BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Cum desluşeşte Barcelona viitorul recompenselor corporatiste

    ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)

    EIBTM SE CONSTITUIE CA AL DOILEA MARE TÂRG EUROPEAN DE PROFIL, dupa IMEX din Frankfurt. Specializat numai pentru călătoriile de business, evenimente şi corporate incentive, EIBTM este o manifestare de amploare la care participă, ca expozanţi, agenţi de top specializaţi pe acest gen de produse. Târgul nu este destinat publicului larg, ci doar specialiştilor din domeniu, expozanţi sau vizitatori. Vizitatorii sunt aşa-numiţii “hosted buyers”. Un hosted buyer este de fapt un vizitator cu potenţial mare de achiziţie a produselor prezentate de expozanţi. Chiar eu am fost, la această ultimă ediţie din decembrie 2012, hosted buyer şi am avut întâlniri cu prestatori de incentive şi evenimente din 15 ţări de pe toate continentele.

    Pentru a înţelege mai corect specificul domeniului, e bine să ne întrebăm care este diferenţa dintre un program de grup pentru turişti de vacanţă şi un program de grup de corporate incentive. Ei bine, diferenţa majoră rezidă în principal din complexitatea şi creativitatea punctuală şi foarte personalizată a unui program de incentive care trebuie să fie conceput în mod unic pentru fiecare client în parte şi ale cărui activităţi se concentrează pe durata câtorva zile. Statistic vorbind, un program de incentive se desfăşoară cam în trei până la cinci zile, dar ponderea cea mai mare, cam de 80%, este pentru programele scurte.

    CU TOŢII NE DORIM, în funcţie desigur şi de buget, să ne recompensăm angajaţii sau clienţii într-un mod cât mai plăcut astfel încât să avem atât angajaţi multumiţi şi motivaţi, cât şi clienţi fideli. Pentru acest lucru companiile alocă bugete semnificative an de an, ca urmare programele de incentive derulate ar trebui să aducă un plus de valoare atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere creativ. Ce îi trebuie unei companii potente financiar şi care alocă bugete importante pentru acţiuni tip incentive se numeşte furnizor calificat. Un furnizor calificat este un organizator de evenimente profesionist, informat şi conectat în permanenţă la comunitatea internaţională a organizatorilor de evenimente, este un organizator creativ şi, nu în ultimul rând, un partener al clientului. Un furnizor calificat chestionează formal şi informal clientul, îi află nevoile şi aşteptările cu privire la viitorul eveniment, îi înţelege angajaţii şi clienţii. Furnizorul calificat realizează astfel un profil şi pe baza acestuia construieşte variante de ofertă pe care le discută cu clientul. Evident că bugetul contează, costul evenimentului contează, dar numai începând din acest punct.

    Din păcate, în România, această abordare, unica profesionistă, este prea puţin luată în considerare; există un mare număr de agenţii de turism, agenţii de organizare de evenimente sau de publicitate care, în stilul nostru specific, afirmă că se pricep la evenimente de orice gen şi evident că nu de puţine ori clienţii au fost nemulţumiţi de modul cum s-a desfăşurat evenimentul, de calitatea hotelului, restaurantelor, serviciilor şi, nu în ultimul rând, de asistenţa acordată în timpul desfăşurării evenimentelor.

    SUNT TOTAL ÎMPOTRIVA AFIRMAŢIILOR POTRIVIT CĂRORA FIRMELE BENEFICIARE DE EVENIMENTE, incentive etc. se orientează numai după costul evenimentului şi îşi aleg furnizorii în urma unor licitaţii în exclusivitate pe baza criteriului preţ. Furnizorii de servicii de organizare de evenimente sunt vinovaţi. Ei, în primul rând, nu îşi cunosc meseria, ei nu au format o cultură în piaţă astfel încât potenţialii clienţi să fie informaţi cu privire la modul în care trebuie abordate lucrurile şi astfel să îşi cheltuiască cu adevărat cu folos banii investiţi.

  • România priveşte de pe margine în terenul inovaţiei mondiale

    TEHNOLOGIA BENZII MAGNETICE FOLOSITĂ LA CARDURI, codul de bare universal al produselor, primul smartphone sunt câteva dintre realizările companiei americane International Business Machines (IBM), care ocupă de 20 ani primul loc în topul inventatorilor mondiali IFI Patent Intelligence. Cu 6.478 de brevete aprobate în 2012 în SUA, IBM conduce clasamentul în care se află alte nume mari ale industriei tehnologice, cum ar fi compania coreeană Samsung, cele japoneze Sony, Canon sau Panasonic, companiile americane Microsoft, Apple sau Hewlett-Packard, Siemens sau Bosch din Germania. Iar contextul în care acestea conduc clasamentul nu este întâmplător deoarece “campionii inovaţiei” fac parte din ţările-lideri în structurarea mediului necesar promovării inovaţiei, potrivit unui studiu global iniţiat de General Electric şi realizat de compania de cercetare StrategyOne. Mai mult de 3.000 de directori executivi din 25 de ţări au trimis la concluzia că SUA, Germania şi Japonia se bucură de cele mai multe politici de încurajare a inovaţiei. Studiul s-a bazat pe cinci repere: mediul strict de reglementare al autorităţilor şi modul în care acestea promovează şi investesc în programe care ar putea ajuta inovaţia, factori pe care companiile nu îi pot controla, cum ar fi tipurile de finanţare de capital disponibile şi gradul de accesibilitate a creditelor, promovarea de către firme a unui mediu inovator în propria organizaţie şi calitatea pregătirii profesionale şi educaţiei din fiecare ţară.

