BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Unde se opreste cresterea salariilor

    Exista cazuri in care salariile autohtone pentru anumite functii sunt chiar de doua ori mai mari decat cele din Cehia, Ungaria sau Polonia. Pe ansamblu insa, media la noi se situeaza undeva pe la jumatatea celei din tarile respective, in principal pentru ca salariile de la baza piramidei sunt foarte mici in Romania.

    „La noi salariile mari sunt foarte mari, iar salariile mici sunt foarte mici. Diferenta este mult mai mare decat in alte tari, de aceea valoarea medie a salariilor autohtone este cam la jumatatea celei din Cehia, Ungaria sau Polonia. Daca insa luam si comparam post cu post, sunt unele mai bine platite in Romania decat in Cehia si Ungaria“, spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants.

    Pachetul salarial la nivel de top management dintr-o companie multinationala a devenit comparabil cu cel al omologilor lor din tarile central si vest-europene deja de vreo doi-trei ani, iar in ultimul timp, ca urmare a crizei de personal de pe piata autohtona, salariile au devenit comparabile si la nivel de middle management si de specialisti.

    Un top manager de multinationala castiga anual intre 100.000 si 300.000 de euro, iar specialistii in resurse umane spun ca in cazul lor, in acest an salariile nu vor mai inregistra cresteri mai mari de 10-12%, fata de 30-40%, cat s-au inregistrat anul trecut.

    Head-hunterul George Butunoiu, care a recrutat anul trecut 50 de manageri, recunoaste ca salariul cel mai mare negociat pana acum a fost de 35.000 de euro, dar ca pe piata exista si salarii mai mari. Anul trecut, cele mai active domenii din punctul de vedere al cresterilor salariale au fost sectorul financiar, al bunurilor de consum, industria si tehnologia.

    Panos Manolopoulos, managing partner al companiei de executive search Stanton Chase, spune ca salariile cele mai mari au fost in sectorul bancar, urmate de domeniul bunurilor de consum si domeniul tehnologic. Pentru 2008 insa, Manolopoulos crede ca vor veni puternic din spate constructiile, serviciile si sectorul imobiliar.

    „In cazul multinationalelor, salariile pentru posturile de top sunt mai aproape de cele occidentale, pentru ca posturile respective fac parte din organigrama aprobata de companiamama“, spune Manolopoulos. Fiecare post are alocat cate un buget, iar pachetul salarial a inceput sa devina comparabil cu cele occidentale de cand Romania a inceput sa inregistreze crestere economica si nu a mai fost considerata o tara cu risc.

    Daniela Necefor, managing partner al Total Business Solutions, spune ca in domeniul bancar, in IT, in domeniul financiar si in vanzari, salariile sunt la fel ca acelea din tarile din vestul Europei, precum Germania, Franta, Italia, indiferent de post.

    „Un student care are experienta de un an cere pentru un post de contabil entry-level 600 de euro“, spune Necefor.

    In vanzari, situatia este similara. Un director regional de vanzari italian din industria auto (care se ocupa de tarile din Europa) are un salariu de 3.500 de euro (la care se adauga pachetul de beneficii), la fel cat are un director national de vanzari de la noi.

    „Anul trecut, angajatorii au fost luati de val si au marit salariile, dar incep sa-si dea seama ca nu pot sustine aceste costuri. Daca vor sa ramana in piata, anul acesta cresterile nu trebuie sa depaseasca 10%. Deja stiu un caz de o companie din IT care vrea sa-si reduca activitatea pe piata romaneasca, pentru ca salariile au devenit mai mari decat in Vest“, afirma Daniela Necefor.

    Salariile din IT sunt printre cele mai competitive din mediul privat, ca urmare a valului de investitori care au intrat in ultimii ani pe piata. Un programator senior castiga intre 1.800 si 2.500 de euro, in timp ce salariul unui program manager variaza intre 2.000 si 4.000 de euro.

    Alexandru Costin, country manager al Adobe Romania, considera ca salariile oamenilor din IT sunt „cam umflate“, in special datorita cererii foarte mari. „Nu sunt insa excesiv umflate decat daca sunt comparate cu alte industrii. In IT cred ca exista un echilibru intre competente si salarii; nimeni nu plateste foarte mult pe o persoana care nu este foarte capabila.“

    Potrivit previziunilor specialistilor de la firma de consultanta in resurse umane Mercer, daca in 2007 un manager general avea un salariu de baza mediu brut de 12.000 de euro pe luna, iar avansul salarial estimat pentru aceasta functie este cuprins intre 9,3% si 12% anual, sefii de organizat ii ar putea castiga, in medie, pana la 13.500 de euro lunar in 2008.

    Salariile managerilor din esalonul al doilea vor creste aproximativ in acelasi ritm, astfel incat un sales & marketing manager va castiga, in medie, 6.300 de euro pe luna, iar un director financiar peste 6.000 de euro.

    La aceste sume se adauga insa pachetul de compensatii si beneficii, ceea ce face ca veniturile totale sa ajunga sa fie in realitate mult mai mari. In ceea ce priveste pozitiile de top, cel mai bine platiti sunt directorii bancilor, ale caror salarii nete variaza intre 12.500 si 18.300 de euro lunar, suma la care se adauga diverse beneficii precum masina de serviciu, telefon, laptop, asigurare medicala pentru intreaga familie, pensie privata, cheltuieli de calatorie, optiuni pentru studii, procent din profit.

    Pe locul al doilea dupa serviciile bancare, aproape la egalitate, se afla managerii din telecom si IT&C si cei din retail, unde un CEO castiga intre 7.500 si 15.000 de euro net pe luna, arata un studiu realizat de Stanton Chase.

    „Un project manager pentru un santier mare de constructii, un om care conduce un proiect de 200 pana la 500 de milioane de euro are un salariu intre 6.000 si 9.000 de euro. Sau sunt oameni de vanzari in Romania cu salarii care ajung la 4.000-4.500 de euro pe luna. Acestia sunt bani oriunde in Europa. Ca sa nu mai vorbim in SUA, unde salariile sunt mai mici“, spune Madalina Popescu.

    Astfel de salarii atrag in Romania, pe pozitii de middle management, si francezi sau germani – in general proveniti din zonele care se confrunta cu o rata mare de somaj. In Romania, in zonele puternic dezvoltate – Bucuresti, Cluj, Timisoara, Sibiu, Constanta – somajul este negativ, in timp ce si Franta si Germania, de exemplu, au un somaj de aproape 8%.

