BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Transgaz si cam atat

    Mirela Ionescu, presedintele Raiffeisen Capital & Investments (RCI), intermediarul ofertei Transgaz, spera ca intrarea societatii la bursa va relansa interesul pentru cotare si in randul altora. „Cred ca listarea Transgaz este prima dintr-un sir destul de lung, care va continua in 2008. Noi avem deja pregatite doua noi oferte publice initiale, care vor fi lansate in prima jumatate a anului viitor. Este vorba de Teraplast Bistrita si Adeplast Oradea“, a declarat sefa RCI. Declaratiile brokerilor sunt optimiste in general in ceea ce priveste numarul de IPO de anul viitor. „Si noi avem in pregatire mai multe listari pentru anul viitor, iar doua sau trei sunt sigure“, spune Adrian Ceuca, director general adjunct al SSIF Broker Cluj. Oficialii Bursei de Valori Bucuresti (BVB) sunt chiar mai increzatori in faptul ca la anul vom avea un numar rezonabil de noi companii listate, deoarece toate societatile care au inceput pregatirile anul acesta vor fi pe bursa anul viitor.

    Ce s-a intamplat totusi anul acesta astfel incat singura listare sa fie cea a Transgaz? „Este imposibil sa aratam cu degetul un vinovat. Cel mai probabil este vorba de un cumul de factori, incluzand lipsa nevoii de finantare din partea companiilor“, spune Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor.

    Primul motiv identificat de brokeri este concurenta bancara. Listarea la bursa inseamna atragere de finantare pentru dezvoltarea afacerii, domeniu in care bancile comerciale sunt lider detasat. La sfarsitul lunii septembrie, valoarea totala a creditelor neguvernamentale acordate societatilor comerciale se ridica la circa 19 miliarde de euro, conform datelor BNR. Cifra este apropiata de capitalizarea companiilor listate pe piata principala a BVB (aproximativ 22 de miliarde de euro in luna noiembrie) si de necomparat cu suma atrasa de actiunile tranzactionate, 300 de milioane de euro la sfarsitul lunii octombrie (cifra reprezinta diferenta dintre achizitii si vanzari in 2007).

    „Bancile au fost extrem de agresive si au devansat cu mult capabilitatile brokerilor in promovarea solutiilor de finantare. In paralel, efortul brokerilor in atragerea de noi societati la bursa a fost minimal, intrucat bursa nu a constituit un cadru organizat in acest sens“, spune Andrei Siminel, director general al NCH Advisors. Practic, desi finantarea prin listarea pe o piata reglementata este cea mai avantajoasa, deoarece nu presupune returnarea sumelor atrase si poate majora substantial capitalizarea, managerii au preferat creditele. Sau, dupa caz, atragerea unui investitor strategic.

    Ne intoarcem astfel la „cultura bursiera“, pe care sefii companiilor o au mai mult sau mai putin. Problema nu este caracteristica pietei noastre, fiind semnalata in economii mature, cum este cea a Austriei. Michael Buhl, CEO al Bursei din Viena, declara recent drept o mare victorie a reprezentantilor pietei de capital introducerea in licee a unor studii primare despre bursele de valori. Lipsa informarii despre piata de capital este reclamata si de majoritatea brokerilor romani. „Managerii trebuie sa inteleaga in primul rand ce inseamna bursa. Si cel mai bine ar fi daca ar invata din scoala acest lucru, deoarece este mult mai usor de explicat de catre un profesor care sunt avantajele listarii. Atunci cand un broker merge la conducerea unei societati si ii arata avantajele pietei de capital, managerii au senzatia ca incearca sa le vanda un produs“, spune Mirela Ionescu.

    Astfel de incercari de informare nu se fac, deocamdata, decat prin organizarea de seminarii si conferinte, asa-numitele „roadshow-uri“ sau conferinte itinerante, care reunesc, alaturi de conducerea BVB, brokeri si emitenti deja prezenti pe piata. Conform BVB, pe langa evenimentele organizate punctual, anul acesta au fost organizate opt conferinte itinerante in orasele mari, ultima urmand sa aiba loc la sfarsitul lunii la Baia Mare. Rezultatele par promitatoare, zece companii demarand deja procedurile de listare, cu termen de finalizare in 2008. Printre acestea se gasesc Aro Palace Brasov, Transilvania Leasing, Casa de Bucovina si ACI Cluj.

    Nu toata lumea din piata este de parere ca brokerii au facut tot ce puteau pentru a atrage noi emitenti. „Eu cred ca este vina brokerilor ca nu avem mai multe IPO-uri anul acesta. Ei sunt cei care trebuie sa explice companiilor ce avantaje decurg din finantarea prin bursa si, mai ales, din majorarea capitalizarii. Compania Impact, spre exemplu, si-a majorat de sute de ori capitalizarea de cand este listata“, spune Leonard Visan, director general al Investica Asset Management, societate de administrare a investitiilor. Dezinteresul brokerilor poate fi explicat si prin comisioanele foarte mici percepute la introducerea in piata a unui nou emitent. „Sunt multe societati de brokeraj care nu considera rentabila financiar o listare sau o transferare de pe Rasdaq pe BVB. Comisioanele sunt foarte mici, iar o societate mica este putin profitabila fata de volumul mare de munca depus“, arata Adrian Ceuca.

  • Ne mutam si noi in India?

    Despre Gameloft Romania se stie ca produce anual, in cladirea de birouri din bulevardul Expozitiei din Capitala, in jur de 70 de jocuri pentru telefoane mobile si ca detine o cota de 30% din piata romaneasca a acestor jocuri. Mai putin cunoscut e insa faptul ca de cateva saptamani incoace, compania a intrat intr-un proces de reorganizare. Chiar daca fara prea multe detalii si cu o doza ridicata de discretie, aceasta miscare a fost confirmata de Paul Friciu, managerul companiei: „Ca reorganizam compania la nivel intern nu este niciun secret. Procesul va fi incheiat in februarie anul viitor“.

    Acest plan a dus la aparitia unor zvonuri prin care se speculeaza motivul reorganizarii, in conditiile unei piete care totusi e inca in plina expansiune. Surse din piata sustin chiar ca ar fi vorba despre o schimbare in urma careia Gameloft va pastra in divizia de la Bucuresti numai o serie dintre programatorii din echipa actuala, mai ales cei cu functii importante in departamentele de creatie si dezvoltare de jocuri. Cat despre programatorii mai putin calificati din functii de baza cum ar fi testerii si cei care doar executa linii de cod, activitatea acestora va fi mutata in alte divizii ale Gameloft din lume, posibile alternative fiind India sau China.

    Altfel spus, procesul de reorganizare a Gameloft Romania ar putea insemna outsourcingul anumitor activitati, pe fondul cresterii salariilor programatorilor romani, in tari care ofera forta de munca mai ieftina si mai usor de gasit decat in Romania. Iar divizia de aici a companiei ar urma sa se axeze mai mult pe activitati de programare mai complexe, care necesita programatori specializati si cu experienta in domeniu. Informatia ramane deocamdata cu titlu de zvon, dar Friciu admite ca „programatorii sunt deja cu mult mai scumpi decat in anii trecuti. Cresterea salariilor se vede pe toate nivelurile de programare, de la baze de date la dezvoltare de software si indiferent de ce limbaj de programare vorbim, fie ca este Java sau CAA“.

    Presiunea salariilor se resimte deja la nivelul intregii piete, pe masura ce forta de munca ramane aproximativ aceeasi, dar numarul companiilor care isi deschid noi centre de dezvoltare sau suport tehnic si care se extind pe piata romaneasca este tot mai mare. „Cresterile anuale de salarii depasesc chiar 20%, in timp ce in Franta, nu numai in domeniul programarii, ci in orice domeniu, salariile urca in medie cu 2-3% pe an“, spune Sebastien Delen, directorul companiei producatoare de jocuri Ubisoft Romania. In ultimul timp, majoritatea competitorilor din industria software au inceput sa acuze cresteri salariale anuale ridicate pentru programatori, mai ales in contextul in care numarul de specialisti este tot mai departe de nivelul cererii. „Daca ne uitam numai la ultimul an, vorbim de cresteri de 20%, in conditiile in care procesul de recrutare este tot mai anevoios, in special in cazul programatorilor specializati“, confirma Viorel Marinescu, noul sef al Electronic Arts Romania, dupa ce fostul director general, Mihai Pohontu, a plecat sa lucreze pentru filiala din SUA a companiei.