    Concluzia la care s-a ajuns este că mediul de business global este supus unui adevărat “vertij” cauzat de încetinirea creşterii economice, dezvoltarea tehnologiilor într-un ritm rapid, precum şi concurenţa care vine din interiorul şi exteriorul pieţelor. Astfel, ritmul inovării a devenit o provocare pentru economiile locale şi îi plasează pe liderii din afaceri într-un conflict: pe de o parte, îşi doresc acces la pieţele globale şi promovarea inovaţiei specifice lor, dar în acelaşi timp sunt conştienţi de provocările concurenţei globale pe piaţa lor şi ar vrea să fie protejaţi de acestea. Totuşi, 91% dintre executivii interogaţi consideră inovaţia o prioritate strategică pentru companiile pe care le conduc, în timp ce 30% dintre ei cred că creşterea concurenţei şi ritmul accelerat al progresului tehnologic au un impact negativ. Colaborarea dintre ţări ar reprezenta un motor al succesului în afaceri prin accesul la noi tehnologii şi posibilitatea de a intra pe noi pieţe, 90% dintre respondenţi considerând colaborarea esenţială pentru continuarea inovaţiei. Cele mai mari piedici în această direcţie sunt furtul de proprietate intelectuală, lipsa de încredere şi teama braconajului de talente.

    Cert este că tendinţa generală a modelelor de afaceri este inovaţia, iar un rol esenţial în dezvoltarea acesteia îl reprezintă sprijinul guvernului şi al politicienilor. Modul în care ei ar trebui să acţioneze ar fi prin educarea şi dezvoltarea specialiştilor – 76% din directorii executivi doresc ca politicienii să încurajeze antreprenoriatul astfel încât să se creeze o legătură mai puternică între companii şi educaţie, – dar şi prin combaterea birocraţiei şi rutinei administrative, în special în privinţa accesării fondurilor şi stimulentelor, precum şi prin protejarea secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale.

    PRINCIPALELE GRIJI ALE EXECUTIVILOR SUNT CELE LEGATE DE PREGĂTIREA FORŢEI DE MUNCĂ ŞI DE MOBILITATEA TALENTELOR, la nivel global începând cursa pentru atragerea celor mai bine pregătiţi şi mai valoroşi angajaţi. Tendinţa spre măsuri protecţioniste a managerilor din întreaga lume vine în contextul în care ei manifestă o atitudine precaută şi chiar o oarecare teamă din cauza creşterii econonomice lente, potrivit economistului-şef al General Electric, Marco Annunziata: “Este un rezultat extrem de neaşteptat, deoarece ştim că inovaţia încurajează productivitatea, care este motorul cheie al creşterii economice”. Tendinţa spre măsuri protecţioniste a corporaţiilor este o soluţie simplă, dar antiproductivă. Dacă România nu a fost inclusă în “Barometrul Inovaţiei Globale”, în studiu au fost incluşi directori executivi din Polonia, considerată “un exemplu bun” pentru ţările din Europa Centrală şi de Est datorită modului în care managerii încearcă să rezolve problema birocraţiei şi să creeze un mediu mai flexibil pentru inovaţii. O particularitate a regiunii este dată de nivelul ridicat al “apetitului şi sprijinului populaţiei pentru companiile care doresc să inoveze”. Potrivit oficialilor General Electric, succesul companiilor prin inovaţie necesită sprijin din partea autorilor de politici şi a societăţii civile şi poate avea un impact pozitiv asupra economiei, dar şi asupra bunăstării generale şi nevoilor umane ale populaţiei.

  • Bătălia site-urilor de recrutare pe locurile de muncă tot mai puţine

    CREATE CA O ALTERNATIVĂ PRIVATĂ ŞI MODERNĂ A AGENŢIILOR PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, site-urile de recrutare au devenit o sursă profitabilă de venit pentru antreprenorii români din online.Deşi anii de criză au redus masiv din cheltuielile cu forţa de muncă, companiile au preferat să renunţe la serviciile agenţiilor de recrutare sau ale headhunterilor, dar nu şi la serviciile site-urilor de recrutare. Motivul? Sunt mai ieftine, oferă acces la o bază de date de milioane de CV-uri, au interfaţa “prietenoasă” şi sunt uşor de achiziţionat.

