.000 de persoane. Ar fi nevoie de muncitori inca o data pe atat“, sustine directorul general executiv al Patronatului Societatilor de Constructii (PSC), Adriana Iftime. Constructorii spun ca lipsa muncitorilor este cea mai mare problema a sectorului constructiilor, care a dus pe de o parte la scaderea calitatii si a vitezei de lucru si pe de alta parte la majorari salariale considerabile, in special pentru muncitorii necalificati. „Costurile cu manopera au crescut cu 40-60% in acest an“, spune Sorin Chirita, proprietarul companiei Vertical Construct Grup, care a intrat si pe piata dezvoltarii imobiliare prin dezvoltarea unui ansamblu de 57 de apartamente in zona Baneasa din Bucuresti.
    Potrivit datelor Institutului National de Statistica, salariul mediu net in sectorul constructiilor a ajuns in luna septembrie la 891 de lei, cu peste 21% mai mare comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, cresterea fiind mai mare decat cea a indicelui salarial mediu net pe tara, care a crescut in ultimul an cu 14%. Acesta este insa doar tabloul oficial, reprezentantii companiilor de constructii sustinand ca salariile din sector sunt mult mai mari. „Numai un muncitor necalificat imi cere 90 de lei pe zi, cat dau unui zidar“, spune Chirita, a carui opinie este intarita si de Adriana Iftime, care spune ca un faiantar sau un zidar cere un salariu si de 1.000 de euro: „Cartierul Pipera este construit in proportie de 80% cu muncitori la negru. In realitate, muncitorii nu mai doresc sa lucreze cu contract de munca, iar constructorul este fortat sa accepte. Stau doua saptamani, isi iau banii si pleaca imediat la o oferta si mai mare.“
    Cresterea manoperei a fost dublata si de majorarea preturilor la materialele de constructii. Potrivit datelor PSC, caramizile s-au scumpit in acest an cu 10-12%, cimentul cu 15 procente, iar betonul armat cu 25% in prima jumatate a anului, semestrul al doilea marcand o usoara scadere de pret. „Evolutia preturilor la energie si la materii prime precum nisipul si paletii influenteaza clar preturile finale ale produselor“, confirma Daniel Catanas, directorul general al Wienerberger Sisteme de Caramizi, cel mai mare producator de profil pe piata romaneasca.
    Chiar daca incearca sa transfere responsabilitatea cresterii preturilor catre costuri, producatorii de materiale de constructii sunt evident avantajati de cererea ridicata, care le-a urcat sensibil profiturile in ultimii ani. Wienerberger, de exemplu, a avut anul trecut un profit de 6,7 milioane de euro, fata de 2,5 milioane de euro in 2005, in conditiile in care cifra de afaceri a crescut de la 30 la 46,5 milioane de euro.
    Cererea care depaseste oferta si strategia constructorilor de a reduce costurile au impulsionat si cresterea importurilor. Potrivit producatorilor de caramizi, ponderea importului in consumul intern este de peste 40%. „Caramizile din import sunt mai ieftine la distante egale. In Timisoara sau in Oltenia este mai ieftina caramida din Ungaria sau Serbia, dar productia mea este mai ieftina in Brasov“, spune directorul comercial al Siceram Sighisoara, Nicolae Neag. El apreciaza ca importurile vor scadea treptat in urma majorarii capacitatilor locale de productie si in urma dezvoltarii pietelor regionale, care vor face ca exporturile sa nu mai reprezinte o varianta rentabila. Cu toate acestea, majorarile de pret pe segment vor continua si pe termen mediu, energia urmand sa se scumpeasca inevitabil. „In plus, conteaza foarte mult si cum va fi iarna care se apropie. Daca va fi blanda, nu se vor putea forma stocuri si la primavara vor creste iarasi preturile, cum s-a intamplat in acest an“, mai spune Nicolae Neag.
    Estimarile privind cresterea segmentului de caramizi anul viitor se invart in jurul a 15% in volum si 10% in valoare, potentialul de crestere al pietei – estimata la aproximativ 170 de milioane de euro – determinand producatorii sa investeasca in marirea capacitatilor de productie. Wienerberger va inaugura la inceputul anului viitor o noua fabrica langa Cluj, in urma unei investitii in valoare de 20 de milioane de euro, pe langa cele doua existente de la Sibiu si Gura Ocnitei (langa Targoviste), ceea ce va duce totalul investitiilor din Romania la aproximativ 56 de milioane de euro. Si producatorul Siceram si-a marit capacitatea de productie a fabricii de la Sighisoara in urma unei investitii de opt milioane de euro, in timp ce grupul Kronenberger a investit anul trecut trei milioane de euro in cele doua fabrici din Romania.
     