    „De multe ori, in lipsa de alternative, companiile angajeaza juniori, chiar daca pentru salarii destul de mari, iar ulterior adauga si costuri suplimentare pentru pregatirea si formarea profesionala a acestora“ – ceea ce, in opinia managerului de la Electronic Arts, nu va mai fi atat de rentabil in urmatorii ani. Marinescu ia in calcul pentru intreaga piata posibilitatea relocarii activitatilor de baza ale companiilor in tari cu mana de lucru mai ieftina, parere sustinuta si de directorul Ubisoft Romania. „Daca o anumita companie ajunge la concluzia ca salariile sunt prea mari, are doua variante: fie reduce echipa, fie relocheaza o parte din activitati in alt oras sau chiar in alta tara mai ieftina, precum India sau China.“

    Deocamdata insa, nu multe dintre companiile producatoare de software, fie ca este vorba de jocuri – Gameloft, Electronic Arts sau Ubisoft – sau strict de aplicatii, cum este cazul Adobe, Oracle, Microsoft sau HP, isi pot permite sa pastreze in Romania doar programatorii care aduc valoare adaugata si sa opteze pentru relocarea anumitor activitati de baza in strainatate. „Este adevarat ca programatorii romani entry-level sunt mai scumpi decat cei din India, Tunisia sau Bangladesh, dar costurile de externalizare a anumitor segmente de activitate s-ar putea dovedi mai mari decat diferenta salariala pentru acelasi numar de angajati“, este de parere Eugen Schwab-Chesaru, partener si managing director in cadrul companiei de consultanta Pierre Audoin Consultants Central & Eastern Europe.

    Adobe Romania, de exemplu, mizeaza pe acelasi principiu in strategia de recrutare pe termen lung. Compania are in prezent 60 de angajati si urmeaza sa-si mareasca echipa cu cate 50 de angajati anual in urmatorii cativa ani. „Chiar daca uneori salariile par nejustificat de mari in comparatie cu nivelul competentelor, Adobe, care este o companie multinationala si ar putea externaliza o parte din activitati in alte tari, prefera sa mearga strict pe dezvoltarea in Romania si mizeaza pe atragerea programatorilor de varf“, comenteaza Alexandru Costin, directorul general al Adobe Romania. La nivelul pietei IT, un programator incadrat in categoria juniorilor, care are doar cunostintele de baza si caruia ii lipseste experienta, porneste de la un salariu lunar net de 500-600 de euro, dupa cum spune Alina Manole, consultant de resurse umane in cadrul Brainspotting, companie specializata in domeniul recrutarii de specialisti IT. Comparativ cu Europa de Vest, nivelul este inca mai mic, „cu toate ca se resimte deja tendinta de reducere a acestei diferente“. Insa daca punem in balanta acest nivel cu cel din tari precum India sau Tunisia, unde acelasi programator junior castiga uneori mai putin de 200 de euro net pe luna, tendinta companiilor de talie internationala de a externaliza anumite servicii in astfel de tari este evident justificata.

    La randul sau, un programator cu experienta in Romania ajunge sa castige chiar si 2.500-3.000 de euro pe luna, ceea ce in tarile asiatice inseamna de fapt salariul a doi sau poate chiar trei. „Cat despre Europa de Vest, 2.500 de euro lunar este mai degraba nivelul salarial al unui programator de nivel mediu, cu doi ani de experienta“, completeaza Alina Manole comparatia.

    Nivelul salariilor primite de programatorii romani fluctueaza in functie de experienta lor, de tehnologiile si mai ales combinatiile de tehnologii cunoscute de acestia. Spre exemplu, programatorii specializati si cu experienta pe anumite platforme foarte cautate, cum ar fi aplicatiile web in combinatie cu tehnologiile Java, vor avea, de multe ori, salarii peste media pietei. „Tocmai din cauza acestor variatii, este destul de greu de facut o medie reala a nivelului salarial, mai ales ca vorbim despre programatori cu profiluri foarte diferite si despre zone din tara cu costuri si niveluri de salarizare diferite“, explica Eugen Schwab-Chesaru. Din punctul sau de vedere, salariul mediu net al unui programator de nivel mediu din Romania este un-deva la 700 de euro pe luna, nivel inferior comparativ cu Cehia sau Polonia, spre exemplu. „Cat despre Europa Occidentala, diferenta este mai mare pentru incepatori si pentru programatorii de nivel mediu, dar daca vorbim despre specialisti, care au si vechime in munca, diferentele scad foarte mult“, mai spune Chesaru.

  • Un singur acoperis

    Este un pas firesc in procesul de dezvoltare a afacerii. Am crescut suficient cat sa fim capabili sa iesim din granitele Transilvaniei si sa ne extindem in toata tara. Putem face asta mult mai eficient daca suntem sub un singur acoperis“, explica Ioan Ciolan, managerul general al celui mai mare comerciant roman din domeniul bricolajului, decizia ca toate firmele zonale sa fuzioneze prin absorbtie intr-un Ambient unic. In prezent, toate cele 14 centre comerciale din reteaua Ambient sunt practic firme de sine statatoare, in care Ioan Ciolan este asociat cu 50% din actiuni. Dupa unificarea deplina a afacerilor, compania va fi controlata de cinci actionari principali: Ioan Ciolan va detine in jur de 75% din actiuni, restul de 25% fiind impartite intre asociatii acestuia din Medias, Cluj, Baia Mare si Gheorgheni, plus „inca doi sau trei parteneri care detin un procent foarte mic de actiuni“, potrivit lui Dan Olteanu, unul din viitorii actionari, care ocupa si functia de coordonator de marketing si comunicare la Ambient Sibiu.

    Ce schimbari aduce de fapt aceasta miscare? „In niciun caz nu ne pregatim sa vindem“, raspunde scurt Olteanu, infirmand zvonurile din piata privind o posibila vanzare. El recunoaste ca in ultimele trei luni s-au purtat cel putin patru discutii foarte serioase in acest sens, dar precizeaza ca „nu avem niciun interes in acest moment sa vindem, pentru ca ne putem finanta inca prin sistemul bancar“.

    Compania lucreaza in prezent cu sapte banci, de la care a contractat credite in valoare de circa 30 mil. euro, adica un sfert din vanzarile retelei Ambient din 2006 (120 mil. euro). Cifra de afaceri consolidata, ce reuneste toate operatiunile firmelor din grup, ar urma sa ajunga anul acesta la 250 mil. euro, cu 45% mai mult decat anul trecut. Pe viitor, ritmul de crestere ar urma sa se mentina, conform lui Olteanu, tot la cote de doua cifre, media previzionata fiind de 30% pe an.

    Interesul potentialilor investitori pentru companie nu se datoreaza insa doar evolutiei vanzarilor din ultimii ani, ci si proprietatilor pe care le are Ambient. Astfel, valoarea patrimoniala a companiei se plaseaza, conform unor surse din piata, la 120 mil. euro. In noul format, planurile Ambient pentru urmatorii doi ani si jumatate vizeaza deschiderea a inca 12 centre comerciale, care sa completeze reteaua actuala de 14 centre de dimensiuni mari, 17 magazine si doua depozite logistice. In total, compania si-a bugetat pentru acestea investitii de 139 de milioane de euro. Planurile vizeaza deschiderea unuia sau a doua centre comerciale mari, cu o suprafata de peste 15.000 mp, restul spatiilor urmand sa fie de dimensiuni medii (intre 10.000 si 15.000 mp) sau mici (sub 10.000 mp).

