BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • STUDIU DE CAZ: De ce se întoarce DELL la antreprenoriat

    IN 1997, LA SCURT TIMP DUPĂ CE STEVE JOBS SE REÎNTORCEA LA APPLE PENTRU A SCĂPA COMPANIA PE CARE O ÎNFIINŢASE DE PROBLEMELE CU CARE SE CONFRUNTA, Michael Dell spunea în faţa unui public format din câteva mii de manageri din domeniul tehnologiei că, în locul lui Jobs, ar închide compania şi ar da acţionarilor banii înapoi, după cum scrie Forbes. Acum, aproape 16 ani mai târziu, omul de afaceri devenit milionar pe seama companiei Dell pe care a înfiinţat-o în 1984, în vremea studenţiei, cu o investiţie de 1.000 de dolari, simte pe propria piele ce înseamnă să aibă de-a face cu o companie cu probleme pentru care trebuie să găsească o cale de a o readuce pe creştere. Şi, din câte se pare, are în plan să aplice tocmai sfatul pe care îl avea atunci pentru Steve Jobs.

    Decizia lui Michael Dell de a delista compania care îi poartă numele de la bursă într-o tranzacţie estimată la peste 24 de miliarde de dolari a stârnit reacţii puternice în industrie atât din partea analiştilor, dar mai ales a investitorilor speriaţi că suma pe care ar putea să o obţină este mai mică decât valorează sau mai bine zis şi-ar dori să valoreze acţiunile pe care le deţin. Mişcarea este la o primă vedere nu doar drastică şi costisitoare, dar de-a dreptul îngrijorătoare, fiind asimilată în industrie drept un efort cu puţine şanse de reuşită. Alţi analişti cred însă că reîntoarcerea companiei la modelul antreprenorial urmat acum un sfert de secol este tocmai soluţia salvatoare pentru Dell.

    În sine, planul lui Michael Dell poate fi privit ca un experiment interesant pentru cum poate o companie care pare că şi-a atins limitele să redefinească strategia şi operaţiunile. Mai ales că în calcul au fost luate mai multe variante strategice, iar concluzia a fost că asta e cea mai bună cale. Din punct de vedere contabilicesc, cele 24 de miliarde de dolari, cât este investiţia necesară delistării, vor proveni în cea mai mare parte din împrumuturi de la patru bănci (15 miliarde de dolari în total), dar şi din lichidităţile companiei. Michael Dell va contribui şi el cu participaţia de 15,7% evaluată la 3,6 miliarde de dolari şi cu până la un miliard de dolari din averea personală, iar restul banilor vor veni de la Microsoft (2 miliarde de dolari) şi Silver Lake Partners (un miliard de dolari).

    ACŢIONARII ACTUALI AI DELL NU SUNT ÎNSĂ MULŢUMIŢI DE PROPUNERE. Southeastern Asset Management, cel mai mare acţionar independent cu 8,5% din companie, şi alţi trei investitori au avut obiecţii cu privire la tranzacţie, argumentând că preţul de 13,65 dolari pe acţiune, cât ar urma să încaseze, este prea mic. După calculele lor, valoarea unei acţiuni ar trebui să fie mai aproape de 24 de dolari. Ceea ce pare să le scape însă din vedere este că, în lumina evoluţiei mai puţin strălucite a companiei din ultimii şase ani şi a preţului adesea în scădere al acţiunilor, un asemenea preţ va putea fi cu greu obţinut pe Wall Street dacă Dell ar rămâne listată, iar strategia şi operaţiunile ar fi prea puţin schimbate.

