BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Studiu: regăsirea spiritului antreprenorial. Românii, optimişti în 2013

    Am unu din şase români plănuieşte ca anul viitor să-şi încerce norocul în afaceri. “Mai curajoşi sunt bărbaţii, precum şi adulţii de vârsta medie de 25-34 de ani”, spune Manuela Dănilă, senior research executive în cadrul 360insigths. Ea adaugă şi că intenţia de a porni o afacere este mai prezentă mai cu seamă în rândul celor cu studii superioare şi venituri personale mari. Studiul mai indică faptul că, la polul opus, femeile, vârstnicii sau cei cu venituri modeste au elanuri mai reduse în ce priveşte intenţia de a porni o afacere.

    La nivelul general al aşteptărilor pentru anul ce tocmai a început, oamenii se declară optimişti: jumătate dintre românii din mediul urban cred că 2013 va fi mai bun pentru întreaga ţară. Optimismul are cote chiar mai ridicate în ce priveşte aşteptările în plan personal, peste două treimi (69%) spunând că speră să le fie mai bine.

    Dănilă face referire şi la un alt studiu, referitor la percepţia asupra crizei, pe care firma l-a derulat în mai multe valuri, în ultimii ani. Astfel, în 2009 românii auziseră de criză, credeau că s-a instalat şi în România, însă era totuşi departe de ei, neafectându-le universul personal; în plus, credeau că va fi un moment trecător şi afirmau cu optimism că totul se va rezolva în scurt timp.
    În 2010, povesteşte reprezentanta 360insights, după ce încercaseră deja pe propria piele un val de măsuri de austeritate, românii au devenit tot mai conştienţi de amploarea fenomenului şi de faptul că efectele crizei au început să fie prezente în viaţa de zi cu zi. “Panica şi nesiguranţa au reprezentat principalul mod în care românii s-au manifestat în faţa primelor momente de cumpănă economică şi socială”, adaugă Dănilă.

    Un an mai târziu, în 2011, românii au acceptat faptul că recesiunea a ajuns în România, în viaţa lor cotidiană, şi au trecut de la panică la o nouă atitudine, de căutare a soluţiilor care să-i ajute să facă faţă greutăţilor, arată cercetătoarea.Iar dacă la începutul lui 2012 oamenii declarau că s-au obişnuit să “convieţuiască” cu criza, longevitatea fenomenului a făcut povara greutăţilor de zi cu zi din ce în ce mai grea, spune Manuela Dănilă, citând rezultatele studiului.

    Probabil tocmai de aceea, la sfârşitul de 2012, după mai bine de patru ani de impas economic, românii îndrăznesc să prognozeze un viitor mai bun. “La prima vedere poate părea o doză de optimism pueril, însă este mai degrabă vorba de curajul de a spera, de a-şi dori ca lucrurile să revină la cursul normal”, explică reprezentanta 360insights. Faptul că îşi doresc foarte mult o schimbare în bine e întărit şi de faptul că la nivel personal cei 800 de respondenţi ai studiului se aşteaptă la îmbunătăţiri mai mari decât în privinţa evoluţiei generale, la nivelul ţării şi al economiei.

    Mai cu seamă în rândul celor mai tineri, cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani, se regăseşte o atitudine pozitivă, deopotrivă la nivel general, cât şi în viaţa lor de zi cu zi. Pe de altă parte, punctează Dănilă, cei cu vârste mai înaintate (45-64 ani), cei cu nivel scăzut de educaţie şi cu venituri reduse au perspective personale mai pesimiste, aşteptându-se ca în ţară lucrurile să meargă mai bine, însă acest lucru să nu se reflecte în egală măsură şi în viaţa lor. La polul opus, cu cel mai ridicat nivel de încredere în forţele proprii sunt adulţii de 25-44 ani, cei cu venituri peste medie, care consideră că 2013 va fi un an al ascensiunii pe plan personal, chiar dacă pentru România au o prognoză mai puţin optimistă.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în turism?

    VA FI 2013 UN AN MAI BUN PRENTRU TURISM?
    Anul 2013 va rămâne pentru multe dintre pieţele importante care trimit turişti în România, un an cu probleme, în condiţiile existenţei unui număr mare de şomeri în Spania, Italia, SUA, Marea Britanie sau Ungaria. Mai puţin afectate vor rămâne ţările din spaţiul germanic şi Rusia. Grecia nu-şi va regăsi nici în 2013 vechea poziţie pe piaţa internaţională, în timp ce Egiptul va rămâne dezavantajat de tulburările politice interne. Israelienii, o piaţă bună pentru România, vor evita şi anul viitor Turcia şi alte câteva destinaţii în care nu se simt suficient de siguri. Destinaţiile exotice vor rămâne pentru europeni la fel de îndepărtate, ca urmare a creşterii considerabile a preţurilor la bilete de avion. În aceste condiţii, România ar putea să profite de pe urma unor repoziţionări care vor continua şi în 2013 pe piaţa turistică internaţională. Asta s-ar putea întâmpla însă doar dacă se va investi în promovare pe principalele pieţe. Oricum, operatorii care se ocupă de incoming prognozează deja o creştere cu 5-10 % a circulaţiei turistice internaţionale. Pe plan intern, se aşteaptă o scădere a circulaţiei turistice din cauza diminuării puterii de cumpărare a românilor. Se aşteaptă, de asemenea, o serie de falimente ale unor turoperatori care deja au pierderi în ultimii ani. Totodată, ar putea avea loc închideri de hoteluri sau de agenţii.