    „Sunt zone intregi din Franta sau Germania puternic industrializate care au someri multi. Si prefera sa vina in Romania, pentru ca la acelasi nivel cu specialistii roma ni, ei au un nivel de competenta mai ridicat. Un salariu de 2.000 de euro pe luna e un salariu bun si in Franta si in Germania. E un venit corect, din care poti sa traiesti“, comenteaza Popescu.

  • Bricostore creste cu 100%

    Spre deosebire de majoritatea managerilor, Isabelle Pleska, director general al Bricostore Romania, nu are un mandat delimitat in timp; tine fraiele Bricostore inca de la primii pasi pe piata romaneasca, din 2001, dupa ce inainte a lucrat vreme de trei ani si jumatate in Ungaria.

    Perioada petrecuta in Romania este deja de doua ori mai lunga, dar directorul Bricostore spune, vorbind romaneste cu accent frantuzesc, ca nici nu se gandeste sa plece din Romania, mai ales ca urmeaza doi ani intensi pentru companie. Nu mai putin de zece deschideri sunt programate, cate cinci in fiecare an, ceea ce inseamna practic o crestere cu peste 100% fata de reteaua de opt magazine pe care le numara acum Bricostore.

    Compania franceza, ce ocupa acum al doilea loc in piata in functie de vanzarile anuale, dupa reteaua germana Praktiker, a realizat in 2007 o cifra de afaceri de 180 de milioane de euro, in crestere cu 30% fata de anul precedent, dupa ce a deschis un singur magazin, la Pitesti.

    „Aveam programate doua deschideri, dar una dintre ele a fost amanata, nefiind gata magazinul“, explica Pleska. Ca tinta pe termen lung, compania are o retea de 20 de magazine, dar „totul e legat de deschiderea de hipermarketuri alimentare“, magazinele retelei Bricostore fiind in parcuri comerciale sau in imediata apropiere a unor astfel de parcuri.

    „E de preferat ca in zona sa fie si un magazin de mobilier, pentru ca o oferta larga de produse polarizeaza atentia clientilor si sporeste traficul“, spune reprezentanta Bricostore. Pe langa varianta cresterii organice, „ne gandim si la posibilitatea de a prelua o alta retea de pe piata“, declara pentru BUSINESS Magazin Isabelle Pleska.

    Desi nu a dorit sa ofere amanunte, directorul Bricostore Romania a confirmat ca din acest punct de vedere cei mai interesanti sunt comerciantii romani de profil – iar aici ar fi vorba de Ambient Sibiu si Dedeman Bacau.

    O preluare are insa, pe langa avantajul imediat al acoperirii rapide a teritoriului tarii, si o serie de dezavantaje, mai ales la capitolul costuri. O preluare este costisitoare nu numai ca tranzactie, ci implica o serie de cheltuieli pentru alinierea magazinelor „atat in ce priveste amenajarea spatiului, cat si pentru reformarea oamenilor“, spune Pleska.

    Tot ea precizeaza insa ca nu se asteapta ca viitorul imediat – urmatoarele luni – sa aduca astfel de tranzactii pe piata de bricolaj. Apetitul pentru spatii comerciale depaseste in acest moment puterea dezvoltatorilor mai cu seama ca toate retelele de do-ityourself (DIY) accelereaza la maxim ritmul deschiderilor.

    In timp ce Bricostore vrea sa-si creasca numai anul acesta numarul de magazine cu peste 50%, Praktiker are inten- tii de a deschide cam tot atatea spatii noi ca si anul trecut, cand a inaugurat patru.

    Piata de DIY, a carei valoare a depasit anul trecut 1 miliard de euro, conform estima rilor BUSINESS Magazin, este disputata atat intre lanturile internationale cu vechime – ca Praktiker si Bricostore –, cat si de numele romanesti ca Ambient, ce acopera zona vestica a tarii, si Dedeman Bacau, ce s-a concentrat pana acum pe zona Moldovei.

    La o scara mai mica sunt prezenti si alti comercianti romani de profil, ca Tiger Amira Bihor (nord-vest) si Stelcati Constant a (sud-est). Acestora li se adauga Arabesque, distribuitor de materiale de construct ii si finisaje, controlat de omul de afaceri Cezar Rapotan, cel ce a adus in Romania si reteaua de magazine Mr. Bricolage.

    BauMax s-a dovedit mai iute de picior, inaugurand intr-un an si jumatate nu mai putin de cinci magazine, toate in afara Capitalei. Reteaua austriaca Hornbach si-a facut si ea intrarea in piata la finalul anului trecut cu un magazin in Bucuresti, iar comerciantul german Obi a anuntat recent ca vrea sa deschida anul acesta cel putin doua magazine.

    Avantajul companiilor cu vechime in piata – ca Praktiker, Bricostore si retelele romanesti – este dat mai cu seama de costurile de operare mai reduse de care se bucura, cel putin pana in acest moment. Frenezia preturilor din domeniul imobiliar forteaza costurile sa urce spre praguri de neimaginat in urma cu 6-7 ani.

    Bricostore are in proprietate majoritatea spatiilor in care opereaza, dar tactica se schimba, pentru ca pretul terenurilor este deja foarte mare. In completare insa, „tot ce e legat de inchiriere este foarte scump si nu suntem prega titi sa acceptam orice pret cu orice chip numai pentru a ne extinde“, spune Pleska.

    Compania pe care o conduce a preferat politica pasilor marunti, mai ales ca „la inceput, cand am intrat pe piata din Romania, a trebuit sa ne autofinantam; nu era nicio banca dispusa sa ne acorde fonduri pentru investitii“. Asa se face ca reteaua Bricostore are acum opt magazine, in timp ce principalul sau competitor, Praktiker, are deja 20.

    Vanzarile pe magazin inclina insa balanta in favoarea francezilor, ce au inregistrat anul trecut o medie de 22,5 milioane de euro, fata de 12,5 milioane de euro in cazul germanilor. Fiind o afacere de familie, cu prezenta peste granite in Ungaria, Croatia si Romania, Bricostore nu s-a bucurat de suportul financiar al marilor grupuri comerciale ce si-au adus diviziile de DIY pe piata romaneasca.

    Cel mai recent exemplu este Obi, parte a grupului Tengelmann, prezent deja in Romania cu reteaua de magazine de tip discount Plus, care detine in piata germana pozitia de lider si care ataca acum piata romaneasca. Pentru Bricostore, accentul in extindere cade anul acesta pe provincie – deschideri la Arad, Focsani, Braila, Oradea si Suceava – dupa ce a preferat pana acum sa se concentreze mai mult pe Capitala.

