BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • 10.000 de euro, cifra magica?

    Cand spui piata auto din Romania, spui inevitabil Dacia, care a contribuit ani la rand cu cel putin jumatate din vanzarile de masini noi. Caderea taxelor vamale, aprecierea monedei nationale si mai ales cresterea puterii de cumparare au facut ca masinile de import sa muste permanent din cota de piata a Dacia, care a ajuns la aproximativ 30%. Si atunci apare ca fireasca intrebarea – mai poate reveni Dacia la cotele dinainte sau ar trebui sa se multumeasca cu 30% din piata?

    „Datorita efectului Logan in piata exista acum 27 de modele apartinand a 17 marci, care au ca pret de pornire cu toate taxele incluse sub 10.000 de euro. Este un segment concurential in care Dacia a declansat o scadere a preturilor“, explica saptamana trecuta François Fourmont, directorul general al Automobile Dacia, in cadrul unui seminar organizat de Ziarul Financiar impreuna cu Dacia, Goodyear si Castrol. Din prezentarea lui reiesea ca Dacia detine in prezent mai mult de 70% din segmentul sub 10.000 de euro, dar cresterea producatorului national nu va mai veni ca pana acum de la varianta berlina a Logan, cunoscuta si sub denumirea de Logan Sedan. Cu alte cuvinte, Logan Sedan, baza vanzarilor Dacia, a atins un plafon in Romania, si fara evenimente macroeconomice deosebite sau programe nationale precum prima de casare, volumul anual se va mentine la un nivel oarecum constant.

    „Anul viitor vor exista pe piata varianta pick-up si cea in doua volume din gama Logan“, spunea Fourmont. Practic, lansarea furgonetei si a variantei pick-up din familia Logan se simt imediat in topurile de vanzari, deoarece „un client de Dacie papuc (denumirea populara a variantei Pick-up – n. red.) nu ar fi platit niciodata 25.000 de euro pentru un Nissan Navara si a preferat sa astepte aparitia modelor Logan“. Situatia de pe piata romaneasca, unde masinile ieftine sunt de departe cele mai bine vandute, nu difera foarte mult de cea din Franta, de exemplu, unde 75% din piata este reprezentata de masini al caror pret se situeaza sub 15.000 de euro.

    Vanzarile totale de masini noi in Romania ar putea atinge in acest an 350.000 de unitati, ceea ce ar corespunde unei cresteri de aproximativ 20% fata de anul precedent. „Contextul in care a evoluat piata auto din Romania a fost datorat faptului ca avem inca cel mai scazut grad de motorizare din cele 27 de tari ale Uniunii Europene“, este de parere Marius Tudor, secretar general al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile. Pe acest fond, majorarea veniturilor populatiei, accesul mai facil la finantare si promotiile importatorilor au facut ca in acest an numarul de masini vandute sa fie de peste doua ori si jumatate mai mare fata de anul 2003.

    In plus, spre deosebire de pietele auto din Polonia sau Bulgaria, unde vanzarile de automobile noi au avut de suferit dupa aderarea la Uniunea Europeana in urma exploziei importurilor de automobile second hand, inmatricularile de automobile noi nu au fost aproape deloc afectate.

    Desigur, acest lucru nu s-a intamplat datorita reorientarii pietei, ci introducerii taxei de prima inmatriculare, care presupune plata unor sume care depasesc chiar si de pana la trei ori valoarea masinii second-hand cumparate dintr-o tara vest-europeana. In acelasi timp, daca se cumpara un automobil nou, care indeplineste spre exemplu normele euro 4 (masina produsa dupa 2005) si are un motor de sub 1,6 litri, taxa este de aproximativ 160 de euro.

    Nu mai este de mirare astfel ca Romania a ajuns anul acesta una dintre tarile cu cele mai multe inmatriculari de vehicule noi raportate la 1.000 de locuitori. Iar euforia din statisticile APIA se va regasi si in alte domenii. „Cat timp functioneaza industria auto, functioneaza toata economia. Este industria care pune presiune si pe industria lubrifiantilor si duce la scaderea preturilor“, a declarat Dan Mihoc, country president pentru grupul British Petroleum.

    Cum parcul auto este mult mai vechi decat in restul Europei – informatiile vehiculate in piata iau ca reper o varsta medie a parcului national de peste 14 ani, la care in Europa se pune problema casarii masinilor -, si piata lubrifiantilor, estimata la aproximativ 140.000 de tone (inclusiv consumul industrial), este dominata de uleiuri cu performante limitate. Si in cazul altor accesorii si componente auto se respecta aceeasi distributie pe categorii de pret, un exemplu fiind piata de anvelope sau cea de sisteme de securitate.

    „Consumatorii incep sa aprecieze functiile de confort ale sistemelor de securitate, precum pornirea motorului din telecomanda, dar chiar si asa, 60% din cele 60.000 de sisteme de securitate estimate a fi vandute anul acesta vor fi din gama ieftina. Chiar si asa, piata trece de 7,4 mil. de euro“, spune Cristian Filip, director de marketing al Falcon Electronics, principalul jucator de pe piata de profil. Revenind insa la tendinta remarcata de François Fourmont – plafonarea vanzarilor de masini ieftine -, analistii anticipeaza ca o viitoare crestere a pietei auto si implicit a industriilor conexe va veni din partea produselor din gama medie, dar si superioara.

    De aceea, si ritmul de crestere a vanzarilor de masini avansat de secretarul general al APIA pentru anul viitor este de doar 10%. Nu va mira insa pe nimeni daca la finalul lui 2008 dealerii vor bifa si pragul de 400.000-450.000 de masini vandute, corespunzator unei cresteri de 15%-25%. Nu de alta, dar chiar si anul 2005, cand piata a marcat cea mai mare crestere din istorie – peste 41%-, a debutat tot cu o estimare de 10%.

    Nu doar low-cost

    Urmand exemplul vanzarilor de masini, unde creste interesul pentru masinile scumpe, si investitiile din industria auto si de componente par a se concentra pe hi-tech.

    Know-how: „Este vorba de joburi care implica o valoare adaugata si un grad tehnologic mai ridicat. Nu stiu daca este faza a doua sau a treia, dar de anul trecut si mai ales din acest an, investitorii straini din domeniul componentelor auto au in plan proiecte care se bazeaza mai mult pe transfer de know-how“, afirma Sorin Vasilescu, director in Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS).

    Proiecte: El spune ca 10 companii straine vor investi direct 500 de milioane de euro in proiecte ce vor genera mai mult de 3.500 de noi locuri de munca, dupa ce alte 6.000 de locuri de munca au fost create in acest an in industria auto in urma unor investitii in valoare de 770 de milioane de euro facute de companii precum Pirelli, Hutchinson sau Delphi.

  • Omul nostru din Austria

    Explicatia oficiala a companiei privind decizia de a face aceasta schimbare a fost faptul ca John Cusa urmeaza sa se implice in dezvoltarea unor proiecte noi tot in cadrul grupului si ca activitatile solicitante care il asteapta nu i-ar mai permite sa ramana in functia de director general al Tornado, pe care o detine de 4 ani. Nici Gerald Maier (45 de ani), noul director general, nu comenteaza mai mult. A venit in Romania in urma cu doua luni, cu misiunea de a reorganiza Tornado si de a schimba strategia de afaceri.

    „Piata de distributie IT&C din Romania inca are la baza un model de business imbatranit“, spune Maier. „Si pe termen lung acest model nu va mai putea sustine cresteri comparabile cu cele de pana acum pentru companiile din industrie, mai ales pe o piata ce devine interesanta pentru mari companii straine“, considera managerul, facand aluzie la intrarea recenta pe piata a Technomarket, dar si la alte nume vehiculate in ultimul an, precum Mediamarkt sau Dixons.