    “Lupta” cea mai mare se dă între doi jucători de pe piaţa de recrutare online, eJobs şi BestJobs, care au împreună afaceri de aproape 5 milioane de euro. Nu se ştie însă cu exactitate ce cotă de piaţă are fiecare jucător din recrutarea online, având în vedere că raportările jucătorilor mai mici se fac pe entităţi juridice care desfăşoară şi alte activităţi.NUL DINTRE CEI MAI MARI ŞI CEI MAI VECHI JUCĂTORI DE PE PIAŢA DE RECRUTARE ONLINE ESTE EJOBS, site-ul administrat de compania cu acelaşi nume, care are în prezent 2,5 milioane de CV-uri active, din care aproape jumătate au fost înregistrate de la începutul crizei.

    “Peste 90.000 de companii au folosit serviciile de recrutare eJobs în perioada 2008 – 2012 cu scopul de a găsi cei mai potriviţi candidaţi. Numărul posturilor pentru care s-a recrutat pe eJobs în această perioadă (2008 – 2012) depăşeşte pragul de 1,2 milioane”, spune Laura Chilom, PR executive în cadrul eJobs, site-ul administrat de Ejobs Group, companie cu afaceri de 2,4 milioane de euro în 2011, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. Reprezentanţii site-ului estimează că eJobs are cotă de piaţă de 60% în recrutarea online.

    Principalul competitor al eJobs este BestJobs, site-ul administrat de compania BestJobs Recrutare, deţinută de antreprenorul Călin Fusu, care estimează că site-ul are o cotă de piaţă de 50%. Cu peste 2 milioane de CV-uri în baza de date, BestJobs are servicii de publicare a anunţurilor de muncă, căutarea de CV-uri în baza de date şi servicii de promovare a angajatorilor.

    ESTIMĂM O CREŞTERE A ECONOMIEI ŞI ÎN CONSECINŢĂ O CREŞTERE A NUMĂRULUI DE ANGAJATORI ŞI DE LOCURI DE MUNCĂ OFERITE. Preocupările BestJobs în acest an sunt, în primul rând, varianta mobilă atât pentru candidaţi, cât şi pentru angajatori şi simplificarea produsului pentru a fi şi mai util firmelor mici şi mijlocii din România”, a spus Călin Fusu, care spune că vânzările BestJobs din 2012 au fost de aproximativ 3,3 milioane de euro. În 2011, BestJobs Recrutare a avut o cifră de afaceri de 2,9 milioane de euro, potrivit lui Fusu. Recrutarea online este folosită de majoritatea departamentelor de HR din companii şi este o modalitate avantajoasă, pentru că are un cost mai redus decât celelalte tipuri de recrutare, oferă acces la o bază de date mult mai mare şi posibilitatea de a aborda persoane care nu au candidat pentru poziţia oferită.

    “Criza economică s-a resimţit la nivelul pieţei de recrutare online, iar acest lucru s-a datorat faptului că numărul cererilor de recrutare a scăzut şi, în consecinţă, a scăzut şi numărul anunţurilor postate pe aceste site-uri. Pe primele locuri în ceea ce priveşte domeniile în care există cele mai multe oferte de locuri de muncă în online sunt retail, software, industrie/producţie, telecomunicaţii şi construcţii”, a spus Cristian Bişa, proprietarul companiei Business Management Technologies. Compania sa administrează platforma de consultanţă www.manageranticriză.ro, care a realizat un studiu despre evoluţia pieţei de recrutare de la începutul crizei până în prezent.

  • Povestea miliardarilor nevăzuţi care hrănesc milioane de români

    OTTO BEISHEIM
    VÂRSTĂ: 89 de ani.
    AVERE (FORBES): 3,3 miliarde dolari.
    SURSĂ AVERE: retail, a fondat grupul Metro A.G.

    Drumul germanului Otto Beisheim către lumea miliardarilor lumii începe în 1964, când a fondat alături de familiile Schmidt-Ruthenbeck şi Haniel grupul german de comerţ Metro A.G., unul dintre cele mai mari din Europa, cu afaceri de 66,7 mld. euro anul trecut. Unul dintre miliardarii discreţi ai Germaniei şi ai lumii, Beisheim a fost puţin vizibil în reviste şi ziare, fie ele şi de specialitate.

    Astfel, informaţiile legate de viaţa sa sunt limitate. După cel de-al Doilea Război Mondial – la care a luat parte înrolându-se în armata lui Hitler, potrivit unor informaţii din presa germană care nu au fost însă niciodată confirmate de miliardar – Otto Beisheim a fost director general al unei companii din domeniul electricităţii. Ulterior, a pus bazele propriului său business, grupul Metro A.G. pe care l-a şi condus din poziţia de director executiv. În timpul şefiei sale grupul german a ajuns unul dintre cele mai puternice la nivel european.