    O sursa de crestere a afacerii este insa, in opinia Isabellei Pleska, si masa de orase medii si mici. „Nu avem nimic batut in cuie deocamdata, dar ne gandim sa continuam extinderea cu varianta unor magazine de dimensiuni mai mici, odata ce vom acoperi toate orasele mari“, spune directorul Bricostore.

    Toate magazinele pe care francezii le au deja pe piata sunt de dimensiuni mari, cu suprafete cuprinse intre 10.000 si 14.000 mp. Desi Bricostore este prima retea de DIY care se gandeste la extinderea si catre orase de dimensiuni medii, modelul n-ar fi tocmai o premiera pe piata romaneasca.

    Un corespondent se regaseste pe piata magazinelor alimentare: reteaua franceza de hipermarketuri Carrefour a intrat in segmentul supermarketurilor prin preluarea Artima. Pleska spune insa ca orasele medii nu sunt plasate deocamdata in varful listei de prioritati, unde orasele mari figureaza in continuare drept cele mai atractive tinte.

  • Bursa scade pe vesti bune

    "Dar o veste buna nu mai aveti si voi despre bursa?" m-a chestionat un prieten, investitor la randul lui, in timpul unei conversatii despre situatia actuala a companiilor listate si perspectivele lor.

    Vesti bune au mai aparut, mai mult din zona raportarilor financiare din 2007 ale companiilor, insa efectele pozitive asupra bursei au intarziat sa apara. Practic, situatia internationala este mult mai iimportanta pentru noi decat am vrea sa credem, iar piata de capital romaneasca se misca in directia dictata de bursele economiilor mature.

    “Multi brokeri se feresc sa mai faca acum recomandari de cumparare, insa in mod sigur nici unul nu recomanda vanzare", spune Adrian Simionescu, director general Vienna Investment Trust.

    Cautand semnale care sa dea informatii despre ciclul bursier prin care trecem, faptul ca brokerii nu recomanda vanzare, dupa o perioada de pierderi sustinute, arata ca se reduce numarul celor care isi inchid pozitiile, urmatorul pas fiind revenirea la cumparare. Modificarea trendului prin aparitia ordinelor de cumparare trebuie insa sa aiba si motive tangibile.

    Rezultatele financiare ale emitentilor au fost considerate de majoritatea analistilor chestionati in prima luna a anului ca principalele parghii de suport pentru o anumita decorelare in raport cu pietele internationale.

    Din nefericire, anul trecut, din cauza variatiilor cursului de schimb, multe companii nefinanciare listate au avut rezultate nefavorabile. In ultimul trimestru al anului trecut, mai mult de jumatate dintre acestea au raportat pierderi sau profituri in scadere, ceea ce a dus la deprecieri si pentru actiunile societatilor cu rezultate bune.

    La 15 februarie, principalii indici de la Bucuresti se apropiau de valori cu 30% mai mici decat cele de la inceputul anului. Cele mai mari si mai lichide companii, incluse in indicele BET, scazusera cu 27,4%, societatile de investitii financiare, adunate in BET-FI, cu 26,7%, iar BVB in ansamblu, respectiv indicele compozit BET-C, cu 25,6%.

    Deprecierea era paradoxala, in conditiile in care indicii internationali incheiasera o saptamana de recuperare, iar moneda nationala se intorcea la valori de 3,6 lei/euro. Indicele american Standard & Poor’s 500 a recuperat, ajungand la o pierdere de 8,1% fata de inceputul anului, iar indicele bursei londoneze FTSE 100 a ajuns la un minus de 10,4%. Pierderile europene, desi mai accentuate decat cele americane, nu depaseau 15,5% pentru DJ STOXX 50, indicele principalelor companii din zona euro.

    La bursa de la Bucuresti, raportarile companiilor in ansamblu au fost sub asteptarile investitorilor, dar emitentii cu profit in crestere au fost mai multi decat cei cu pierderi. Din aproape 50 de raportari preliminare, doar 17 au inregistrat diminuari ale profitului net, iar dintre acestea doar cinci societati au consemnat pierderi in exercitiul financiar aferent anului trecut. Si totusi, cotatiile au mers in jos.

    "Rezultatele financiare din 2007 sunt bune, dar nu reprezinta elementul principal pentru revenirea bursei. Influenta situatiei interne este secundara in raport cu cea internationala", spune Razvan Pasol, director general Intercapital Invest.

  • S-au blocat tranzactiile cu terenuri?

    Preturile ridicate ale terenurilor din Bucuresti erau mentionate de catre dezvoltatorii imobiliari, la inceputul anului trecut, ca fiind principala ingrijorare pentru viitor. Cu toate acestea, a urmat un an care a adus tranzactii record cu terenuri situate pe fostele platforme industriale si, desigur, noi majorari de preturi.

    Acestea din urma au fost amortizate de majorarea preturilor finale de livrare ale proiectelor, "cresterea pretului final cu 50% in ultima perioada depasind cresterea costurilor cu constructia si a preturilor la terenuri", dupa cum admite David Flusberg, presedintele si cofondatorul Adama Holding.

    Noutatea acestui inceput de an este, cel putin la nivel declarativ, retinerea unor dezvoltatori de a mai cumpara terenuri in acelasi ritm ca in anii trecuti. "Alte companii platesc preturi pentru terenuri pe care noi nu suntem dispusi sa le platim", declara Alejandro Solano, directorul general pentru Romania al dezvoltatorului spaniol Hercesa Imobiliare.

    Compania, care a achizitionat in 2005 si in 2006 terenurile fostelor fabrici de paine Titan si Spicul din Bucuresti, a anuntat proiecte rezidentiale care vor cuprinde 5.200 de apartamente, dintre care 3.000 in parteneriat cu fondul de investitii Bluehouse Capital.

    Solano spune ca nu si-a propus la venirea in Romania sa cumpere foste fabrici pentru terenuri, dar ca acestea au fost o oportunitate buna, comparativ cu perioada actuala. "Piata este plina de terenuri si multe dintre acestea au un pret care nu e cel corect", considera Solano, care adauga ca exista disponibilitate pentru noi investitii, "dar numai daca este o buna oportunitate. Nu vrem sa facem lucruri nebunesti".

    Aceeasi opinie o impartaseste si Reuven Havar, country manager al Africa Israel (AFI), dezvoltatorul proiectului Cotroceni Park, proiect care va necesita investitii estimate la 500 de milioane de euro. "Sunt preturi pe care eu nu le platesc, fiindca sunt exagerat de mari pentru Bucuresti", spune Havar despre preturile de 2.000 de euro pe metru patrat pentru unele terenuri din zone semicentrale ale Capitalei.