    DELISTAREA VA ÎNSEMNA CĂ DELL IESE DIN LUMINA REFLECTOARELOR ŞI DIN ATENŢIA WALL STREET-ULUI, ceea ce înseamnă că nu va mai fi comentată şi criticată la tot pasul fiecare mişcare pe care o face compania. În fond, să pui în practică o schimbare radicală a unui business sub privirile dezaprobatoare ale investitorilor şi analiştilor nu-i tocmai simplu de făcut. Şi dincolo de asta, o companie cu un model antreprenorial va putea lua mai rapid decizii şi adapta mai uşor strategia aşa încât să facă faţă competiţiei şi situaţiei din piaţă, cu atât mai mult cu cât cel puţin Microsoft nu va avea putere de decizie în ce priveşte direcţia de business a Dell. Prin urmare, este foarte posibil ca investiţia companiei lui Bill Gates să fie însoţită de un set de condiţii. Este lesne de speculat că Microsoft este interesată de o asemenea investiţie tocmai pentru a se asigura că serviciile şi produsele sale software vor fi prezente pe orice dispozitiv care iese din mâna unei companii care, deşi suferă, încă este unul dintre cei mai mari producători din lume.

  • De ce ar vrea un investitor în materiale de construcţii şi imobiliare să devină chimistul vinurilor

    ATUNCI CÂND AM INVESTIT ÎN AFACERI CARE ÎMI PLĂCEAU ŞI ÎN CARE AM PUS PASIUNE, AM CÂŞTIGAT BANI. Când am investit doar pentru bani, am pierdut, aşa cum s-a întâmplat în imobiliare”, spune Daniel Guzu, rezumând în câteva cuvinte filozofia sa de business. Acum este implicat, şase zile din şapte, în cele două businessuri pe care le consideră o pasiune, producătorul de materiale de construcţii Duraziv, respectiv livada şi via din judeţul Vrancea. “De luni până joi după-masa sunt la Duraziv, după care până sâmbătă inclusiv mă găsiţi la fermă”, spune Guzu, care a intrat în business în 1994 cu producţia de antigel şi lichid de frână. Ulterior, a început să producă vopsele decorative, afacere care, treptat, l-a adus în atenţia investitorilor străini. După un exit de 20 de milioane de euro din businessul de vopsele Fabryo, care a ajuns în portofoliul fondului de investiţii suedez Oresa Ventures, Guzu nu şi-a luat un an sabatic să călătorească în jurul lumii şi nici nu a spus stop ideii de antreprenoriat. Din contră, a preferat să o ia de la capăt şi să mai crească un alt “copil de suflet”. Duraziv este în prezent principalul business al lui Guzu, cu afaceri de 18 milioane de euro în 2011. “Am reuşit să creştem cifra de afaceri şi anul trecut, cu până în 10%, dar ce e mai important, 2011 şi 2012 au fost primii ani în care am început să avem profit, ceea ce e un lucru fantastic în criză”, spune Guzu, care nu precizează însă marja de profit.

    EL APRECIAZĂ CĂ ÎN CONDIŢIILE ACTUALE, Duraziv, care produce mortare uscate, vopsele şi profile metalice, are potenţial de a-şi tripla afacerile în următorii trei ani şi se declară optimist cu privire la anul 2013, în ciuda faptului că cea mai mare parte a jucătorilor din industria materialelor de cons-trucţii s-au arătat prudenţi în întoc-mirea bugetelor pe anul acesta, luând în considerare o scădere a cererii de pe piaţa locală. “N-o să scadă cererea, la noi cel puţin”, spune zâmbind Guzu, referindu-se la businessul Duraziv. Mai mult, el se aşteaptă să îşi majoreze afacerile cu cel puţin 10% anul acesta, deşi recunoaşte că nu îi place să lucreze forţat de bugete. “Focusul nostru e să fim atenţi la clienţi şi să avem un raport calitate-preţ bun. Nu mă concentrez foarte mult pe dimensiunile pieţei de adezivi, vopsele sau profiluri metalice. Dacă aveam 50% din piaţă, m-ar fi interesat. În situaţia de acum însă, avem loc de creştere liniştiţi”, spune, destul de optimist, antreprenorul român. Iar când vorbeşte de creştere, se referă strict la piaţa locală, în contextul în care varianta exportului nu i se pare o soluţie sau cel puţin nu încă. “Produsele noastre nu prea călătoresc, pentru că suntem dezavantajaţi de costurile logistice. Focusul e pe consolidarea pieţei interne. Nu neg că e posibil poate în 2-3 ani să luăm în considerare şi extinderea pe alte pieţe”, spune Guzu.