    O LEGE NOUĂ?
    Viitorul turismului românesc va depinde însă şi de noua lege a turismului, care ar urma să devină funcţională în 2013 şi care poate deveni un stimul sau o frână în dezvoltarea produselor şi regiunilor turistice.
    Dacă turismul a fost “aruncat” în coada unui megaminister şi dacă vor fi propulsaţi politic începători în conducere şi în domeniu, chiar dacă aceştia vor avea bune intenţii, nu vor putea să facă modificările de substanţă de care are nevoie turismul. Vor urma nemulţumiri din partea mediului de afaceri şi de aici vor începe critici, blocaje instituţionale etc. Acestea vor duce la degradarea şi mai mult a imaginii turismului românesc.

    CARE VA FI EVOLUŢIA TARIFELOR?
    Sunt de aşteptat creşteri ale tarifelor pe litoral, din cauza sezonului bun din 2012, dar şi scăderi de preţuri la munte şi în Bucureşti, unde lucrurile nu au mers chiar atât de bine. O noutate va fi, începând din iarnă, deschiderea primelor hoteluri all inclusive la munte, iar din acest an acest tip de turism va lua amploare la mare. Este posibil şi ca o serie de hoteluri de cinci stele să ceară singure declasificarea pentru a putea primi angajaţii multor companii care nu mai au voie să se cazeze la cinci stele. Restul, în lipsa agrementului din staţiuni, depinde doar de starea vremii.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în comerţ?

    CÂTE MAGAZINE SE MAI DESCHID ANUL ACESTA?
    Profi, de pildă, a anunţat că păstrează ritmul de expansiune şi a plănuit să deschidă 45 de magazine, reţeaua urmând să ajungă la circa 200 de unităţi. Mai mult, retailerul va lansa două noi formate de comerţ prin care se va poziţiona în mediul rural şi, respectiv, segmentul magazinelor de proximitate din mediul urban. Una peste alta, cuvântul care defineşte cel mai bine anul 2012 este “expansiune”. Cel mai bun exemplu este Mega Image care a încheiat anul cu 152 de magazine în Bucureşti şi în ţară (117 magazine marca Mega Image şi 35 Shop&Go), în urma unui proces de expansiune agresivă, punctează Adrian Comăneci, manager în cadrul Contrast Management Consulting & Training. El crede că în 2013 expansiunea va continua, însă cu o dinamică mai redusă: “Cred că vom asista la un val de expansiune bazat pe modele de franciză sau colaborare, în special în zona comerţului de convenienţă – pe modelul dezvoltat acum de Mega Image prin formatul Shop&Go”. În plus, pe măsură ce magazinele deschise vor ajunge la maturitate companiile vor putea decide dacă ele au sau nu potenţialul financiar aşteptat. Un alt fenomen care are şanse să câştige din ce în ce mai mult teren este cel al comerţului online.

    S-AR MAI PUTEA SCHIMBA TOPUL COMERCIANŢILOR?
    Cele mai mari surprize din ultimii doi ani le-a produs reţeaua Kaufland, care a reuşit în 2010 să-i devanseze pe francezii de la Carrefour, ajungând pe locul doi, şi în 2011 a detronat de pe prima poziţie Metro Cash & Carry, care a deţinut prima poziţie în top de la intrarea pe piaţă, în 1996. O surpriză în ceea ce priveşte primele 3 sau 4 locuri ar putea s-o producă Auchan, care a preluat anul trecut reţeaua Real de la grupul german Metro. Vânzările cumulate ale reţelei Auchan, ce va îngloba 20 de magazine Real, ar putea depăşi pragul de un miliard de euro, cifră ce o va angaja în cursa pentru locul trei sau chiar doi.

    LA CE PONDERE VOR AJUNGE REŢELELE MODERNE DE COMERŢ ÎN ÎNTREGUL PIEŢEI?
    Extinderea comerţului modern va continua; comercianţii moderni au trecut barierele oraşelor mari şi se îndreaptă spre oraşele mici, cu formate reduse şi servicii adaptate numărului de locuitori de acolo, spune Adrian Comăneci. Ponderea reţelelor moderne de comerţ va fi într-o continuă creştere, acestea câştigând substanţial din cota de piaţă a comerţului tradiţional, mai ales în condiţiile în care comercianţii tradiţionali mici nu mai reuşesc să facă faţă competiţiei. Comercianţii tradiţionali vor fi atraşi în reţele moderne prin francizare (ca modelul La Doi Pasi), iar acest lucru va accelera creşterea cotei de piaţă a comerţului modern. “Cred că la sfârşitului lui 2013 cota comerţului modern va fi de aproximativ 53-55%”, apreciază Comăneci.