    Tinta celei mai recente investitii a fost Capitala, unde in octombrie a fost deschis un depozit logistic pentru sudul tarii. Clientii vizati sunt firmele de constructii, antreprenorii si dezvoltatorii de proiecte imobiliare. Este al doilea depozit dupa cel de la Sibiu, inaugurat in urma cu trei ani. „Nu a fost o investitie foarte mare, pentru ca este intr-un spatiu inchiriat“, precizeaza Dan Olteanu. Acum, compania are deja in Bucuresti o suprafata totala de vanzare de 25.000 de metri patrati, peste 50 de angajati si o flota de peste 30 de masini. Centrul logistic este doar primul pas, urmand ca magazinele cu sigla retelei sibiene sa completeze peisajul bucurestean de bricolaj. Pe o piata estimata la peste 700 mil. euro, retelele romanesti de bricolaj isi impart teritoriul in functie de regiuni: Ambient Sibiu (Transilvania), Dedeman Bacau (Moldova), Tiger Amira Bihor (nord-vest) si Stelcati Constanta (sud-est). Acestora li se adauga Arabesque, distribuitor de materiale de constructii si finisaje, controlat de omul de afaceri Cezar Rapotan, cel ce a adus in Romania si reteaua Mr. Bricolage.

    Evolutia Ambient este insa comparabila, cel putin in ce priveste volumele de vanzari, cu cea a principalilor competitori straini. Reteaua germana Praktiker a realizat in 2006 o cifra de afaceri de peste 153 de milioane de euro, in crestere cu 56,4% fata de 2005, iar vanzarile francezilor de la Bricostore au crescut in acelasi interval cu circa 70%, ajungand la 142 de milioane de euro. Au pretentii la o cota de piata cat mai mare si alte companii ca Baumax sau Hornbach, ultima deschizand primul magazin in Capitala in urma cu patru luni. „Noi nu suntem in competitie cu magazinele de tip do-it-yourself, iar Praktiker sau Baumax reprezinta pentru noi o concurenta in mica masura“, sustine Dan Olteanu. El spune ca Ambient se adreseaza mai cu seama firmelor de constructii si specialistilor in domeniu – de la ingineri si pana la arhitecti sau zugravi. „Adevaratii nostri concurenti nu sunt retailerii multinationali, ci magazinele specializate – gen Mobexpert pe segmentul de mobila, Romstal – pe instalatii, Delta Design – pe ceramica“, considera Dan Olteanu.

    De anul viitor, Ambient va marsa si pe partea de productie, iar Ioan Ciolan vrea sa convinga furnizorii straini sa produca intr-un parc industrial la Marsa, la 12 km de Sibiu. „Vindem 20% din productia de mobila a Panador Germania, de exemplu, care are fabrici in Germania si in Finlanda. De ce sa nu produca si in Romania?“, se intreaba Dan Olteanu. Cresterea eficientei, atat pentru furnizor cat si pentru Ambient, ar fi argumentul principal pentru instalarea unor linii de productie in apropierea centrului logistic din Sibiu. Productia este de fapt un exercitiu deja aplicat de grupul Ambient, care a infiintat de mai bine de doi ani o societate mixta cu o companie austriaca din domeniul produselor metalurgice, Voestalpine Ambient Stahlhandel. „Am inceput sa tatonam acest domeniu“, spune Olteanu, care adauga ca in curand vor fi lansate invitatii furnizorilor sa dezvolte in parteneriat spatii de productie in parcul industrial de la Marsa. Ca interval de timp, reprezentantul companiei estimeaza ca un an-doi ar fi suficienti pentru a pune pe roate si acest proiect.

    Noua structura

     

  • Pragul celor 200 de magazine

    Dimitris Blatsios e un manager care conduce cu viteza, mai ales cand nu se afla la volan. Pana acum un an, cand era manager al retelei internationale a Germanos, avea si 8 calatorii cu avionul pe saptamana intre tarile in care isi dezvolta reteaua activitatea, de la Polonia si Ucraina la Bulgaria si tari din fosta republica iugoslava. Spune ca a trecut si prin momente cand din cauza ritmului calatoriilor chiar uita in ce tara se afla. Acum, de cand este general manager al Germanos Romania, si-a redus ritmul deplasarilor, iar vizitele sunt mai ales intre orase din tara si mai ales intre doua perioade ale anului, aprilie-mai si septembrie-octombrie, luni cand e intr-un adevarat turneu pentru a vizita aproape toata reteaua de magazine a Germanos.

    „Nu poti simti piata stand intr-un birou“, spune Blatsios, adaugand ca o parte din deciziile pe care le-a luat pana acum au fost urmari ale unor discutii cu oamenii din teritoriu sau ale purei observatii. Ultimele privesc numarul de zile pana la returnarea catre client a unui telefon aflat in service sau faptul ca in magazine sunt pozitionate acum, pe rafturile cu cea mai mare vizibilitate, 4-5 aparate GPS, pentru care a crescut in ultima perioada cererea.

    Un alt scop al vizitelor e examinarea concurentei sau a variantelor de achizitie ale unor retaileri GSM. Ultima achizitie a fost operata saptamana trecuta, la un pret, spune Blatsios, de 45.000 de euro per magazin, adica un contract de 855.000 de euro. E vorba de Tel Sim SRL, o retea de 19 magazine din 18 orase care vindea pentru Orange sub brandul Verba. Afacerea, detinuta de patru persoane, e un bun exemplu al situatiei generale de pe piata micilor retaileri GSM. Cifra de afaceri a Tel Sim a stagnat la 2,08 milioane de euro in 2006, cu un profit de 6.000 de euro, conform Ministerului de Finante, deci nici 3% profitabilitate. E o perioada dificila pentru aventuri antreprenoriale intr-o piata in care mari retele ca Germanos, Avenir Telecom, Euro GSM au sute de magazine si investesc puternic in publicitate si spatii in centre comerciale. Aceasta fara a mai adauga si extinderea directa pe retail a operatorilor de telefonie mobila, dintre care Vodafone a fost anul acesta cel mai activ, ajungand la aproximativ 150 de magazine, 57 dintre ele fiind rezultat al achizitiei lantului de retail GSM Petrocom.

    Un indiciu este faptul ca, spune Blatsios, numarul magazinelor specializate pe GSM era la inceputul anului de aproximativ 3.000, iar acum e in jur de 2.700. „Cred ca piata se restrange putin. Pentru ca 3.000 de magazine pentru o tara ca Romania este destul de mult. In Polonia, de exemplu, erau anul trecut 3.000 de magazine, dar la o populatie de 38 de milioane de oameni.“ Nu mai trebuie sa mire faptul ca in aceste conditii Germanos remarca o scadere a preturilor in achizitiile de acest tip. „Cred ca preturile cerute pentru achizitii sunt acum mai mici, nu pentru ca nu ar merge afacerile GSM, dar pentru ca exista mai multi dealeri interesati sa vanda. E un joc de cerere si oferta, iar acum sunt mai multi cei care vor sa vanda decat cei care cumpara“, remarca Dimitris Blatsios.

    Profitabilitatea e un subiect inchis pentru Blatsios, in asteptarea cifrelor ce urmeaza a fi anuntate la nivel central, in Grecia. Spune doar ca de regula, un magazin Germanos trece pe profit in cateva luni dupa infiintare/achizitie si ramane profitabil de la acel moment incolo.

    Stabilirea pretului in cazul preluarilor operate de Germanos nu se face dupa vanzarile inregistrate, ci mai degraba punand fata in fata costurile de achizitie cu cele necesare deschiderii unui magazin nou in acea zona. Iar ca regula, pentru ca un alt magazin sa fie transformat intr-unul Germanos, spatiul trebuie sa fie de 10-25 de metri patrati in cazul cartierelor si de 50-60 de metri patrati pentru zonele centrale. Si, cel mai important, logica unei achizitii apare doar daca reteaua de cumparat nu se suprapune peste cea existenta. „Acum suntem in principiu acoperiti in majoritatea zonelor, facem «fine-tuning» si ne ducem si spre periferii sau spre orasele cu mai putin de 50.000 de locuitori.“

    Obiectivul de 200 de magazine Germanos pana la sfarsitul lui 2007 va fi cel mai probabil atins, ultima tranzactie ducand numarul total la 194, iar contractele de inchiriere deja semnate, pentru spatii noi, vor asigura indeplinirea misiunii lui Blat-sios pentru acest an.