    DURAZIV DEŢINE TREI UNITĂŢI DE PRODUCŢIE ÎN ROMÂNIA, de mortare uscate, vopsele şi tencuieli pe bază de apă, respectiv de profile metalice, situate lângă Bucureşti, în Popeşti-Leordeni. Fabricile lui Guzu din Popeşti-Leordeni stau “gard în gard” cu unitatea de producţie a celor de la Fabryo, fosta sa afacere. Şi se pare că aşa vor sta lucrurile şi de acum încolo, în contextul în care antreprenorul spune că nu se gândeşte deocamdată la un exit din businessul Duraziv, pentru că îi place mult prea mult ceea ce face. Nu exclude însă să vândă la un moment dat, mai ales că “în afaceri totul e posibil”. Iar posibil este şi să faci concomitent două businessuri care la prima vedere nu au nicio legătură între ele: materiale de construcţii şi agricultură. Omul de afaceri mai deţine la Panciu, în Vrancea, 140 de hectare de vie şi 65 de hectare de livadă şi a investit în ultimii ani circa 10 milioane de euro în domeniul alimentar. “Mai plantez 20 de hectare în primăvară şi cumpăr în continuare teren”, spune Guzu, care recunoaşte că ceea ce a început ca un hobby a devenit un adevărat “microb” pentru el. “Cred în hrană sănătoasă, cât mai puţin prelucrată termic”, spune Guzu, arătând că pasiunea pentru alimentaţie cât mai naturală vine şi din faptul că este de profesie chimist. Anul trecut, a vândut 1,5 milioane de litri de vin sub branduri precum “Casa Panciu”, 1.500 de tone de mere, precum şi 100 de tone de suc sub brandul “Ana are”. De altfel, producţia de sucuri de mere şi de dulceţuri din vişine, cireşe şi nuci verzi a început anul trecut, în urma unei investiţii de circa 500.000 de euro. Producţia alimentară este operată prin intermediul firmei Natura SRL, business care a înregistrat în 2011 o cifră de afaceri de circa un milion de euro. Vinul produs la Panciu este vândut în HoReCa, în magazine specializate, dar şi în hipermarketuri precum Cora sau Auchan, în timp ce fructele ajung pe rafturile mai multor jucători din comerţul modern, precum Real, Lidl, Penny Market sau Metro. Planurile lui Guzu includ şi construcţia unui mini-hotel între via şi livada de la Panciu, care să îl ajute şi la promovarea produselor sale agroalimentare. “Construcţia este deja realizată la roşu, sper ca până la finalul anului să terminăm”, explică antreprenorul.

    IN PREZENT ARE CIRCA 100 DE ANGAJAŢI LA FERMĂ, iar în sezonul de vârf personalul se măreşte cu alţi circa 100 de zilieri. Pe de altă parte, Duraziv are circa 200 de angajaţi. Chiar dacă a tot mutat piese pe tabla de şah şi a jonglat prin mai multe businessuri, Guzu spune că momentan nu se gândeşte să mai investească în alte domenii şi că preferă să se concentreze pe ceea ce face acum. Mai mult, îndeamnă la optimisim, chiar şi pe concurenţii săi, care în ultimele luni s-au arătat destul de rezervaţi cu privire la anul 2013. “Să ne concentrăm pe potenţialul pe care îl are România. Pe segmentul de vopsele, spre exemplu, consumul anual este de circa 7-8 kilograme per capita, în timp ce în Germania acesta se ridică la 25 de kilograme”, potrivit lui Guzu. Ce-i drept, şi puterea de cumpărare a germanilor este mult mai mare, însă antreprenorul consideră că acest lucru nu trebuie să îi sperie pe români şi să îi împiedice să spere că într-o bună zi şi România va fi la nivelul ţărilor occidentale din toate punctele de vedere.