    CARE VOR FI PENTRU COMERCIANŢI CELE MAI MARI DIFICULTĂŢI ŞI OPORTUNITĂŢI ÎN 2013?
    “Fiecare comerciant în parte îşi poate crea propriile oportunităţi, iar acestea pot surveni mai ales din crearea de noi servicii”, spune Comăneci. Pornind de la principalele avantaje ale spaţiilor comerciale moderne (proximitatea, diversitatea produselor şi preţuri accesibile), comercianţii pot dezvolta şi aplica strategii care să pună în evidenţă aceste atuuri. “Astfel, se renunţă la de-acum tradiţionala strategie de diferenţiere prin oferta de preţ şi oferta de produse care nu este întotdeauna cea mai eficientă”, explică reprezentantul Contrast Management Consulting. În 2013 încă se păstrează oportunităţile de extindere. Comercianţii pot achiziţiona/închiria în continuare spaţii comerciale la preţuri avantajoase, comerţul modern reuşind să câştige teren în defavoarea comerţului tradiţional care resimte pe deplin scăderea consumului. Totuşi strategia de extindere are şi propriile sale dificultăţi, provenite nu dintr-o inadecvare între strategie – piaţa de retail – consumatori, ci dintr-o creare a unor aşteptări prea mari din partea comercianţilor, spune Comăneci. Mulţi dintre comercianţi se aşteaptă ca investiţiile realizate să aibă rezultate imediate. Însă, de foarte multe ori, profitabilitatea întârzie, fapt ce determină modificarea planurilor iniţiale. Un punct de cotitură pentru comercianţi ar fi găsirea unui echilibru între investiţiile realizate atât în 2012, cât şi în 2013 în direcţia dezvoltării şi extinderii pe de o parte şi consum pe de altă parte, care este într-un moment de stagnare. Ceea ce ar putea reprezenta atât o oportunitate, cât şi o problemă pentru comercianţi este adaptarea la noile tendinţe de pe piaţa de comerţ, spune Adrian Comăneci. Iar unul dintre acestea este comerţul online. “Măsura în care comercianţii reuşesc să se adapteze la acest nou trend depinde de modul în care aceştia îşi construiesc strategia şi gestionează toate activităţile din această direcţie”, adaugă Comăneci.

    NE MAI PUTEM AŞTEPTA LA EVENIMENTE MARCANTE ÎN PIAŢA DE RETAIL, FIE ACHIZIŢII, FUZIUNI, EXITURI SAU INVESTIŢII IMPORTANTE?
    Cel mai important eveniment din 2012 a fost vânzarea Real către Auchan. Tranzacţia va duce la reorganizări şi va afecta destul de multă lume, de la furnizorii de produse până la cei de servicii, spune Cătălin Olteanu, director general la FM Logistic. Anul 2012 a fost marcat de un potop de insolvenţe şi în vreme ce unele se vor rezolva, altele vor duce spre achiziţii, dar e greu de dat acum un pronostic. “Cert este că mă aştept ca în 2013 unele lucruri să se limpezească”, spune Olteanu, care crede că vor apărea şi alianţe sau transferuri de proprietate între firme, fără a se referi la cineva anume. Iar interesul fondurilor de investiţii va fi din ce în ce mai vizibil, nu doar în piaţa de retail. “Pe de altă parte, s-a cam schimbat puterea politică, şi asta va afecta lumea de business – noii conducători vor influenţa un anume grad de suport spre cei ce i-au sprijinit în campanie”, afirmă Olteanu. În plus, recesiunea economică mondială e departe de final, “iar la noi asta e cea mai bună scuză pentru orice trăsnaie le va trece prin minte”.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în agricultură?

    CÂT GRÂU SE VA STRÂNGE ÎN HAMBARELE FERMIERILOR ÎN PRIMĂVARĂ?
    Creşterea ar urma să vină şi în condiţiile în care recolta de grâu din 2012, de 4,7 milioane de tone, a fost şi cea mai mică din ultimii cinci ani. Mai mult, statisticile arată că sunt puţine şanse ca doi ani agricoli slabi să fie consecutivi. Antreprenorii puternici din agrobusiness, printre care se numără şi Adrian Porumboiu, au anunţat deja că grâul creşte în condiţii bune. Astfel, atâta vreme cât condiţiile meteo nu vor da peste cap creşterea grâului pe parcursul următoarelor luni, recolta minimă de grâu
    s-ar putea ridica la 5-6 milioane de tone.

    CUM VA EVOLUA PREŢUL GRÂULUI?
    Toate indiciile venite de pe pieţele internaţionale şi de la marile case de consultanţă agricolă arată că preţul grâului, una dintre cele mai tranzacţionate materii prime agricole de pe pieţele internaţionale, va continua să evolueze şi în acest an pe un trend ascendent. Estimările privind creşterea cotaţiei grâului vin pe fondul unor stocuri diminuate de rezultatele slabe din 2012. În consecinţă, fermierii europeni au însămânţat cu grâu aproape 24 milioane de hectare, un nivel maxim istoric. Creşterea de recoltă preconizată nu va domoli însă creşterea preţurilor în condiţiile în care consumul de alimente va contina să crească atât în Asia, cât şi în Orientul Mijlociu. Cotaţia grâului s-a încadrat pe un trend ascendent încă din 2010. Primul salt s-a produs după ce Rusia, unul din primii trei jucători de pe piaţa agricolă mondială, a interzis exporturile. Al doilea salt a venit anul trecut după ce seceta i-a lovit puternic atât pe producătorii europeni, cât şi pe cei din Statele Unite. În consecinţă, preţurile din România, care urmăresc tendinţa burselor internaţionale, au crescut în doi ani de la 500-600 lei/tonă la 1.000-1.100 lei/tonă de grâu la sfârşitul anului trecut.