    Beisheim controlează astăzi 10% din totalul acţiunilor grupului de comerţ care deţine în portofoliu lanţurile Metro Cash & Carry, Real (hipermarketuri), Media Markt şi Saturn (electrocasnice) şi Galeria Kaufhof (centre comerciale). În ultimii ani omul de afaceri a decis să vândă treptat din acţiunile deţinute în cadrul grupului de comerţ, atenţia sa orientându-se spre alte domenii.
    Astăzi, miliardarul administrează Beisheim Holding Schweiz AG, care investeşte în companii de IT şi tehnologie. El mai deţine Beisheim Center, un complex de apartamente, clădiri de birouri şi două hoteluri de cinci stele (Ritz-Carlton şi Marriott) în Berlin.

    Pasiunea sa pentru case nu se limitează doar în a le construi, miliardarul deţinând proprietăţi în Elveţia, Franţa (Paris) şi Germania (Rottach-Egern).
    Germanul este de asemenea un cunoscut filantrop, el finanţând mai multe grădiniţe şi cluburi sportive. Tot el a finanţat în urmă cu circa 20 de ani o şcoală de management care astăzi îi poartă numele, WHU – Otto Beisheim School of Management.

    ACŢIONARI METRO AG: Familiile Haniel and Schmidt-Ruthenbeck (50,01%), Otto Beisheim (9,97%), Acţiuni libere la tranzacţionare (40,02%).
    METRO A.G. ÎN ROMÂNIA: 32 de magazine Metro.

  • Ce ne spune întărirea leului despre economia românească

    CINE GHICEŞTE CÂND A FOST SPUSĂ FRAZA URMĂTOARE NU CÂŞTIGĂ NICIUN PREMIU, dar dovedeşte sigur o memorie bună: “Atât aprecierea abruptă a monedei, cât şi importul inflaţiei generează costuri. Nicio economie emergentă nu îşi permite să neglijeze unul dintre cele două costuri – erodarea competitivităţii şi creşterea inflaţiei, iar provocarea pentru politica monetară constă în evaluarea corectă a acestora şi concentrarea atenţiei asupra indicatorului cu costurile asociate cele mai mari”.

    Era guvernatorul Mugur Isărescu în urmă cu doi ani, când constata cât de repede s-a schimbat paradigma de la un an la altul şi că după ce BNR avusese de-a face în 2010 cu presiuni de depreciere a leului, primele luni din 2011 au reînviat, deşi la alte proporţii, problema din 2005-2008, când intrările masive de capitaluri apreciaseră excesiv leul, ceea ce a ajutat iniţial la scăderea inflaţiei, dar a sfârşit prin a lovi în exporturi.

    La momentul când vorbea Mugur Isărescu, toate astrele le surâdeau activelor româneşti, adică leului şi titlurilor de datorie: investitorii se convingeau că măsurile de ajustare fiscală rapidă convenite cu FMI au efect, iar banii pentru investiţii de portofoliu circulau cu avânt prin lume şi ajunseseră în sfârşit şi la activele socotite marginale şi riscante din pieţe ca România. Avântul se explica prin stimulentele monetare aruncate în joc de Rezerva Federală a SUA în precedenţii doi ani pentru a urni economia şi care au avut ca efect nu doar o calmare a pieţelor, ci şi o migrare a capitalurilor speculative spre pieţele emergente, cu randamente mai mari, unde au provocat aprecieri dureroase ale monedelor şi au exportat inflaţia pe care, în lipsa acestui debuşeu extern, ar fi urmat s-o sufere SUA.

    Aceeaşi situaţie ca în 2011, dar la o scară mult amplificată, o avem acum: absolut toţi analiştii şi comentatorii financiari străini laudă România pentru calitatea şi continuitatea ajustării fiscale şi pentru stabilitatea politică realizată foarte rapid după alegeri, în timp ce afară, investitorii cu munţi de lichiditate nefolosită se orientează iarăşi spre pieţele emergente şi de frontieră, pentru că stimulentele monetare fără precedent angajate anul trecut de Rezerva Federală şi de BCE le-au risipit teama de o nouă criză.

    “Perspectiva de creştere economică pentru pieţele emergente e luminoasă, aversiunea faţă de risc a scăzut semnificativ în ultimele luni, iar condiţiile monetare pe pieţele mature rămân excepţional de permisive”, notează Institutul Internaţional de Finanţe în raportul publicat săptămâna trecută, care estimează, în particular, că fluxurile de capital privat spre Europa Emergentă (de la fonduri de investiţii, bănci, investitori direcţi) vor creşte anul acesta la 220 mld. dolari faţă de 192 mld. dolari în 2012 şi 210 în 2011, urmând ca la anul să ajungă la 237 mld. dolari. Noul avânt este atât de vizibil, încât oficiali bancari europeni şi ai FMI au reînceput să vorbească despre pericolul unui “război valutar global” şi despre introducerea de controale asupra fluxurilor de capital în ţări din Asia sau America Latină.