  • Cât câştigă cel mai bine plătit freelancer din România: “Niciun job nu m-ar putea convinge să devin angajat”

    Tudor Maier este cel mai bine plătit freelancer român din domeniul designului grafic, cu un salariu care se poate compara chiar cu unul de executiv, de cel puţin 2.500 de dolari pe lună. Tânărul în vârstă de 32 de ani şi-a construit astfel o carieră la care mulţi angajaţi de multinaţională nici măcar nu visează.

    “Niciun job din România, oricât de bine plătit ar fi, nu m-ar putea determina acum să renunţ la statutul de freelancer şi să devin angajat”, spune Maier. A fost dintotdeauna antreprenor, întrucât după ce a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai de la Cluj, a avut timp de câţiva ani o firmă de publicitate în Alba Iulia şi mai apoi a publicat un ziar de anunţuri şi mică publicitate. Câştigurile ca antreprenor n-au fost însă strălucite, iar presiunea facturilor scadente a fost mereu o problemă, aşa că a devenit freelancer în 2008, căutând de muncă pe platformele specializate unde companii din toată lumea caută mână de lucru pentru diverse proiecte punctuale.

    “Începutul a fost foarte slab, cu doar două proiecte în primul an”, dezvăluie freelancerul. Acum însă, nu depinde de nimeni în meseria lui, nu ştie ce înseamnă să ai un şef, îşi organizează timpul după bunul plac fără să se spetească muncind şi, cel mai important dintre toate, câştigă suficient cât să ducă un trai mai mult decât decent, fără grija zilei de mâine.

    Maier este designer grafic şi lucrează, în cea mai mare parte a timpului, coperţi pentru cărţi, design de cărţi în format electronic, dar şi paginare şi design pentru reviste, cataloage, broşuri, afişe şi alte materiale de marketing printre care inclusiv ambalaje pentru diverse produse. Pentru munca lui cere cel puţin 20 de dolari pe oră şi lucrează în jur de 30 de ore pe săptămână, dar există şi proiecte pentru care este plătit în ansamblu, indiferent de numărul orelor lucrate. “Cel mai bun contract pe care l-am avut vreodată a fost cu o editură pentru care am lucrat designul a 20 de cărţi pentru 7.000 de dolari”, spune Maier despre unul dintre cele 200 de proiecte realizate în ultimii patru ani. Ca el, zeci de milioane de oameni din toate colţurile lumii, între care şi câteva zeci de mii de români, îşi încearcă în permanenţă norocul pe cont propriu, pe platforme de freelancing precum Freelancer.com, Elance.com sau oDesk.com sau vWorker.com.

  • Noile subtilităţi pe o piaţă care nu-şi mai opreşte căderea

    Importatorii şi dealerii auto şi-au pierdut răbdarea şi au decis să nu mai aştepte finalizarea discuţiilor despre programul Rabla sau noul timbru de mediu şi au ieşit cu noi oferte şi campanii de promovare. Întâi au început în ediţiile print, au continuat pe TV şi accelerează pe internet.

    “Promovarea pe TV este targetată pe oferta de finanţare. Acum avem în derulare două campanii, faţă de una singură în aceeaşi perioadă a anului trecut. În general, campaniile sunt determinate fie de stocurile existente, fie de nevoia imediată de impulsionare a vânzărilor pe un anumit model pentru a atinge obiectivele stabilite”, spune Zoltan Brassai, directorul general al Ford România.

    Skoda a decis să promoveze ofertele diferenţiat în funcţie de publicul-ţintă. Astfel, atât pentru persoane juridice cât şi fizice există câte un site specializat – oferta.skoda.ro şi business.skoda.ro. “Marca Skoda pregăteşte un an plin de evenimente, cu două lansări de modele noi şi două facelifturi ale unor modele deja existente în gamă, de aceea am demarat campaniile de comunicare încă din luna ianuarie a acestui an”, a spus Vlad Rusu, brand manager Skoda în cadrul Porsche România, importatorul mărcii pe piaţa locală. Printre cele care vor ţine capul de afiş în acest an se numără noua generaţie a Skodei Octavia, dar şi Rapid Spaceback, în timp ce versiunile restilizate sunt ale SUV-ului compact Yeti şi ale limuzinei de clasă mare Superb.