    CINE VA JUCA PE PIAŢA DE ACHIZIŢII ŞI FUZIUNI DIN AGRICULTURĂ?
    Investitorii străini vor continua să rămână cei mai activi jucători de pe piaţa de fuziuni şi achiziţii din agricultură având în vedere că antreprenorii locali rămân ţinte tentante pentru grupurile multinaţionale. Mai mult, agricultura şi industria alimentară sunt în continuare dominate de afacerile cu capital românesc. De exemplu, piaţa locală a mezelurilor aşteaptă de ani buni intrarea unui jucător multinaţional, iar piaţa fermelor rămâne una dintre cele mai fragmentate din întreaga economie românească. Fondurile de investiţii, grupurile multinaţionale, dar şi investitori străini de talie mai mică au arătat un apetit crescut pentru preluări; preţurile mici pentru teren îi atrag precum un magnet.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în logistică?

    CARE VOR FI CELE MAI MARI PERICOLE ŞI OPORTUNITĂŢI ÎN 2013 PENTRU ECONOMIE ÎN GENERAL ŞI PENTRU PIAŢA DE LOGISTICĂ?
    “Cam toţi cei veniţi deja îşi propun să crească şi mai sunt şi alţii care bat cu putere la uşa României”, spune Olteanu. Presiunea concurenţială va fi amplificată de presiunea clienţilor, care cer din ce în ce mai mult reduceri de preţuri. Directorul FM Logistic România crede că e posibil să existe transferuri de proprietate în cazul celor care nu mai reuşesc să facă faţă presiunii. “Noi prognozăm o stagnare pe volumele clienţilor de azi – cei ce cresc vor compensa în volum pe cei ce scad. De asemenea, încercăm să aducem clienţi noi şi deja suntem în discuţii avansate cu două firme.”

    VA ADUCE 2013 CEVA NOU PE PIAŢĂ?
    Economia în ansamblu va avea un trend uşor crescător, “cel puţin din cum se vede din biroul meu”, spune Olteanu. Este de aşteptat ca piaţa de logistică să crească; sunt din ce în ce mai multe firme care ori au nevoie să îşi transforme depozitul în unitate de producţie şi externalizează partea de logistică; sunt şi companii care decid să producă local şi exportă – sunt semne clare că scumpirea carburanţilor “nu e doar ciumă pentru noi, poate fi şi benefică, pentru că va creşte costul de transport al Chinei şi automat preţul produselor fabricate acolo”, punctează Cătălin Olteanu. Nu în ultimul rând, faptul că în fiecare zi se deschide câte un nou punct de vânzare, iar retailul modern apare în cele mai nebănuite locuri va fragmenta şi mai mult nevoia de marfă. Ceea ce va însemna un mix mai mare de produse, o creştere a nevoilor de pregătire a mărfurilor. “Noi va trebui să găsim oportunităţile în această lume agitată”, adaugă Olteanu, care mai spune că FM Logistic şi-a bugetat pentru anul viitor o creştere uşoară şi lucrează la un plan pentru a aborda segmente noi de business.

    CE VA INFLUENŢA CEL MAI MULT PIAŢA DE LOGISTICĂ ANUL VIITOR?
    Sistemul circulator al economiei, logistica, este la rândul său sub influenţa directă a mai mulţi factori. Între aceştia, un rol important îl are preţul carburanţilor, dar şi al chiriilor, cursul valutar, în general, orice majorare de cost. Însemnătate pentru domeniu are îmbunătăţirea infrastructurii (chiar şi doar pe alocuri) şi presiunea din ce în ce mai mare pentru un sistem de transport intermodal. În plus, în privinţa plăţilor, tendinţa este ca banii să vină cât mai târziu. “Pur şi simplu contractele se schimbă în direcţia asta, deci nu e ceva neaşteptat. Pe de altă parte, devine o practică din ce în ce mai comună să primeşti un termen de plată la 45-60 de zile. Mă întreb până unde se va merge în direcţia asta, pentru că devine periculos şi incontrolabil”, afirmă reprezentantul FM Logistic.

    CE ELEMENTE DEFINITORII AR PUTEA AVEA 2013?
    În opinia lui Cătălin Olteanu, anul care urmează va fi “cel puţin agitat” şi va fi marcat de ceea ce se numeşte “managementul schimbării”, pentru că multe lucruri se vor schimba. Automobilele vor schimba modelul de business din România, pentru a servi la mai mult decât Dacia/Renault, unităţile de producţie locale vor deveni mai puternice, angajaţii încep să-şi piardă răbdarea din cauză că muncesc mai mult pe mai puţin, enumeră Olteanu. Şi domeniul logisticii se va schimba încet-încet. Vor apărea din ce în ce mai multe segmente de autostradă, ceea ce va schimba modelul de distribuţie. Directorul FM Logistic dă şi un exemplu concret: autostrada Timişoara – Bucureşti ar trebui să aibă 420-450 km, adică trei ore de mers cu autoturismul. În concluzie, numărul pasagerilor dependenţi de avion va scădea. “Aşa şi în transport – viteza medie va creşte de la 35 până pe la 75-80 km/oră şi asta va schimba modul de abordare a relaţiei dintre expeditor şi destinatar.”

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în farma şi sănătate?

