BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Ilustrate de la Brebu

     

    Schita cu pricina ar fi trebuit sa includa un showroom, o noua cladire de birouri si poate o fabrica in Rusia, “daca nu venea molima”, spune Rizea. Molima la care se refera este criza financiara, care l-a facut mult mai prudent in pronosticurile pentru anul viitor. Dupa ani in care s-a putut lauda cu cresteri anuale de 30% si marje de profit peste cele medii din industrie, seful Lemet spera in 2009 la o crestere de doar 15% fata de anul acesta, ceea ce inseamna incasari in jurul a 30 de milioane de euro, cu tot cu TVA.
     
    O incetinire a ritmului atrasa de limitarea accesului la credite, dupa cum explica Rizea, adaugand ca “acum nu mai intra in magazine cei care intreaba daca pot lua mobila cu credite, ci doar cei care isi permit sa o cumpere cu banii jos”.
     
    Poate ca una dintre solutiile pentru a impulsiona vanzarile ar fi inghetarea preturilor, pentru ca “mai bine dau marfa la un tarif fix decat sa ramanem cu ea pe stoc”, dupa cum spune omul de afaceri.
     
    Criza financiara nu este singurul motiv pentru scaderea cererii, intrucat, asa cum se intampla in fiecare an odata cu inceperea postului Craciunului, vanzarile intra pe o panta descendenta. “Toata lumea spune ca piata imobiliara da tonul in cea a mobilei, dar eu cred ca nu este adevarat”, spune Rizea, in timp ce deschide un dosar ticsit cu grafice; unele sunt din articole de ziar, iar altele – statistici oficiale. Din multimea lor alege graficul vanzarilor la mobila in decursul unui an, asa cum reiese din dinamica inregistrata de fabrica sa din Brebu, pe care il compara cu alte doua – un grafic al dinamicii constructiilor si celalalt al casatoriilor.
     
    Concluzia la care ajunge este ca vanzarile merg cel mai bine in perioada iulie-noiembrie, atunci cand se fac si cele mai multe nunti. Iar ceea ce urmeaza este o perioada de “hibernare” a incasarilor, care coincide cu cea a iernii si care s-ar putea prelungi pe fondul crizei; nimeni nu stie exact cu cat si nici ce efecte va avea. Un lucru pare sigur insa: restrangerea creditelor inseamna cumparari mai rare si mai reduse valoric, dupa cum aprecia Dan Sucu, seful Mobexpert, cel mai puternic grup din industria mobilei, intr-o discutie recenta cu BUSINESS Magazin. De aceeasi parere este si Rizea, care mai crede ca “industria mobilei ar trebui sa reziste daca s-ar micsora volumul de importuri”. E o afirmatie facuta din pozitia confortabila a unui producator care se bazeaza prea putin pe importuri – fabrica Lemet exporta cel mult 5% din productia totala. O pondere mica, daca este sa luam in calcul faptul ca dupa Revolutie putini au fost producatorii care si-au putut sustine afacerile exclusiv din vanzarile realizate in tara.
     
    Singura sansa de supravietuire pentru fabricantii care nu s-au bucurat nici de magazine proprii de prezentare, nici de o retea extinsa de distributie si nici de un nume rasunator pe piata interna a fost, dupa 1989, sa se orienteze catre cea externa, in special tarile ex-sovietice si vestul Europei, iar multi dintre ei lucreaza si astazi exclusiv pentru export.
     
    “Acum cativa ani, toata lumea ne intreba de ce nu facem si export, pentru ca pe atunci se credea ca daca un producator nu vinde in afara tarii e mai putin valoros”, isi aminteste seful Lemet. “Dar eu vreau sa-mi fac afacerile in Romania, pentru ca este o piata mare, inainte ca Uniunea Europeana sa-si fi dat seama de asta.”
     
    Pentru ca exportul nu a fost niciodata un obiectiv principal, atentia antreprenorului s-a axat pe dezvoltarea retelei de distributie, care in momentul de fata a ajuns sa fie cea mai extinsa din Romania, numarand peste 150 de magazine partenere, dintre care 103 magazine sub brandul Lem’s, operate in sistem de franciza. Planuri sunt si pentru extinderea brandului in Bulgaria, acolo unde Lemet colaboreaza cu 14 magazine partenere, dar si in Ungaria, unde compania detine deja o reprezentanta si un magazin Lem’s. Un model de business suficient de interesant pentru ca anul acesta Alexandru Rizea sa adune intr-un dosar toata corespondenta cu cei care au vrut sa-i cumpere afacerea. Pe coperta dosarului, care nu are niciun titlu, este desenat un semafor aprins pe culoarea galbena – “nici rosu, nici verde”, spune el. Despre ofertanti afirma doar ca “sunt mai multe firme si fonduri de investitii” carora le-a dat acelasi raspuns – “in anul 2008, Lemet nu va fi cotata la bursa si nici nu va negocia vanzarea sau fuziunea”. Dar nici in 2009, se grabeste sa completeze. Care sunt motivele pentru un refuz atat de ferm? Lemet este o afacere de familie si asa va si ramane, spune Rizea; sotia sa, fiul, fiica si nora lucreaza deja de ani buni in cadrul companiei.
     

     

  • Cum sa resuscitam creditul

    Desi intre comunitatea bancara si banca centrala “exista un dialog permanent”, dupa cum spune Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), explicatiile pe care le dau cele doua parti situatiei de pe piata creditului si solutiile pentru deblocarea finantarilor par desprinse din doua piese diferite.

    Prin vocea lui Ghetea, bancherii sustin ca regulamentul mai dur pentru creditarea populatiei, pe care trebuie sa il aplice incepand cu luna octombrie, e de vina pentru blocarea finantarilor imobiliare. Foarte putini clienti se mai califica pentru un astfel de credit, o situatie ce s-ar cuveni schimbata, pe motiv ca stoparea imprumuturilor ipotecare poate duce la o prabusire a activitatii de dezvoltare imobiliara.

    Iar continuarea activitatii de constructie, in general, este in viziunea bancherilor un panaceu pentru ca economia romaneasca sa continue sa creasca si in conditiile internationale actuale extrem de dure. Printre masurile propuse BNR (in cadrul unui program mai vast ce implica si Ministerul Finantelor si Economiei si Guvernul), bancherii solicita nu numai relaxarea normelor de creditare, dar si introducerea deductibilitatii la imprumuturile ipotecare, argumentand ca, din moment ce in Romania acesta reprezinta sub 10% din totalul creditului neguvernamental, este departe de a fi un pericol.

    “Abia din rezultatele pe noiembrie vom vedea efectul normelor noi”, a venit replica lui Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, la seminarul EU-Cofile, organizat saptamana trecuta de Alpha Bank, BNR si ARB. Reducerea creditarii in luna octombrie (cu 0,6% fata de luna precedenta, o premiera dupa multi ani de crestere continua), nu a fost cauzata de normele de creditare, pentru simplu motiv ca 90% dintre banci au lucrat tot pe baza vechiului regulament.

    O reevaluare a conditiilor de creditare va exista, adauga Georgescu, dar se va intampla cel mai devreme in ianuarie, odata ce vor fidisponibile si statisticile pentru luna decembrie. Evaluarea noului regulament de creditare era oricum programata sa aiba loc dupa primele trei luni de aplicare, dar “s-ar parea ca nu sunt cele mai reprezentative”, spune presedintele ARB.

    Octombrie a fost, in opinia lui Ghetea, varful de influenta al crizei internationale in sistemul bancar romanesc, care s-a manifestat prin “dobanzi aberante”. Admitand si “unele greseli facute de catre banci in momentele de criza”, Ghetea spune ca s-a ajuns la aceasta reducere a creditarii si din cauza “unor aspecte mai mult subiective decat obiective”.

    Explicatia pe care o da Nicolae Cinteza, directorul Directiei de Supraveghere din BNR, faptului ca “bancile au un stoc mare de cereri de credit pe care nu vor sa le onoreze” nu are insa nimic subiectiv. In primul rand, justificarea unei incetiniri a creditului din cauza noului regulament nu se sustine, considera Cinteza, pentru ca bancile care au aplicat noul regulament in octombrie pot finumarate pe degetele de la o mana.