    “O campanie de comunicare eficientă va trebui să atingă cât mai multe canale media, mizând pe avantajul fiecăruia. TV-ul oferă o vizibilitate foarte bună, internetul oferă şansa documentării şi analizei ofertei. Mixul acestor canale de comunicare se face, în special, în funcţie de tipul de campanie dorit. Internetul se bucură însă de un mare succes în ultimii ani, mai ales datorită posibilităţilor de interacţiune oferite de reţelele de socializare”, este de părere Vlad Rusu.

    În ce priveşte clientul român, acesta s-a schimbat în ultimii ani şi s-a apropiat tot mai mult de modelul vest-european. “Clientul român începe să fie tot mai mult «neamţ». Cere discount, dar se documentează tot mai bine atunci când cumpără o maşină. Spre exemplu, luna trecută am vândut aproape 40 de unităţi din B-Max, iar aproape jumătate au ales versiunea de top, în timp ce noi ne aşteptam ca doar 20% să aleagă Titanium”, a spus Zoltan Brassai.

    Renault şi-a ales ca primă ţintă clientul persoană juridică, în condiţiile în care clienţii obişnuiţi în general aşteaptă programul Rabla. “Oferta Renault pentru 2013 se adresează atât persoanelor fizice, dar mai ales persoanelor juridice. Persoanele juridice pot beneficia de oferte suplimentare personalizate în showroom prin Renault Business Solutions. În primul rând, pentru autoturisme Renault a mărit intervalul de garanţie pentru modelele principale, iar Renault oferă contractul de întreţinere Easy Service contra cost”, a spus Dora Pasăre, brand manager Renault în cadrul Renault Commercial Roumanie.

    De ce a început acum noua campanie? “Noua ofertă Renault Business Solutions beneficiază de o nouă campanie de promovare şi, în plus, luna februarie vine cu noul Renault Fluence”, a spus brand managerul mărcii franceze. Astfel, ca şi în cazul Skoda, fiecare campanie de promovare este susţinută de lansări de noi modele. Şi în acest an peste 70 de noi automobile sunt anunţate încă din luna decembrie a anului trecut, iar cel mai probabil vor exista cel puţin alte 20-30 care nu sunt încă anunţate.

  • Povestea lui Eugen Păturan, antreprenorul care a lăsat frigiderele pentru o afacere proprie cu pantofi

    EUGEN PĂTURAN SE AFLĂ DE MAI BINE DE TREI ANI LA CONDUCEREA BATA ROMÂNIA DUPĂ CE ANTERIOR A ŢINUT, timp de mai bine de un deceniu, frâiele afacerilor locale ale brandului de electrocasnice Indesit şi după ce a deţinut poziţii de management în companii precum Colgate sau Interbrands. “A fost o decizie dificilă să plec de la Indesit, unde, cu o echipă de opt oameni, am crescut afacerile companiei de la 4 la 64 de milioane de euro.” El povesteşte că în cadrul gigantului de electrocasnice a învăţat să conducă o afacere atât în boom, cât şi în criză.

    Împreună cu soţia sa, Eugen Păturan a preluat franciza Bata în 2003. La momentul respectiv a lăsat afacerea pe mâna soţiei, mulţumindu-se, de-a lungul timpului, să fie un fel de consultant. În 2009 însă businessul Bata a simţit presiunea crizei, motiv pentru care a decis că este momentul unei restructurări dure, prin care să adapteze costurile la situaţia din piaţă. “Nu regret că am renunţat la o poziţie în multinaţională pentru businessul propriu, pentru că nu am timp să mă plictisesc.” Acum însă, faţă de primii ani de criză, munca sa reprezintă doar un proces de “fine-tuning” în care îşi concentrează atenţia pe lărgirea gamei de produse şi pe vânzările de accesorii. Odată cu preluarea poziţiei de director general, Eugen Păturan şi-a împărţit atribuţiile cu soţia sa. Astfel, el se ocupă de dezvoltare, de contractele de închiriere şi de contractele cu băncile în timp ce soţia sa, care ocupă poziţia de administrator, decide partea “estetică” a afacerii, respectiv ce produse sunt aduse în România şi cum sunt acestea expuse în magazine.