    O crestere asemanatoare a inregistrat si piata de ciment, care este impartita de trei mari grupuri internationale, Lafarge din Franta, compania elvetiana Holcim si producatorul german HeidelbergCement. „De aproximativ trei ani piata a crescut in mod constant cu aproximativ 15-20%, iar pentru acest an anticipam o rata de crestere similara“, declara directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth. Compania deruleaza in acest moment o investitie de 120 de milioane de euro in modernizarea fabricii de la Campulung, care va creste capacitatea de productie a Holcim cu 20 de procente.
    Cei trei producatori au obtinut anul trecut cifre cumulate de afaceri de aproape 680 de milioane de euro, fiind in acelasi timp si cele mai profitabile companii din primele 100 de firme private din Romania dupa operatorii de telefonie mobila Orange, Vodafone si ProTV SA. Iar evolutia a continuat si in acest an. Dupa primele noua luni, Lafarge a anuntat o crestere a cifrei de afaceri cu 58,6% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Desi principalii competitori, Holcim si HeidelbergCement, au inregistrat ritmuri de crestere la jumatate, Romania ramane intre pietele-vedeta ale celor doua grupuri la nivel mondial.
    Ion Crangasu, directorul executiv al CIROM (Patronatul din industria cimentului si a altor produse minerale pentru constructii), estimeaza ca in doi-trei ani s-ar putea apela si la importuri, daca se va mentine ritmul actual de crestere: „Producatorii de profil isi vor face singuri calculele. Probabil vor mari capacitatile de productie sau vor investi in noi fabrici“.
    Deschiderea de noi fabrici reprezinta si strategia producatorilor de adezivi. Henkel Romania a inaugurat luna trecuta o noua unitate de productie la Campia Turzii, in urma unei investitii de 10 de milioane de euro. Capacitatea de productie a Henkel pe plan local, care mai detine o fabrica in apropierea Bucurestiului, s-a dublat astfel, compania avand in calcul constructia unei noi fabrici in 2009. Piata de profil, cu o valoare estimata la 150 de milioane de euro anul trecut, absoarbe in acest moment intreaga productie interna, ritmul anual de crestere fiind de peste 20%.
    Acest potential l-a determinat pe omul de afaceri Daniel Guzu sa se asocieze cu fondul suedez de investitii Oresa Ventures pentru a construi o fabrica de adezivi a carei finalizare este programata pentru anul viitor. Oresa Ventures, care a preluat anul trecut pentru aproximativ noua milioane de euro un pachet de 49% din Fabryo Corporation, afacerea cu lacuri si vopseluri dezvoltata de Daniel Guzu, nu este singurul fond de investitii atras de randamentele ridicate ale producatorilor de materiale de constructii. Fondul american de investitii Advent International a preluat in 2005 producatorul de vopseluri Düfa, iar in acest an a achizitionat pachetul majoritar de actiuni al producatorului de caramizi Ceramica Iasi, pentru 22,3 milioane de euro.
    Interesul fondurilor de investitii este explicat prin perspectivele de crestere pe termen mediu. „Nevoia de materiale de constructii este reala. Nu este o piata speculativa“, considera Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie care a preluat anul trecut, prin intermediul unuia dintre fondurile de investitii pe care le administreaza, producatorul de materiale de constructii Macon Deva intr-o tranzactie de 35 de milioane de euro. Planurile de dezvoltare nu exclud posibilitatea altor achizitii in industria de profil, care sa creasca afacerile producatorului din Deva, activ pe segmentul de beton celular autoclavizat (BCA) si pe cel de prefabricate. Directorul de vanzari si marketing al producatorului de materiale de constructii Simcor Oradea, Alina Tirla, estimeaza ca piata locala de BCA va urca la finalul acestui an la un volum total de 2,2 milioane de metri cubi, de la 1,8-1,9 milioane de metri cubi in 2006, din care productia interna reprezinta aproximativ 15%. „Nici pe acest segment nu prea exista stocuri, tot ce se produce se vinde. Preturile au crescut in acest an in medie cu zece procente, iar pentru 2008 probabil se va inregistra un ritm similar de crestere“, spune Tirla.

  • Focus grup cu zugravi

    CONTEXTUL: In 2006, Düfa Deutek se plasa intre cei mai mari trei producatori de vopseluri. Cresterea rapida a pietei a pus la indemana companiilor de profil sansa de a-si mari rapid afacerile.