    Mai apoi, chiar daca in cazul creditelor in franci elvetieni sau dolari, gradul de indatorare maxim permis a scazut destul de mult, la cele in lei reducerea este de doar 4%. La creditele in euro, persoanele cu venituri mari resimt o scadere a gradului maxim de indatorare de circa 6%, in timp ce pentru clientii cu venituri de 400-500 de euro, gradul maxim de indatorare poate sa scada cu pana la 14%. Calculele bancii centrale difera insa mult de cele avansate de jucatorii din piata, care vorbesc despre scaderi de 30-40%. 

    “Am comparat noii indicatori ai fiecarei banci cu valorile raportate de ei ca fiind media efectiva pe care o practica”, adauga Ion Dragulin, director al Directiei de Stabilitate Financiara din BNR. Toate aceste medii sunt mult sub plafonul fixat de regulament, afirma el, astfel ca nu putem spune ca prin acest regulament se limiteaza creditarea.

    “Vocalismul bancherilor are un alt substrat”, sustine Cinteza, iar grija lor este ca au creditat dezvoltatori imobiliari care in momentul de fata nu au asigurata vanzarea. Sunt constructori pe care bancherii i-au creditat cu larghete atunci cand locuintele se vindeau ca painea calda, dar care acum nu mai pot sa vanda.

    Din moment ce au credite de recuperat de la acesti dezvoltatori, bancherii au tot interesul sa poata continua la turatie maxima creditarea imobiliara a persoanelor fizice, ceea ce ar asigura vanzarea apartamentelor ramase pe stoc. Lipsa finantarii pe termen lung este motivul real pe seama caruia directorul din BNR pune faptul ca bancherii au strans la maxim baierele creditului.

    Posibilitatea ca grupurile straine din care fac parte cele mai multe banci din Romania sa aiba probleme de lichiditate pune sub semnul intrebarii prelungirea, dar si stabilitatea liniilor de finantare, acordate pana acum subsidiarelor cu atata larghete. “Romania este influentata pentru ca are un sistem financiar care in mare parte este dependent de finantare externa”, aprecia Michael Massourakis, economistul-sef al grupului elen Alpha Bank, in cadrul aceluiasi seminar.

    Si, atata timp cat pietele financiare internationale vor continua sa ramana inchise, bancilemama vor avea dificultati in a finanta economia romaneasca, aprecia economistul grec. In opinia sa, din acest motiv, ritmul de crestere a creditului se va reduce abrupt in 2009 la 15%, dupa ce anul in curs se va incheia cu o majorare de 20%, urmand ca in 2010 sa creasca din nou la 21%. Dependenta bancilor romanesti de sursele de finantare externa apare cu atat mai evidenta prin prisma actionariatului lor multinational.

    Din cele 42 de institutii financiare din tara, 36 au capital majoritar strain si aproape 88% din activele siste mului bancar romanesc sunt detinute de institutii cu capital majoritar strain, potrivit lui Florin Georgescu. Pana una-alta, nu exista situatii in care bancile-mama sa fi stopat liniile de creditare pentru sucursalele din Romania, spune directorul Directiei de Stabilitate din BNR, iar sursele plasate de acestea – din care bancile romanesti au acordat cu larghete credite pe termene lungi, plecand de la premisa ca sunt bani siguri – s-au tot reinnoit pana acum.

    “Acum sunt insa sub semnul intrebarii”, spune Cinteza, explicand ca nici o banca din lume nu se gandeste, in setea actuala de lichiditate, cum sa isi plaseze banii, ci mai degraba cum sa isi conserve lichiditatea. Daca banca mama are probleme, “s-ar putea sa aleaga sa nu mai rostogoleasca aceste linii de credit”.

    Potrivit lui Cinteza, la sfarsitul lunii octombrie, aproape 90% din pasivele externe ale bancilor romanesti (25,11 miliarde de euro in total) proveneau de la banca-mama. O problema apare in privinta maturitatilor pe care au fost atrase aceste surse, in conditiile in care circa 41% din pasive sunt pe termen scurt – “deci e posibil ca intr-un an 41% din 25 de miliarde de euro sa plece”.

    Faptul ca o importanta parte a finantarii interne pentru companii si populatie e sprijina de surse externe este “ingrijorator” si in viziunea lui Ion Dragulin. Creditarea va fitot mai dependenta de atragerea de resurse interne, daca finantarea externa se restrange, numai ca substitutia surselor de finantare nu e usor de realizat.

    Atragerea de economii de la populatie, pentru care bancherii se lupta acum aruncand in ring dobanzi uriase, nu are insa loc peste noapte, astfel ca este de asteptat ca aceasta modificare sa fie dublata si de o scadere a activitatii de creditare. “Reducerea diferentei dintre credite si depozite este un fenomen de durata”, puncteaza Dragulin. Pentru bancheri, problemele nu se opresc aici: urmare a activitatii din trecut, dar si privind in viitor, lucrurile par a fi destul de complicate.

    Pe de o parte, bancherii centrali semnaleaza deja o deteriorare ingrijo ratoare a portofoliilor de credite. Exuberanta ultimilor ani isi spune cuvantul, se pare. Comparativ cu decembrie 2003, in septembrie anul curent creditele sunt de 6,8 ori mai mari, iar depozitele de circa 4 ori mai mari, potrivit lui Florin Georgescu.

    Pana in octombrie, ritmurile de crestere erau uriase; spre exemplu, la sfarsitul lunii septembrie creditul neguvernamental marca o majorare de 50,5% fata de perioada similara a anului trecut. La finele lui octombrie, cresterea anuala a incetinit la 44,8% iar soldul creditului neguvernamental a ajuns la 193,06 miliarde de lei (circa 53 de miliarde de euro). Pe acest fond, restantele populatiei au crescut ingrijorator in primele noua luni, atrage atentia Cinteza.

    Din totalul restantelor, aproape 75% provin din credite de valori mici, sub 20.000 de lei, in conditiile in care acestea reprezinta mai putin de un sfert din totalul creditelor acordate populatiei. Pentru creditele cu valoare de peste 20.000 de lei si cu intarzieri la plata mai mari de o zi, statistica BNR consemneaza un sold al principalului de plata de 6 miliarde de lei si o suma a restantelor de 215 milioane de lei.

    Potrivit estimarilor BNR, restantele mai mari de 90 de zile s-ar putea plasa la aproape 182 milioane de lei, nivel care incepe sa fie “ingrijorator”, in opinia lui Cinteza. Ingrijorator este insa si ceea ce se intrevede la orizont: in contextul perioadei dificile care urmeaza, cu reduceri de activitate a companiilor si disponibilizari de oameni, prudenta bancherilor nu poate decat sa sporeasca.

    Numai ca, daca vrei sa continui sa ai oua de aur, atunci n-ai cum sa iti omori closca, spune Nicolae Cinteza, referindu-se la necesitatea ca bancherii sa fie “flexibili” in relatia cu dezvoltatorii imobiliari, finantati cu larghete in ultimii ani, dar cazuti in dizgratie pe masura ce pe piata imobiliara au aparut problemele.

    Rationamentul se poate extinde la intreaga piata a creditelor: finantarile pentru populatie (“closca” ce a facut din sistemul bancar una dintre cele mai exuberante si profitabile industrii ani la rand) nu au cum sa ramana in acest blocaj. O prelungire a blocajului ar face inutile cele aproape 6.500 de sucursale in care bancherii au investit milioane de euro, dar si mare parte in cei 71.500 de salariati pentru atragerea carora s-au luptat la baioneta, ajungand sa plateasca cele mai consistente salarii din economie.

    Cel putin pentru moment, “din discutiile purtate cu ARB si cu cativa conducatori de banci nu a rezultat ca ar avea programe de restructurare severa a retelei bancare sau a numarului de angajati”, spune Florin Georgescu. Care sunt perspectivele, in aceste conditii? Ion Dragulin apreciaza ca unul dintre segmentele cu potential “optimist” ramane in continuare populatia, “care are in continuare nevoie de creditare”.