    DE CE NU VOM MAI VEDEA CREŞTERI CU DOUĂ CIFRE ÎN 2013 ÎN ŢARA CU CEA MAI MICĂ SPERANŢĂ DE VIAŢĂ DIN EUROPA?
    Prognoza companiilor de cercetare specializate în piaţa farmaceutică pentru 2013 este modestă, de creştere cu doar 1,4% în lei, ceea ce în condiţiile uşoarei deprecieri a leului ar însemna o scădere de 1,3% în euro şi de 1,7% în dolari. Mediul de afaceri se arată însă ceva mai optimist. Jacques Nathan, country manager al Sanofi România, estimează că piaţa de medicamente va creşte cu până la 10% anul viitor, iar pentru firma pe care o conduce aşteaptă un avans mai redus, de 5%, în timp ce Dan Zamonea, şeful Roche România, divizia gigantului farmaceutic elveţian Hoffmann la Roche, estimează că anul acesta va înregistra o creştere similară. Bugetul pentru 2013, încă incert, se anunţă a fi în cel mai bun caz la nivelul din 2012, iar România consumă pe datorie mai mult decât resursele alocate, dar mult sub nevoile de sănătate reale, companiile farma fiind principalii creditori ai sistemului. Termenele de încasare pentru medicamentele compensate ajung la peste 330 de zile, iar suma totală neîncasată trece de un miliard de euro. De cealaltă parte, deschiderile de spitale şi clinici s-au temperat în 2012, iar anul 2013 va fi identic în lipsa unor schimbări ale legii sănătăţii, care să modifice sistemul de asigurări şi felul în care pacienţii pot accesa serviciile medicale. “Finanţarea sistemului sanitar rămâne submediocră, la asta adăugându-se şi fraudarea sa efervescentă din interior; şi de fapt, trecând în revistă mecanismele de control şi finanţare elaborate împreună cu FMI în 2009, vom vedea că în afară de acesta din urmă nu s-a implementat nimic”, rezumă Dragoş Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy.

    SE VOR ACTUALIZA LISTELE DE MEDICAMENTE COMPENSATE?
    Presiunea industriei farmaceutice de a actualiza listele de medicamente cu cele mai recente descoperiri a fost tot mai puternică în 2012, la cinci ani de la ultima împrospătare de către autorităţi a doctoriilor ce ar urma să fie compensate sau gratuite. Industria farmaceutică cere ca moleculele noi să fie finanţate de stat pentru ca mai mulţi pacienţi să se poată trata – o cheltuială de circa 25-45 de milioane de euro anual, care ar urma să fie suportată iniţial chiar de companii, prin suprataxa pe care o plătesc statului pentru depăşirea bugetului alocat medicamentelor. “Noi, producătorii, avem un mare interes să compensăm medicamentul. Dacă nu se compensează nu avem ce să mai căutăm aici. În farmacie se pot vinde şi medicamentele vechi, dar eu, dacă mi-au ieşit medicamentele de sub patent, ce să mai caut? Să vorbesc despre medicamentele pe care le-am inventat acum 20 de ani?”, spunea, în cadrul unui eveniment Business Magazin, Sorin Popescu, şeful comunicării producătorilor internaţionali de medicamente. Iar replica autorităţilor arăta că 2013 ar putea da gura de oxigen pe care o cer companiile. “Există premisele ca pentru anul viitor să avem un răspuns pozitiv privind introducerea medicamentelor pe listele de gratuite şi compensate”, spunea Alexandru Rafila, la acea vreme secretar de stat în Ministerul Sănătăţii”, în timp ce Eugen Nicolăescu, noul ministrul al sănătăţii, vorbea despre introducerea de medicamente noi pe liste “nu ca un subiect, ci ca o normalitate”.

  • Sfaturi şi trucuri pentru un espresso de excepţie

    Traian Ispasiu, CEO Caffe Tabiet

    O cafea de tip espresso are un sistem foarte clar: apa este forţată să treacă prin 7 grame de cafea măcinată fin la o presiune de 9 bari, vreme de 27 de secunde ± 2 secunde. Acest tip de preparare transformă cafeaua proaspăt măcinată într-o băutură cu proprietăţi unice, care nu pot fi găsite niciodată în alte metode. În parametri corecţi, obţinem o băutură ce conţine, între altele, cofeină, acizi, proteine şi zahăr. Deopotrivă obţinem însă şi elemente intangibile compuse din particule de cafea şi bule minuscule de gaz. Ca să folosim un limbaj aproape ştiinţific, un espresso este o emulsie de picături microscopice de ulei dispersate într-o matrice apoasă. Cu alte cuvinte, espresso este un concentrat de sute de parfumuri şi arome eliberate de crema densă. Are o plăcută vâscozitate şi un gust intens care se păstrează chiar şi după ce băutura este înghiţită. Asta este, din punctul meu de vedere, definiţia cea mai potrivită, atât chimică, cât şi logică. Pentru noi, un espresso excelent trebuie să fie asemănător unei poezii: 27 ml de esenţă înconjurată de emoţii delicate, să ne pregătească simţurile şi să ne stimuleze creierul.
    Primul pont: tipul de cafea

    Fără îndoială, în spatele “cortinei” este fundamental să ai o cafea de o calitate extraordinară. Este primul pas de parcurs. Pentru a alege direcţia corectă, este bine de ştiut că planta de cafea face parte din familia Rubiaceae, care are două specii care se comercializează şi se consumă: Coffea arabica (cunoscută îndeobşte drept Arabica) şi Coffea canephora (ştiută drept Robusta). Aceste două specii au, la rândul lor, copii botanici şi hibrizi.