    In Romania nu a vrut sa vina de la bun inceput. „Numai dupa ce m-am intalnit cu proprietarii companiei si am analizat piata am luat decizia“, vorbeste Maier despre primul contact pe care l-a avut cu Eugen si Liviu Lepadatu. Iar piata in sine a avut o contributie importanta, avand in vedere posibilitatile de crestere de aici, deosebite de cele din Vest.

    Planurile lui Maier cu privire la Tornado pentru urmatorul an vizeaza in primul rand reorganizarea interna a companiei, ce presupune redefinirea departamentelor, optimizarea procedurilor, cresterea nivelului de comunicare intre angajati. Numai ca, din punctul sau de vedere, cladirea de birouri a companiei nu este mediul cel mai favorabil pentru aceasta schimbare, avand in vedere ca „sunt prea multe ziduri, cand ar trebui sa fie de fapt un spatiu deschis. Alternativa nu am insa, pentru ca nici nu pot sa sparg aceste ziduri si nici de o mutare nu se poate pune problema. Cel putin nu deocamdata“.

    Maier vrea sa schimbe si conceptia, intalnita uneori in companiile din Romania, ca directorul general este cel ce trebuie sa raspunda de absolut toate departamentele si singurul care trebuie sa ia decizii. Astfel ca deja a inceput sa acorde responsabilitati, putere de decizie (dar si controlul asupra bugetelor de cheltuieli) managerilor fiecarui departament, rolul lui fiind de a lua doar deciziile strategice.

    Totodata, Tornado se va concentra pe dezvoltarea in segmentul de vanzari online catre parteneri, care ar trebui sa ajunga cam la jumatate din cifra de afaceri pe 2008, pentru care insa Maier nu vrea sa faca estimari. Anul trecut, Tornado a avut o cifra de afaceri de 105 mil. euro, iar pentru acest an estimeaza 130 mil. euro. Iar ceva mai indepartat, poate din 2009, dar deja schitat pe harta Europei aflata pe unul dintre peretii noului birou al lui Maier, este extinderea Tornado Sistems in tarile apropiate Romaniei.

    Pe piata de distributie IT&C din Romania, evaluata de Asesoft Distribution la un miliard de euro, situatia s-a asezat in cea mai mare parte – in segmentul distribuitorilor de branduri, primele trei pozitii sunt ocupate de Tornado Sistems, Omnilogic si Scop Computers. Pe partea distributiei de componente, piata este dominata de Asesoft, RHS si Asbis, iar pe retail, incluzand aici si segmentul online, principalii competitori sunt K Tech, Romsoft si eMag.

    In cazul Omnilogic, spre exemplu, o schimbare de strategie a fost mai mult decat necesara, in conditiile in care anul trecut a fost un an greu pentru companie, lucru vizibil in rezultatele financiare. Daca anul 2005 a fost incheiat cu o cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, anul trecut s-a incheiat cu o scadere pana la aproximativ 105 milioane de euro. Insa planurile de revenire sunt mai mult decat optimiste, mai ales ca primele noua luni ale acestui an au adus Omnilogic afaceri de 110 milioane de euro, pe fondul implicarii companiei intr-o serie de proiecte in telecomunicatii si in sectorul bancar. Totodata, a contribuit si faptul ca afacerile companiei s-au extins si in zona serviciilor IT si a dezvoltarii de software, in urma achizitiei de anul trecut a Softnet Development & Consulting.

    „Cresterea de anul acesta ar putea fi de 90% fata de 2006, ceea ce ar insemna ca am ajunge la o cifra de afaceri de 200 de milioane de euro“, estimeaza Gabriel Marin, directorul executiv al Omnilogic – peste estimarile anterioare, cifrate la cel mult 180 de milioane de euro.

    In ceea ce priveste Scop Computers, al doilea principal competitor al Tornado Sistems, compania si-a orientat strategia catre incheierea de parteneriate de distributie – cu Avaya, companie telecom specializata pe servicii de telefonie si call centers, si cu Juniper Networks, care dezvolta si comercializeaza servicii bazate pe IT. „Scopul acestor parteneriate este sa oferim clientilor solutii complete pentru dezvoltarea infrastructurii“, spunea anterior Alexandru Visan, directorul executiv al companiei. Drept urmare, in primul semestru al acestui an, afacerile Scop, care provin in proportie de 90% din distributia IT&C, au crescut cu 30% fata de aceeasi perioada din 2006, pana la 40 de milioane de euro. Firma si-a propus un obiectiv de 90 de milioane de euro pentru intreg anul.

    Carte de vizita

    INGINER. Absolvent al unei facultati de electronica si comunicatii, Maier si-a petrecut primii patru ani din cariera ca inginer intr-o companie austriaca. Dar a renuntat la inginerie pentru a se orienta catre segmentul de marketing si vanzari.

    CEO. Din 1992, timp de opt ani, Maier a fost directorul executiv al companiei austriece de distributie IT CHS GmbH. Aici s-a remarcat prin dezvoltarea unei aplicatii online, intr-o perioada in care internetul nu era inca popular. Totodata, a fost responsabil de deschiderea unei noi filiale in cadrul grupului, timp in care a preluat si functia de director de marketing si vanzari in cadrul diviziei din Germania.

    CONSULTANT. Urmatoarea mutare a fost preluarea conducerii Actebis, de asemenea companie specializata in distributia de produse IT. Inainte de a veni la Tornado, a avut o perioada de tranzitie de cateva luni, timp in care a fost consultant de management pentru mai multe companii din Austria.

  • Doua Exxonuri si patru BP

    Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.
     
    Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).
     
    Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.
     
    Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.
     
    La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.
     
    Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.
     
    Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.
     
    De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.

  • Bani de drum

    CONTEXTUL: În 1996, hotelul Caro, care avea pe atunci 11 camere şi făcea parte din complexul fostei Fabrici de Glucoză din zona de nord a Capitalei, avea nevoie de capital pentru extindere. Principalele venituri ale proprietarilor – familia Lazăr – veneau din închirierea camerelor şi din chiria pe care o luau lunar pentru clădirea de birouri de la intrarea în complex.

    DECIZIA: Ion Lazăr decide să închirieze toată clădirea de birouri companiei Unilever, care i-a plătit anticipat 13 milioane de dolari pentru întreaga clădire pe o perioadă de 15 ani.

    EFECTELE: Cu banii luaţi de la Unilever, familia Lazăr construieşte încă un hotel de 50 de camere în complex, pe care îl clasifică la trei stele, iar apoi dezvoltarea continuă cu veniturile din cele două hoteluri.

    Închirierea întregii clădiri de birouri către Unilever a fost una dintre mişcările pe care Ion Lazăr, proprietarul complexului Caro, le-a făcut pentru a putea dezvolta cât mai repede complexul. Ce a făcut? A introdus în 1996 sistemul de acces cu cartelă la uşi, „sistem necunoscut chiar şi expaţilor la acea vreme“, a avut mai multe momente când maşina personală a devenit „shuttle bus“ pentru clienţi (pentru a-i duce de la hotel la aeroport) şi a investit toţi banii care au intrat în familie pentru dezvoltare, „fără excepţie“, cum spune el.

    Între a închiria pe termen foarte lung şi a închiria – sau nu – pe perioade scurte, Ioan Lazăr, proprietarul editurii Adevărul, care deţine grupul hotelier Caro, a decis să închirieze pe 15 ani toată capacitatea pe care o avea la dispoziţie (o clădire de şase etaje, în total de 7.000 de metri pătraţi), la acea oră însă una dintre puţinele clădiri de birouri renovate din Bucureşti.

    „Cu banii luaţi am început construcţia celui de-al doilea hotel din complex – Hotel Parc, iar odată ce acesta a fost construit şi lansat pe piaţă, am avut acces mult mai uşor la credite pentru dezvoltare“, explică Ion Lazăr. După Caro Parc (54 de camere), clasificat la trei stele (cu o stea mai mult decât cele 11 camere din hotelul Caro Horoscop, primul din cele deţinute de familia Lazăr), a urmat un al treilea hotel în complex, Caro Golf, dezvoltat predominant din profitul obţinut din operarea celorlalte două. Cu 98 de camere, Caro Golf a fost clasificat la patru stele şi este principala raţiune a următoarelor proiecte din complex: piscină, centru de sănătate (spa), centru de fitness, centrală cu trigenerare şi karting. Caro Golf a mai fost extins în acest an cu 58 de camere.