    PENTRU ROMÂNIA S-A VĂZUT BINE CE AU ÎNSEMNAT TOATE ACESTEA PÂNĂ ACUM (VEZI GRAFICE PAG. 9 ŞI 25). Faptul că a scăzut percepţia de risc a adus o năvală a străinilor pe titlurile de stat şi obligaţiunile guvernamentale scoase la vânzare de Finanţe, soldată cu o scădere a costurilor de îndatorare ale statului şi cu o majorare a scadenţelor la care statul se îndatorează. Săptămâna trecută, de pildă, Finanţele au vândut titluri de stat pe zece ani în valoare de 1,1 mld. lei, mult peste suma pe care şi-o planificaseră (600 mil. lei) la un randament mediu de 5,71%, în timp ce la 17 ianuarie, statul a obţinut cel mai mic randament înregistrat vreodată pentru obligaţiunile în lei pe cinci ani – 5,4%.

    Cum ştim, momentul coincidea cu includerea leului în indicele global JP Morgan care măsoară performanţa obligaţiunilor emise de pieţele emergente, un anunţ evident pozitiv pentru activele româneşti. Pe acest fundal, strategia MF de a vinde sume mai mari la costuri în uşoară scădere “va menţine probabil la niveluri ridicate pentru mai mult timp interesul investitorilor străini şi locali pentru titlurile de stat în lei”, apreciază Mihai Ţânţaru, economist la ING Bank România.

  • Ai o întrebare? Avocatul îţi răspunde! Cât durează înfiinţarea unei societăţi

    Asistenţa juridică oferită de numeroase cabinete de avocatură cu o vastă experienţă în întocmirea dosarelor de înregistrare pentru firme este un mare ajutor. Însă unii antreprenori doresc să economisească suma plătită pentru onorariul experţilor juridici. În acest caz, fondatorii societăţii vor fi nevoiţi să obţină următoarele documente oficiale depuse în dosarul de înmatriculare personal:

     copie de pe actul de de identitate/paşaport al asociaţilor plus două copii xerox;

     copie de pe actul de identitate/paşaport al administratorului plus două copii xerox;

     dovadă pentru rezervarea denumirii şi a emblemei societăţii;

     copie de pe Actul de Spaţiu (contract de închiriere, comodat etc.), o copie de pe actul de identitate al proprietarului;

     acordul asociaţiei de locatari/proprietari şi al vecinilor;

     dovada pentru depunerea capitalului social la o bancă;

     declaratia pe propria raspundere a asociatilor si a administratorului care confirma faptul ca persoanele respective pot detine functia de asociat/administrator in cadrul societatii respective si nu au antecedente penale (acte autentificate de un notar public);

     Actul Constitutiv al firmei care va contine: denumirea firmei, informatii privind sediul social, datele personale ale asociatilor si ale administratorului, durata societatii etc. (document autentificat de un notar public). In linkul urmator gasiti informatii utile despre ce trebuie sa contina actul constitutiv: http://www.avocat-firme.info/ce-trebuie-sa-cuprinda-actul-constitutiv-al-unui-s-r-l.html

    In anumite situatii se vor solicita si alte documente importante pentru a garanta desfasurarea legala a activitatii economice in cadrul firmei respective. In majoritatea cazurilor incheierea Actului de Spatiu respectiv obtinerea acordului vecinilor si ai asociatie de locatari necesita cel mai mult timp. Specialistii in domeniul legal ofera asistenta juridica persoanelor care doresc sa evite neplacerile generate de obtinerea aprobarii vecinilor din cladirea cu locuinte unde se va afla sediul social al firmei precum si de statul la rand.

    Adunarea documentelor necesare pentru inregistrarea societatii va lua cel putin trei zile. Aceasta procedura este urmata de depunerea dosarului de inmatriculare la Oficiul National al Registrului Comertului. Potrivit statisticilor un judecator-delegat din cadrul O.N.R.C. va pronunta decizia de aprobare sau respingere a inregistrarii societatii in 3 zile lucratoare.

    Fondatorii intreprinderii vor putea ridica certificatele constatatoare care tin locul autorizatiilor ( in cazul in care firma nu desfasoara o activitate care sa aiba un impact negativ asupra mediului) respectiv certificatul de inregistrare al societatii de la sediul oficiului Registrului Comertului.

    Chiar daca de la momentul obtinerii certificatelor de inregistrare, societatea poate sa isi inceapa activitatea, asociatii sunt obligati sa obtina mai multe detalii importante pentru a asigura calitatea legala a activitatii economice precum: stampilele, facturile, chitantele si alte avize si autorizatii.
    Potrivit specialistilor stampilele si facturile personalizate se pot obtine in cateva zile.