    In perioada urmatoare, extinderea va continua, dar nu prin achizitii sau crestere directa, ci prin franciza. Dupa ce Grecia a fost prima piata in care s-a pus accentul pe acest tip de crestere, e randul Romaniei si Bulgariei. „Avem deja 25 de magazine in franciza, dar suntem departe inca de unde vrem sa ajungem peste 2 ani in Romania. Avem planuri de a avea cel putin inca 50 de magazine in franciza in 2008, pentru a ajunge la 70-80 de magazine in franciza in 2009“, spune oficialul Germanos.

    Ultima achizitie a Germanos inseamna 19 puncte de vanzare mai putin pentru Orange si tot atatea in plus pentru Cosmote, Germanos fiind preluat anul acesta de operatorul grec in majoritatea tarilor unde opereaza, inclusiv Romania. Nu are atunci mai mult sens pentru actionarul comun sa dezvolte mai degraba reteaua de magazine proprii sub brandul Cosmote? Blatsios spune ca nu. „E o decizie luata la nivelul Cosmote Grecia, prin care dezvoltarea retelei de vanzari in Romania va veni de la Germanos si nu de la Cosmote. Germanos e un brand in care lumea are incredere, foarte bine vazut in piata. De altfel, unul dintre motivele achizitiei Germanos a fost brandul, nu doar reteaua“, spune Blatsios.

    Iar un motiv pentru cifrele bune pe care le-a gasit Cosmote la retailerul din acesta regiune a Europei se datoreaza operatorului. Vodafone si Orange au o politica diferita in relatia cu dealerii. Cei doi lasa la vanzatori o cota-parte din pretul platit pentru un produs de un nou client atras de dealer, in vreme ce Cosmote ofera un procent din veniturile lunare generate de noul client, pe toata durata contractului. E modelul de business pe care ar urma sa-l utilizeze Apple in relatia cu operatorii europeni. Potrivit unor informatii din presa internationala, operatorii care vor avea in oferta iPhone vor plati 10% din factura lunara generata de la un telefon al Apple catre compania americana.

    Chiar si fara iPhone, Blatsios asteapta insa un decembrie profitabil. De regula, in aceasta luna se inregistreaza 20% din vanzarile de peste an. Iar Blatsios spune ca acest decembrie va fi cu cel putin 20% mai bun decat precedentul. A pregatit deja cateva oferte.

     

    Tranzactiile anului

  • Una mie, una tie

    Parteneriatul nu mai aducea valoare adaugata, incepusem sa avem viziuni diferite. Acum situatia e foarte clara si fiecare ia deciziile asa cum doreste“, comenteaza Octavian Radu, explicand de ce crede ca afacerile dezvoltate de el si de Vincentiu Zorzolan vor merge mai bine separat. „Eu eram actionar majoritar intr-o parte, Radu in cealalta. Cand venea vorba de investitii, aparea problema unde merg banii. Evident ca din vitezele diferite cu care se dezvoltau cele doua companii au existat discutii pe tema suportului financiar“, adauga Vincentiu Zorzolan.

    In firma AAV Group, care a adus in Romania brandurile Esprit, Springfield si Women’s Secret, 60% din actiuni erau detinute de Zorzolan. In cealalta firma, Fashion Retail Group (FRG), care detine franciza pentru brandul britanic Debenhams pentru Romania, Republica Moldova si Bulgaria, actionarul majoritar era RTC Holding (66,6%). In urma schimbului de actiuni dintre cei doi parteneri, drepturile de franciza Debenhams au intrat integral in proprietatea RTC, in timp ce Zorzolan a devenit actionar unic al brandurilor luate in franciza de AAV Group. Despre tranzactia in sine, in care fiecare din cei doi oameni de afaceri si-a vandut celuilalt actiunile detinute, Octavian Radu spune ca „am facut o evaluare, iar procentajul obtinut de cele doua firme a fost aproape egal. Nu au fost diferente de pret foarte mari“.
    De la zero, in urma cu aproape doi ani, cele doua companii au ajuns anul acesta la o cifra de afaceri estimata la 20 de milioane de euro, suficient incat fiecare dintre ele sa se sustina pe cont propriu, crede Zorzolan. „Miscarea asta a avut sens tocmai pentru ca s-a atins o masa critica de 20 de milioane de euro. Altfel era o discutie pur teoretica, pe care am avut-o si la inceputul afacerii, cand m-am dus si i-am propus lui Radu proiectul meu si mi-a spus ca as putea sa ma apuc si eu de ceva mai serios, nu de francize“, povesteste Vincentiu Zorzolan. La randul sau, fondatorul RTC spune ca afacerea „nici nu ar fi existat daca nu ne-am fi asociat. Eu n-as fi intrat pe un astfel de segment, iar el nu s-ar fi dezvoltat probabil in viteza cu care a facut-o“.

    Dupa ce in cursul acestui an a scos din grup mai multe afaceri mai mici (a inchis Depozitul de Vinuri si Depozitul de Legume si Fructe si a vandut Pay Store si Aqua Regis), grupul RTC isi consolideaza deci prezenta pe zona de retail de moda. „Impreuna, Diverta si cu Debenhams fac deja foarte mult din businessul RTC. Acum, grosul veniturilor le avem din retail, nu din distributie“, afirma Radu. RTC Holding planuieste sa investeasca, in urmatorii trei ani, 25 de milioane de euro in deschiderea a zece magazine Debenhams. Suprafata totala de vanzare va trece de 23.000 de metri patrati. In primele luni de prezenta pe piata romaneasca (aprilie-decembrie), rulajul estimat pentru Debenhams depaseste 9 milioane de euro, iar ritmul de dezvoltare ar urma sa creasca astfel incat in 2010, cifra de afaceri a RTC provenita din franciza Debenhams sa se ridice la 50 de milioane de euro. „Suntem deja in discutii avansate cu alte trei marci de fashion, pe care le vom aduce in Romania din primavara si care vor mari cu inca 5.000 de metri patrati spatiul de retail si cu 15 milioane de euro rulajul in 2010“, completeaza presedintele grupului RTC.

    Deocamdata, RTC detine doua magazine Debenhams, unul in Mall Vitan si celalalt in Polus Center din Cluj, acesta deschis saptamana trecuta in urma unei investitii de doua milioane de euro. „Retailul va fi motorul de crestere a grupului RTC in urmatorii 10 ani, iar pe piata de fashion posibilitatile de dezvoltare sunt foarte mari. Consumatorii renunta la produse »no name» in favoarea brandurilor si a calitatii. In plus, proiectele de mall-uri sunt din ce in ce mai generoase“, argumenteaza Octavian Radu. El nu exclude posibilitatea sa aduca in tara si o franciza de cafea. „Ma gandesc la ceva de genul Coffee Shop, dar nu am nimic atat de avansat incat sa dau vreun nume. Suntem in faza de flirt.“

    In ce-l priveste pe Vincentiu Zorzolan, acesta spune ca in urmatorii trei ani obiectivul lui e sa aduca cat mai multe branduri internationale pe piata din Romania. AAV Group va finaliza in urmatoarele saptamani semnarea contractelor pentru achizitia a inca cinci francize de moda, care ar putea mari rulajul in 2009-2010 cu 10 pana la 15 milioane de euro. Dupa primul an de activitate in Romania, reteaua numara trei magazine Esprit, tot atatea Springfield, plus doua magazine Women’s Secret. Zorzolan planuieste sa administreze o retea de 40 de magazine, cu toate brandurile din portofoliu actuale si viitoare, si sa atinga in urmatorii trei ani o cifra de afaceri de 80 de milioane de euro, de trei ori mai mult decat rulajul estimat pentru 2008.