    De asemenea, afluxul din ce în ce mai mare de oameni de afaceri, dar şi dezvoltarea zonei (apropierea de Pipera, una din zonele cu o creştere intensă a prezenţei sediilor de birouri) a fost motivul pentru construirea unui ballroom. Cu o investiţie de 4,5 milioane de euro, complexul de săli de evenimente a fost inaugurat în această primăvară pe malul lacului Tei, una din laturile fostei Fabrici de Glucoză. Clădirea se desfăşoară pe 3.500 de metri pătraţi, are 12 săli şi include şi un Grand Ballroom de 550 de locuri, al doilea spaţiu de acest gen ca mărime din Bucureşti după cel de la hotelul de cinci stele, aflat în contract de management cu JW Marriott.

    Renunţarea pentru 15 ani la clădirea de la intrarea complexului i-a adus nu numai avantajul banilor gheaţă, dar şi trafic pentru hotel. „Când ai o clădire de birouri închiriată în întregime de o multinaţională la tine în curte, unde mai ai şi hoteluri, efectul asupra afacerii hoteliere este foarte bun“, spune Lazăr.

    Acum, când grupul Caro totalizează peste 200 de camere în complex, efectul este invers: „avem hotel, să mai facem sedii de birouri“. De aici i-a venit lui Ion Lazăr ideea construirii unui nou centru de afaceri de 60.000 de metri pătraţi, alături de cel vechi. Pentru acest proiect însă, evaluat la 45 de milioane de euro, mult mai mare decât construcţiile de până acum, omul de afaceri caută un partener: „Este vorba despre un spaţiu destinat birourilor, dar şi restaurantelor şi magazinelor. Vrem să ne asociem pentru acest proiect cu alţi parteneri, păstrând raportul undeva la 50/50“. Clădirea va fi amenajată în locul unor construcţii mai vechi din curtea hotelului Caro şi lucrările vor începe cel mai probabil anul viitor.

    Omul de afaceri spune că nu are nicio problemă dacă va veni un alt chiriaş care să îi plătească pe 15 ani, ceea ce i-ar aduce capital pentru dezvoltarea terenului liber pe care îl mai deţine acolo (peste 4 hectare). „Însă nu cred că se va întâmpla aşa ceva. Acum piaţa de birouri a crescut foarte mult şi multinaţionalele au de unde să aleagă. Dar cu siguranţă clădirea va fi ocupată încă de la lansare“, apreciază Lazăr.

  • GHID DE PENSII: Doar de voie

    Primii administratori de fonduri facultative de pensii au fost autorizaţi încă de acum şase luni, iar primele contribuţii au început să se strângă de mai bine de patru luni – cu câteva luni înainte de data de începere a campaniei de vânzare pentru pensiile private obligatorii. Cu toate acestea, cele şapte fonduri facultative care funcţionează în prezent (aflate în administrarea a cinci societăţi) strângeau la finele lunii octombrie doar în jur de 20.000 de participanţi şi active sub 3 milioane de lei (891.000 de euro). Ritmul lent de vânzare pentru aceste produse se explică, de altfel, foarte simplu: administratorii sunt acum în plină „bătălie“ pentru atragerea clienţilor de pensii private obligatorii – produse pentru care perioada de vânzare este limitată doar până la jumătatea lunii ianuarie 2008. Este însă de aşteptat ca după încheierea campaniei de vânzare pentru produsele de pensie obligatorie, administratorii să înceapă să îşi îndrepte mai mult atenţia şi către pilonul III. Semnale există deja, multe dintre companiile de asigurare (active prin societăţi separate şi în zona pensiilor private) anunţând deja că de la anul vor intra şi pe piaţa pensiilor facultative. Nu cu multă vreme în urmă, Mircea Oancea, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) anticipa că numărul fondurilor de pensii facultative va creşte în 2008 până la 14 – faţă de doar şapte în prezent -, mai multe companii de administrare fiind in curs de autorizare pe acest segment de piaţă.

    Deşi promovată mai puţin de către administratori până acum, pensia facultativă este un produs ale cărui beneficii pot fi chiar mai mari decât ale pensiei obligatorii private. Un calcul al administratorilor ce funcţionează pe această piaţă arată că, dacă pensia de stat poate asigura la bătrâneţe un venit de circa 30% din cel actual, pensia obligatorie poate aduce un beneficiu suplimentar de alte 30 de procente. Venitul suplimentar pe care îl pot asigura cele două componente ale sistemului de pensii (pilonul I şi respectiv pilonul II) este cumva limitat de faptul că, în aceste cazuri, cuantumul contribuţiei este ante-stabilit (şi nu poate fi suplimentat în funcţie de dorinţa contributorului). Practic, pentru pilonul II al sistemului de pensii contribuţia este stabilită prin lege la 2% din venitul brut, procent ce va creşte progresiv cu 0,5% în fiecare an, ajungând la 6% în 2016. Aceşti bani sunt însă redistribuiţi din sistemul public de pensii, diminuându-l, iar câştigul suplimentar poate să vină din randamentele pe care le obţine administratorul privat.

    Un venit suplimentar mai consistent poate fi însă asigurat de pensiile facultative – produse din aşa-numitul pilon III al sistemului. Deşi contribuţiile pe care le poate face un angajat în acest sistem sunt şi ele limitate, la 15% din venitul lunar, pentru moment, o pensie facultativă are câteva avantaje evidente. În primul rând, angajatorul poate să participe şi el cu o cotă egală cu contribuţia angajatului – pensiile fiind considerate, ca atare, un mijloc bun de fidelizare a salariaţilor. Pentru contributor, avantajul este o sumă mai mare care se strânge într-un cont individual – spre deosebire de sistemul public, în care banii se strâng într-un cont unic şi nu sunt investiţi, ci doar redistribuiţi imediat în sistem. Un al doilea avantaj al acestor produse stă în deductibilitatea fiscală pe care legea o stabileşte pentru o contribuţie maximă de 200 de euro pe an (atât pentru angajat, cât şi pentru angajator). Practic, această deductibilitate asigură contributorului din start un randament de 16% al investiţiei făcute, fără a mai pune la socoteală câştigurile pe care (cel puţin teoretic) trebuie să i le aducă plasarea acestor sume în diferite instrumente financiare. Un alt avantaj ţine de faptul că acest sistem este deschis şi angajaţilor cu vârste mai înaintate – spre deosebire de pilonul II, în care nu pot intra decât cei de maxim 45 de ani (existând obligativitate doar pentru cei de maxim 35 de ani). Pentru a obţine o pensie facultativă, clientul unui asemenea fond are doar obligaţia de a vira minim 90 de contribuţii lunare (altfel spus, de a contribui minim 7,5 ani), iar aceste contribuţii nu trebuie să fie în mod obligatoriu consecutive. În plus, fără a scădea sub un minim impus de fiecare companie în parte (ce variază în prezent între 3,5 şi 6 lei pe lună) şi un maxim de 15% din venitul lunar brut, nivelul contribuţiei poate fi crescut sau diminuat în timp, în funcţie de disponibilitatea participantului. Plata pensiei private facultative se poate face după vârsta de 60 de ani, iar legea permite şi continuarea contribuţiei după această vârstă.