    Calitatea portofoliilor va creste, spune Dragulin, pentru ca actualul regulament de creditare este mai exigent si tine cont de de riscuri. Tot la capitolul oportunitati, bancherul include si intreprinderile mici si mijlocii, in conditiile in care in prezent doar 15% dintre ele apeleaza la banci pentru a-si asigura finantarea, iar creditul pentru IMM reprezinta doar 12% din pasive.

    Pentru incurajarea acestui segment, bancherii au propus Ministerului Economiei si Finantelor subventionarea dobanzii la credite, mai ales in conditiile in care IMM ar putea fiputernic afectate de criza economica, a afirmat presedintele ARB, Radu Ghetea. In tot contextul intunecat de pe piata financiara romaneasca, se vede totusi o lumina la capatul tunelului, conchide Ion Dragulin. Chiar daca, din anumite unghiuri macar, e greu de observat.

  • Aveti grija cat consumati

    “Recomandam consumatorilor cumpatare”, suna recomandarea apasata a lui Mihai Meiu, directorul Asociatiei Nationale pentru Protectia Consumatorului (ANPC), referindu-se la dificultatea oamenilor de a trece rapid de la un model de consum bazat pe asteptari de crestere a economiei si a salariilor la unul bazat pe prudenta.

    Cu prilejul unui forum de teme de retail organizat saptamana trecuta de agentia Mediafax, Meiu a anuntat ca ANPC a creat un site (www.bugetulfamiliei.ro) cu informatii, sfaturi si chiar oferte de consiliere online pentru cei ce incearca sa-si gestioneze propriul buget in conditii de criza. Insistenta lui Meiu pentru prudenta in privinta cheltuielilor de consum a fost sustinuta si de ceilalti participanti la forum.

    “Romania a ajuns intr-o etapa in care putem vorbi de supraconsum”, a declarat Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicata, adaugand ca exista riscul ca oamenii sa se dovedeasca prea optimisti chiar si in actualele conditii de incertitudine: “Daca romanului i-a crescut salariul cu 25-30% pe an, a crezut ca va fi la fel si in urmatorii 25-30 de ani, ceea ce cu siguranta nu se va intampla”.

    La anul, afirma Voinea, oamenii vor trebui sa se gandeasca bine inainte de a cumpara un produs, fiind recomandabila trecerea la categorii mai ieftine sau o reducere pur si simplu a consumului. In acest context, cat de mult vor fi afectati comerciantii?

    “Cred ca marile retele isi vor revizui expansiunea in 2009, insa aceasta nu tine doar de reducerea consumului, ci si de imposibilitatea lor de a obtine finantare. Isi vor mentine planurile poate doar cei care beneficiaza de autofinantare”, a declarat Alexandru Vlad, vicepresedinte al Asociatiei Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRC) si director general al operatorului Selgros.

    “Daca va bazati pentru 2009 pe rezultatele din ultimii opt ani, faceti o mare greseala”, le spune Liviu Voinea comerciantilor, comentand faptul ca, in special dupa 2000, cifrele de afaceri ale comerciantilor au crescut foarte mult, ajungandu-se ca in prezent, intre primele 100 de companii din Romania, aproape o treime sa fie din domeniul comertului.

    Cu precadere ultimii doi ani au fost foarte buni pentru comertul din Romania, a carui valoare a ajuns la aproape 40 de miliarde de euro anul trecut. Anul acesta, Metro a decis sa reia expansiunea, la trei ani de la deschiderea ultimului sau magazin, iar Carrefour a atins cel mai mare ritm de expansiune, 10 magazine noi deschise in 2008, in paralel cu remodelarea fostelor magazine Artima, acum supermarketuri Carrefour Express.

    Pentru anul viitor insa, planurile operatorilor de retail vor ficu siguranta afectate de cele ale dezvoltatorilor imobiliari, una din categoriile cele mai lovite acum de dificultatea de a obtine finantare. “In urmatorii doi-trei ani vom asista la o scadere drastica a consumului”, e de parere Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania).

    In acest context, spune Cabat, e nevoie de o reducere drastica a marjelor de profit in comert, dar si de o adaptare a spatiilor de vanzare la noile conditii de piata. “Ramane de vazut cine va inchiria spatiile ce vor ramane”, adauga Cabat pe un ton pesimist. Pe termen scurt, comerciantii raman totusi optimisti, mai ales ca se apropie sarbatorile.

    Delia Cucu, directorul reprezentantei Metro Grup in Romania, a citat recentul studiu al Deloitte bazat pe un sondaj care releva ca 45% dintre romani cred ca vor cheltui in perioada sarbatorilor de iarna mai mult fata de anul trecut. Mult mai putin optimist se arata Alexandru Vlad, care e convins ca pana la sarbatori situatia se va inrautati: “Cred ca pentru sarbatori se va schimba substantial cosul de cumparaturi al romanilor”.
     

  • BVB se ridica prin obligatiuni

    Randamentele obligatiunilor municipale si corporatiste listate la Bursa au inregistrat o dublare fata de nivelul de la inceputul anului datorita cresterii dobanzilor bancare, titlurile cu venit fix devenind o alternativa tot mai cautata de investitori in contextul in care revenirea actiunilor de pe Bursa se lasa asteptata.

    “In prezent s-a ajuns la discounturi substantiale pe piata obligatiunilor. Poti sa gasesti titluri ale unor emitenti foarte solizi la yield-uri foarte bune”, spune Razvan Rusu, director de investitii la divizia locala a Aviva Investors. Favoritele investitorilor sunt in acest moment obligatiunile emise de BIRD, divizie a Bancii Mondiale, intens tranzactionate in ultima luna, care au ajuns sa ofere randamente (yield-uri) de 17-18%, peste dobanzile bancare practicate pentru clientii de retail.

    Obligatiunile BIRD, emise in septembrie 2006, au maturitatea in septembrie 2009 si ofera un cupon fix de 6,5% pe an. Cresterea randamentului acestor titluri se datoreaza in primul rand scaderii pretului la care se tranzactioneaza pe Bursa. Astfel, daca in septembrie o obligatiune era cotata la valoarea nominala, de 1.000 de lei, in prezent aceeasi obligatiune se tranzactioneaza la 92,05% din valoarea nominala, discount-ul de aproape 8% reprezentand castig pentru cumparator, care se adauga la dobanda de 6,5% pe care o va incasa in urmatorul an.

    “Tranzactiile care se fac acum sunt determinate de nevoia de lichiditati a unora dintre investitorii care detin astfel de titluri. Asta si lichiditatea scazuta din piata determina aparitia unor yield-uri foarte bune. Cred ca este cel mai bun moment din ultimii ani pentru cumpararea de obligatiuni, raportul dintre randament si risc fiind foarte bun”, sustine Rusu. Valoarea tranzactiilor cu obligatiuni si titluri de stat derulate de la inceputul lunii noiembrie se ridica la 45 mil. lei (peste 12 mil. euro), in conditiile in care tranzactiile cu actiuni derulate pe piata principala a BVB in aceeasi perioada este de 300 mil. lei (80 mil. euro).

    Au existat insa zile in care tranzactiile cu obligatiuni au fost similare, ca valoare, cu cele de pe piata de actiuni, iar cele mai tranzactionate obligatiuni, cele emise de BIRD, au realizat rulaje mai mari decat SIFurile, cele mai lichide actiuni de pe Bursa. Transferuri mai mari s-au realizat in ultimele saptamani si cu obligatiunile BCR, cu maturitate in noiembrie 2009 si o dobanda fixa de 7,25% pe an, care au ajuns sa se vanda la 91% din valoarea nominala, randamentul apropiindu-se de 18%.

    Obligatiunile municipale, cu dobanda variabila, au ajuns sa ofere investitorilor randamente chiar mai mari, de aproape 20%, in conditiile in care cupoanele platite de acestea sunt calculate ca medie intre dobanzile interbancare ROBID si ROBOR, la care se adauga o prima. Cum dobanzile interbancare au crescut puternic in luna octombrie, pe fondul lipsei de lichiditati invocate de bancile din piata, majoritatea municipalitatilor au ajuns sa plateasca dobanzi de doua ori mai mari decat cele din urma cu un an.