    Intreprinzatorii vor mai avea nevoie de cateva zile sau saptamani pentru a finaliza toate operatiunile legale pentru a evita neplacerile generate de controalele facute de organele de inspectie fiscala.

    Alte informatii suplimentare:
    – Care sunt costurile de infiintare a firmei?
    – Care sunt avantajele infiintarii unui SRL-D?
    – Cum pot infiinta o firma daca nu am sediu social?

    Aflati pe www.avocat-firme.info

    Acest articol v-a fost oferit de Cabinet de avocatura Leonte Oana Madalina
    Web:     http://www.avocat-firme.info
    Tel: 0722 236 175
    Email:     office@avocat-firme.info

  • Locuri unde iţi poti petrece o vacanţă de vis – GALERIE FOTO

    Le puteţI vedea şI voi dacă veţI avea şansa să ajungeţI în aceste locuri de o frumuseţe aproape ireală, potrivit quora.com.

  • Ce se ascunde în spatele spaţiilor comerciale goale dintre pieţele Romană şi Unirii

    ESTE O SITUAŢIE DE TIPUL «OUL SAU GĂINA». Comercianţii vor să vadă un trafic pietonal intens pentru a alege această zonă pentru magazinele lor reprezentative, iar consumatorii vor să aibă o selecţie largă de magazine pentru a-şi petrece timpul liber”, explică Luiza Moraru, head of retail department în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România. Drumul ce leagă Piaţa Unirii de Piaţa Romană este populat de retaileri mici, de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii. Kenvelo este singurul retailer mare care şi-a încercat norocul în zonă, însă el s-a poziţional la intrarea în Centrul Istoric, kilometrul zero al distracţiei bucureştene şi o zonă zilnic vizitată de zeci sau chiar sute de mii de per-soane. Nu toată zona se bucură însă de acelaşi trafic. “Momentan, cel mai important factor care împiedică zona să devină un pol de shopping este lipsa unui trafic pietonal intens, dar acest lucru ar putea fi rezolvat prin crearea unor spaţii noi de parcare în zonele respective”, explică Luiza Moraru. Ea spune însă că în ultima perioadă Bulevardul Magheru a beneficiat de un interes crescut din partea dezvoltatorilor atât de spaţii de birouri, cât şi de retail.

    LA RÂNDUL SĂU, Estera Enache, senior consultant în cadrul departamentului de retail al DTZ Echinox, afirmă că deşi pe aceste artere vizibilitatea este foarte bună, traficul se concentrează în apropierea staţiilor de metrou şi a staţiilor de transport public, iar acest lucru se reflectă în gradul de ocupare a spaţiilor şi influenţează chiria solicitată pe metru pătrat. “Cu cât un spaţiu comercial este mai apropiat de intersecţie şi beneficiază de un trafic mare, cu atât este mai atractiv şi se ocupă mai repede.” Ea dă exemplul Pieţei Romane unde deja sunt prezente mai multe branduri de modă precum Stefanel, BSB, Nissa, Calzedonia şi Terranova. De asemenea, zona reprezintă un pol important pentru segmentul de restaurante fast food, în zonă fiind prezenţi cei mai mari doi jucători, McDonald’s şi KFC.

    LA CAPĂTUL CELĂLALT AL DRUMULUI SE AFLĂ UNIREA SHOPPING CENTER, un centru comercial care stă mărturie pentru perioada dinainte de ’89, dar a cărui înfăţişare s-a schimbat odată cu vremurile. Pentru că la parterul magazinului sunt aliniaţi cei mai mari jucători din industria modei, în frunte cu Zara şi H&M.”Retailul rămâne în continuare concentrat în centre comerciale. Acestea din urmă dispun de spaţii ce pot acomoda orice tip de activitate”, spune Cristina Burlacu, reprezentanta departamentului high street retail al Cushman & Wakefield.

    Dacă în centrele comerciale mixul de chiriaşi este stabil, în privinţa spaţiilor stradale situaţia încă nu s-a stabilizat, pentru că sunt multe spaţii comerciale care îşi schimbă frecvent chiriaşii şi domeniul de activitate, explică ea. Pentru ca zona să se transforme într-o arteră comercială după modelul celor din Occident, Cristina Burlacu este de părere că primul pas ar fi ca “retailerii mari de modă să ocupe zonele stradale cu trafic important. Apoi, în jurul lor se va crea un pol de retail cu domenii variate de activitate”. În opinia ei, ideal, în zonele stradale cu trafic intens ar trebui să existe aceleaşi activităţi ca într-un centru comercial, respectiv îmbrăcăminte, încălţăminte, cosmetice, accesorii, cafenele, restaurante şi servicii.