    În acest moment – la doar câteva luni de la lansarea sistemului – este aproape imposibil de estimat ce venit vor aduce pensiile facultative peste ani buni de acum înainte, cu atât mai mult cu cât acesta depinde mult de cuantumul şi perioada de contribuţie. Estimări există însă, făcute de companiile ce administrează astfel de fonduri. Spre exemplu, cu o contribuţie anuală de 200 de euro realizată timp de 35 de ani, un salariat poate obţine o pensie facultativă de circa 135 de euro pe lună, eşalonată pe o perioadă de pensionare de 15 ani – calculau mai demult specialiştii de la Raiffeisen Asset Management (RAM). Calculele iau în considerare un randament mediu anual de 5%. Pe site-ul Aviva, un instrument de calcul arată că pentru a avea o pensie suplimentară de 150 de lei pe lună (1.800 de lei pe an), o femeie cu vârsta actuală de 30 de ani ar trebui să contribuie timp de 30 de ani cu o sumă lunară de 71 de lei. Aceste valori sunt însă doar orientative – dat fiind că ele depind mult de randamentul pe care vor reuşi să îl obţină prin investirea activelor administratorii. Cu titlu de exemplu, fondurile de pensii din Bulgaria au înregistrat în perioada septembrie 2005-septembrie 2007 o rată medie anuală de creştere de aproape 13%, potrivit autorităţilor din această ţară, în timp ce randamentele anuale ale fondurilor private de pensii poloneze variază între 10% şi 13,5%.

    Cu titlu de exemplu, fondul facultativ ING Clasic (unul dintre primele autorizate, în aceeaşi zi cu AZT Moderato al Allianz Ţiriac şi Pensia Mea al Aviva) avea la sfârşitul lui octombrie active în administrare de 714.600 de lei (peste 212.000 de euro) şi peste 4.500 de participanţi. Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul companiei, în ultimele trei luni evoluţia valorii unităţii de fond la ING Clasic a consemnat un plus de 1,88%. Totuşi, evoluţiile de până acum nu sunt relevante pentru mersul acestor fonduri pe termen lung, dat fiind că până în momentul în care portofoliul ajunge la un milion de lei active nete (circa 300.000 de euro), nu se aplică structura de investiţii din prospect (iar banii sunt ţinuţi în depozite bancare). Până atunci, evident, şi randamentele sunt pe măsură.

    Puncte cheie

    FONDURI FACULTATIVE. AZT Moderato, administrat de Allianz-Ţiriac, este deocamdată cel mai mare fond de pensii facultative de pe piaţă, cu 7.930 de participanţi şi active administrate de 1,26 milioane de lei. Al doilea fond administrat de Allianz-Ţiriac, AZT Vivace, cumulează 2.981 de participanţi şi active de peste 300.000 de lei. ING Asigurări de Viaţă administrează, la rândul său, două fonduri: ING Clasic (cu 4.528 de participanţi şi active de 714.603 lei) şi ING Optim (cu 1.853 de participanţi şi active de aproape 250.000 de lei). Fondul Pensia Mea, administrat de Aviva, avea la finele lui octombrie 2.231 de participanţi şi active de 344.837 de lei), BCR Prudent, administrat de BCR Asigurări de Viaţă, avea 335 de participanţi şi 45.179 de lei active, iar OTP Strateg, administrat de OTP Garancia, strângea la acelaşi moment 73 de clienţi şi active de 6.269 de lei. Cel din urmă a intrat însă „în joc“ doar de curând, respectiv în luna octombrie. Pe piaţa pensiilor facultative mai este autorizat şi Raiffeisen Asset Management, însă fondul său nu este încă avizat pentru a putea vinde.

    VIITOR. Numărul fondurilor de pensii facultative se va dubla în 2008, mai multe companii de administrare fiind în curs de autorizare pe acest segment de piaţă, anticipa recent preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), Mircea Oancea.

    CONTRIBUŢII: Prin lege, contribuţia maximă la fondurile de pensii facultative este de 15% din venitul salarial brut lunar, iar în limita a 200 euro/an contribuţiile sunt deductibile fiscal. Opţional, şi angajatorul poate contribui în contul salariaţilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. Contribuţia netă (respectiv suma plătită de către participanţi şi/sau în numele acestora din care s-a dedus comisioanele) se transformă în unităţi de fond, într-un cont al participantului. Administratorul investeşte banii în instrumente financiare, potrivit politicii de investiţii, definită în prospectul schemei. Suma care se acumulează în contul contributorului (egală cu numărul de unităţi de fond înmulţit cu valoarea la zi a unei unităţi de fond) este activul său personal – care se transformă, după perioada legală de contribuţii, în pensie facultativă. Un contributor poate participa la oricâte fonduri de pensii facultative doreşte, legea nelimitându-i această opţiune, dar rămâne în picioare condiţia ca suma maximă a contribuţiilor să nu depăşească 15% din venitul lunar.

    PLATA PENSIEI FACULTATIVE: Contributorul are dreptul să îşi încaseze pensia facultativă dacă îndeplineşte cumulat trei condiţii: a împlinit vârsta de 60 ani, a plătit minim 90 de contribuţii lunare şi activul său este cel puţin egal cu o sumă minimă ce va fi stabilită prin lege. Dacă un participant nu îndeplineşte una dintre ultimele două condiţii, el poate să primească suma din contul său ca plată unică sau rate pe o durată de maxim cinci ani.

  • Mai poate scadea bursa?

    Bursele din toata lumea au parte de scaderi si cresteri nejustificate, dovedindu-se influentabile si la interpretarile analistilor asupra declaratiilor oficialilor. "Economia SUA are un viitor incarcat de riscuri, nu de recesiune", spune guvernatorul Rezervelor Federale americane, Ben Bernanke, iar principalul indice bursier american, Dow Jones, ia o tranta de cateva sute de puncte. Intr-o tara cu aproximativ 300 de milioane de oameni cum este SUA, faptul ca bursa reactioneaza inclusiv la numarul de noi locuri de munca create, cateva zeci de mii lunar, poate parea paradoxal. Dar orice indicator are rolul sau in mersul economiei.
    Nici cealalta bursa mamut a lumii, London Stock Exchange, nu se simte prea bine. Operatorul roman de cablu TV, internet si telefonie, RCS&RDS, a renuntat la listare din cauza conditiilor nefavorabile ale pietei. Si nu este singura, operatorul de telefonie Digiturk anuntand de asemenea amanarea listarii la bursa londoneza. "Indiferent ce alte motive ar sta la originea renuntarii RCS&RDS la listare, este clar ca starea pietei in acest moment nu este prielnica noilor oferte publice. Decizia le-a apartinut, dar sfaturile au venit de la societatile care se ocupau de listare, nume mari ca Morgan Stanley, si care nu ar renunta la listare decat daca este intr-adevar cazul", a spus Cornel Fumea, director general BRD Securities.

    Dar semnalul scaderilor la Bursa de Valori Bucuresti a fost dat de coborarea ratingului de tara, de la "stabil" la "negativ" de catre Standard&Poor. Piata a reactionat imediat, cu pierderi de cateva procente intr-o singura sedinta. "Era normal ca piata sa reactioneze astfel. Fondurile de investitii, in special cele internationale, sunt foarte sensibile la aceste aprecieri, si au tendinta sa isi micsoreze participatiile dintr-o tara cu perspective mai putin pozitive", arata Piotr Augustyniak, partener la fondul Enterprise Investors. Deprecierea ratingului de tara a fost decisa de ratarea tintei de inflatie pentru acest an si de adancirea deficitului de cont curent. Banca Nationala a si majorat dobanda de politica monetara cu jumatate de punct procentual pentru a contracara efectele negative ale inflatiei peste asteptari (noua estimare pentru acest an fiind de 5,7%).
    Cum a reactionat bursa? Panica totala. Investitorii mai nevricosi si fondurile care nu isi asuma riscuri au inceput sa vanda parti din portofoliile detinute. De la inceputul lunii, capitalizarea bursei a scazut cu 9,5 miliarde lei (circa 3 miliarde euro). Indicele BET al celor mai bune companii s-a micsorat cu mai mult de 8 procente, cel al SIF-urilor cu mai bine de 9%.