    Africa Israel a achizitionat in luna august a anului trecut terenul fostei fabrici Laromet pentru care a platit 77,5 milioane de euro, pretul pe metru patrat fiind de 500 de euro. Dezvoltatorul intentioneaza sa construiasca pe acest teren un ansamblu rezidential care poate cuprinde pana la 5.000 de apartamente, investitia estimata fiind de 500 de milioane de euro.

    Havar spune ca inca nu stie daca va obtine randamentul clasic de 30% din segmentul rezidential, insa mentioneaza ca majorarea preturilor la terenuri afecteaza rentabilitatea centrelor comerciale de tip mall. "Maximul de pret cu care poti sa faci shopping mall poate sa fie 350-400 euro pe metru patrat – si sa fie intr-o zona buna. Sunt preturi si mai mici, dar in afara din oras", spune seful AFI, adaugand ca astfel de zone din afara orasului nu sunt potrivite pentru un construirea unui mall.

    Cresterea preturilor pentru terenuri, precum si inmultirea numarului de proiecte de centre comerciale construite sau anuntate face ca dezvoltatorii sa fie mai putin interesati de proiectele de retail, orientarea fiind catre proiecte de alta natura, dupa cum remarca Atilla Peli, directorul departamentului de terenuri din cadrul Colliers International.

    "Am observat ca in general terenurile pentru mall-uri nu sunt interesante pentru dezvoltatori decat in anumite limite de pret, care in acest moment ar fi undeva intre 500 si 1.000 de euro pe metru patrat."

    Rentabilitatea unui proiect pentru un centru comercial difera insa de la caz la caz, caracteristicile proiectului si concurenta existenta fiind factori care pot face ca dezvoltarea unui mall sa fie rentabila si la un pret de peste 500 de euro pe metru patrat. "Sunt proiecte care suporta bine si un pret mare in centru,in timp ce altele suporta un pret mic la periferie. Unele ar fi rentabile la 400 de euro pe metru patrat, in timp ce altele nu", comenteaza Razvan Gheorghe, managing partner al companiei de consultanta imobiliara Cushman&Wakefield.

    Seful AFI spune insa ca pentru modelul companiei pe care o conduce nu ar fi rentabil un teren la un pret mai mare de 400 de euro si ca este decis sa astepte, chiar daca intre timp au fost anuntate proiecte pentru peste 100 de mall-uri si centre comerciale. Africa Israel are in dezvoltare, pe langa proiectul Cotroceni Park, un mall la Arad si inca unul la Ploiesti, unde a platit pentru teren un pret de aproximativ 350 euro/mp.

  • O gura de aer de la BRD

    In cadrul unui seminar despre valoarea afacerilor si modalitatile de calculare a acestora, Marian Stoica, sef al Departamentului Strategii si Relatii Internationale din cadrul Bursei de Valori Bucuresti, a prezentat graficul multi-anual al indicelui BET, subliniind perioadele de scadere prin care a trecut de la lansarea de acum 12 ani. "O criza majora a avut loc in 1998, cand BET a pierdut aproape 70% din valoare in 190 de zile. Atunci insa problemele economice ale Romaniei erau foarte mari", a declarat Marian Stoica, care a dorit sa sublinieze ca toate crizele prin care a trecut indicele s-au intins pe o perioada de circa sase luni.

    Daca pornim de la punctul apropiat de maxim al BET de la sfarsitul lunii august a anului trecut, observam ca ne aflam la capatul celor sase luni. Insa BET a mai inregistrat o data o valoare apropiata de maximul din iulie, anume pe 8 octombrie, cu valoarea de 10.416 puncte. Au trecut aproape cinci luni de la acel punct, iar BET a pierdut intre timp aproximativ 30%. In cazul in care seful strategiilor de la BVB are dreptate, nu ar mai trebui sa dureze mult pana la modificarea trendului descendent.

    Semnalele apropierii de final a ciclului bursier au venit si din valoarea de tranzactionare. In scadere pana la valori intalnite in 2005, lichiditatea zilnica a aratat ca presiunea la vanzare slabeste, iar investitorii asteapta un punct de intoarcere pentru a intra la cumparare. Saptamana trecuta, acest semnal a fost dat de publicarea oficiala a rezultatelor Bancii Romane pentru Dezvoltare, cu un profit net de 275 milioane euro, in crestere cu 40% fata de 2006. Investitorii, care tatonasera timid piata in cele doua sedinte precedente, au intrat mai masiv la cumparare si au tras in sus toti indicii.

    Pe langa titlurile BRD au crescut si actiunile SNP Petrom, bazate pe estimarile de profit de 540 milioane euro. Titlurile SNP au urcat 5,3%, iar cele BRD 5,6%. Indicele BET s-a apreciat in aceeasi sedinta, de joi, 3,35, BET-C 3,1%, iar BET-FI 3,5%. Practic, tranzactionarea de joi a fost cea care a tras indicii pe randament pozitiv la finalul saptamanii.

    Trebuie subliniat ca revenirea de saptamana aceasta a venit pe fondul unor cresteri sustinute ale pietelor internationale. Saptamana anterioara a fost pozitiva pentru bursele din SUA si Europa, noi ne-am corelat ceva mai tarziu. Dar mai este nevoie de o confirmare a cresterilor pentru a putea spune ca trendul este pe cale sa se modifice. Indicele SIF-urilor a testat miercuri un suport foarte puternic la 55.000 de puncte. Minimul a fost doar pe pracursul sedintei, BET-FI terminand la aproape o mie de puncte peste cea mai de jos cotatie a zilei.

    Suportul a rezistat, dar conform parerii unor analisti ar trebui retestat inainte de modificarea trendului. Ramane de vazut daca indicele, ajuns acum la 58.099 puncte, se va intoarce pana la minimul anual sau va continua cresterea fara sa mai coboare atat de mult. Important este semnalul dat de saltul din suport si de majorarea valorilor de tranzactionare. Si BET-C a reusit sa se intoarca peste nivelul de 5.000 de puncte, sub care a coborat de mai multe ori in ultimele doua saptamani, iar BET s-a apropiat destul de mult de pragul de 7.000 de puncte, pana la un minim de 7.062, dar a inchis perioada la 7.304 puncte.

    Majoritatea brokerilor sunt in continuare de parere ca avem nevoie de sustinere din partea pietelor internationale inainte de confirma intrarea pe un trend ascendent. "La fel de importante ca rezultatele din 2007 sunt si rapotarile primului trimestru al anului 2008. Dar chiar si in cazul in care acestea vor fi la fel de pzitive, nu ne vom decorela complet de situatia internationala", spuen Razvan Pasol, director general Intercapital Invest.