    Cafeaua creşte pe diferite soluri. Este îngrijită, recoltată, spălată, uscată, păstrată şi prăjită în diferite moduri şi poate fi amestecată în tot mai multe feluri. De fapt, doar imaginaţia este limita în posibilele combinaţii ce se pot face din cafele. Pentru prepararea unui espresso, există două variante, în funcţie de “materia primă”, care poate fi “de origine” sau un blend (cafele de origini diferite, specii diferite, amestec). Iar cea mai bună maşină de testat calitatea boabelor de cafea, indiferent că sunt în amestec sau de un singur tip, este OMUL.

    Nu există nicio maşinărie înzestrată cu o capacitate senzorială atât de dezvoltată cum are omul. Bineînţeles, antrenată. “Robusta sau Arabica?” – aceasta este întrebarea! Care este mai bună? 100% Arabica blend sau 80% Arabica amestecată cu 10-20% Robusta? Răspunsul este la fel de simplu ca întrebarea. Consumatorul decide care este mai bună. Ştim, cunoaştem, acceptăm (într-o măsură mai mare sau mai mică) faptul că suntem diferiţi cu toţii, ceea ce este minunat.Primul “truc” pe care îl recomand călduros cafegiilor este să-şi cumpere doar boabe, în cantităţi foarte mici. Cafeaua este perisabilă!

    Al doilea pont: aerul şi apa
    Toate cafelele reacţionează şi sunt influenţate de climă, indiferent de provenienţă sau preţ. Toate. Umiditatea şi temperatura scăzută sunt inamici ai cafelei: în contact cu aerul ea îşi schimbă proprietăţile, lucru care, într-un final, se va simţi în ceaşca de espresso. Cât priveşte apa folosită pentru espresso, vreau să subliniez că este foarte importantă. 98% din şansele unei cafele perfecte depind de apa folosită. Atât de importantă este! Apa trebuie să fie curată, demineralizată, fără miros, fără clor şi fără duritate.

    Al treilea pont: din râşniţă în ceaşcă. Odată aleasă cafeaua, cunoscute secretele de păstrare şi factorii cheie care influenţează gustul, în discuţie intră, în mod obligatoriu, măcinarea şi rolul pe care îl joacă râşniţa în această poveste.Măcinătura pentru espresso este foarte importantă şi foarte precisă. E suficientă o singură schimbare de cuţite în râşniţă pentru ca gustul preparatului final să fie afectat. Măcinătura pentru un espresso trebuie să fie fină, asemănătoare particulelor de sare fină.

    Cât de multă cafea trebuie folosită pentru o ceaşcă de espresso? Doza de cafea măcinată pentru acest tip de băutură este de 6,5-7 grame, cantitate la care se realizează cea mai bună extracţie. Al doilea truc: presarea cafelei. Un truc foarte important folosit de profesionişti şi necunoscut celor mai mulţi pasionaţi este presarea, care în limbajul profesional se numeşte “tamping”. Presarea se face cu ajutorul unei ustensile – presa de cafea, pe care o mai numim şi tamper. Vă recomand să încercaţi, după ce puneţi în espressor cantitatea de cafea potrivită, să folosiţi acest truc. Se formează o pastilă compactă, din care sunt extrase toate aromele faimoasei licori. Un ultim pas este extracţia. Este indicat să puneţi licoarea extrasă într-o ceaşcă dintr-un material bun, cum este porţelanul; ceaşca trebuie să fie curată, uscată şi cu o temperatură de 40 de grade Celsius. Sunt trei indicii care confirmă dacă extragerea este perfectă:
    1. O preinfuzie de 3-5 secunde.
    2. O extragere de 27 secunde.
    3. Cantitatea finală: 27 ml.
    Cu siguranţă există şi alte indicii, dar acestea sunt de bază. Una peste alta, o cafea bună nu este un dat, ci trebuie deopotrivă cunoştinţe, grijă şi (un minim) efort pentru prepararea uneia.
    Cine spune că trebuie să fii barista “oficial” pentru a prepara o cafea sau un espresso ca un profesionist? Fiecare dintre noi poate fi propriul barista. Sunt însă secretele pe care trebuie să le ştiţi şi reguli după care să vă ghidaţi. Iată câteva ponturi pentru un espresso perfect.

  • În vizită la frumoasa din pădurea adormită – GALERIE FOTO

    Ca să ajungi la Neuschwanstein trebuie să iei trenul din München şi să mergi aproape două ore, până în Fussen, un oraş aflat la poalele Alpilor Bavarezi care pare rupt dintr-o pictură în culori vii. La o primă vedere pare că nu vei găsi două case de aceeaşi culoare. Dacă, după multe căutări prin acest orăşel cu străzi întortocheate şi îngus-te, găseşti totuşi, cu siguranţă ele se vor deosebi fie prin picturile pereţilor exteriori, fie prin designul obloanelor.

    Situat la mai puţin de zece kilometri de graniţa cu Austria, oraşul nu atrage prea mult atenţia asupra sa, fiind pus în umbră de mult mai popularul Neuschwanstein, aflat la doar câteva minute de mers cu autobuzul.Nu mulţi sunt cei care se opresc să se plimbe prin centrul istoric – cu puţin efort întregul oraş poate fi inclus în acest centru -, să studieze arhitectura diametral opusă a celor două biserici şi feţele puţinilor localnici aflaţi pe străzi într-o zi de weekend. Fussen este de altfel destinaţia perfectă de weekend pentru germanii şi austriecii din apropiere. Pentru turiştii din restul lumii poate fi o evadare de una-două zile din München şi Innsbruck. Fiecare dintre cele două oraşe este o adevărată perlă arhitectonică ce oferă zeci de obiective turistice, de la parcuri la muzee. Dacă doreşti însă să scapi pentru puţină vreme de agitaţia oraşelor mari şi să te abaţi de la un program de vizite la minut, nu trebuie decât să iei trenul sau maşina spre Fussen.