    TOTUŞI, Andrei Văcaru, head of retail consultancy în cadrul Jones Lang LaSalle România, găseşte o serie de motive pentru a explica starea actuală a arterei. Primul pe care îl menţionează este lipsa unui management unitar al zonei. “Fiecare spaţiu are un alt proprietar, interesat să-şi maximizeze venitul propriu, iar autorităţile locale nu depun niciun efort pentru transformarea zonei într-o destinaţie de retail.” Mai mult, zona nu respectă standardele retailerilor mari de fashion în ceea ce priveşte traficul, locurile de parcare, calitatea clădirilor, suprafeţele şi structura acestora. “În ciuda scăderilor importante din ultimii ani ale nivelului chiriei în zonă, brandurile de fashion care ocupă suprafeţe mari pot obţine condiţii mai bune în centrele comerciale, unde proprietarii sunt interesaţi de prezenţa acestora pentru a-şi îmbunătăţi mixul de chiriaşi.” Potrivit ultimelor date ale Cushman Wakefield, chiria pentru spaţii prime (cel mai bine poziţionate) pe Bulevardul Magheru era în toamna lui 2012 de 55 euro pe metru pătrat. În centrele comerciale retailerii mari negociază chirii procentuale din vânzări, pentru ancore procentul fiind de regulă sub 10, chiar sub 5%, potrivit surselor din piaţă. “Din cauza celor de mai sus nu există retaileri ancoră în această zonă (dintre Piaţa Romană şi Piaţa Unirii, n. red.), ceea ce limitează foarte mult interesul retailerilor ce ocupă spaţii mai mici”, completează Andrei Văcaru. Mai mult, el este de părere că perioada următoare nu va aduce schimbări importante pe bulevardele Magheru şi Brătianu. “Cred că Centrul Vechi şi Calea Victoriei au mai multe şanse de a atrage în viitorul apropiat nume noi de fashion.” Până când actorii principali intră în scenă, actorii mici va trebui să întreţină spectacolul pe artera comercială ce leagă Piaţa Unirii de Piaţa Romană.

  • Cele mai periculoase linii aeriene din lume (GALERIE FOTO)

    Clasamentul celor mai periculoase zece linii aeriene este realizat de The Jet Airliner Crash Data Evaluation Centre (JACDEC) care colectează anual informaţii despre incidentele şi securitatea aeronavelor de pe 60 de linii comerciale în ultimii 30 de ani şi le include în raportul Airline Safety Ranking.

    Anul trecut, de pildă, au fost înregistrate în medie un accident fatal la fiecare 2,5 milioane de zboruri, ceea ce face din 2012 anul cu cel mai ridicat grad de siguranţă a zborurilor cu avionul din 1945 încoace. În total, anul trecut au avut loc în lume 23 de incidente de aviaţie, care au implicat nu doar linii comerciale, şi care au făcut în total 511 victime, sub media de 34 de incidente şi 773 de victime din ultimul deceniu. Tendinţa de creştere a siguranţei zborurilor cu avionul se menţine încă din 1997.

    În 2012, doar 11 incidente au implicat aeronave comerciale şi s-au petrecut cu precădere în Rusia şi Africa. De altfel, Africa rămâne cel mai periculos continent din punctul de vedere al incidentelor de zbor cu avionul, cu 22% din totalul accidentelor înregistrate anul trecut.

    Cel mai grav accident din 2012, potrivit raportului Airline Safety Ranking, s-a petrecut în data de 3 iunie, când aeronava Dana Air MD-83 s-a prăbuşit în apropierea aeroportului din Lagos, Nigeria. Au murit în total 163 de persoane.

    Există totuşi şi o statistică mai mult decât liniştitoare, avansată de Günther Matschnigg, vicepreşedinte la IATA. “Dacă aţi zbura zilnic cu avionul, şanse sunt să zburaţi 14.000 de ani fără să fiţi implicat în vreun accident”.

    Pentru a mai detensiona puţin articolul, regăsiţi mai jos o listă cu probleme întâlnite pe aeronave realizată, mai în glumă, mai în serios, de piloţii liniei aeriene Qantas din Australia şi răspunsurile oferite de ingineri.

    P: Cauciucul principal de pe stânga aproape că trebuie schimbat.
    S: Aproape schimbat cauciucul principal de pe stânga.

    P: Zborul ok, doar “aterizarea automată” cam dură.
    S: “Aterizarea automată” nu este instalată pe acest avion.

    P: Joacă ceva la bord.
    S: Strâns ceva la bord.

    P: Gâze moarte pe parbriz.
    S: Comandat gâze vii.

    P: Semn de o scurgere la echipament aterizare dreapta.
    S: Semn înlăturat.

    P: Frânele de frecare blochează valvele de viteză.
    S: +sta le este scopul.

    P: Sistemul IFF inoperabil.
    S: Sistemul IFF întotdeauna inoperabil dacă este OFF.

    P: Suspectez crăpătura în parbriz.
    S: Suspectez că ai dreptate.