    In randurile investitorilor totusi sperantele cresc, iar pe grafice pot fi observate si divergente pozitive. Daca vor creste si volumele de tranzactionare, atunci se poate vorbi de apropiere a finalului de trend. Cea mai probabila varianta pentru BVB este intoarcerea trendului din cauza preturilor mult prea scazute ale actiunilor in comparatie cu valoarea fundamentala a companiilor listate. Iar preturile actuale sunt egale cu cele din 2006, perioada in care valoarea emitentilor nu a stat pe loc.

  • Carpatair, prima poveste completa

    Fata de cele 700 de ore pe care le zboara intr-un an un pilot de linie, Nicolae Petrov face cam 250-300 de ore. „Zborul e o pasiune si un exercit iu care iti «reseteaza calculatorul ». Iti poti gestiona afacerea mult mai eficient zburand decat de la birou“, spune fostul pilot militar basarabean.

    Dar chiar si birourile Carpatair, aflate pe aeroportul din Timisoara, pastreaza ceva din spiritul avioanelor de pasageri, pentru ca sunt confortabile, dar croite cu economia de spatiu caracteristica aeronavelor. Nicolae Petrov – serios, foarte atent, cu ochelari fini si costum inchis la culoare – vorbeste calm, cu voce masurata si, ori de cate ori vine vorba de un loc sau de un traseu, se foloseste de stilou si de harta.

    Iar primul loc pe care il identifica pe harta este Hagimus, o suburbie a Tighinei in Republica Moldova, unde s-a nascut in 1966. De acolo, stiloul decoleaza spre Volgograd si spre stepele din sudul fostei Uniuni Sovietice, la Scoala Superioara de Piloti Militari Kacha. Este scoala cea mai buna de aviatie militara din Rusia, pe care Nicolae Petrov a absolvit- o la 21 de ani, in 1987, devenind pilot – inginer de aeronautica.

    Petrov pune alegerea scolii de piloti militari pe seama dorintei de a visa, in vremea teribilismului adoles centin, iar faptul ca a fost selectat sa ramana instructor la scoala dupa absolvire nu l-a bucurat peste masura, pentru ca „era departe de casa, iar zona aceea semidesertica nu era deloc atractiva“.

    Stiloul face multe curbe pe harta in povestea ultimilor 20 de ani.

    La inceputul lui 2008, stiloul invaluie Ucraina, Romania, Germania, Grecia, Italia – piete pe care Carpatair, compania pe care Nicolae Petrov a construit-o in toti acesti ani, a intrat si continua sa se consolideze. La sfarsitul lunii februarie, Carpatair va deschide cursa Odessa-Timisoara, urmand ca in cursul acestui an sa deschida si cursa de Kiev. Vor mai urma inca doua orase din Ucraina, iar pentru viitorul mediu Nicolae Petrov se uita spre mai multe tari din fosta URSS.

    „Aceasta este strategia de crestere: sa unim, prin hub-ul de la Timisoara, Grecia, Germania si Italia de fostele tari URSS“, explica fostul pilot de MIG.

    „Gasirea de nise a fost de la inceput specialitatea Carpatair si reteta care i-a consolidat“, considera Szabolcs Nemes, analist al companiei de consultanta Roland Berger. Nemes considera ca Nicolae Petrov a reusit sa identifice o serie de rute considerate putin atractive pentru companii mari sau low-cost (obisnuite sa transporte volume mari de pasageri), rute pe care sa le opereze cu avioane mici, ceea ce i-a asigurat cresterea.

    Reteta gasita de Carpatair a facut, de altfel, ca proiectul initiat de Nicolae Petrov sa devina singura companie aeriana infiintata in anii ’90 care a rezistat pietei. „A fost atat meritul muncii lui Nicolae Petrov, dar a cantarit foarte mult experienta de afaceri in aviatie a partenerilor sai, mai ales a lui Moritz Suter (fondatorul companiei aviatice elvetiene Crossair si unul dintre actionarii Carpatair – n.red.), care a venit si cu un ajutor logistic important, si anume faptul ca i-a vandut aeronavele cand a avut nevoie sa se dezvolte“, explica Nicolae Demetriade, fost director al TAROM in perioada 2000- 2001 si care l-a cunoscut pe Nicolae Petrov la inceputul anilor 2000.

    Proiectul Carpatair a inceput dupa ce profesorul de zbor de la Kacha a inceput sa isi doreasca sa se intoarca acasa in perioada in care capata amploare „perestroika“, miscarea reformatoare a fostului presedinte sovietic Mihail Gorbaciov. In cele din urma, in toamna anului 1990 demisioneaza din fortele aeriene sovietice. O intalnire cu premierul moldovean Mircea Druc ii creeaza lui Petrov premisele de a intra in executivul republicii, la Departamentul pentru Probleme Militare, unde trebuia sa se ocupe de reconversia profesionala a pilotilor moldoveni care plecasera din Armata Rosie si de crearea unui nucleu de piloti pentru o viitoare companie aeriana moldoveneasca.

  • Lectia de afaceri Logan

    Agenda lui Carlos Ghosn, singurul executiv din industria auto care conduce in acelasi timp doi producatori de pe continente diferite – Renault si Nissan – a avut in luna februarie a ultimilor trei ani cel putin un reper comun.

    Auditorium Initiale, una dintre cele trei sali de conferinte ale Renault Square, centrul de marketing si comunicare al grupului francez, este locul unde Carlos Ghosn si-a facut un obicei in a anunta la ora 8 dimineata rezultatele financiare anuale ale grupului Renault. Spre deosebire de celelalte doua prezentari anuale facute de la preluarea conducerii executive a Renault in 2005, intrebarile celor cateva sute de jurnalisti prezenti saptamana trecuta in Auditorium Initiale nu au mai vizat participarea constructorului cursele de Formula 1, intrarea pe piata chineza sau americana ori vreunul dintre modelele Laguna sau Mègane.

    Cele mai multe dintre intrebari au avut ca obiect Logan, produsul imaginat de boemul Louis Schweitzer, fostul CEO al Renault, si destinat, dupa cum spunea chiar francezul, „acelor 80% dintre oamenii din toata lumea care pana acum nu au avut acces la o masina“.