    Dintre cele 20 de emisiuni de obligatiuni municipale listate la Bursa, 14 ofera la urmatorul cupon dobanzi de peste 15%, cat este dobanda maxima oferita in acest moment de banci la depozite pe segmentul de retail. Cele mai mari cupoane le platesc obligatiunile municipiului Bacau (BAC26), care ofera o dobanda de 19,79%, rata fiind calculata atat pentru cuponul din februarie, cat si pentru cel din mai 2009. Aceleasi obligatiuni ofereau la inceputul acestui an dobanzi de 8,37% pe an.

    Dezavantajul obligatiunilor municipale este lichiditatea extrem de scazuta, in conditiile in care investitorii care detin astfel de titluri, mai ales investitori locali, nu sunt dispusi sa le vanda. Alternativa pentru micii investitori care vor sa profite de dobanzile ridicate, dar nu au acces la titlurile respective, o reprezinta fondurile de obligatiuni.

    “Pe termen scurt, plasamentele in obligatiuni sunt cele mai atractive in acest moment. Fondurile de instrumente cu venit fix reprezinta, de asemenea, un instrument potrivit in contextul actual, deoarece au acces mai usor la obligatiuni, au o putere de negociere mai mare in relatia cu bancile, putand obtine dobanzi mai mari decat clientii obisnuiti, nu percep comisioane de subscriere sau retragere si mai au avantajul fiscal, in conditiile in care anul viitor nu se plateste impozit pentru castigurile obtinute in fondurile mutuale”, explica Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management, societatea de administrare a investitiilor din cadrul Bancii Transilvania.

    Odata cu cresterea castigurilor oferite, dar mai ales pe fondul scaderilor puternice de pe Bursa, fondurile de instrumente cu venit fix au atras un interes ridicat din partea investitorilor, inregistrand in primele zece luni ale anului cele mai mari intrari nete de pe piata. Activele fondurilor de obligatiuni au crescut de la inceputul anului cu 226%, sustinand cresterea industriei fondurilor mutuale, in conditiile in care fondurile de actiuni au pierdut 70% din active, pe fondul scaderii actiunilor de pe Bursa.

    Cel mai perfomant fond de obligatiuni din ultimul an, Orizont, administrat de Aviva Investors, a oferit in ultimele 12 luni un randament de 10,1%. In conditiile in care depozitele au ajuns sa fie remunerate cu dobanzi de 14-15%, iar obligatiunile ofera randamente chiar mai mari, este de asteptat ca si castigurile fondurilor de obligatiuni sa urce undeva la 15% in urmatorul an.

    “Chiar daca randamentele fondurilor de obligatiuni vor avea un usor decalaj fata de dobanzile bancare in aceasta perioada de crestere, pe termen lung, cand dobanzile vor incepe sa scada, fondurile de obligatiuni vor avea avantajul plasamentelor realizate in aceasta perioada, care ofera randamente foarte bune”, spune Razvan Rusu.

  • OBI se bucura de criza

    “Vreau sa intelegeti clar si sa scrieti mare in ziarele voastre: OBI a venit in Romania sa fie lider”, a afirmat, batand cu pumnul in masa, Romano Quinzi, directorul general al lantului de magazine de bricolaj OBI in Romania, cu prilejul deschiderii magazinului din Bucuresti de saptamana trecuta.

    OBI este lider pe piata germana de bricolaj, fiind prezent in 11 tari din Europa cu peste 500 de magazine. Pentru Romania insa, de la vorba la fapta e drum lung, iar germanii vor avea de luptat pe cel putin doua fronturi: o data cu competitorii directi, in special Praktiker si Bricostore, care si-au consolidat deja afacerile la noi in tara si, pe de alta parte, cu insasi directia pietei in contextul crizei, care sileste orice om de afaceri, indiferent de domeniu, sa gandeasca mult mai atent fiecare decizie.

    De altfel, intentia celor de la OBI de a se impune pe piata bricolajului din Romania a fost enuntata de nenumarate ori de reprezentantii companiei, insa deschiderile de magazine s-au lasat asteptate destul de mult timp, daca ne gandim ca primele declaratii au aparut in urma cu aproximativ doi ani. Numai ca, replica Romano Quinzi, inregistrarea firmei nu coincide neaparat cu inceperea operatiunilor, tot acest timp fiind folosit pentru sondarea pietei.

    “Am decis sa venim in Romania datorita marimii pietei si tendintei de continua crestere”, sustine Quinzi, aratand ca tara noastra face parte din strategia OBI in aceasta parte a continentului, compania avand in plan sa intre in perioada urmatoare si pe pietele din Grecia, Slovacia si Ucraina.

    Cu noua luni in urma, germanii de la OBI isi etalau planul de atac intr-o conferinta de presa la Bucuresti. Obiectivul anuntat atunci era deschiderea a 13 magazine (dintre care doua anul acesta) si obtinerea locului secund pe piata in 2009. “Iata ca ne-am tinut promisiunea”, spun germanii dupa ce, la sfarsitul lunii trecute, au deschis doua magazine, la Oradea, respectiv Bucuresti.

    Cu toate acestea, dupa cum singuri marturisesc, nu a fost deloc usor. “N-am crezut ca vom reusi sa deschidem anul acesta magazinul din Bucuresti”, a declarat fara a intra in detalii Karl-Erivan Haub, presedintele consiliului de administratie la nivel international si principalul actionar al grupului OBI.

    “Dar cred ca a fost cea mai rapida intrare pe o piata din toata istoria companiei”, a spus Haub, explicand ca decizia finala de a deschide magazine in Romania a fost luata la sediul central cu mai putin de un an in urma, desi compania a fost inregistrata in Romania in 2006. Iar magazinul de la Oradea, deschis cu o saptamana inaintea celui din Bucuresti, a fost ridicat in doar cinci luni, a subliniat Gunter Grieb, directorul de operatiuni al retelei in Romania (si fost director general al operatorului de retail Kaufland).

    Cu toate ca la momentul intalnirii cu reprezentantii OBI, magazinul din Oradea era deschis de doar sapte zile, Haub a comentat deja ca este “foarte multumit” de succesul inregistrat, in conditiile in care pentru magazinele nou deschise tine sa primeasca raportul financiar la sfarsitul fiecarei saptamani.

    “Pana nu de mult, foarte multe lucruri au fost incerte pentru noi, insa succesul de la Oradea ne-a spulberat si ultima incertitudine”, a spus si Romano Quinzi, adaugand ca vanzarile au fost mult peste asteptari, desi n-a furnizat cifre. Totusi, din februarie pana acum, din cele 13 magazine anuntate pana la sfarsitul lui 2009 au ramas acum doar jumatate la nivel declarativ, singura explicatie a germanilor fiind ca prefera sa se refere la sapte magazine doar ca reper minim, dar ca ar fi in discutie si alte spatii pe langa acestea.

    Cel mai probabil, problemele de expansiune ale celor de la OBI sunt in stransa legatura cu modificarile de planuri in randul dezvoltatorilor imobiliari. De altfel, dupa cum a declarat Gunter Grieb, compania se gandeste sa deschida si magazine in spatii individuale, desi declarase anterior ca magazinele vor fisituate doar in parcuri de retail.

    “E posibil ca dificultatile cu care se confrunta investitorii si dezvoltatorii sa se reflecte intr-o incetinire a expansiunii noastre”, declara Romano Quinzi pentru BUSINESS Magazin in urma cu cateva saptamani. Cu toate acestea, reprezentantii OBI au afirmat cu prilejul deschiderii magazinului din Bucuresti ca nu si-au ajustat planurile din cauza crizei, mai ales ca finantarea retelei se face cu bani proprii in proportie de suta la suta.

    “Compania este in acest moment solida si nu avem nicio problema cu lichiditatile”, sustine Quinzi. Intrebat de reporterul BUSINESS Magazin in ce masura va fiafectat segmentul magazinelor de bricolaj din cauza dificultatilor din afacerile imobiliare si constructii, Quinzi a dat un raspuns foarte optimist: “Dimpotriva, datorita crizei, segmentul de do-it-yourself va creste. In perioade de criza, afacerile cu bricolaj cresc si tocmai de aceea consideram ca e cel mai bun moment sa intram pe piete noi”, a declarat Quinzi, explicand ca in astfel de perioade oamenii prefera sa faca singuri modificarile necesare in locuinte, acesta fiind conceptul pe care se bazeaza magazinele “do-ityourself”.