    Planul de extindere are in vedere in special provincia, respectiv marile orase – Brasov, Timisoara, Iasi, Cluj, Constanta sau Oradea. „Vom investi peste 10 milioane de euro in francizele pe care le detinem. In Chisinau am semnat deja sa deschidem cate un magazin pentru fiecare brand in parte“, spune Zorzolan, care nu exclude posibilitatea sa deschida si un magazin multibrand. Vrea insa mai intai sa vada cum le va merge nemtilor de la Peek & Cloppenburg, care vor deschide in Baneasa Shopping City primul magazin unde vor prezenta colectii de moda. Din punctul de vedere al lui Zorzolan, piata de moda, pe care o estimeaza la cel mult 3 miliarde de euro, este departe de a-si fi epuizat apetitul pentru branduri noi. „Cred ca mai devreme de 2010-2011 nu putem discuta de o piata concurentiala in adevaratul sens al cuvantului. Mall-ul din Baneasa o sa se deschida, dar o sa fie un fel de IKEA. Si cu o floare nu se face primavara“, crede Zorzolan, convins ca „n-o sa poata sa schimbe Baneasa radical comportamentele de cumparare a 2,5 milioane de locuitori ai Bucurestiului“.

    El spune ca deocamdata ramane fidel retailului, pentru ca mai are multe de facut pe aceasta piata, dar nu exclude posibilitatea sa-si mai refaca din calcule. „Poate ca va veni momentul in doi-trei sau cinci ani sa unim din nou cele doua companii. Asa cum a avut sens sa ne asociem, astazi spun insa ca avem sens sa le punem separat“. La randul lui, Octavian Radu lasa sa se inteleaga ca ar putea bifa inca un exit. „Cand vom decide amandoi ca vrem sa vindem, o vom face probabil in oferta publica. Daca eu ajung la 50 de milioane si el la 100 de milioane, atunci cu o companie de 150 de milioane de de euro are din nou sens sa ne unim si sa iesim pe bursa. Orice este posibil.“

  • Inceput de iarna fierbinte

    As sfatui din nou populatia sa isi pastreze economiile si sa se imprumute in lei, avand in vedere ca si in perioada urmatoare vor exista variatii de curs greu predictibile“, spunea guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, in cadrul seminarului EU-COFILE, organizat saptamana trecuta de BNR, Asociatia Romana a Bancilor si Alpha Bank. Aflata din iulie pe un trend constant descendent, evolutia leului a produs totusi un adevarat soc saptamana trecuta, sarind rapid atat peste pragul de 3,5 cat si peste cel de 3,6 lei pentru un euro. Fata de minimul inregistrat in luna iulie, de 3,1 lei/euro, deprecierea a ajuns la peste 15%, doar in noiembrie leul pierzand circa 10% din valoare. Importante fonduri de investitii, ce au intrat pe piata romaneasca si care au stat pana acum pe depozite in lei (cu randamente peste media altor tari din regiune) au decis sa iasa din piata. Vanzand lei si cumparand euro pentru a-si inchide pozitiile, efectul pe care l-au produs nici nu ar fi avut cum sa fie altul decat o depreciere a monedei nationale. Ca strainii nu mai au apetit pentru riscul pietei e, de altfel, destul de evident din criza pietei de capital, intrata in aceasta toamna intr-un neasteptat picaj.

    Ce alte socuri ar mai putea produce investitorii speculativi care mai au inca pozitii deschise pe Romania? O mare parte din cei ce ar putea sa plece au facut-o deja, spun cei ce observa aceste piete; mai putin de jumatate din cele trei miliarde de euro – suma la care au fost estimate in trecut fondurile speculative de pe piata – mai sunt probabil inca aici. Sau cel putin asa ar parea la o prima vedere, pentru ca instrumentele financiare sofisticate, in care acestia se pot replia, pot sa creeze inca surprize. Cand vine vorba despre motivele ce au produs un astfel de exod, generand deprecierea de acum, nuantele difera. „Deprecierea leului ar fi inceput oricum in aceasta toamna, chiar fara aparitia crizei financiare externe“, este de parere Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR. La acelasi seminar, el comenta ca nivelul cursului atins in iulie era nesustenabil si ar fi aparut oricum o tendinta naturala spre echilibrare. Prin prisma acestui punct de vedere, deprecierea leului are la baza aproape exclusiv cauze interne, respectiv dezechilibrele macroeconomice din ce in ce mai vizibile. Seful BNR pare insa a avea o alta opinie. Desi Romania va evita impactul direct al crizei de pe piata creditelor din Statele Unite, „se constata deja aparitia efectelor indirecte“, declara recent Mugur Isarescu intr-un interviu acordat in Africa de Sud. „Ar putea fi afectate increderea si perceptia participantilor pe piata“, nominaliza Isarescu unul dintre efecte, alaturi de dificultatea sporita de a mai asigura finantarea deficitului de cont curent.

    Speculatiile privind masurile pe care le va intreprinde banca centrala nu au intarziat sa apara. Mai ales ca, in acelasi interviu acordat in Africa de Sud, guvernatorul BNR lasa loc sa se intrevada o posibila interventie directa a bancii centrale pentru a calma deprecierea monedei nationale. „Incercam sa intervenim cat mai putin si cat mai rar cu putinta, dar suntem pregatiti pentru orice interventie, fara un anunt clar si fara comentarii in acest sens“, spunea el cu aceasta ocazie. Declaratie pe care in cadrul seminarului de saptamana trecuta si-a reinnoit-o, explicand ca banca centrala a procedat in acelasi fel si in lunile de vara (pentru a stopa, la vremea respectiva, o apreciere nesustenabila a leului) si la fel va proceda „si in perioadele urmatoare“. Regimul de flotare controlata a cursului, adoptat de banca centrala, ii permite acesteia sa opereze interventii pe piata valutara atunci cand in acest fel poate calma (sau inversa) o evolutie considerata periculoasa.

    O interventie a bancii centrale exact atunci cand este este mai mult asteptata in piata nu este insa o solutie prea fericita. Simplist, o astfel de miscare nu ar face decat sa valideze asteptarile jucatorilor, usurandu-le acestora iesirea de pe piata la cursurile (macar pe aproape) dorite. In tabloul actual, lipsa unei reactii din partea bancii centrale poate pune insa si mai multa presiune pe moneda nationala. Arsenalul pe care BNR l-ar avea disponibil pentru reglarea cursului de schimb este insa mai larg. Secarea pietei valutare de leii in exces (printr-o sterilizare puternica) ar avea acelasi efect, calmarea caderii monedei nationale. Iar o alta crestere a dobanzii de politica monetara (si deci a randamentelor la care strainii si-ar putea plasa banii pe piata romaneasca) poate atrage din nou interesul fondurilor pentru piata romaneasca.

    Fiindca, fara a urmari un obiectiv de curs, pentru banca centrala deprecierea puternica a leului implica, de la un punct incolo, un efect negativ pe teatrul de lupta al inflatiei – tinta sa cea dintai. Iar dupa declaratiile guvernatorului BNR, intr-o economie mica si deschisa, ca a Romaniei, fluctuatiile mari de curs pot genera probleme serioase si la nivelul inflatiei, si la nivel de crestere economica. Intr-un asemenea context pomenea guvernatorul de „unele dezbateri“ in Consiliul de administratie al BNR in privinta mentinerii regimului de flotare controlata a leului. Deocamdata insa, bancii centrale ii raman destule instrumente la dispozitie ca sa nu fie nevoita sa ajunga la o modificare radicala a politicii monetare.

  • Zece negri mititei

    Pericolele pot sa apara daca tendinta de concentrare ce se manifesta deja pe piata pensiilor private va lua amploare, „in sensul in care peste 80% din participanti s-ar cumula la nivelul a trei jucatori“, declara pentru BUSINESS Magazin Marius Floarea, presedinte al OTP Fond de Pensii. Compania lui se plaseaza, la jumatatea perioadei legale de vanzare, pe locul 11 dintre cei 18 administratori autorizati, cu putin sub 14.000 de adeziuni adunate in portofoliu.