    Daca meritul pentru aparitia Logan ii apartine lui Schweitzer, succesorul sau Carlos Ghosn, supranumit „cost-killer“, a fost cel care l-a transformat intr-o adevarata fabrica de bani pentru Renault, aflat in pragul celei mai mari restructurari din istoria sa. „Am dovedit ca o masina low-cost nu inseamna neaparat o marja mica de profit“, spunea vizibil satisfacut Ghosn la conferinta de saptamana trecuta.

    Intr-adevar, Renault obtine acum in medie o marja operationala (profit opera- tional in total vanzari) de peste 6% la fiecare masina Logan produsa si vanduta, ceea ce reprezinta de aproape doua ori mai mult decat media realizata la nivelul intregului grup. Iar in Romania marja operationala urca, potrivit lui Ghosn, la aproximativ 8%.

    Pentru comparatie, doar Mercedes a anuntat pentru anul trecut o marja operationala de peste 8%, si aceasta pentru ca din a doua parte a anului trecut germanii au scapat de gaura neagra reprezentata de divizia americana Chrysler, pe care au vandut-o catre un investitor financiar (Cerberus Capital Management). Pe lista producatorilor care obtin cel putin 8- 9% castig operational la fiecare masina vanduta se vor afla mai mult ca sigur si Toyota sau Porsche, chiar daca cei doi produca tori nu si-au anuntat inca rezultatele financiare anuale.

    Revenind la Romania, o marja operationala de 8% ar putea permite Dacia sa obtina un nou profit record dupa cele 100 de milioane de euro din 2006. In conditiile unei cifre de afaceri estimata la 2 miliarde de euro, managementul Dacia ar putea anunta pentru 2007 un profit operational de 160 de milioane de euro. Pentru comparatie, doar trei companii au obtinut anul trecut un profit mai mare de 150 de milioane de euro – Petrom, Orange si Vodafone.

    Situatia pare incredibila daca luam in calcul ca in primii cinci ani de la preluarea sa de catre Renault, Dacia consemna pierderi cumulate de aproape 400 mil. euro. „Au fost ani foarte grei sa transformam compania si modul de gandire al oamenilor. Ganditi-va ca atunci cand am venit (in 1999 – n. red.) am produs 62.500 de masini si aveam 28.000 de angajati. Cand esti aproape de moarte, iti doresti foarte mult sa schimbi situat ia. Oamenii ma priveau in ochi si imi spuneau: orice veti face, vom merge impreuna cu dumneavoastra, dar va rugam sa nu esuati. Acum se produc de peste cinci ori mai multe masini cu mai putin de jumatate din acei angajati“, explica Christian Estève, proaspat numit director al Renault pentru zona Euromed (estul Europei si nordul Africii).

  • TinaR vrea locul I in trei ani

    In urma cu 13 ani, cand incepea sa vanda haine, Rares Jianu nu se gandea ca la un moment dat isi va propune sa fie cel mai mare comerciant de moda de pe piata.

    Student in ultimul an, Rares Jianu avea 22 de ani cand s-a apucat de afaceri impreuna cu o colega de facultate, Iulia Stoica. In acesti ani, compania pe care cei doi au fondat-o a produs o marca – TinaR, vanzari de cinci milioane de euro in 2007 si a atras atentia unui fond de investitii care a oferit capital pentru dezvoltarea businessului.

    Acum, Rares Jianu tinteste pozitia de top a pietei romanesti a confectiilor, pentru care trebuie sa se lupte cu concurenti internationali, ca Zara sau Mango, dar si cu comercianti autohtoni precum House of Art sau Dinasty. „Nu-i usor deloc sa intri in competitie cu branduri internationale“, subliniaza evident a Gabriel Muraru, director general al Dinasty. Producatorii occidentali pot furniza insa modele de dezvoltare bune de urmat; „in urma cu vreo 20 de ani, spaniolii de la Zara sau Mango erau cum suntem noi acum“, comenteaza Rares Jianu.

    El isi justifica astfel convingerea ca obiectivul declarat – acela de a deveni lider pe piata romaneasca de confectii in 2011, atat ca numar de magazine, cat si ca vanzari – nu este imposibil de atins. „Zara a inceput cu un magazin in Spania, apoi a facut 10, pe urma au ajuns la 100, dupa care s-a extins in Portugalia, in Franta si asa mai departe“, continua Jianu, referindu-se la brandul fondat de actualul miliardar spaniol Amancio Ortega. In cazul TinaR, primul magazin propriu a fost deschis in 1997, pe Calea Victoriei.

    „Plateam 100 de dolari chirie pe metrul patrat, iar prin ’97 sa platesti chirie de cateva mii de dolari in fiecare luna pentru un singur magazin era destul de nebunesc“, isi aminteste Jianu. Pana atunci, Jianu si Iulia Stoica facusera bani din distributia de confectii: cumparau marfa de la fabrici si apoi o revindeau catre magazine.

    „Suntem dintre cei care au inceput cu 100 de dolari. Am cumparat marfa pe credit, am vandut-o, iar profitul ramas a fost reinvestit. Si tot asa“, spune Jianu. Tot in 1997, compania a mai deschis un magazin in galeria comerciala Mario Plaza. „Urmatorul magazin a fost in Unirea Shopping Center, pe urma am inceput sa participam la targuri de specialitate, si asa ne-am extins incet-incet“. A aparut apoi si numele – brandul TinaR, care inseamna de fapt „tinar“ – tanar, dupa segmentul de clienti vizat de companie.

    Pasul urmator a fost deschiderea unui atelier propriu, „unde sa cream noi ceea ce era sub eticheta TinaR“. Atelierul a fost insa inchis in urma cu doi ani, pentru ca nu mai era rentabil. Primul pas al TinaR spre consolidare a fost atragerea de finantare suplimentara. Anul trecut, fondatorii au decis sa vanda 49% din actiuni fondului olandez de investit ii Middle Europe Opportunity Fund II, administrat de Middle Europe Investment, prin intermediul unei majorari de capital cu prima de emisiune in valoare de 3 milioane de euro.

    „2007 a fost anul schimbarilor la TinaR. Am vandut actiuni pentru a atrage finantare. Anul acesta se va vedea ce-am facut cu banii dupa majorarea de capital de vara trecuta. Ne permitem acum sa crestem destul de mult si repede“, spune Jianu, care estimeaza valoarea companiei intre 10 si 15 milioane de euro.

    Tranzactia de anul trecut a evaluat TinaR la circa 6,1 milioane de euro. Rares Jianu precizeaza ca deocamdata nu-si pune problema sa faca un exit complet daca i s-ar propune sa vanda si restul de actiuni. Investitiile planificate acum de companie sunt de peste un milion de euro, pentru inaugurarea in acest an a cel putin zece magazine, in principal in centrele comerciale care urmeaza sa fie deschise in urma- toarea perioada. In prezent, reteaua TinaR numara 14 magazine, plus unul online, deschis in decembrie anul trecut si de la care asteapta vanzari anuale de 150.000 de euro.