    Eugen Păturan îşi aminteşte că în momentul în care a decis să plece de la Indesit piaţa de electro-IT căzuse aproape la jumătate sub povara crizei. Industria de încălţăminte fusese la rândul ei afectată, însă nu în aceeaşi măsură. “Bata a suferit o singură scădere a cifrei de afaceri, în 2008. Atunci, vânzările au scăzut cu 20%”, îşi aminteşte el. După restructurarea costurilor, în pofida scăderii consumului, cifra de afaceri a Bata în România s-a menţinut relativ constantă în perioada 2009-2012 la 22-23 de milioane de lei. “Pentru acest an am bugetat tot afaceri în stagnare.” Eugen Păturan spune că speranţe să se întâmple o minune şi situaţia de pe piaţa locală să se schimbe radical nu există. Astfel, doar dacă guvernul va lua şi măsuri de dezvoltare, nu doar de tăieri de costuri, “este posibilă o revenire a pieţei de încălţăminte în următorii 3-5 ani”. O revenire înseamnă câteva procente în plus în fiecare an şi nu cifrele din 2008, când consumul creştea şi cu 20%. El spune însă că este sigur că direcţia de mers a pieţei şi a economiei în general este în sus. “Am atins fundul gropii. Mai jos de atât nu se poate merge.” El nu dă însă cifre privind valoarea pieţei despre care spune că este foarte greu de evaluat, în contextul în care foarte multe produse sunt vândute la negru. Ultimele cifre oficiale o estimează însă la 700-800 mil. euro.

    IN POFIDA CRIZEI ŞI A EVOLUŢIEI SLABE A CONSUMULUI, el vorbeşte despre o schimbare a comportamentului de consum din 2009 până astăzi. Astfel, dacă în 2009 preţul dicta, începând cu a doua jumătate a lui 2010 preţul a căzut ca importanţă pe poziţia secundă, clienţii fiind tot mai atenţi la caracteristicile produsului. “Aşa a fost şi până în 2008.” Eugen Păturan explică faptul că în prezent primele modele care pleacă de la raft sunt “cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai scumpe”. Despre cumpărătorii Bata spune că sunt avocaţi, notari, profesori universitari, în general persoane cu educaţie superioară, venituri peste medie şi o afinitate către brandurile cunoscute. ASTFEL, BATA VINDE ANUAL 100.000 DE PERECHI DE PANTOFI, fiecare cu un preţ mediu de 50 de euro, potrivit calculelor ZF pe baza cifrei de afaceri. “Nu suntem nici un business de volum şi nici unul de lux, care mizează pe preţ. Noi suntem businessul consumatorilor constanţi.” Pe acest segment de piaţă compania se bate cu nume precum Humanic, Otter, Aldo şi Il Passo.

  • De ce diferă preţul unei vieţi de la instanţă la instanţă

    1,2 MILIOANE DE EURO ESTE SUMA VEHICULATĂ CA DESPĂGUBIRE, ÎNTR-O INSTANŢĂ DIN ROMÂNIA, în urma unui accident rutier. E mult? E puţin? “Nu se poate pune un preţ pe durere sau suferinţă, dar este bine să existe o grilă”, afirmă avocatul Marius Diaconeasa, de la Diaconeasa, Marica şi Asociaţii. Un argument este faptul că, pentru cazuri similare, unele instanţe acordă despăgubiri de peste 300 de ori mai mari decât altele. Valoarea unei daune medii plătite pentru vătămări corporale este de aproape 54.000 de lei, conform Buletinului Informativ al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) pentru primele nouă luni din 2012.