    P: Motor 3 lipsa.
    S: Găsit motor 3 pe aripa dreaptă după ce l-am căutat puţin.

    P: Avionul merge caraghios.
    S: Avertizat avionul să stea drept, să zboare cum trebuie şi să ia lucrurile în serios.

    P: “Radarul ţintă” bâzâie.
    S: Reprogramat “radarul ţintă” să cânte cum trebuie.

    P: Şoricel la bord.
    S: Instalat pisică.

    P: Zgomot de sub bord. Sună ca un pitic care bate ceva cu ciocanul.
    S: Confiscat ciocanul de la pitic.

  • Executiv de corporaţie, fermier de weekend

    STEFAN GHEORGHIŢĂ LUCREAZĂ DE APROAPE 15 ANI ÎN AGRIBUSINESS ÎN ROMÂNIA, a ocupat poziţii de conducere la Agricover, producătorul german de seminţe Saaten Union sau la Aaylex, proprietarul Avicola Buzău. Cu toate că a ajuns să se numere printre cei mai cunoscuţi executivi din industria agricolă românească, abia acum doi ani a decis că este momentul pentru a face pasul în lumea antreprenorilor. Şi pentru că “nu ştia să facă altceva”, a ales să devină fermier în localitatea Roşiori, la câţiva zeci de kilometri la nord de oraşul Slobozia.

    “Sunt fermier de weekend, mă duc la fermă la fiecare sfârşit de săptămână, iar în rest vorbesc cu angajaţii la telefon, nu trebuie să gestionez direct mersul lucrurilor. Am creat afacerea cu ferma şi pentru a avea un loc în care să mă simt bine alături de familie. Am început afacerea Triagro Brăila alături de alţi doi parteneri, dar acum sunt pe cont propriu. Aveam de mult timp dorinţa de a face o fermă pentru că sunt şi inginer agronom”, îşi începe povestea Ştefan Gheorghiţă.

    Deşi se învârte de ani buni printre fermieri şi ştie aproape toate secretele industriei, Ştefan Gheorghiţă nu s-a aruncat cu capul înainte într-o piaţă care în ultimii ani s-a tranformat într-un adevărat El Dorado pentru investitorii locali, dar şi pentru jucătorii străini. Fie că a fost vorba de fonduri de investiţii, bănci, companii de asigurare sau multinaţionale, toţi s-au înghesuit să muşte o parte din cele 15-16 miliarde de euro pe care agricultura românească le produce an de an.Pentru Ştefan Gheorghiţă profiturile din agricultură nu erau ceva nou, iar când pe radar a apărut şansa de a arenda teren într-o zonă bună, nu a ezitat.

    “Totul a plecat de la o oportunitate de a arenda teren în aceea zonă. Şi oricum altceva în afară de agricultură nu ştiu să fac şi, sincer să fiu, nici nu prea mai sunt dispus să învăţ altceva.”
    ATUNCI CÂND A AFLAT DE 600 DE HECTARE DE TEREN DISPONIBILE ÎN ROŞIORI, judeţul Brăila, proaspătul antreprenor nu a stat mult pe gânduri. Nu este surprinzător pentru că judeţul este unul considerat strategic pentru fermieri, având în vedere că aici se află cele mai mari suprafeţe irigate între toate judeţele din ţară. Într-o agricultură unde numai 1% din cele 8,3 milioane de hectare sunt irigate în fiecare an, accesul la apă reprezintă şi cea mai importantă “poliţă de asigurare” pentru marcarea profiturilor an de an. “Am irigaţii, apa ajunge cam târziu, dar nu mă plâng”, spune Gheorghiţă.

    Următorul pas al lui Ştefan Gheorghiţă, după ce a luat în arendă terenul agricol, a fost acela de a achiziţiona, în urma unei licitaţii, o fostă staţie unde erau stocate utilajele agricole ce deserveau înainte de Revoluţie mai multe CAP-uri (ferme de stat). Din primele profituri obţinute a “populat” ferma cu mai multe utilaje, iar în bugetul de investiţii s-au adunat rapid un milion de euro, o parte din bani fiind din conturile proprii ale antreprenorului.

    AM INVESTIT PÂNĂ ACUM UN MILION DE EURO DIN CE A PRODUS LA ÎNCEPUT FERMA ŞI DIN BANII MEI. Pentru utilaje am apelat la leasinguri”. Încurajat de profitul de aproape 200.000 de euro făcut în primul an de afaceri pe cont propriu, Ştefan Gheorghiţă a pus pe hârtie un plan ambiţios de dezvoltare.
    Astfel, el a modernizat mai multe grajduri şi a cumpărat oi, o afacere atipică pentru jucătorii din zootehnie, având în vedere că o bună parte din jucătorii cu afaceri în acest segment se concentrează pe investiţiile în vaci de lapte. “Am luat 187 de oi adulte şi fac bani din vânzarea de berbecuţi”, spune el.