    Viziunea lui Quinzi ramane totusi surprinzator de optimista, in conditiile in care specialistii vorbesc deja de o scadere a consumului cu 20-30% pentru anul urmator, bunurile de folosinta indelungata urmand sa fie primele afectate. Din aceasta perspectiva, cei de la OBI mizeaza pe preturi mici, acesta fiind, cel putin la nivelul declaratiilor, elementul care ar trebui sa-i diferentieze de concurenta.

    Astfel, germanii par a se apropia cumva de colegii lor de grup de la Plus Discount (ambele companii fac parte din grupul Tengelmann), care au reusit, inclusiv prin pozitionarea in segmentul preturilor sca zute, sa aiba cel mai mare profit din piata de retail (83 de milioane de euro) si aproape sa-si tripleze numarul de magazine in trei ani. “Plus Discount Romania e cea mai de succes retea pe care o avem in Europa si pe care Plus a avut-o vreodata”, a declarat Karl-Erivan Haub, aratand ca si in bricolaj ar trebui sa fie posibil pentru ei acelasi succes.

  • Cand banca nu te ajuta

    A dezvoltat si vandut pana acum mai multe proiecte imobiliare, dintre care cele mai importante sunt cladirea de birouri Charles de Gaulle si Iris Shopping Center, ambele din Bucuresti. Acum, grupul Avrig 35 anunta ca are in pregatire noi proiecte care vor necesita investitii de cateva sute de milioane de euro. Intrebarea e ce soarta vor avea insa aceste investitii intr-o piata unde se vorbeste tot mai des de proiecte amanate sau oprite.
     
    Daca toamna anului trecut aducea o serie de tranzactii imobiliare cu portofolii valorand cateva sute de milioane de euro, ultimele luni au adus in schimb declaratii din partea unor dezvoltatori care anuntau ca noile lor proiecte au fost retrase de la vanzare. Motivul era scaderea preturilor de vanzare, dupa o perioada in care volumul tranzactiilor imobiliare a fost considerabil mai redus decat in 2007. Cele mai notabile tranzactii din acest an au fost vanzarea proiectului Upground, intr-o tranzactie de 340 de milioane de euro, si cumpararea centrului comercial Iris Shopping Center de catre DEGI, pentru 140 de milioane de euro.
     
    Daca luam in considerare si dificultatile dezvoltatorilor in incercarea de a obtine finantari bancare pentru proiectele aflate in curs de dezvoltare, este de inteles de ce aceia care au vandut active imobiliare in ultima vreme au un avantaj. Este si argumentul principal pe care directorul de comunicare si de marketing al Avrig 35, Matthew Proskine, il foloseste cand promite mentinerea ritmului actual al dezvoltarilor imobiliare si chiar lansarea unor noi proiecte.
     
    “Da, lucrurile s-au schimbat, iar bancile au inceput sa ne refuze si pe noi”, spune Proskine, care conduce si procesul intern de inchiriere a spatiilor de birouri si comerciale dezvoltate de catre Avrig 35. “Bancile cer grade mai ridicate de preinchirieri ale spatiilor de birouri si comerciale si de prevanzari ale apartamentelor. Daca nu am avea resursele financiare proprii pentru a merge mai mult fara finantare, am fi nevoiti sa stopam proiectele”, explica reprezentantul Avrig 35. Vanzarea Iris Shopping Center catre DEGI, o divizie a Allianz, si a unui portofoliu format din mai multe cladiri de birouri din mai multe orase din provincie asigura, potrivit lui Proskine, procentul necesar de fonduri proprii pentru dezvoltarea proiectelor actuale.
     
    Tranzactiile cu Iris si cladirile de birouri au avut o valoare cumulata de peste 193 de milioane de euro.Compania a fost chiar foarte aproape anul trecut de a se lista la bursa autohtona si pe piata alternativa AIM a bursei londoneze, dar a amanat procesul din cauza crizei globale. “Am ajuns la o dimensiune de la care avem nevoie de resurse financiare importante pentru o dezvoltare in acelasi ritm”, declara Matthew Proskine, precizand insa ca listarea nu mai reprezinta o optiune pentru urmatorii doi-trei ani.
     
    Sfarsitul acestui an va aduce inaugurarea galeriei comerciale a centrului Iris Shopping Center Pitesti, in timp ce constructia cladirii de birouri Bucharest Tower Center este aproape incheiata. In ceea ce priveste ultimul proiect, neinchirierea spatiilor – fapt care ar putea parea anormal pentru o cladire de birouri amplasata in zona Piata Victoriei, unde rata de neocupare a cladirilor de birouri este sub 1% – va reprezenta in final un factor pozitiv, sustin reprezentantii dezvoltatorului. Situatia actuala este rezultatul unor neintelegeri aparute intre cei trei parteneri din cadrul proiectului, Alpha Bank, cu 40%, respectiv Avrig si o alta companie cu cate 30% fiecare. Proskine sustine ca in curand ar urma sa fie reluat procesul de inchiriere a Bucharest Tower Center, obiectivul fiind obtinerea “celui mai bun tarif de inchiriere din Bucuresti”.
     
    Tarifele de inchiriere a spatiilor de birouri de clasa A din zona Victoriei sunt cele mai ridicate din tara, valoarea medie fiind de 25 de euro pe metrul patrat pe luna. “Este o piata a proprietarilor, dar finantarile sunt mai dificile; cei care au un amplasament dificil nu mai primesc finantare deloc. Inainte era 80% finantare, acum a ajuns la 40%. O sa fie mai putini dezvoltatori care sa vina cu aceste sume, unii vor face parteneriate”, afirma Horatiu Florescu, vicepresedinte al companiei de consultanta imobiliara Colliers International. Consultantii imobiliari considera totusi ca proiectele de birouri cu o amplasare buna vor fi preinchiriate mai rapid decat cele situate in zone cu acces dificil, in contextul in care necesarul pentru spatii de birouri de clasa A este estimat la circa 1,9 milioane de metri patrati, mai mult decat dublu comparativ cu stocul actual.
     
    Grupul controlat de Alexander Hergan mai are in dezvoltare inca un proiect de birouri, Avrig 7 Business Center, cu o suprafata inchiriabila de circa 28.500 de metri patrati si care urmeaza sa fie finalizat in doua etape, la inceputul si la sfarsitul anului 2010. Tot atunci ar urma sa se incheie si prima faza a proiectului rezidential Home, amplasat in zona Baneasa si format din aproape 750 de apartamente. Proskine recunoaste insa ca acum este mult mai dificil sa vinzi apartamente din faza de macheta, cel putin nu in momentul de fata, cand vanzarile de apartamente noi s-au redus drastic. Proiectul din Baneasa este, de altfel, prima investitie mare din segmentul rezidential a Avrig 35, recunoscut pentru dezvoltarea de spatii de birouri si de spatii comerciale.

  • Snacksuri a la grec

     

    Cand a patruns pentru prima oara pe piata romaneasca, compania greceasca Star Foods distribuia snacksuri produse in Bulgaria. Acum, cu 15 ani mai tarziu, lucrurile s-au schimbat semnificativ – nu numai ca tara noastra a ajuns unul dintre cei mai mari producatori din regiune, dar acum o fabrica din Bulgaria este integrata in Star Foods. Ce a intervenit intre timp? E simplu: Pepsi.
     