    DECIZIA: Anul trecut, compania a identificat cateva nise pe care sa-si joace cartile, un exemplu fiind vopseaua Profi Weiss, sub gama Deutek Profi, dezvoltata impreuna cu zugravii profesionisti. O alta noutate a fost vopseaua superlavabila cu agenti antimucegai pentru baie si bucatarie, sub marca Danke!.

    EFECTELE: Vanzarile companiei au crescut cu 45% fata de aceeasi perioada a anului anterior, depasind 14,5 milioane de euro, urmand ca pentru tot anul afacerile companiei sa depaseasca 30 de milioane de euro. Düfa Deutek detine acum o cota de piata de 15% si se plaseaza in topul primilor trei producatori de profil, conform estimarilor companiei.

    Vanzarile nu ar fi crescut cu 45% in prima parte a acestui an fata de aceeasi perioada a anului trecut fara a fi „impinse“ de ritmul de crestere a pietei de finisaje, considera Gabriel Enache, directorul de marketing al Düfa Deutek. Enache identifica aici doua directii distincte: atat segmentul constructiilor noi, impulsionat de investitiile in domeniul imobiliar, cat si segmentul renovarii locuintelor, sustinut de cresterea veniturilor populatiei.

    Un rol important l-a jucat insa, in completare, adaptarea portofoliului de marci si produse la noile tendinte de consum, declara Enache. El da doua exemple: vopseaua superlavabila cu agenti antimucegai pentru baie si bucatarie (sub marca Danke!) si vopseaua Profi Weiss (sub gama Deutek Profi), dezvoltata impreuna un zugravi profesionisti. Pentru lansarea vopselei Profi Weiss, procesul de dezvoltare a durat nu mai putin de doi ani, spune reprezentantul companiei. „In primul an nu am dezvoltat o reteta de produs, ci mai degraba am studiat ce-si doresc zugravii profesionisti“, spune Enache. Pentru adunarea informatiilor au fost folosite studii de comportament de consum, testari „in orb“ (clientul nu stia marca pe care o foloseste), focus grupuri. Odata terminata „partea usoara“ a procesului, „a urmat partea incitanta – interactiunea cu zugravii“. La intalniri au fost prezenti pe de o parte reprezentantii Düfa-Deutek (cu echipele din departamentele tehnic, cercetare si marketing, dar si consultanti externi), iar de cealalta parte, cateva zeci de zugravi profesionisti.

    In aceasta etapa, interactiunea dintre cele doua „tabere“ a avut loc atat in centrul tehnic al companiei, unde s-au realizat experimentele cu vopseluri, dar si in deplasari pe teren. „In final, zugravii au fost cei care au ghidat intregul proces pentru obtinerea echilibrului corect intre atribute precum putere de acoperire, grad de alb, usurinta in aplicare, rezistenta la spalare“, explica Enache. Ulterior s-a ajuns la o lista scurta cu cateva retete, moment din care realizarea efectiva a vopselei a mai durat cam un sezon, „pentru ca mai erau necesare o serie de testari interne“. La final, produsul a fost inca o data testat „in orb“, alaturi de cele doua cele mai bine vandute vopsele de pe piata, Savana (produsa de Fabryo) si Policolor, de catre o agentie de cercetare pe un alt lot de zugravi.

    Conform unui studiu Omnibus efectuat de Mercury Research in perioada februarie-martie, cele trei marci ale companiei se plasau in topul primelor cinci branduri de vopsea din punctul de vedere al gradului de notorietate in randul populatiei din mediul urban, alaturi de aceleasi Savana si Policolor. Astfel, marca Düfa a atins un nivel de notorietate de 75%, in timp ce Danke! a ajuns la 72% si marca Super la 67%.

    Pentru a tine pasul cu cererea in crestere, compania a lansat din 2006 un program de investitii in urma caruia ar urma ca Düfa sa-si creasca, pe termen mediu, capacitatea de productie cu 50%. Spatiile de depozitare ar urma sa se dubleze si ele pe termen mediu, conform planurilor de investitii. Pentru anul in curs au fost bugetate investitii de 4 milioane de euro. Si pentru anii urmatori, Düfa Deutek se asteapta ca piata sa creasca intr-un ritm de 15-20% pe an, urmand ca momentul de maturizare a pietei sa duca la crearea unui nucleu de 3-4 producatori puternici, ce vor detine minim 80% din piata.

    Compania infiintata in 1998 ca un joint-venture intre doi investitori romani si concernul Meffert AG din Germania si-a schimbat anul trecut numele: Düfa Romania a devenit Düfa Deutek, al doilea cuvant provenind din termenii „Deutsche“ (german) si „Technologie“ (tehnologie). Din 2005, actionarul majoritar al companiei este fondul de investitii Advent International, in urma unei tranzactii evaluate la 15 milioane de euro.