    Profitul inregistrat pe BET de la inceputul anlui a scazut pana la 15,8%, mult sub valoarea maxima din luna iulie, 34% profit, si sub media ultimilor ani. Daca situatia continua, pana la finele anului putem vedea un castig mediu pe blue-chipsurile pietei de capital mai mic decat cel al fondurilor mutuale sau al depozitelor bancare. "In lipsa unor vesti bune de pe piata interna si cea internationala, exista riscul ca piata sa nu isi revina anul acesta. S-ar putea ca nici oferta initiala Transgaz sa nu ajute prea mult, deoarece de la incheierea perioadei de subscriere mai raman doar 10 – 14 zile pana la inchiderea anului", spune Razvan Pasol, presedinte Intercapital Invest.

    Oferta publica initiala (IPO) a transportatorului de gaze naturale Transgaz, prima si singura de anul acesta, este asteptata sa revigoreze cotatiile bursiere. Explicatia consta in nivelul de suprasubscriere a ofertei, prognozat a fi de 10 ori mai mare decat suma de 63,5 milioane euro prevazuta in IPO. Cum sumele ramase fara actiuni sunt asteptate sa se intoarca in piata, aproximativ jumatate de miliard de euro ar putea fi investit in alte actiuni listate. Dar numai dupa incheierea ofertei si decontarea fondurilor neutilizate, lucru care va avea loc la sfarsitul anului sau la inceputul anului viitor. Ceea ce ar putea amana si revenirea bursei de valori.

    Comparativ cu celelalte burse din Europa insa BVB se situeaza pe locuri fruntase ca performanta. Profitul de 15% este aproape la fel cu cel inregistrat de bursele din Cehia sau Polonia, si superior Ungariei (doar 7%) sau Austriei (3,5%). Statele vestice se gasesc la niveluri mult inferioare, normale pentru statele dezvoltate, de numai cateva procente, iar indicele celor mai bune companii din Uniunea Europeana, DJSTOXX 50, a castigat 4,9% de la inceputul anului, Exceptie face Germania, care isi revine puternic dupa anii de restructurare economica, principalul indice, DAX Industrial, inregistrand o crestere de peste 19% anul acesta.

    Vecinii de la est stau mai bine ca noi. Bursa de la Moscova a urcat cu 18,5%, ignorand problemele economice globale, iar cel al Turciei se apropie de 40% profit pe 2007. Nici Bulgaria nu este mai prejos, randamentul SOFIX fiind de aproape 50%. Vecinii de la sud de Dunare vor fi, cel mai probabil, performerii anului in ceea ce priveste cresterea bursiera, lucru considerat normal de catre analisti din cauza decalajului fata de celelalte state, inclusiv Romania.

  • Dilema lui Inovescu

    Domnul Inovescu este producator de „snukere“, dar pe langa fabricarea propriu-zisa a „snukerelor“, trebuie sa angajeze oameni pentru administrarea cladirii, a sistemului informatic, a flotei auto, a departamentului de resurse umane. Adica acele activitati conexe, dar indispensabile pentru derularea afacerii. Problemele apar atunci cand administrarea serviciilor conexe consuma mai mult timp si mai multe resurse, umane si materiale decat activitatea de baza. De aici si solutia externalizarii. Daca spatiul unde functioneaza firma domnului Inovescu este inchiriat, primul serviciu deja externalizat este cel de administrare a cladirii – intretinerea, curatenia. Intr-o faza urmatoare, la fel se poate proceda si cu sistemul informatic sau cu flota de autovehicule a producatorului de „snukere“.

    Fictiunea cu domnul Inovescu a fost folosita, pentru a explica avantajele outsourcingului, de catre Philippe Valigny, director general al ALD Automotive, la seminarul „Outsourcing: costuri si beneficii“, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar impreuna cu ALD Automotive si Class IT. Parte a grupului international ALD, compania a intrat in piata romaneasca in 2004 si are in prezent 114 clienti, in proportie de peste 90% societati internationale, pentru care asigura servicii complete de outsourcing auto. „Avem aproape 2.500 de autovehicule in portofoliu, iar pana la sfarsitul anului avem comenzi pentru inca 200 de masini“, spune Philippe Valigny. Piata outsourcingului auto este estimata la circa 10.000 de autovehicule, ceea ce reprezinta doar 4% din totalul masinilor comerciale. In Franta, procentul autovehiculelor externalizate este de 30%, iar in Marea Britanie sau Olanda cifra este chiar mai mare. Pe aceste date se bazeaza si estimarea conform careia capacitatea acestei piete este, in Romania, de 70.000 de masini. Pentru 2008, ALD Automotive spera sa ajunga la un portofoliu total de 4.000 de autovehicule.

    Companiile multinationale duc uneori pana la extrem externalizarea auto. Atunci cand politica firmei are in vedere outsourcingul, acesta se poate realiza chiar daca are ca obiect o singura masina. „Avem si clienti cu un singur autoturism. Insa externalizarea devine cu adevarat rentabila de la 20 de autovehicule in sus“, estimeaza Philippe Valigny. Dupa el, nici gasirea partenerilor de afaceri nu este usoara, deoarece societatile care furnizeaza astfel de servicii sunt privite ca intermediari, iar atelierele de reparatii sau intretinere incearca sa negocieze direct cu beneficiarii serviciilor.

    Companiile romanesti nu au ajuns atat de departe ca in exemplul cu un singur autoturism externalizat. Majoritatea prefera sa isi angajeze personal pentru toate activitatile conexe, cazul cel mai intalnit fiind cel in care o singura persoana se ocupa chiar de mai multe astfel de activitati. Conform unui studiu prezentat de PricewaterhouseCoopers, in Romania au insa potential mare de crestere serviciile de outsourcing legate de tehnologia informatiei, logistica, distributie si resurse umane, dupa o perioada in care cele mai frecventate au fost cele financiar-contabile. Pentru IT, outsourcingul ocupa doar 3% din piata, iar estimarile arata un procent posibil de pana la 15%. „Deocamdata, companiile sunt obisnuite sa isi realizeze proiectele IT «in house», cu propriii specialisti. Cresterea ar fi mai usoara daca cei din companii ar intelege ca outsourcingul iti da acces la forta de munca bine calificata si la un nivel de experienta pe care nu il gasesti intr-o societate nespecializata in IT“, spune Bogdan Tudor, reprezentantul furnizorului de servicii Class IT, care ofera servicii de outsourcing IT pentru firme ca Rompetrol, Adecco, Generali, Bosch.

    La capatul celalalt al „lantului trofic“, unde gasim Romania ca destinatie pentru serviciile de externalizare, cresterea este asteptata in special de la companiile europene. „Compatibilitatea lingvistica, apropierea culturala si fusul orar sunt avantaje ale Romaniei in atragerea de clienti din Europa. Tendinta, in prezent, este de a externaliza cat mai aproape serviciile («nearsourcing» sau «nearshoring», n. red.), in dauna unor zone indepartate, precum India“, a declarat Radu Andrei, manager al departamentului Advisory Performance Improvement din PricewaterhouseCoopers.

    Apartenenta la aceeasi familie lingvistica ajuta in special la dezvoltarea externalizarii serviciilor de suport, cum sunt call center-urile. „Potentialul acestor centre de servicii este de 2.000 de angajati numai in Bucuresti. In prezent, noi avem doar 250, iar principalii clienti sunt companii din Europa Latina, ca Franta si Spania“, spune Vaclav Susen, BPO (business process outsourcing) services centre lead al Accenture, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de acest fel din lume. Accenture a deschis anul trecut primul sau centru de BPO din Romania, la Bucuresti, care avea in iulie circa 200 de angajati. Potrivit lui Susen, cand centrul de aici va ajunge la 2.000 de angajati, adica in urmatorii ani, Accenture ar putea sa deschida noi centre in alte orase mari, Cluj sau Timisoara. Compania americana mai are in Europa centre de BPO la Praga, Bratislava si Varsovia, precum si un centru de IT la Riga.