    In 2004, grupul PepsiCo International achizitiona compania Star Foods, inte-grand-o in divizia sa de produse alimentare, PepsiCo Americas Foods. Cumpararea nu a presupus si schimbarea numelui companiei, aceasta fiind politica Pepsi in relatie cu brandurile locale. “In Grecia, spre exemplu, Pepsi produce snacksuri sub numele Tasty Foods”, explica Sotiris Yannopoulos, actualul director general al Star Foods. De fapt, de la Tasty Foods a venit in Romania si el, in 2004, odata cu Pepsi. Misiunea lui Yannopoulos nu a fost usoara – a coordonat operatiunile de integrare ale companiei nou achizitionate de catre Pepsi, s-a ocupat de transformarea fabricii de la Popesti Leordeni, dar si de aducerea noilor branduri, cum ar fi Lays sau Cheetos. Insa cea mai importanta misiune a grecului ramane transformarea Romaniei intr-un jucator regional din punctul de vedere al companiei, dupa cum marturiseste: “PepsiCo ajuta Star Foods sa devina dintr-un producator local foarte bun un jucator regional puternic”. Yannopoulos coordoneaza de la Bucuresti si operatiunile companiei in Bulgaria si Moldova. In urma cu aproximativ un an, Pepsi a cumparat compania Penelopa din Bulgaria, care produce alune si seminte si pe care a integrat-o in cadrul Star Foods, “exportand modelul romanesc si in Bulgaria”, dupa cum spune el.
     
    “Atunci cand am cumparat fabrica de la Popesti Leordeni, am renovat-o gandin-du-ne in perspectiva, la nevoile viitoare”, spune seful Star Foods, adaugand ca exista putine asemanari intre fabrica dinainte si de dupa Pepsi. “Poate doar peretii si cateva utilaje”, continua grecul, explicand ca au fost investite “milioane bune” in renovarea fabricii, in utilaje si in linii de productie (Star Foods a avut cea mai avansata linie pentru chipsuri din Europa). Noua extindere a fabricii, ce va incepe la anul si va dura aproximativ doi ani, presupune o structura modulara, care va mari cu 10.000 de metri patrati fabrica, de la 7.000, cat are acum. “Vrem sa avem mai intai infrastructura pentru ca apoi sa crestem pe masura ei”, spune Yannopoulos, explicand ca nu vor fi ocupati imediat toti cei 10.000 de metri patrati, ci modulele vor fi adaugate treptat, pe masura ce va aparea necesitatea maririi productiei. “Acum avem nevoie de capacitate mai mare pentru anumite categorii, cum ar fi chipsurile sau florice­lele de porumb, spre exemplu, dar si pentru noi tehnologii” – necesare pentru productia altor categorii de snacksuri, pe langa cele din porumb. Proprietatea Star Foods de la Popesti Leordeni are in total 123.000 de metri patrati, din care doar 25.000 reprezinta suprafata construita, ceea ce inseamna, dupa Yannopoulos, ca posibili­tatile de extindere raman mari si pentru viitor.
     
    Produsele fabricate la Popesti-Leordeni sunt destinate pietelor din Romania, Bulgaria si Moldova, singurele produse pe care Star Foods le importa fiind cele ale fostei fabrici Penelopa, aflata acum sub umbrela Star Foods. Marirea capacitatii de productie ii va da posibilitatea lui Yannopoulos sa tinteasca mai multe tari din regiune; urmatoarea destinatie va fi Slovenia, unde Star Foods va patrunde in curand prin export, prin intermediul unor distribuitori locali.
     
    Insa alte tari inseamna si alte gusturi in ceea ce priveste portofoliul de produse. Yannopoulos a invatat sa fie prudent din acest punct de vedere odata cu experienta romaneasca, dupa ce a fost uimit sa vada cat de atenti sunt romanii la ceea ce cumpara, cum citesc cu atentie etichetele, compara diferite produse si sunt astfel suficient de informati incat sa-si argumenteze o alegere sau alta. “In alte tari, oamenii nu sunt atenti la astfel de detalii, mai ales pe categoria noastra de produse”, spune Yannopoulos, care a mai lucrat si in SUA sau Africa de Sud unde, la fel ca in Grecia, cumparatorii sunt mai impulsivi in alegere. Star Foods a schimbat retetele produselor, renuntand la coloranti artificiali sau aditivi, sustine grecul, care recunoaste ca la capitolul comu­nicare au stat mai slab: “Multi ma intreaba daca chipsurile sunt facute chiar din cartofi”.
     
    In ultimii trei ani, cantitatea de materie prima furnizata din Romania s-a dublat, insa n-a ajuns decat la jumatate din total, ceea ce “nu e normal pentru o tara cu un asemenea potential agricol; ca sa fiu sincer, nu ar trebui sa importam deloc”, sustine seful Star Foods, care a dezvoltat o serie de programe in parteneriat cu fermierii locali. “Merg la supermarket si vad numai legume importate. Ma intreb, onest, de ce importati legume din Grecia, in conditiile in care Grecia nu are nici a 20-a parte din capacitatea agricola a Romaniei?”, comenteaza Yannopoulos, estimand totusi ca peste cativa ani doar 10% din materia prima folosita de Star Foods va mai fi importata.

     

  • Miza reactoarelor nucleare 3 si 4

    In faza initiala a proiectului pentru constructia reactoarelor 3 si 4, Theodor Chirica era mai relaxat. Contributia Nuclearelectrica, direct proportionala cu participatia la proiect a companiei, ar fi fost undeva in jurul sumei de 400 de milioane de euro. In primavara insa, Nuclearelectrica avea 20% din proiect, iar proiectul costa 2 miliarde de euro. Ideea de baza a fost tocmai ca niciunul dintre actionari sa nu fie majoritar, iar atractivitatea proiectului (mai ales la capitolul finantare) sa fie tocmai mixul de actionari, companii renumite din domeniu.

    Din vara insa, cand Guvernul s-a razgandit si a considerat ca statul trebuie sa fie majoritar in acest proiect, companiilor partenere le-a scazut direct proportional participatia, chiar daca acest lucru nu le-a placut. Daca decizia guvernamentala nu putea fi contestata, iar companiile au semnat joia trecuta memorandumul de infiintare a companiei de proiect, au contestat in schimb majorarea costurilor de constructie a celor doua reactoare, care s-au dublat din primavara pana acum.

    Companiile care initial aveau 15% din proiect si ar fi trebuit sa contribuie cu 300 de milioane de euro la investitie au acum 9,15% din proiect si vor contribui cu cel putin 390 de milioane de euro. Teodor Chirica, in atributiile caruia va intra finantarea si managementul de proiect pentru constructia reactoarelor trei si patru de la Cernavoda, este de parere ca ambitia statului roman de a fimajoritar in acest proiect va fidestul de dura cu bugetul companiei. 

    “Din suma de aproape 2 miliarde de euro care revine investitorului majoritar (contributia Nuclearelectrica fiind in acest moment de 51%), compania isi poate permite din fonduri proprii doar 20%”, spune Teodor Chirica. Desigur, de restul trebuie contractate credite. La acest capitol, faptul ca ne aflam intr-o perioada complicata a economiei nu ar fiinsa singura problema. Chirica spune ca, din experienta lui, cuvantul “nuclear” nu este cuvantul preferat al creditorilor, mai ales in aceasta perioada, cand banca franceza care a creditat constructia centralei nucleare din Bulgaria are mari probleme cu ecologistii.

    “Finantarea proiectelor nucleare nu este foarte agreata de banci si suma mare pe care va trebui sa o luam ma face sa ma intreb daca vom reusi.” Chirica are aici doua variante: sa mearga pe varianta corporate finance si sa incerce sa explice bancilor ca utilitatile sunt oricum la moda, fie ca le plac ecologistilor sau nu, sau sa spere ca statul roman va garanta imprumutul, ceea ce ar fivarianta ideala. Varianta care nu le-ar oferi numai confortul financiar de a realiza proiectul, dar le-ar oferi si siguranta ca nu le va firedusa participatia pe parcurs din cauza lipsei finantarilor.

    Iar problematica finantarii pentru cei 40% din proiectul de constructie a celor doua grupuri creste odata cu pretul efectiv de constructie a centralei, care a sarit in aceasta vara de la 2,2 miliarde de euro la 4 miliarde de euro, pe fondul scumpirii echipamentelor si a materialelor necesare constructiei unei astfel de centrale. Cresterea costurilor de constructie, contestata de investitorii parteneri in proiect (care considera ca majorarea nu avea de ce sa fie mai mare de 20%, nicidecum aproape de 100%), este sustinuta de Chirica prin evolutia internationala a acestor costuri.