    “În majoritatea ţărilor europene există criterii care stabilesc daunele şi marjele în care un judecător trebuie să încadreze suma pe care o stabileşte ca despăgubire”, spune Cosmin Vasile, partener în cadrul casei de avocatură Zamfirescu Racoţi Predoiu (ZRP). “Daunele morale nu pot fi estimate patrimonial pentru că se consideră că viaţa şi sănătatea nu pot fi preţuite”, adaugă Vasile. Cu toate acestea, victimele au dreptul de a fi despăgubite, iar în România nu este stabilită decât o limită de despăgubire în cazul daunelor materiale şi una pentru daunele morale. Recent, în cazul accidentelor soldate cu victime – vătămări corporale şi decese – limita maximă pentru despăgubiri a fost majorată de la 3,5 milioane de euro la 5 milioane de euro; în 2008 acest prag era stabilit la 750.000 de euro. Valoarea pare cu atât mai mare comparată cu cea din 2000, când limita maximă a despăgubirilor acordate unei victime era de 80 de milioane de lei vechi (8.000 lei). “În mod firesc costurile cu asigurările se răsfrâng asupra valorii sumelor achitate cu titlul de prime de asigurare, realizarea unui ghid obligatoriu cu aplicabilitate generală conţinând grile de despăgubiri apare ca fiind deosebit de utilă în acest moment”, spune reprezentantul ZRP.

    Or, deciziile instanţelor (“judecătorii sunt şi ei oameni”) pot fi influenţate de mai mulţi factori. Un simplu exemplu este că judecătorii din Bucureşti acordă daune mai mari, în concordanţă cu costul vieţii din Capitală, în vreme ce în zone sărace ale ţării sumele sunt de sute de ori mai mici. Şi mediatizarea proceselor joacă un rol important. Chiar avocaţii victimelor au declarat că daunele morale stabilite de Judecătoria Braşov pentru familiile victimelor lui Şerban Huidu, de 360.000 de euro, la care s-au adăugat şi daune materiale, sunt mai mari decât în mod obişnuit la un astfel de caz, fapt care s-a datorat şi intensei mediatizări. “Cred că este o soluţie corectă şi prin prisma practicii judiciare care există în acest moment, dar echilibrată şi cu mediatizarea acestui caz. Faţă de alte ucideri din culpă, acest caz a fost mult mai mediatizat şi astfel şi cuantumul acestor daune, care din cunoştinţele mele nu cred că s-au mai dat până în acest moment, a fost mai mare”, declara Bucur Borcoman, avocatul victimelor.

    Este numai un exemplu de caz în care asigurătorul este obligat să plătească o sumă mai mare decât previzionase. Prin urmare, în ciuda faptului că în primele nouă luni din 2012 numărul de dosare avizate a fost în scădere cu 6% faţă de aceeaşi perioadă din 2011, valoarea despăgubirilor plătite pentru vătămări corporale şi deces a crescut cu 46% în acelaşi interval. Prin urmare, costul asigurărilor obligatorii a crescut an de an şi, în aceleaşi condiţii, nu are cum să se oprească. “Dacă tarifele tot cresc, vom ajunge în situaţia în care RCA să fie un produs de lux”, este de părere Diaconeasa.

    Şi asta în condiţiile în care, conform legii, poliţa RCA este obligatorie şi, potrivit Codului rutier, şoferilor depistaţi fără această asigurare li se reţine talonul maşinii şi plăcuţele de înmatriculare. Preţul unei asigurări RCA pentru aceeaşi maşină variază foarte mult, ajungând să fie de trei ori mai mare de la un asigurător la altul. Potrivit CSA, societăţile autorizate să emită RCA sunt ABC Asigurări, Allianz-Ţiriac Asigurări, Generali România, Asirom, Euroins, Astra Asigurări, Omniasig, Carpatica Asig, Groupama Asigurări, UNIQA Asigurări şi City Insurance. Pentru şase luni, asigurarea pentru un vehicul poate varia între 170 lei şi peste 500 de lei, iar pentru un an întreg preţul minim se plasează la circa 300 de lei iar pragul maxim poate depăşi 1.000 de lei.