    Odata cu maturizarea pietei apar si sofisticari ale circuitului. Pe de o parte, vom avea de-a face cu externalizarea catre mai multi furnizori ce lucreaza concertat la unul si acelasi serviciu („multisourcing“), de cele mai multe ori contribuind fiecare cu expertiza specifica la un singur proiect, mai ales in domeniul IT; un astfel de mod de lucru reduce timpul de lucru si exploateaza mai bine specializarile furnizorilor. Pe de alta parte, va aparea tendinta de a folosi un singur furnizor („lead supplier“) care se ocupa apoi de gasirea unor subfurnizori pentru toate necesitatile de outsourcing ale clientului. Acest tip de „single outsourcing“ insa este mai putin raspandit la ora actuala in Romania. Societatile care ofera servicii de externalizare sunt, in general, specializate intr-un singur domeniu, nefunctionand ca integratori de genul Accenture. Si, cum era de asteptat, multi dintre furnizorii de servicii externalizeaza ei insisi cat mai mult din activitatile conexe catre alte societati. „Noi am externalizat resursele umane, servicii financiare ca plata salariilor sau incasarea facturilor si administrarea sediului“, spune Philippe Valigny.

  • Noua luni bune

    Desi aflata in mijlocul unui intens proces de restructurare, cea mai mare banca romaneasca, BCR, pune pe masa actionarilor de la Erste Bank rezultate (macar) pe masura celor pe care le pune orice alta banca din grupul austriac. In primele noua luni din 2007, profitul net al BCR a crescut cu mai bine de 21% fata de aceeasi perioada a anului trecut, ajungand la aproape 220 de milioane de euro.

    E o situatie „satisfacatoare“ si cu perspective de a se mai imbunatati „putin“ in ultimul trimestru al anului, aprecia Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, la prezentarea rezultatelor grupului in fata analistilor la Viena. Spre comparatie, in aceeasi perioada, banca pe care o detin austriecii in Cehia, Ceska sporitelna, anunta un profit net (dupa deducerea participatiilor minoritare) de 260 de milioane de euro, in crestere cu 12,4% fata de aceeasi perioada a anului precedent. In Slovacia, Slovenska sporitelna afisa in septembrie o crestere a profitului de la an la an de 22% (pana la 90,6 milioane de euro). Si, in pofida restructurarii care „va continua sa afecteze si rezultatele din 2008“, dupa cum aprecia recent Ioan Cuzman, presedintele SIF Banat-Crisana (actionar minoritar al bancii), austriecii reconfirma ca de la Romania asteapta mult: obiectivul de crestere a profitului net pentru BCR pentru 2007 ramane batut in cuie la 40% (inaintea deducerii costurilor cu restructurarea).

    Schimbarile interne si investitiile masive in retelele de sucursale sunt, de fapt, firul rosu care leaga primele zece banci din Romania, dupa ce sase dintre ele si-au anuntat rezultatele de la finele lunii septembrie. Desi lipsesc informatii despre BRD, Raiffeisen, Unicredit Tiriac si ING – care nu au publicat sau nu obisnuiesc sa-si prezinte deloc bilantul la noua luni – schimbarile de pozitie sunt evidente.

    Banca Transilvania, unul dintre cei mai agresivi jucatori in ultimii ani, pierde cota de piata in fata grecilor de la Alpha Bank, inviorati parca de atentia mai mare data zonei de retail sub conducerea lui Sergiu Oprescu si a celor de la Bancpost, scapati de acum de un proces de restructurare ce i-a tinut in loc in ultimii ani. „O restructurare profunda iti scade drastic capacitatea de a fi activ pe piata“, apreciaza presedintele Bancpost, Mihai Bogza, care poate insa de acum sa se bucure de rezultatele acestei transformari. Dupa primele noua luni din 2007, banca pe care o conduce – in echipa cu fostul vicepresedinte responsabil cu retailul de la HVB, Manuela Plapcianu, ce a preluat din acest an pozitia de director general al bancii elene – a obtinut un profit net de 14,5 milioane de euro, de peste cinci ori mai mare decat in aceeasi perioada din 2006. Mai mult, culegand acum roadele schimbarilor din ultimii doi ani, dupa cum spune tot Bogza, Bancpost se lupta acum pentru locul cinci cu ceilalti eleni din top zece, Alpha Bank. Greu de spus cine castiga, in conditiile in care diferenta dintre volumul activelor pentru cele doua banci este de 300 milioane de euro, iar cele patru miliarde de euro ale Bancpost (potrivit datelor actionarului majoritar, Eurobank) includ si finantarile externalizate.

    Indiferent de locul unde s-ar plasa in final, evolutia Alpha Bank in primele trei trimestre este notabila, in conditiile in care banca a reusit sa-si majoreze activele de trei ori mai repede decat piata, potrivit propriilor aprecieri, ajungand la o cota de piata estimata la 5,8%. Expansiunea retelei de sucursale cu 31 de noi puncte de lucru de la inceputul anului, pana la peste 100 in prezent, a ajutat-o sa ajunga la active de 3,7 miliarde de euro. Totusi, cresterea agresiva din ultimul an are costurile ei – o diminuare a profitului brut din primele trei trimestre cu aproape 17% fata de aceeasi perioada din 2006.

    Devansata de Alpha Bank (si probabil de Bancpost) din punctul de vedere al cotei de piata, Banca Transilvania incheie primele trei trimestre cu un profit net de 40 de milioane de euro si active de 3,4 miliarde de euro. Rezultate care, potrivit directorului general al bancii, Robert Rekkers, „inseamna aproape atingerea obiectivelor anuale cu trei luni inainte de sfarsitul acestuia“. Un motiv pentru ca directorul general al bancii romanesti sa afirme ca „tintele de profit pentru anul in curs vor fi depasite substantial“.

    Asteptari la fel de optimiste emite si austriacul Gerald Schreiner, sub bagheta caruia Volksbank a cunoscut in ultimul an o adevarata frenezie in activitatea de retail si a ajuns, la inceputul acestui an, intre primii zece jucatori. Doar in ultimul an, pariul cu retailul i-a ajutat pe austrieci aproape sa-si tripleze volumul de credite acordate (pana la 1,79 miliarde de euro la finele lunii trecute) si sa castige accelerat cota de piata. La sfarsitul lui septembrie, activele bancii ajunsesera la 2,7 miliarde de euro, in crestere cu 166% fata de aceeasi perioada a anului precedent – rezultat ce-l face pe presedintele bancii sa spere ca tinta (active de trei miliarde de euro), stabilita la inceputul anului, sa fie depasita. Schreiner, care spera sa vada banca cel putin pe pozitia a cincea pana in 2011, estimeaza ca in septembrie cota de piata a Volksbank a urcat la 4%, fata de de 2,3% la inceputul anului.

    In lipsa informatiilor despre rezultatele olandezilor de la ING Bank, care nu au anuntat situatia actuala, este destul de greu de estimat cat de mult au reusit austriecii sa urce in top si daca se plaseaza acum pe locul noua sau chiar si mai sus, pe opt. In schimb, caderea CEC pe ultimul loc din top zece in functie de active este aproape o certitudine. Doar o situatie greu de crezut, in care olandezii nu ar fi crescut aproape deloc, ar mai putea plasa singura banca comerciala ramasa in proprietatea statului pe un alt loc, atata vreme cat CEC a terminat primele trei semestre cu active de 2,64 miliarde de euro.