    Conform unui studiu facut de Moody’s Investor Service, pretul unui kilowatt instalat intr-o centrala nucleara a crescut in doar cateva saptamani de la 2.950 la 5.000 de dolari. Expertii Moody’s asigura insa ca acest salt al preturilor ar putea fi o chestiune temporara, iar durerile de cap actuale ale investitorilor s-ar putea calma: “Nu e usor sa fii acum investitor intr-o centrala nucleara si sa spui da, vom continua”, spun expertii Moody’s, care considera ca actuala criza economica si problema finantarilor ar putea fichiar un lucru bun pentru investitori.

    Asadar, taraganarea negocierilor ar putea veni in avantajul lui Theodor Chirica, dar si al celorlalti investitori implicati in proiect, deoarece lipsa comenzilor din domeniu ar putea impinge contractorii catre ieftinirea serviciilor. Deocamdata insa, pretul estimat pentru constructia celor doua reactoare este de 4-4,5 miliarde de euro. Dupa semnare, companiile au preferat sa pastreze tacerea asupra cresterii costurilor de constructie, mare parte din aceasta tacere fiind generata si de satisfactia ca, pana la urma, vor avea productie in Romania. 9,15% sau 6,12% din 1.400 MW este mult mai bine decat perspectiva de a nu avea nimic si de a cauta in continuare curent ieftin in piata, mai ales in conditiile in care infiintarea companiei Electrica (prin inglobarea Hidroelectrica si a complexurilor energetice) ar putea scoate de la vanzare putina energie ieftina produsa.

    La masa la care s-a semnat memorandumul, multi dintre reprezentantii companiilor erau mult mai relaxati decat in primavara, cand s-a semnat prima varianta de proiect si cand pentru cei mai multi dintre parteneri cele doua reactoare erau printre putinele posibilitati de a participa la un proiect de productie de energie in Romania. Intre timp, com panii precum Enel sau GdF-Suez au obtinut si alte proiecte in parteneriat cu Termoelectrica, iar grupul spaniol Iberdrola a reusit sa intre in sfarsit pe piata romaneasca prin achizitia unui proiect de parc eolian.

    CEZ, care a contestat inca de cand a venit in Romania lipsa energiei disponibile din piata libera, a avut insa in 2008 un an plin: a castigat licitatia pentru proiectul eolian Fantanele-Cogealac (prin care va instala 600 MW cu o investitie totala de 1,1 miliarde de euro), a semnat saptamana trecuta memorandumul pentru constructia unui grup termoelectric la Galati in parteneriat cu Termoelectrica (400 MW, cu o investitie de 300-400 de milioane de euro), iar tot saptamana trecuta a devenit partener la reactoarele 3 si 4, revenindu-i astfel aproximativ 140 MW, pentru care va plati aproximativ 390 de milioane de euro.

  • Miza reactoarelor nucleare 3 si 4

    In faza initiala a proiectului pentru constructia reactoarelor 3 si 4, Theodor Chirica era mai relaxat. Contributia Nuclearelectrica, direct proportionala cu participatia la proiect a companiei, ar fi fost undeva in jurul sumei de 400 de milioane de euro. In primavara insa, Nuclearelectrica avea 20% din proiect, iar proiectul costa 2 miliarde de euro. Ideea de baza a fost tocmai ca niciunul dintre actionari sa nu fie majoritar, iar atractivitatea proiectului (mai ales la capitolul finantare) sa fie tocmai mixul de actionari, companii renumite din domeniu.

    Din vara insa, cand Guvernul s-a razgandit si a considerat ca statul trebuie sa fie majoritar in acest proiect, companiilor partenere le-a scazut direct proportional participatia, chiar daca acest lucru nu le-a placut. Daca decizia guvernamentala nu putea fi contestata, iar companiile au semnat joia trecuta memorandumul de infiintare a companiei de proiect, au contestat in schimb majorarea costurilor de constructie a celor doua reactoare, care s-au dublat din primavara pana acum.

    Companiile care initial aveau 15% din proiect si ar fi trebuit sa contribuie cu 300 de milioane de euro la investitie au acum 9,15% din proiect si vor contribui cu cel putin 390 de milioane de euro. Teodor Chirica, in atributiile caruia va intra finantarea si managementul de proiect pentru constructia reactoarelor trei si patru de la Cernavoda, este de parere ca ambitia statului roman de a fimajoritar in acest proiect va fidestul de dura cu bugetul companiei. 

    “Din suma de aproape 2 miliarde de euro care revine investitorului majoritar (contributia Nuclearelectrica fiind in acest moment de 51%), compania isi poate permite din fonduri proprii doar 20%”, spune Teodor Chirica. Desigur, de restul trebuie contractate credite. La acest capitol, faptul ca ne aflam intr-o perioada complicata a economiei nu ar fiinsa singura problema. Chirica spune ca, din experienta lui, cuvantul “nuclear” nu este cuvantul preferat al creditorilor, mai ales in aceasta perioada, cand banca franceza care a creditat constructia centralei nucleare din Bulgaria are mari probleme cu ecologistii.

    “Finantarea proiectelor nucleare nu este foarte agreata de banci si suma mare pe care va trebui sa o luam ma face sa ma intreb daca vom reusi.” Chirica are aici doua variante: sa mearga pe varianta corporate finance si sa incerce sa explice bancilor ca utilitatile sunt oricum la moda, fie ca le plac ecologistilor sau nu, sau sa spere ca statul roman va garanta imprumutul, ceea ce ar fivarianta ideala. Varianta care nu le-ar oferi numai confortul financiar de a realiza proiectul, dar le-ar oferi si siguranta ca nu le va firedusa participatia pe parcurs din cauza lipsei finantarilor.

    Iar problematica finantarii pentru cei 40% din proiectul de constructie a celor doua grupuri creste odata cu pretul efectiv de constructie a centralei, care a sarit in aceasta vara de la 2,2 miliarde de euro la 4 miliarde de euro, pe fondul scumpirii echipamentelor si a materialelor necesare constructiei unei astfel de centrale. Cresterea costurilor de constructie, contestata de investitorii parteneri in proiect (care considera ca majorarea nu avea de ce sa fie mai mare de 20%, nicidecum aproape de 100%), este sustinuta de Chirica prin evolutia internationala a acestor costuri.

    Conform unui studiu facut de Moody’s Investor Service, pretul unui kilowatt instalat intr-o centrala nucleara a crescut in doar cateva saptamani de la 2.950 la 5.000 de dolari. Expertii Moody’s asigura insa ca acest salt al preturilor ar putea fi o chestiune temporara, iar durerile de cap actuale ale investitorilor s-ar putea calma: “Nu e usor sa fii acum investitor intr-o centrala nucleara si sa spui da, vom continua”, spun expertii Moody’s, care considera ca actuala criza economica si problema finantarilor ar putea fichiar un lucru bun pentru investitori.

    Asadar, taraganarea negocierilor ar putea veni in avantajul lui Theodor Chirica, dar si al celorlalti investitori implicati in proiect, deoarece lipsa comenzilor din domeniu ar putea impinge contractorii catre ieftinirea serviciilor. Deocamdata insa, pretul estimat pentru constructia celor doua reactoare este de 4-4,5 miliarde de euro. Dupa semnare, companiile au preferat sa pastreze tacerea asupra cresterii costurilor de constructie, mare parte din aceasta tacere fiind generata si de satisfactia ca, pana la urma, vor avea productie in Romania. 9,15% sau 6,12% din 1.400 MW este mult mai bine decat perspectiva de a nu avea nimic si de a cauta in continuare curent ieftin in piata, mai ales in conditiile in care infiintarea companiei Electrica (prin inglobarea Hidroelectrica si a complexurilor energetice) ar putea scoate de la vanzare putina energie ieftina produsa.

    La masa la care s-a semnat memorandumul, multi dintre reprezentantii companiilor erau mult mai relaxati decat in primavara, cand s-a semnat prima varianta de proiect si cand pentru cei mai multi dintre parteneri cele doua reactoare erau printre putinele posibilitati de a participa la un proiect de productie de energie in Romania. Intre timp, com panii precum Enel sau GdF-Suez au obtinut si alte proiecte in parteneriat cu Termoelectrica, iar grupul spaniol Iberdrola a reusit sa intre in sfarsit pe piata romaneasca prin achizitia unui proiect de parc eolian.