    In situatia unei concentrari excesive, pericolele la adresa clientului deriva din doua cauze, in opinia lui Floarea. Pe de o parte, acestea tin de capacitatea administratorilor de a gestiona investitiile, intr-o piata unde instrumentele de investitii sunt insuficiente. Pe de alta parte, riscurile provin din faptul ca o evolutie nesatisfacatoare a unuia dintre acesti administratori ar discredita intreaga reforma a sistemului de pensii. Pana una-alta, constata presedintele OTP Fond de Pensii, „exista o tendinta de concentrare in piata pensiilor private, dar in acest moment nu este periculoasa pentru participantii la fonduri“.

    Perspectiva se schimba semnificativ privita din varful clasamentului de pana la jumatatea lui noiembrie. „Existenta pe piata a catorva companii foarte puternice, cu un numar mare de participanti, este fara doar si poate benefica pentru contributori“, spune Radu Vasilescu, directorul ING Fond de Pensii, liderul clasamentului de pana acum, ce detine circa 35% din contractele semnate. Paradoxal, argumentele sale tin, in esenta, tot de aspectele aduse in discutie de Floarea – doar ca unghiul se schimba. In primul rand, spune Vasilescu, un fond cu foarte multi participanti va avea, pe masura, si un volum mai mare de active pe care sa le investeasca. Ca atare, „posibilitatile de investitii sunt mult mai mari, plaja plasamentelor accesibile fiind mai larga“, sustine directorul ING, adaugand ca acest lucru permite si o dispersie mai mare a riscului (dat fiind ca banii sunt plasati in mai multe instrumente). Al doilea argument tine de costurile fixe implicate de participarea la un fond de pensii si care, impartite la un numar mai mare de participanti, diminueaza povara fiecaruia dintre ei.

    Pe masura investitiilor mai mari si cu un grad mai mare de diversificare, randamentele pe care le poate obtine un fond mare pot fi mai consistente decat ale celor cu putini participanti, considera si Dorin Boboc, director de investitii al Allianz-Tiriac, care sustine ca nu vede in concentrarea pietei un pericol pentru participantii finali. Dupa primele doua luni de vanzare, Allianz-Tiriac Pensii Private se claseaza pe locul secund, cumuland mai bine de un sfert din numarul de adeziuni semnate.

    La politica de investitii a unui fond ce ar ajunge sa aiba o greutate prea mare se refera si Silvia Sarb, director al companiei de pensii create in comun de Banca Transilvania si Aegon, care detine in prezent locul sapte in randul administratorilor. „Un pericol demn de luat in seama tine de puterea acestor companii de a influenta semnificativ atat viitorul participantilor, cat si economia Romaniei in ansamblu“, atrage atentia Sirb. In opinia ei, o astfel de concentrare majora a pietei ar echivala cu existenta unui numar mai mic de zece companii de administrare, „iar modul in care s-a conceput, elaborat si ulterior completat legislatia pensiilor private obligatorii faciliteaza tendinta de concentrare a acestei industrii“.

    Statisticile de la jumatatea perioadei legale de vanzare – campanie ce se va incheia pe 17 ianuarie 2008 – lasa sa se intrevada o piata dominata de cativa mari jucatori. Zece dintre cele 18 companii autorizate sa vanda pensii private obligatorii au atras peste 98% din totalul celor 2,2 milioane de adeziuni ex-primate, alti opt administratori impartindu-si mai putin de doua procente. Restrangand insa calculul doar la primii trei, gradul de concentrare a pietei este si mai evident: ING, Allianz-Tiriac si Generali strang aproape 70% din totalul semnaturilor. Este adevarat ca, cel putin teoretic, mai e inca suficient timp pentru ca aceia ce au luat startul mai tarziu ori s-au mobilizat mai greu sa poata recupera macar in parte aceste diferente – dar este totusi greu de crezut ca mai poate avea loc o rasturnare dramatica a clasamentelor. Mai ales ca, pana in prezent, mai bine de jumatate din clientii potentiali (sau chiar spre 70%, in functie de estimarea mai optimista sau mai pesimista privind piata totala) si-au ales deja un administrator sau altul.

    Numarul optim de administratori care sa isi imparta piata fara a ridica riscuri de concentrare, dar si fara societati care sa nu aiba capacitatea de a administra bine banii clientilor lor, ar trebui sa fie „undeva intre sapte si zece“, crede Roxana Vasiliu, director operatiuni la Bancpost Fond de Pensii. Daca piata va ajunge insa sa fie dominata de 4-5 administratori, „nu cred ca acestia vor fi foarte interesati de obtinerea unor randamente mari pentru clientii lor, preferand sa joace un joc cat mai sigur“, anticipeaza directorul Bancpost Fond de Pensii – companie ce a raportat la jumatatea lunii noiembrie aproape 12.500 de contracte semnate, corespunzator unei cote de circa 0,6% din total.

    Mergand pe aceeasi idee, „e stiut ca atunci cand sunt putini jucatori care «fac piata», pot sa apara diverse intelegeri intre acestia, fie in privinta investitiilor, fie in cea a randamentelor“, spune si Cristina Nitescu, director general al Omniasig Pensii, companie plasata dupa doua luni de vanzare pe locul al zecelea. „Iar astfel de intelegeri nu sunt in beneficiul clientilor finali, pentru ca pur si simplu omoara concurenta.“ Un numar optim de jucatori pentru o piata de marimea celei romanesti – unde piata potentiala este de circa 3,5-4 milioane de participanti, in estimarile optimiste – ar fi undeva intre 8 si 10 administratori „si probabil ca pe aici se va ajunge nu in foarte mult timp“, crede Nitescu.

    Asteptarile administratorilor privind eventuale fuziuni si achizitii s-au schimbat destul de mult in ultima vreme, pe masura ce au inceput sa apara rezultatele de vanzari. Daca in urma cu cateva luni se discuta mai degraba despre declansarea acestui proces undeva in urmatorii doi-trei ani (pe masura ce apareau primele informatii despre randamentele obtinute de fonduri), acum parerile converg aproape in totalitate spre un start foarte rapid.

    Primele fuziuni si achizitii vor aparea, potrivit acestor noi pareri, „destul de rapid, probabil ca imediat dupa incheierea «loteriei»“, crede Roxana Vasiliu, proces ce va avea loc undeva la sfarsitul lunii ianuarie, potrivit calendarului actual. Practic, dupa finalizarea celor patru luni de vanzare, angajatii cu varsta de maxim 35 de ani care nu si-au ales un fond (desi au aceasta obligatie) si participantii ale caror adeziuni au fost, dintr-un motiv sau altul, invalidate vor fi automat redistribuiti aleatoriu spre cele 18 fonduri – direct proportional cu cota de piata a acestora. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi. Si, crede Roxana Vasiliu, „circa 20% din piata va ajunge, probabil, in loterie“.

  • Prea putini doritori?

    Este una dintre cele mai joase rate de raspuns afirmativ (din regiune – n. red.), ceea ce este realmente surprinzator“, comenta saptamana trecuta, intr-un interviu cu BUSINESS Magazin, William Schaub, mortgage leader in Europa Centrala si de Est al GE Money, rezultatele unui studiu comandat de institutia pe care o reprezinta.

    Realizat in lunile august-septembrie, in cinci tari din regiune, studiul a aratat ca romanii sunt cel mai putin doritori sa-si imbunatateasca conditile actuale de locuit din cele cinci natii analizate. 39% dintre respondenti au raspuns „da“ sau „probabil ca da“, intrebati fiind daca doresc sa-si imbunatateasca conditiile actuale de locuit in urmatorii cinci an – prin reconstructie sau achizitia unei noi locuinte. Procentul este similar cu cel din Ungaria (40%) – unde piata rezidentiala este acum mult mai asezata, trecand chiar printr-un ciclu de scadere a preturilor. Dar romanii sunt mai putin dornici de ameliorarea conditiilor de domiciliu decat polonezii (65%), rusii (65%) sau cehii (76%).