    Caderea CEC in clasamentul dupa active nu este o surpriza, in conditiile in care banca a intrat pe acest fagas de mai multa vreme, iar restructurarea a mers cu pasi mici in asteptarea unei privatizari ce n-a mai venit. Si totusi, eficientizarea – misiune pornita de fostul sau presedinte Eugen Radulescu si preluata in mai din mers de Radu Ghetea, fostul vicepresedinte al Alpha Bank – da roade, chiar daca nu la toate capitolele. CEC a anuntat la finele lunii septembrie rezultate care au surprins: un profit net de peste 21 de milioane de euro, mai mult decat dublu fata de anul precedent. Rezultate care, spune Radu Ghetea, „ne dau posibilitatea in perioada urmatoare sa ne concentram in principal pe modernizarea si eficientizarea bancii“.

    Din partea bancilor ce nu si-au anuntat inca rezultatele dupa primele trei trimestre, surprize prea mari nu ar avea de unde sa vina. Greu de crezut ca, dupa cum a evoluat in ultimele 12 luni, BRD ar putea fi urnita de cineva de pe locul secund al clasamentului si nici la capitolul profit analistii nu asteapta surprize neplacute. Rezultatele BRD vor fi date publicitatii pe 12 noiembrie, iar dupa inca o zi le vor publica si italienii de la UniCredit. Plasata pe locul patru, dupa Raiffeisen, UniCredit a trecut printr-un amplu proces de fuziune cu HVB Tiriac, incheiat in iunie. Noua banca, UniCredit Tiriac Bank, avea la data fuziunii active totale nete de 3,7 miliarde de euro (calculate pe baza bilanturilor celor doua institutii dupa primul trimestru). ING, pe de alta parte, nu isi prezinta rezultatele trimestriale pe piata locala, insa la nivel de grup ele vor fi facute publice in aceasta saptamana.

    Dupa noua luni ale lui 2007, schimbarile din top 10 al bancilor romanesti nu arata decat ca finalul anului s-ar putea dovedi si mai agitat. Cert este ca profiturile obtinute de bancheri aproape pe linie – chiar daca nu cu ritmuri de crestere la fel de spectaculoase ca in anii precedenti, dar oricum in urcare – par a-i da dreptate sefului de la Millennium bcp, una dintre „mezinele“ sistemului bancar romanesc. In pofida concurentei puternice, Filipe Pinhal, presedintele grupului portughez, spunea de curand ca se asteapta ca Romania, unde au intrat recent cu o investitie de la zero, va fi pentru grup piata cu cel mai mare potential. De la varful si, respectiv, din coada clasamentului bancar (in functie de active), portughezul Pinhal si austriacul Treichl – care se luptau acum doi ani umar la umar pentru BCR – au ceva in comun: pretentii ridicate de castig de la piata romaneasca.

  • Cald, de fapt fierbinte

    De cinci ani, piata imobiliara creste spectaculos. Dublarea sau chiar triplarea preturilor de la an la an i-a mirat pe multi, dar putini s-au aratat realmente ingrijorati. Explicatii precum „cererea este mult mai mare decat oferta“, „exista un interes foarte mare din partea investitorilor straini“, „suntem in urma altor piete din regiune“, oferite de toti comentatorii pietei imobiliare, i-au calmat pe tematori, livrand in acelasi timp noi motive de majorare a preturilor.

    A trebuit sa apara un fenomen care are prea putina legatura cu piata de aici – criza creditelor din Statele Unite – pentru ca romanii sa devina interesati de concepte ca supraincalzire sau grad prea mare de indatorare. In esenta, problemele din SUA nu sunt atat ale sectorului de real estate, cat ale finantatorilor, care au acceptat sa crediteze persoane care nu puteau demonstra ca pot returna imprumuturile. Problemele din Statele Unite au iradiat si in alte parti ale globului, influentand piete imobiliare din tari ca Marea Britanie sau chiar Estonia. Efectele au ajuns si in Romania, dar in niciun caz nu putem vorbi de o criza. Aici, banca centrala a tinut sub control – poate chiar prea strict, spun unii bancheri – gradul de indatorare a populatiei. Numai ca la gradul de imprevizibilitate a economiei, a veniturilor, a cursului de schimb, a dobanzilor, cresterea accelerata a preturilor la imobiliare n-a avut cum sa trezeasca paralele cu piata americana si intrebarea fireasca: este sustenabila cresterea preturilor din ultimul timp ori avem de-a face cu o supraincalzire, cu un „balon“ sortit sa se sparga intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?

    Pentru cumparatorii de apartamente din Romania, criza din SUA a avut deja un rezultat palpabil: cresterea dobanzilor. „Bancile au devenit mai prudente in toata lumea“, remarca Peter Collins, director al diviziei Northern Europe din cadrul companiei imobiliare DTZ, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Iar precautia sporita a bancilor ar putea afecta si afacerile dezvoltatorilor imobiliari, care ar putea gasi mai greu surse de finantare a proiectelor. Pana acum, dezvoltatorii nu s-au plans, dat fiind ca nici bancile din Romania nu vad inca posibilitatea unei crize a pietei imobiliare. Romania s-ar putea confrunta pe termen mediu cu o supraincalzire a pietei imobiliare, insa pe ansamblu nu exista semne clare privind aparitia unui „balon“ al preturilor, in ciuda cresterii rapide din ultimii ani, remarcau analistii grupului bancar Unicredit intr-un raport recent asupra pietei imobiliare regionale.

    Nici vicepresedintele regional al Bancii Mondiale, Shigeo Katsu, desi a avertizat asupra vulnerabilitatii ridicate a Romaniei la efectele negative ale crizei globale a creditelor, nu crede ca Romania simte deja impactul crizei americane. Katsu a apreciat, intr-un interviu acordat Reuters, ca limitarea volumului de credite la nivel mondial, cauzata de problemele aparute pe piata creditelor ipotecare din SUA, nu a afectat inca regiunea balcanica, unde avansul economic s-a plasat la un nivel ridicat in ultimii ani. El a atras totusi atentia asupra faptului ca economiile sud-est-europene sunt dependente intr-o mare masura de finantarea externa si ar putea intampina dificultati.

    De cealalta parte, unii dezvoltatori apreciaza ca se poate vorbi de o supraincalzire. „Este clara o incalzire a pietei, pentru ca preturile sunt nejustificate atat la apartamente, cat si la terenuri“, apreciaza Teodor Pop, director al dezvoltatorului RED Management Capital. Compania are in lucru acum mai multe proiecte in mai multe orase din Romania – Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti. „O crestere cu peste 50% la apartamentele vechi de la inceputul anului este prea mult chiar si pentru piata romaneasca“, remarca de curand si Razvan Stroescu, directorul departamentului rezidential al companiei imobiliare Coldwell Banker.

    Cresterile de preturi nu au aparut insa numai in sectorul rezidential, ci si in domenii care au avut o evolutie mai previzibila, precum piata spatiilor de birouri sau a centrelor comerciale. In ultimele tranzactii, randamentele anuale (yield-urile), pe baza carora se calculeaza pretul de vanzare a unei cladiri, au scazut mult, ajungand la niveluri similare unor piete mult mai dezvoltate. Cu cat yield-ul este mai mic, cu atat pretul efectiv de vanzare este mai mare, cu alte cuvinte si cladirile de birouri din Romania sunt mai scumpe. America House, unul dintre cele mai cunoscute centre de afaceri din Bucuresti, a fost cumparat la un yield mai mic de 5,6%, comparabil cu randamente obtinute pe unele piete din Germania. Si in sectoarele nerezidentiale ale pietei imobiliare, cresterea preturilor a fost provocata de aceiasi factori care au dus la majorarea preturilor locuintelor, respectiv cererea mai mare decat oferta si interesul sporit al investitorilor, in special al fondurilor de investitii straine.