    CEZ, care a contestat inca de cand a venit in Romania lipsa energiei disponibile din piata libera, a avut insa in 2008 un an plin: a castigat licitatia pentru proiectul eolian Fantanele-Cogealac (prin care va instala 600 MW cu o investitie totala de 1,1 miliarde de euro), a semnat saptamana trecuta memorandumul pentru constructia unui grup termoelectric la Galati in parteneriat cu Termoelectrica (400 MW, cu o investitie de 300-400 de milioane de euro), iar tot saptamana trecuta a devenit partener la reactoarele 3 si 4, revenindu-i astfel aproximativ 140 MW, pentru care va plati aproximativ 390 de milioane de euro.

  • Vedetele prafuite ale BVB

    Atentia de care s-au bucurat aceste companii, care ajunsesera printre cele mai tranzactionate de pe Bursa, s-a intors impotriva lor in ultimul an, cand vanzarile masive au determinat o scadere dramatica a valorii lor. Valoarea a 15 dintre cele mai tranzactionate companii de pe Bursa in 2007 cu actionariat majoritar romanesc a scazut din iulie 2007 pana in prezent de la 2,66 miliarde de euro la putin peste 250 de milioane de euro, in conditiile in care actiunile acestora au fost printre tintele predilecte ale vanzarilor investitorilor locali si straini. Actionarii acestor companii, care in urma cu un an detineau actiuni evaluate la zeci sau chiar sute de milioane de euro, au pierdut in medie 90% din pretul pe care l-ar fiobtinut daca ar fivandut in 2007. Singurul avantaj este ca actionarii majoritari, care au vandut pachete semnificative de actiuni in perioada 2006-2007, isi pot rascumpara acum actiunile la preturi de cateva ori mai mici, in conditiile in care fondurile straine de investitii care au cumparat actiunile vand acum in pierdere pentru a face rost de lichiditati. Dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor (IMP) a ajuns sa valoreze in vara anului trecut peste 400 de milioane de euro, devenind una dintre cele mai valoroase companii de pe Bursa. Compania a beneficiat de boom-ul imobiliar si de evaluarile favorabile din partea analistilor si a atras atentia multor fonduri de investitii straine. In septembrie 2007, Dan Ioan Popp, presedintele si principalul actionar al Impact, a vandut circa 5% din companie catre doua fonduri de investitii, Julius Baer International Equity Fund si Lehman Brothers Real Estate Partners, pentru circa 16 milioane de euro. Dupa un an de scadere, capitalizarea totala a companiei este de 16 milioane de euro, iar Popp si Impact au rascumparat in ultimele luni actiuni de pe Bursa la preturi de circa zece ori mai mici decat cele la care a vandut catre fondurile straine. Compania de foraj Dafora Medias (DAFR), care are si operatiuni in sectorul constructiilor, ajunsese sa valoreze la mijlocul anului trecut circa 300 de milioane de euro. Ascensiunea companiei a inceput in 2006, cand omul de afaceri Gheorghe Calburean, actionarul majoritar, a vandut un pachet semnificativ de actiuni mai multor fonduri de investitii, printre care si Julius Baer International Equity Fund. In urma acestor tranzactii, compania a intrat si in vizorul investitorilor locali, inregistrand o ascensiune spectaculoasa. Valoarea companiei a scazut insa puternic in ultimele luni, in conditiile in care criza din sectorul constructiilor a determinat o stagnare la nivelul profiturilor, aceasta fiind evaluata in prezent la circa 11 milioane de euro, cu 96% mai putin decat in luna iulie a anului trecut. 11 milioane de euro a incasat Calburean in iunie 2006 din vanzarea a circa 17% din companie, iar banii au fost reinvestiti prin majorari de capital. Saptamana trecuta, Calburean a rascumparat de pe Bursa 4 milioane de actiuni pentru circa 54.000 de euro, in conditiile in care pe Bursa s-au transferat circa 55 de milioane de actiuni, reprezentand 5,6% din companie. Cealalta companie a imperiului Calburean, constructorul de conducte magistrale Condmag Medias (COMI), a pierdut 91% din valoarea de piata. Dafora a cumparat in ultimii doi ani 43,66% din Condmag, in timp ce fondurile Julius Baer, MEI si Van Herk au cumparat circa 23% din companie. Valoarea companiei ajunsese la mijlocul anului trecut la 130 de milioane de euro, fata de circa 11 milioane de euro in prezent. Un alt om de afaceri local care a reusit sa castige vanzand scump si rascumparandu-s i actiunile ieftin este Mircea Vescan, principalul actionar al companiei de servicii in sectorul de petrol si gaze Armax Gaz Medias (ARAX). El a rascumparat in luna septembrie circa 0,37% din actiunile ARAX pentru 57.000 de euro, dupa ce vanduse la inceputul lui 2007 un pachet de actiuni. Compania sa valoreaza in prezent 10 milioane de euro, fata de 140 de milioane de euro in vara anului trecut. Compania de prospectiuni geologice Prospectiuni Bucuresti (PRSN), controlata de omul de afaceri Ovidiu Tender, era in urma cu un an cea mai valoroasa companie de pe RASDAQ, cu o valoare de piata de circa 300 de milioane de euro. In prezent, compania mai valoreaza 23 de milioane de euro. O alta vedeta a RASDAQ, constructorul Comnord Bucuresti (COSC), controlat de Sorin Creteanu, a scazut de la circa 200 de milioane de euro la 24 de milioane de euro. Una dintre cele mai lovite companii de pe Bursa este insa dezvoltatorul imobiliar Imotrust Arad (ARCV), a carui capitalizare a scazut de la 120 la 6 milioane de euro. Nu toate fondurile de investitii au vandut insa in aceasta perioada. Unele au profitat de preturile scazute pentru a-si consolida pozitia in actionariat. Este cazul fondurilor olandeze administrate de Middle Europe Investments (MEI), care au cumparat puternic in ultimele luni actiuni la Imotrust, Condmag si Prospectiuni, mizand in continuare pe potentialul de dezvoltare al acestor companii. Fondul britanic RC2 este un alt investitor care a realizat investitii semnificative in ultimele luni. Fondul a cumparat actiuni ale producatorului de lactate Albalact (ALBZ), dupa ce acestea au pierdut circa 78% din valoare, ajungand sa controleze circa 23% din companie. Raul Ciurtin, presedintele companiei, a cumparat la randul sau actiuni, dupa ce vanduse anul trecut. RC2 a cumparat si o participatie de 5,8% din producatorul de cabluri electrice Iproeb Bistrita (IPRU), in conditiile in care valoarea companiei a scazut la 16 milioane de euro, de la 116 milioane de euro in urma cu un an. Companiile cu operatiuni in sectorul imobiliar sau petrolier nu au fost singurele lovite de criza. Retailerul IT&C si de electrocasnice Flamingo International (FLA), una dintre actiunile preferate de fondurile straine de investitii, care ajunsesera la inceputul acestui an sa controleze peste 50% din companie, a pierdut 90% din valoare, fiind evaluata acum la 10 milioane de euro, mai putin decat la listare. In 2005, compania a vandut circa 20% din capitalul social prin oferta publica pentru 12,5 milioane de euro. Fondatorul companiei, Dragos Cinca, a vandut in ultimii ani pachete noi de actiuni pe Bursa. Societatea de intermediere financiara Broker Cluj (BRK) a ajuns de asemenea la valoarea dinainte de listare, fiind evaluata in prezent pe Bursa la 9,3 milioane de euro, in conditiile in care anul trecut valoarea acesteia se apropia de 150 de milioane de euro. Actionarii care au ramas in aceste companii in ultimul an ar inregistra pierderi imense daca ar vinde acum, insa pentru investitorii care dispun de lichiditati scaderile ofera oportunitati foarte atractive de investitii. Cu banii cu care in urma cu un an ar ficumparat una sau doua companii, acum le pot cumpara pe toate 15.