    Studiul realizat de compania de cercetare de piata TNA AISA pe un esantion de persoane cu varste intre 18 si 65 de ani din mediul urban si rural i-a surprins pe reprezentantii diviziei de servicii financiare a grupului General Electric. „In anumite privinte, asteptarile sunt extrem de optimiste, dar in altele nu sunt deloc asa“, remarca Schaub. Desi apreciaza ca, in general, romanii sunt optimisti in ceea ce priveste viitorul calitatii locuirii, recunoaste ca este oarecum confuz in privinta procentului scazut de respondenti care se vad in case mai bune in urmatorii cinci ani. Mai ales ca, potrivit studiului mentionat, aproape jumatate dintre cei care se vad intr-o noua locuinta isi doresc una de peste 100 de metri patrati.

    E drept insa ca posibilitatile financiare ii impiedica pe multi sa faca un salt calitativ in privinta resedintei. Cu atat mai mult cu cat in ultimii ani preturile apartamentelor au crescut exponential. Iar unul dintre motivele cresterii este si faptul ca cei mai multi romani prefera sa locuiasca in resedinte proprietate personala (80% din cei chestionati in cadrul studiului GE Money). Cu alte cuvinte, chiar si daca nu dispun de suficienti bani, fac tot posibilul pentru a-si cumpara un apartament. Cu atat mai mult cu cat in mod traditional in regiune si in Romania in mod particular se inregistra o rata mare de proprietari. De altfel, potrivit unui sondaj realizat de compania imobiliara Colliers International in randul celor pentru care a intermediat achizitia de apartamente in cadrul proiectelor rezidentiale noi, 73% dintre cumparatori au deja in proprietate o locuinta.

    In ceea ce priveste destinatia achizitiei, mai mult de 70% au cumparat pentru a se muta in noua locuinta, 15% vor sa o inchirieze si doar 6% iau in considerare o vanzare ulterioara. Analiza Colliers mentioneaza si un nou tip de achizitie, cel facut pentru copii sau parinti, 7% dintre cei ce au cumparat in proiectele exclusive ale Colliers facand-o in acest scop.

    Proportia ridicata arata totusi ca sunt destui oameni care doresc sa-si imbunatateasca standardul de locuire, dar o piedica in calea acestui demers este, de multe ori, lipsa posibilitatilor financiare. Este explicabil astfel de ce ponderea celor care iau in calcul varianta unui imprumut de la o institutie financiara pentru a-si schimba sau moderniza locuinta actuala depaseste 50%, potrivit GE Money.

    Creditarea achizitiilor de locuinte a luat avant in ultimii ani, astfel ca, la sfarsitul lunii septembrie, soldul imprumuturilor ipotecare se ridica la 11,6 miliarde de lei (3,4 miliarde de euro). Iar in ultimele luni, odata cu introducerea normelor relaxate de creditare – care permit unui numar de 13 banci sa acorde credite cu avans mai mic si cu un grad de indatorare mai ridicat decat pana in aceasta primavara -, volumul creditelor acordate a avansat si mai repede (in august, de exemplu s-au dublat fata de aceeasi luna a anului trecut).

    Pe de alta parte, cresterea la fel de spectaculoasa a preturilor ar putea afecta accesul la credite ipotecare. Potrivit unor analisti imobiliari, un apartament din Bucuresti este acum cu circa 50% mai scump decat la inceputul anului. Iar scumpirea nu se va opri prea curand. „Abia in 2-3 ani, piata rezidentiala se va calma“, estimeaza Radu Lucianu, partener al companiei imobiliare Eurisko. Deocamdata, decalajul dintre oferta si cerere este considerabil, prea putine noi unitati fiind livrate pe piata. Echilibrarea cererii cu oferta va fi posibila, afirma analistii, abia peste cativa ani, cand mare parte dintre proiectele rezidentiale anuntate vor fi si terminate.

    Totusi, este de asteptat ca pana atunci majorarea preturilor sa se mai tempereze. „Inflatia preturilor la apartamente nu poate fi sustinuta, pentru ca veniturile nu cresc la fel de mult“, apreciaza Dennis Salinas, director al fondurilor de investitii administrate de Charlemagne Capital. European Convergence Development Company, fond din portofoliul Charlemagne, a investit in complexul rezidential Asmita Gardens, ce se construieste in zona centrala a Bucurestiului.

    In plus, desi pana acum prea putine complexuri rezidentiale au fost finalizate, analistii spun ca ritmul livrarilor de noi apartamente se va intensifica anul viitor. Dar dorintele dezvoltatorilor se lovesc de lipsa de forta de munca in constructii si de scumpirea materialelor, care au provocat in ultimii doi ani majorarea cu circa 50% a costurilor de constructie. Iar aceasta evolutie se va reflecta, mai mult ca sigur, in preturile noilor locuinte.

    Este posibil deci ca, desi sondajul ar putea arata ca romanii sunt pesimisti, oamenii sa fie mai degraba realisti, privind cu scepticism sansele de a-si permite in viitorul apropiat o imbunatatire a conditiilor de locuit.

    Si totusi finantatorii cred ca exact lipsa disponibilitatilor ii va ajuta sa-si creasca puternic afacerile. De aceea lanseaza noi si noi oferte de credite in conditii din ce in ce mai avantajoase. Astfel ca desi, comparativ cu cehii sau polonezii, romanii par mai putin doritori sa-si amelioreze locuintele, totusi un procent de 40% nu este deloc de ignorat. Pe acestia isi bazeaza cresterea si GE Money, care a intrat anul trecut pe piata romaneasca prin achizitia a trei societati de creditare: firma de leasing Motoractive, compania de consumer finance Estima Finance si societatea de creditare ipotecara Domenia Credit. Ambitiile diviziei General Electric sunt mari, planuind ca in termen de cinci ani sa fie in primele cinci institutii de creditare din Romania.

    „Vad foarte multe oportunitati aici“, spune William Schaub, accentuand ca „este un loc bun in care sa fii client, dar si un loc bun unde sa fii creditor“.

  • Mapa cu hartii va priveste

    CONTEXTUL: Xerox presteaza servicii de management al documentelor de zece ani, dar pe masura ce piata s-a dezvoltat, au fost fie adaptate, fie diversificate. In urma cu trei-patru ani a aparut cererea pentru servicii de management al documentelor pentru evenimente speciale, de mare amploare.

    DECIZIA: In toamna anului trecut, Xerox Romania a anuntat formarea unui pachet de servicii de nisa, dedicat evenimentelor speciale sau companiilor care au nevoie de o solutie temporara de externalizare a fluxului de procesare a documentelor.

    EFECTELE: Datorita acestui nou tip de servicii, Xerox Romania a incheiat noi contracte pe termen lung, care au adus diviziei de servicii venituri importante.

    Xerox Romania a lansat in toamna anului trecut un pachet de servicii dedicat evenimentelor speciale sau companiilor care au nevoie de o solutie temporara de externalizare a fluxului de procesare a documentelor.

    Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania este unul dintre clientii Xerox care au nevoie de un astfel de serviciu. Atunci cand organizeaza examene pentru atestare, institutia are nevoie de imprimarea, in conditii de confidentialitate absoluta, a catorva sute de fise de examen. In plus, imprimarea are loc exact in noaptea dinaintea sustinerii examenului propriu-zis.

    Xerox a lucrat si pentru Congresul Mondial al Postelor, organizat la Bucuresti in septembrie 2004 si la care au participat peste 2.400 de persoane. „Organizatorii au avut nevoie de o retea impresionanta de echipamente de imprimare, de operatori foarte bine pregatiti si de posibilitatea de tiparire si finisare speciala, data fiind participarea internationala la eveniment. Limbile arabe, de pilda, folosesc un alt sens de citire a textelor, iar capsarea documentelor trebuia facuta in concordanta cu acest detaliu“, explica Razvan Botezatu, manager al Xerox Global Services pentru Romania si Republica Moldova.