    La cele zece magazine din acest an ar urma sa se adauge 20 in 2009 si inca 25 in 2010. In plus, exista in proiect si lansarea in 2009 a unui nou concept de magazin, TinaR Store, cu o suprafata de 1.000 mp. Extinderea retelei de magazine ar urma sa se reflecte in conturile companiei, iar previziunile merg spre sapte milioane de euro vanzari in 2008. Grabirea extinderii lantului de magazine este o consecinta a aglomeratiei sporite din piata magazinelor de haine.

    In ultimul timp, au intrat in Romania sau si-au prega- tit intrarea multe nume mari ale industriei europene. „Sunt multe lanturi internationale si chiar regionale, care vin aici si pentru care e relativ simplu sa deschida 10 sau 20 de magazine in Romania“, spune fondatorul TinaR. Intr-adevar, retailerii internationali de moda au pus Romania pe harta extinderii lor: anul trecut au intrat pe rand pe piata Debenhams, lanturile germane Deichmann si Takko, retailerul german New Yorker, producatorul italian de imbra caminte OVS Industry, care a deschis primul magazin Oviesse in Polus Center din Cluj.

    Retailerul de moda bulgar Markam Fashion tocmai a semnat o intelegere cu reprezentantii Eurtrop Consulting din Bucuresti pentru deschiderea in franciza a doua magazine monobrand in Romania – primul in Galleria Mall din Buzau, iar cel de-al doilea intr-un mall in zona Berceni. Totodata, „modelul“ lui Jianu – Inditex (proprietarul Zara) – va deschide in aceasta primavara in Baneasa Shopping City nu mai putin de sapte magazine cu brandurile din portofoliu, dupa cele cinci de la Cluj si doua din Bucuresti inaugurate anul trecut.

    „Cred ca in urmatorii trei ani si Zara o sa incetineasca ritmul deschiderilor in Romania. Au deschis la Cluj, mai deschid in Baneasa si probabil ca asta va fi tot. Nu e piata pentru 40 de Zara in Romania“, considera Rares Jianu, care apreciaza totusi ca piata ar putea suporta cateva zeci de magazine TinaR. „Noi nu ne-am dezvoltat pana acum, pentru ca nu aveam unde. Conceptul nostru de magazin si de colectie se preteaza in mall-uri sau galerii comerciale si vrem sa fim prezent i in fiecare mall care se deschide“, explica omul de afaceri.

    Altfel spus, strategia de extindere coincide cu inmultirea marilor centre comerciale, in conditiile in care planurile anuntate de dezvoltatori arata ca pana in 2010 vor fi disponibili spre inchiriat peste doua milioane de metri patrati. Rares Jianu spune ca decizia lui cea mai inspirata de pana acum a fost cand s-a hotarat sa vanda nu numai niste haine, ci o eticheta – „sa construim si sa vindem un brand. Asta e esential“.

    Cel mai bun exemplu in acest sens, in industria textila romaneasca, l-au dat clujenii de la Jolidon, care acum au nu numai o retea de 68 de magazine in Romania, dar au reusit sa si exporte marca, avand 48 de magazine si filiale in Ungaria, Franta si Italia.

    Are in plan si TinaR sa se extinda si peste granita? „Ne vom consolida mai intai in Romania, si pe urma vom gandi o strategie de extindere regionala“, spune Jianu. „Cand vom acoperi piata Romaniei foarte bine, vom iesi si afara. Daca am avea o suta de magazine in tara, nu vad de ce n-am deschide si in Moldova sau in Bulgaria.“

  • Batalia mall-urilor la Cluj

    La fel ca si alti investitori autohtoni care au descoperit profiturile din imobiliare dupa ce au cladit afaceri in alte domenii de activitate, Dan Calin Nistor si-a inceput proiectele din real estate cu scopul de a satisface nevoia de dezvoltare a afacerii deja existente.

    „In 1996 am construit prima cladire de birouri pentru noi, dar ulterior am inchiriat-o“, isi aduce aminte investitorul clujean, care detinea la vremea respectiva o afacere in segmentul engros- urilor, unde spune ca ajunsese lider in orasul din centrul Transilvaniei.

    Debutul in afaceri si l-a facut de altfel tot in comert, deschizand imediat dupa Revolutie un mic magazin alimentar, „de fapt o consignatie de 12 metri patrati. Primul magazin in adevaratul sens al cuvantului l-am deschis in 1993, iar ulterior ne-am concentrat spre comert en-gros“, afirma Nistor.

    In plus, omul de afaceri, in varsta de 46 de ani, s-a numarat si printre fondatorii Bancii Transilvania, detinand si in acest moment „un pachet confidential“. In 1997 a infiintat si o companie de distribut ie a bunurilor de larg consum, C&S Distribution, urmata de Top C&S Distribution. Omul de afaceri detine acum 50%, respectiv 40% din aceste firme, care au avut anul trecut o cifra de afaceri cumulata de 27 de milioane de euro, in crestere de la circa 21,5 milioane de euro in 2006.

    Deciziile zilnice de business ale celor doua companii au fost lasate insa in ultima vreme pe seama partenerilor sai de acolo, miza actuala fiind reprezentata de proiectele imobiliare. Dupa aproape 12 ani de la prima investitie in real estate, timp in care au mai fost ridicate cateva cladiri de birouri de dimensiuni reduse precum si un ansamblu mixt de spatii rezidentiale, de servicii si comerciale, Nisco Invest, companie detinuta integral de Dan Calin Nistor, a ajuns la cel mai important proiect de pana acum, Akademia Center, care va fi al patrulea mall din Cluj in momentul finalizarii, programata pentru toamna anului 2009.

    Numarul mare de mall-uri finalizate sau aflate in diverse stadii de dezvoltare nu pare a-l intimida pe omul de afaceri clujean, care spune ca va mai dezvolta inca un mall, mai mare decat cel din Cluj. „Avem investitii planificate pe termen mediu de 100 de milioane de euro, in care este inclus si proiectul Akademia.“

    Deocamdata atentia investitorului este concentrata spre finalizarea centrului din Cluj, care va necesita investitii de 30 de milioane de euro si se va intinde pe o suprafata de 41.000 de metri patrati, din care 18.000 mp inchiriabili, proiectul urmand sa includa si spatii de birouri si o zona dedicata copiilor.