    Aici, odată ajuns în gară nu trebuie decât să urmezi cursul natural al străzilor şi ai ajuns în centru. Fie că o iei la stânga sau la dreapta nu te poţi pierde, însă poţi rătăci pe străzi ore în şir. Uneori ai impresia că eşti într-o poveste: casele par din turtă dulce precum în Hänsel şi Gretel. Pentru a simţi cu adevărat atmosfera bavareză trebuie să te opreşti într-unul dintre restaurantele sau cafenelele cu specific şi să încerci tradiţionalul wurst şi mult prea cunoscuta bere, fie ea filtrată sau nefiltrată. Deşi eşti în ţara strudelului de mere şi a cârnaţilor, poţi să încerci o pizza, un croissant cu cafea sau un gyros într-unul dintre localurile internaţionale.

    Localurile, indiferent de specific, au un punct comun – sunt decorate cu lemn, mobilate cu lemn şi încălzite cu lemn. Iar dacă în Paris mănânci molecular, iar la Londra fusion, în Bavaria mănânci mult şi bine, indiferent de ce ai în farfurie.Cu stomacul plin poţi să o iei din nou spre gară unde sunt aliniate autobuzele care îşi aşteaptă cuminţi călătorii spre castelul Neuschwanstein şi spre Hohenschwangau. Şi Fussen are propriul său castel, care domenşte de pe un dâmb peste întregul oraş, însă prin comparaţie cu surorile sale mai mari este răţuşca cea urâtă între lebede.

    După zece minute cu autobuzul ajungi la poalele munţilor care ascund cele două castele. Nu eşti în pustiu propriu-zis, dar nu eşti nici într-o zonă locuită. Autobuzul te lasă pe o stradă presărată cu hoteluri, baruri şi cafenele, unde turiştii se odihnesc după expediţia pe munte. De-o parte şi de alta a şoselei care se termină cu un lac stau cele două castele. Ca să ajungi la fiecare dintre ele ai două opţiuni – câteva zeci de minute pe jos sau câteva minute cu trăsura trasă de cai.

    Drumul pe jos nu durează în niciunul dintre cazuri mai mult de 30 de minute – asta dacă nu te opreşti să savurezi încă un wurst pe drum, situaţie în care timpul capătă alte dimensiuni. Prin pădure te întâlneşti cu mulţi asiatici zâmbitori şi cu câţiva europeni care admiră peisajul. În cazul celor din urmă înţelegi mai uşor ceea ce spun.

    Drumul prin pădure către Neuschwanstein îţi permite de multe ori să întrezăreşti castelul, care pare din ce în ce mai pământean pe măsură ce te apropii. De jos, din stradă, îl vezi cocoţat în vârf de munte şi de acolo se uită parcă la tine de sus, la propriu şi la figurat. Când ai ajuns lângă, aerul măreţ este împrumutat de oameni, care privesc măruntele sate din jur. Cel mai bine vezi castelul de pe Marienbrücke, un pod ce pare suspendat în aer între două stânci. Iarna, podul este închis. Este un exerciţiu de curaj să îl parcurgi şi vara, darămite iarna. De aici, castelul pare efectiv că răsare din munte şi astfel capătă un aer şi mai impunător.

    Cu o istorie de 150 de ani în spate, clădirea a văzut multe capete încoronate şi artişti, iar pereţii săi au auzit multe poveşti de dragoste. Construit în cinstea compozitorului Richard Wagner, ca un refugiu pentru Ludovic al II-lea al Bavariei, Neuschwanstein a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru studiourile Disney care au construit “după chipul şi asemănarea sa” palatul Frumoasei din Pădurea Adormită. În fiecare an mai bine de un milion de oameni vin să vadă castelul fanion al Bavariei. Pentru cei care încă mai cred în poveşti, drumul până aici, cu sau fără trăsură, nu poate fi decât o incursiune în lumea basmelor. Toţi ceilalţi au nevoie doar de mai multe exerciţii de imaginaţie.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în infrastructură?

    VOM AVEA INAUGURĂRI DE AUTOSTRĂZI?
    Tot în 2013 ar urma să fie inaugurat şi al doilea pod peste Dunăre între România şi Bulgaria, pe ruta Calafat-Vidin, o investiţie de aproape 300 de milioane de euro realizată în parteneriat de cele două ţări.

    CE LUCRĂRI VOR ÎNCEPE?
    În prima parte a acestui an ar urma să înceapă lucrările pentru construcţia a aproape 100 de kilometri de autostrăzi de pe Coridorul IV paneuropean şi de pe Autostrada Transilvania, cu o valoare de circa un miliard de euro (trei loturi din autostrada Lugoj-Deva, un lot din autostrada Timişoara-Lugoj şi tronsonul Gilău-Nădăşelu). Aceste contracte au o importanţă majoră pentru piaţa construcţiilor, extrem de afectată de criză, în contextul în care vor avea impact nu numai asupra afacerilor constructorilor care le vor realiza, ci şi asupra distribuitorilor de utilaje de construcţii, asupra producătorilor de materiale de construcţii, asupra creşterii locurilor de muncă şi până la urmă asupra consumului din economie.