    Ulterior, acest gen de servicii au fost solicitate si de alte companii sau organizatori de evenimente care cautau, urgent si pentru perioade scurte de timp, echipamente de tiparire si operatori care sa-i ajute. Astfel, observand nisa de piata, Xerox a decis in urma cu un an de zile sa formeze o echipa dedicata serviciilor de suport pentru evenimente speciale. „Organizatorii de evenimente si o parte din clientii obisnuiti cauta solutii la cheie pentru tot ce inseamna tiparirea de documente“, spune Botezatu.

    Atunci cand se confrunta cu un eveniment de o asemenea amploare, Xerox incepe cu o evaluare preliminara a necesarului de echipamente, de consumabile si de personal specializat. Echipa asigura apoi transportul si instalarea echipamentelor, precum si asistenta tehnica pe tot parcursul evenimentului. Echipamentele pot fi instalate atat la compania-client, cat si intr-un alt amplasament ales de acesta. In situatii deosebite, cand organizatorul are deja propriile masini, Xerox poate realiza o configuratie de echipamente.

    Echipa Xerox a mai lucrat si pentru Eurovision-ul Copiilor sau pentru Congresul Francofoniei – organizat la Bucuresti intre 24 si 29 septembrie 2006 si care a avut peste 3.000 de participanti, printre care sefi de state si ministri de externe. „In acest caz, Xerox a mobilizat 24 de persoane si a instalat 12 echipamente de multiplicare, in doua locuri, timp de 20 de zile. La eveniment au participat peste 3.000 de persoane si au fost tiparite aproximativ 150.000 de documente“, isi aminteste Botezatu.

    Ulterior, Xerox a mai identificat ca potentiali beneficiari ai acestor servicii si companiile care au nevoie de back-up pentru managementul documentelor in situatii de forta majora sau companiile ce au nevoie de externalizarea temporara a productiei de documente. Datorita acestui tip de contract, spune Botezatu, compania a castigat clienti importanti din zona bunurilor de larg consum. „Intr-o prima instanta, ne-au solicitat pentru conferinte nationale sau intalniri regionale, dar apoi am incheiat contracte de servicii mai complexe de management al documentelor pe termen lung“, spune Razvan Botezatu.

    Xerox Romania a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 39,8 milioane de euro, in crestere cu 16% fata de 2005. Dupa cum spune Razvan Botezatu, pentru acest an divizia de servicii continua sa fie principalul motor de crestere a veniturilor companiei, miza cea mai mare fiind externalizarea serviciilor de pe piata companiilor.

  • GHID DE PENSII: Nehotararea costa

    Mai sunt doar circa doua luni in care angajatii cu varsta sub 35 de ani trebuie sa isi aleaga un fond de pensii privat spre care le va fi virata o parte din contributia pentru pensie. Cei care pana pe 17 ianuarie nu isi vor exprima optiunea vor fi automat si aleator redistribuiti spre un administrator, in timp ce angajatii cu varsta intre 35 si 45 de ani pot face aceasta alegere pe termen nelimitat.

    Pana la finele primelor doua luni de campanie de vanzare pentru fondurile din pilonul II, circa 2,3 milioane de salariati de maxim 45 de ani au optat pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati sa vanda astfel de produse. Piata totala (care ii include atat pe contributorii ce au obligatia sa intre in sistem, cat si pe cei care au aceasta optiune, dar nu sunt obligati sa si-o exercite) este estimata la circa 4,5 milioane de persoane, potrivit informatiilor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Estimarile iau in calcul numarul total de persoane inregistrate la Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) in anul 2007, insa estimarile companiilor vad o piata potentiala mai redusa, de circa 3,5 milioane de clienti. Pornind de la aceasta ultima estimare, doar 35% din totalul de contributori eligibili nu si-au ales inca un fond. Si, in conditiile in care companiile de profil au trimis pe terenul „de lupta“ peste 250.000 de agenti de vanzare, greu de crezut ca vor mai ramane multi potentiali clienti ce nu vor face o alegere pana pe 17 ianuarie.

    Trecand peste vanzarea efectiva, mai raman totusi alte doua probleme ce trebuie avute in vedere. Pe de o parte, contractele celor ce semneaza cu doua sau mai multe companii de pensii sunt invalidate, iar acestia au toate sansele sa ajunga in asa-numita loterie – respectiv in procesul de redistribuire automata ce va avea loc dupa incheierea campaniei de vanzare. Pana una-alta, numarul actelor de aderare invalidate (fie din cauza semnaturilor multiple, fie din alte cauze ce tin de completarea incorecta a actelor) este foarte mic – mai putin de 3% din totalul semnatarilor de contracte aflandu-se in aceasta situatie.

    O a doua problema ce poate aparea dupa incheierea campaniei de vanzare tine de migratia contributorilor intre cele 18 fonduri de pensii. Pentru cei ce semneaza cu o companie, dar ulterior se decid ca vor sa fie clientii unui alt fond exista posibilitatea de a se transfera. Totusi, migrarea intre fonduri costa, reglementarile CSSPP stabilind ca administratorii pot percepe un comision maxim de 5% din activul personal al participantului, daca transferul la un alt fond de pensii are loc mai devreme de 2 ani de la data aderarii initiale. In cazul in care acest transfer are loc dupa perioada de doi ani, administratorul nu mai percepe acest comision de 5%. Cu o singura exceptie, toti administratorii autorizati pe piata romaneasca au adoptat aceasta prevedere, stabilind comisionul de transfer la cota maxima de 5%, doar francezii de la AG2R optand sa-l reduca la 3,5% pentru primii doi ani.

    Totusi, tinand cont de contributia relativ mica ce va fi transferata la inceput spre fondurile private (2% din venitul brut al contributorului in 2008 si cu 0,5% mai mare in urmatorii ani), valoarea efectiva a acestei penalizari de transfer nu poate fi nici ea foarte consistenta. Spre exemplu, la un venit de 800 de euro pe luna, in 2008 activul personal din contul participantului ar fi sub 150 de euro (corespunzator unei contributii lunare de 16 euro pe luna si pentru noua luni de contributii, in varianta in care colectarea incepe in luna aprilie). Aplicat la un astfel de activ total, comisionul de transfer de 5% este de circa 7,5 euro, daca mutarea are loc dupa primul an de contributii. Pe langa comisionul de transfer mai trebuie insa luate in calcul si comisioanele bancare pe care le presupune mutarea activului personal de la un administrator la altul – dat fiind ca, indiferent de momentul transferului, participantul este cel care suporta aceste cheltuieli.

    Trecand insa de costurile efective ale unui transfer, mai trebuie luat in calcul un fapt: potrivit unui proiect de norma al CSSPP (aflat pentru moment in dezbatere publica), clientii isi vor putea schimba fondul doar de patru ori pe an. Mai precis, transferurile intre administratori vor putea fi facute doar in lunile februarie, mai, august si noiembrie ale fiecarui an. Dat fiind ca, teoretic, transferul se poate efectua doar dupa ce este platita prima contributie (plata ce confirma in esenta calitatea de membru al unui fond), iar momentul primei colectari va fi, cel mai probabil, dupa martie-aprilie 2008, prima luna de transfer efectiv pentru cei ce doresc ar putea fi mai anul viitor. La fel de adevarat este ca, pentru cei care nu isi aleg acum fondul absolut la intamplare sau fortati de factori externi (lucru interzis prin lege, de altfel), transferul imediat de la un fond la altul nici nu prea are logica. In esenta, o astfel de mutare isi va avea sensul dupa ce se vor vedea primele randamente ale fondurilor – iar acest lucru nu are cum sa se intample mai devreme de 6-8 luni, in cea mai fericita perspectiva, de la momentul primelor contributii. Pentru cei ce aleg inca de pe acum „cu cap“ grija costurilor sau a momentelor in care este posibil acest transfer nu ar trebui, de fapt, sa existe deloc.

    Puncte cheie