    Concurenta nu pare sa-l ingrijoreze, omul de afaceri bazandu-se pe amplasamentul central al proiectului sau, precum si pe designul centrului comercial, care a fost de altfel recompensat toamna trecuta cu un premiu in cadrul targului international MAPIC, de mall-uri si centre comerciale, desfasurat la Cannes.

    „In Cluj se mai poate face inca un mall, este loc destul si orasul cunoaste o dezvoltare puternica; in cinci ani cred ca poate ajunge la un milion de locuitori“, considera Nistor. Cluj-Napoca este de altfel unul din ora- sele cele mai disputate de catre dezvoltatorii de centre comerciale, dupa ce toamna trecuta au fost inaugurate doua mall-uri: Iulius Mall, dezvoltat de catre omul de afaceri Iulian Dascalu, si Polus Center, dezvoltat de catre TriGranit si vandut ulterior fondului austriac de investitii Immoeast cu 210 milioane de euro – cea mai mare tranzact ie imobiliara din Romania.

  • UE scoate produsele “gratis”

    Oricat de impecabil e designul sau ambalajul unui produs, nimic nu atrage atentia clientului mai repede decat inscriptia „gratis“, ale carei dimensiuni par sa determine direct impactul in vanzari al produselor astfel promovate.

    Noua lege insa va interzice descrierea unui produs ca fiind „gratis“, „fara costuri“ sau cu alte formulari asemanatoare, ceea ce e de asteptat sa aiba o influenta directa in vanzarile magazinelor, dar si sa aduca schimbari in strategiile producatorilor si ale companiilor de publicitate.

    "Comertul modern a antrenat cumparatorul sa caute si sa astepte oferte speciale de genul x% gratis, x+y gratis", spune Liviu Irimia, director de marketing la InBev, unul dintre cei mai mari producatori de bere de pe piata.

    „Disparitia acestui tip de oferte de pe piata poate conduce la scaderea pietei, mai ales in marile retele, unde gratuitatile sunt cel mai des intalnite“, declara Irimia, care precizeaza totusi ca InBev nu are produse promovate cu descrierea „gratis“.

    In opinia lui, piata totala a berii va fi afectata doar intr- o mica masura, pentru ca marcile ale caror vanzari se sprijina pe promotiile de pret vor avea de pierdut in favoarea celor puternice din punctul de vedere al imaginii.

    Dintre toate tipurile de produse, cele mai amenintate de disparitia promotiilor de volum (x+y gratis) vor fi cele cu preturi joase, consum frecvent si concurenta acerba, spune Stefan Liute, director de strategie la compania de branding Grapefruit – mai ales ca aceste promotii s-au inradacinat foarte bine atat in comportamentul producatorilor si retailerilor, cat si in asteptarile consumatorilor.

    Cea mai mare parte a clientilor vizati de promotiile de volum constituie o buna tinta tocmai pentru ca nivelul de trai ii impune acest lucru, spune Liute. Odata cu cresterea puterii de cumparare, pretul va juca un rol mai mic in deciziile de achizitie, asa cum s-a simtit deja pe parcursul ultimilor ani, cand migratia clientilor spre segmente de pret si calitate superioara – fie la bere, produse din carne sau dulciuri – s-a sprijinit pe cresterea sensibila a veniturilor.

    Fata de piete mai dezvoltate insa, cum ar fi cele din vestul Europei – unde promotiile cu accent pe pretul mic mai au inca un cuvant de spus – puterea de cumparare a clientilor romani mai are de urcat insa cateva trepte. Cumparatorul roman este receptiv la ideea de promotie, care ii sugereaza automat „un pret bun“, declara Ciprian Moga, managing director la iQuest Consulting, companie de consultanta in comert.

    Receptivitatea la promotii e mare in special in zona produselor alimentare, cele mai spectaculoase rezultate fiind obtinute in vanzarea de produse ca bere, ulei sau alimente de baza. „O promotie de tipul «2+1 gratis» poate sa creasca volumele de vanzare de doua-trei ori“, afirma Moga.

    Gratuitatea are rezonanta si in comportamentul clientilor retelelor de tip cash & carry. „Promotiile cu gratuitati sunt esentiale pentru grupa de clienti profesionis ti, din categoria revanzatorilor, care apreciaza foarte mult ofertele cu gratuitate acordata in produse“, spune Adina Timplaru, corporate communication manager la Metro Cash & Carry Romania si Moldova. Conform estimarilor specialistilor, cel putin jumatate dintre clientii finali au drept prim criteriu in decizia de cumparare pretul.

    In vartejul produs de noua lege „antigratis“ intra toate produsele, nu numai cele tangibile din raftul de magazin. „Sunt foarte curios cum vor reactiona marii furnizori de servicii de comunicare si date – ce vor face cu miile lor de minute, SMS-uri si servicii gratuite?“, se intreaba Liute. In opinia directorului de marketing al InBev, o alta victima a interdictiilor noii legi ar urma sa fie industria auto, ce promoveaza numeroase servicii si bonusuri la achizitia unei masini.

    Efectul imediat si cel mai vizibil se va produce insa in cazul produselor care se vand in cantitati mari si au o valoare unitara relativ mica, crede Ciprian Moga. In opinia lui, vor fi afectate produsele alimentare, in special cele conservate, apa, bauturile racoritoare, berea si vinurile de masa, respectiv cele ce apar cel mai frecvent in promot ii. In zona produselor nealimentare, reglementarea va produce efect asupra cosmeticelor si a detergentilor, a produselor de papetarie – care sunt promovate mai ales toamna, odata cu inceperea anului scolar, cu retete de genul „4 caiete+1 gratis“.

    Promovarile cu accent pe gratuitate, mai spune Moga, apar si in cazul catorva materiale de constructii de tipul ceramicii, al adezivilor, al vopselelor – pe principiul „cumperi faianta si primesti adeziv gratis“. In acest context, poate sa echivaleze disparitia cuvantului „gratis“ din prezentarea produsului cu sfarsitul ideii de promotie? Legea se fundamenteaza pe o directiva europeana de protectie a consumatorilor, care urmareste sa-i determine pe comercianti sa-i informeze corect pe cumparatori asupra a ceea ce cumpara, pornind de la premisa ca produsul sau serviciul prezentat drept gratuit este platit de fapt tot de cumparator, atunci cand achita celelalte produse ori servicii cu care se asociaza oferta gratuita. In realitate, asa cum se intampla si in celelalte tari unde directiva UE a inceput sa se aplice, se vor gasi alternative care sa comunice altfel promotiile lansate.


    Ordinul de la UE