    Tot în 2013 ar urma să se lămurească problema construcţiei în concesiune a autostrăzilor Comarnic-Braşov, Craiova-Piteşti, respectiv Ploieşti-Focşani. Pentru ultimele două, compania de drumuri deja a publicat anunţuri de intenţie privind construcţia lor, ceea ce înseamnă că foarte curând ar urma să demareze licitaţiile propriu-zise.

    Tot în 2013 ar trebui să fie reluată licitaţia pentru primul tronson al autostrăzii Nădlac-Arad, la care până în noiembrie a lucrat firma Romstrade, controlată de Nelu Iordache, alături de portughezii de la Monteadriano Engenharia e Construcao. Compania de drumuri a decis să rezilieze acest contract în toamna lui 2012, în condiţiile în care au apărut întârzieri la construcţie.

    CE MALLURI ŞI SPAŢII DE BIROURI VOR FI FINALIZATE ANUL ACESTA?
    În 2013 ar urma să se finalizeze centrele comerciale Promenada, dezvoltat de austriecii de la Raiffeisen Evolution, AFI Palace Ploieşti, al companiei israeliene AFI Europe, Uvertura din Botoşani, al omului de afaceri Dănuţ Prisecariu şi Vulcan Value Retail Center al sud-africanilor de la NEPI. La spaţii de birouri, cele mai probabile inaugurări vor fi cea a imobilului Sky Tower şi ale primelor două clădiri din proiectul Floreasca Park din Capitală.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în auto?

    VA MAI CONTINUA “RABLA”?

    Mai mult, cu toate că România are unul dintre cele mai îmbătrânite parcuri auto, vârsta medie fiind de peste 13 ani, 2012 a fost cel de-al optulea an consecutiv cu un program de casare. Premierul Victor Ponta anunţa recent posibilitatea de a modifica programul de casare în 2013, astfel încât să se revină la forma iniţială, cea dinainte de 2010 – doar cel care casează o maşină mai veche de zece ani să beneficieze de prima de casare în valoare de 3.800 de lei. În 2010 guvernul Boc a modificat programul de casare, iar voucherul a devenit transmisibil. Mai mult, pentru o maşină nouă se puteau folosi până la trei astfel de tichete. Odată ce tichetele au devenit transmisibile, s-a format o piaţă “gri” a acestora, iar preţurile au variat, în funcţie de număr, între 1.000 şi peste 3.000 de lei.

    CÂTE MAŞINI VOR MAI PRODUCE DACIA ŞI FORD?

    Cifra de 400.000 de automobile reprezintă pragul care ar trebui depăşit de către Dacia şi Ford. Având în vedere noile modele lansate, în 2013 Dacia ar trebui să producă cel puţin 330.000 de unităţi, iar Ford peste 100.000 de automobile B-Max.

    În fabrica de motoare a Ford România de la Craiova s-au instalat încă din luna august a anului trecut liniile de producţie pentru al doilea motor de 1,5 litri EcoBoost pe benzină. Astfel, uzina de motoare va trece de la un singur schimb la două, în condiţiile în care motorul produs la Craiova şi la Köln echipează unele dintre cele mai bine vândute modele ale constructorului, cum ar fi Focus şi Fiesta. Planul oficial pentru motorul EcoBoost de 1,0 litri este de a se atinge o producţie de 30.000 de unităţi până la finele anului şi de 150.000 de unităţi în 2013, dar cel mai probabil aceste cifre vor fi depăşite.

    Ford va derula investiţii în creşterea gradului de automatizare, pentru a majora producţia într-un singur schimb la 350 – 400 de maşini pe zi. Pe fondul accelerării producţiei în uzina de la Craiova activitatea Ford a influenţat producţia şi exporturile de automobile. Astfel, cu cele peste 21.800 de maşini B-Max produse la Craiova anul trecut, Ford a reuşit să susţină producţia totală de autoturisme. În timp ce Dacia a produs în intervalul ianuarie-octombrie 245.100 de maşini, în scădere cu peste şase procente faţă de perioada similară a anului precedent, numărul de maşini asamblate a crescut cu două procente faţă de 2011.

    VA REVENI PE CREŞTERE PIAŢA AUTO?

    În ultimii cinci ani piaţa auto a pierdut mai bine de 80% din vânzări, de la un volum de peste 315.000 de autoturisme comercializate în 2007 la mai puţin de 70.000 în 2012.

    Cum cererea din partea persoanelor fizice este aproape zero, salvarea dealerilor o reprezintă clienţii de flote. Ponderea clienţilor de flote este în prezent de 60%, adică un record – pentru comparaţie, în 2009 cei care cumpărau mai mult de trei maşini însemnau 35% din business. Dacă luăm în calcul şi persoanele juridice care cumpără maşini, indiferent de numărul lor, ponderea urcă la 80%.

    Singurul segment al pieţei auto locale care a crescut în ultimii ani cu o medie anuală de două cifre a fost leasingul operaţional, serviciul prin intermediul căruia companiile închiriază flote auto. Piaţa de leasing operaţional a crescut în primele nouă luni ale lui 2012 cu 14% faţă de perioada similară a anului trecut, la un volum de 41.500 de unităţi, potrivit statisticilor Asociaţiei Societăţilor de Leasing Operaţional, iar estimarea pentru tot anul viza o trecere de pragul de 42.000 de maşini în administrare.