    Cert este ca, spre deosebire de anii anteriori, acum sunt din ce in ce mai multe voci care vorbesc de apropierea unui recul al pietei imobiliare. Mai mult, opinia generala pare a fi ca piata nu se va putea maturiza fara sa treaca mai intai printr-o perioada de scadere. „Vom vedea un ciclu de cadere in 3-5 ani, cand oferta va depasi cererea“, este de parere Tim Wilkinson, managing director al DTZ Echinox. „Cred ca piata atunci se va maturiza“, spune el referindu-se la segmentele nerezidentiale ale pietei. Dupa parerea lui, „piata este acum extrem de fierbinte si este nevoie de o scadere care sa o calmeze“. In ce-l priveste, Teodor Pop considera ca ar fi bine ca scaderea sa apara cat mai curand, deoarece „cu cat apare reculul mai devreme, cu atat stabilizarea se produce mai repede“. Iar intarzierea nu va face decat ca eventuala cadere sa fie „mai de sus“.

    Ce se va intampla pe piata imobiliara din Romania este greu de estimat, in contextul in care bancile sunt mai prudente, dar inca nu au oprit accesul la finantare nici pentru cumparatorii de locuinte, nici pentru dezvoltatori. Analistii cred ca, pe termen scurt, preturile vor continua sa creasca, dar estimarile privind momentul scaderii – sau daca acesta va aparea – sunt confuze. Dezvoltatorii spun ca terenurile sunt prea scumpe, dar inca se cumpara, iar reprezentantii agentiilor sunt inca optimisti: Ionut Bordei, partener al companiei imobiliare Eurisko, apreciaza ca preturile locuintelor vor continua sa creasca, doar ca nu in acelasi ritm ca pana acum.

    O imagine a modului in care criza financiara influenteaza o piata dezvoltata ca aceea a Marii Britanii o ofera Peter Collins de la DTZ: el spune ca investitorii se indreapta spre proprietatile sigure, ceea ce are ca efect o majorare a decalajului de randament intre cladirile din zonele principale si cele secundare. Asa se face, intre altele, ca in piata rezidentiala preturile au scazut in unele orase din Marea Britanie, dar Londra nu a fost afectata. Seamana Romania cu Marea Britanie? Deocamdata, preturile in Bucuresti continua sa urce.

  • Pentru noi si-ai nostri

    Am venit sa cunoastem piata romaneasca“, spunea saptamana trecuta Juan Nin, directorul general al grupului la Caixa, la conferinta de presa prilejuita de lansarea bancii in Romania. Spaniolii au deschis o unica sucursala operativa, la Bucuresti, si nu au in plan sa mai deschida altele. Pariul lor e simplu si aminteste cumva de cel pe care il faceau, in urma cu ani multi, alte grupuri bancare straine, precum ING, Bank Austria sau ABN Amro: sa faca business cu clientii din tara lor sau care vin acolo – companii spaniole ce au sau vor sa isi deschida afaceri pe piata romaneasca si, in sens invers, cele romanesti ce ar vrea sa investeasca in Spania. Contextul de acum pentru spanioli difera insa enorm de cel in care, acum multa vreme, bancile straine isi permiteau sa se concentreze doar pe afacerea de corporate – iar bancherii de aici, care se interesau la randul lor doar de afacerile cu marile corporatii, spun acum ca un business profitabil si de mare anvergura fara retail nici nu mai poate fi gandit.
    In mod declarat, spaniolii nu vor insa un business de mare anvergura. Pana una-alta „am venit sa ne insotim clientii de acasa“, spunea acelasi Nin, aducand in discutie volumul in crestere de investitii spaniole directe pe piata romaneasca. Astfel, daca in 2005 volumul acestora era sub 25 de milioane de euro, 2006 a adus o crestere a investitiilor straine spaniole in Romania pana la peste 150 de milioane de euro. Trecand peste cifra, deloc impresionanta intr-un volum total al investitiilor straine directe atrase de Romania in 2006 de peste 9 miliarde de euro, efervescenta banilor spanioli in economia romaneasca se simte tot mai puternic. Pe piata imobiliara, de exemplu, companiile spaniole au devenit in ultima vreme o prezenta cu un cuvant greu de spus. Urmand sirul dezvoltatorilor israelieni, austrieci sau britanici, companiile spaniole au inceput sa intre in numar tot mai mare pe piata romaneasca.
    Spre deosebire de fondurile de investitii austriece sau britanice, care au achizitionat in ultimii ani proiecte incepute sau finalizate, companiile iberice au preferat sa realizeze preponderent investitii majore in achizitii de terenuri, anuntand ulterior proiecte imobiliare de sute de milioane de euro. Iar sumele anuntate ca investitii de companii ca Fadesa Imobiliaria, GEA Prasa, Riofisa, Detea, Grupo Lar, NH Hoteles sau Hercesa (pentru a numi doar cateva din cele peste 20 de firme de profil prezente in Romania) vor depasi 500 de milioane de euro in urmatorii trei ani. De fapt, zona constructiilor si cea imobiliara sunt cele mai populate de companii spaniole, chiar daca investitiile iberice nu lipsesc nici din alte sectoare, precum industria componentelor auto si prelucrarea lemnului. In total, in Romania functioneaza actualmente in jur de o mie de companii cu capital spaniol, din care aproape jumatate in zona de imobiliar, dupa cum spunea recent Rosa María Sánchez-Yebra, consilierul Biroului Economic din Ambasada Spaniei la Bucuresti.
    Privit prin prisma acestor realitati, pasul facut de grupul bancar spaniol pe piata romaneasca capata mai multa consistenta, chiar si in conditiile in care au lasat deoparte orice business de retail. De fapt, intr-un mod similar au abordat si piata poloneza, cand au deschis in iulie o sucursala la Varsovia. Polonia si Romania, cele mai mari piete din Europa Centrala ca numar de locuitori, sunt din acest punct de vedere o destinatie logica pentru casa de economii spaniola. Nici in Polonia, la Caixa nu se uita inca la zona de retail – obiectivul declarat de Nin la Varsovia fiind ca banca pe care o conduce sa „devina o voce pentru oamenii de afaceri spanioli in strainatate“.
    Revenind insa la piata romaneasca, un lucru mai trebuie notat, iar Juan Nin l-a punctat inca de la prima iesire oficiala in fata presei romanesti: „daca ni se ofera ocazia sa cumparam o banca de retail, nu vom ezita“. Spre deosebire de vecinii lor peninsulari, portughezii de la Millennium bcp – care au lansat recent o banca universala de la zero pe piata romaneasca -, spaniolii exclud investitiile greenfield pentru cucerirea zonei de retail. Nici in Romania si nici in alte tari central si est-europene unde incearca acum sa intre, retailul nu va fi dezvoltat pas cu pas, ci doar prin achizitia unor banci care sa le asigure din start o cota de piata de cel putin 3-4%. Au incercat recent in Bulgaria – concurand cu belgienii de la KBC pentru preluarea unui pachet majoritar al celei de-a noua banci locale, EI Bank -, dar „se pare ca noi am oferit mai putin decat concurenta si am pierdut“, recunostea Nin. Tot el adauga ca, pentru o banca de retail, grupul pe care il conduce ar fi dispus sa plateasca „undeva intre 500 si 700 de milioane de euro“ – dar si ca in Romania nu au pus inca vreo oferta pe masa niciunui bancher. Greu de anticipat cui ar putea sa ii faca o oferta la acest pret, in conditiile in care bancile romanesti (precum Banca Transilvania sau Carpatica) sunt deja mai scumpe, iar nu cu multa vreme in urma statul roman refuza sa vanda CEC pentru o suma ce evalua intreaga banca la peste 800 de milioane de euro.
     
     
    Oamenii din Barcelona
     
    La Caixa, cu sediul in capitala Cataloniei (de unde si numele in catalana – Caixa d’Estalvis i Pensions de Barcelona – Casa de Economii si Pensii din Barcelona), este al treilea mare grup financiar spaniol dupa active si venituri, dupa Santander si BBVA.
    Active
    239,6 mld. euro
    Sucursale
    5.282
    Angajati
    26.055
    Clienti
    10,4 mil.
    Clienti din Romania
    64.167
    Tranzactii bilaterale Spania-Romania
    175,8 mil. euro
    Sursa: la Caixa, septembrie 2007