    PROBLEMA ESTE CĂ SUNT POSESORI DE AUTOVEHICULE SCUMPE CARE, deşi încheie o poliţă de asigurare CASCO la un asigurător bun, cumpără RCA-ul cel mai ieftin, nefiind interesaţi dacă în cazul unui accident persoana păgubită îşi încasează sau nu banii, spune Cosmin Vasile. Or, CSA a primit în primele nouă luni din 2012 nu mai puţin de 8.520 de reclamaţii de la clienţii nemulţumiţi de serviciile asigurătorilor şi brokerilor, cu 66% peste nivelul din perioada corespunzătoare din 2011, potrivit datelor instituţiei. Din acest număr total, peste 5.400 de petiţii se încadrează în segmentul asigurărilor de răspundere civilă auto, adică 0,1% din volumul total al contractelor încheiate în această perioadă. Numărul petiţiilor pe RCA a crescut cu 41%.

    Se ajunge astfel în unele cazuri ca nevinovaţii implicaţi în accidente să nu-şi încaseze niciodată banii, chiar dacă apelează la justiţie pentru a încasa banii de la asigurător. “Sunt cazuri în care durează atât de mult procesul de despăgubire încât se prescriu plăţile”, spune Diaconeasa, care completează că alegerea unui asigurător este bazată pe încredere. El se aşteaptă ca “asigurătorii să se cearnă”, mai cu seamă datorită unei decizii recente a CSA prin care asigurătorii sunt obligaţi să oprească pierderile.

  • STUDIU DE CAZ: Cum transformi o defecţiune într-un succes de marketing

    DATELE PUBLICATE ÎN LUNA IANUARIE LEGATE DE EVOLUŢIA VÂNZĂRILOR DE MAŞINI ÎN 2012 PE PLAN MONDIAL ARATĂ CĂ GRUPUL TOYOTA A VÂNDUT 9,75 MILIOANE DE AUTOVEHICULE, peste rivalii de la General Motors şi Volkswagen, după câţiva ani grei, marcaţi de campaniile masive de rechemări de automobile pentru defecţiuni şi de cutremurul devastator din martie 2011, potrivit Bloomberg. Toyota a devenit pentru prima dată cel mai mare producător auto din lume în anul 2008, când a depăşit General Motors, liderul ultimilor 77 de ani. Compania niponă s-a menţinut pe prima poziţie până în 2011, când producţia a fost afectată sever de dezastrele naturale care au lovit Japonia şi Thailanda. Mai mult, reputaţia Toyota a fost afectată sever în anii 2009-2010 de o campanie uriaşă de rechemare a maşinilor aflate în circulaţie pentru remedierea unor defecţiuni care puteau conduce la accidente. Totodată, criza financiară globală izbucnită în 2008 a afectat grav vânzările Toyota, în special din cauza contractării cu 35% a vânzărilor şi producţiei auto din SUA, cea mai mare piaţă străină a grupului. Compania a revenit în 2012 odată cu revigorarea pieţei SUA, o nouă campanie de marketing şi lansarea unor noi produse.

    “Poziţia Toyota faţă de client a fost extrem de sinceră. Compania a pus întotdeauna interesele clientului în faţa celor proprii. Acesta e modul lor de a proceda”, spune specialistul companiei de consultanţă A.T. Kearney în industria auto Steffen Gaenzle. El afirmă, referitor la problemele de calitate de pe piaţa nord-americană, că Toyota a avut probleme din cauza furnizorilor indisciplinaţi, dar şi a reacţiei lente a dealerilor care nu au grăbit procesul de găsire şi de înlocuire a părţilor cu probleme. Dealerii americani au raportat cu întârziere către sediul central din Nagoya, dar şi cei din Japonia au fost lenţi în decizii, explică analistul. Pasul următor a fost cel al reducerii nivelurilor de management de la opt la şase, ca urmare a unei erori de conducere a vechii echipe – principiul de management al Toyota a fost acela de a avea doar şase linii de management, însă în ultimii zece ani structurile organizaţionale au crescut semnificativ. Apoi, compania a decis să le ceară public scuze clienţilor. “Cu ajutorul sistemului de producţie bine integrat şi al reţelei de furnizori, Toyota a reuşit să producă în nouă luni 1,7 milioane de maşini suplimentare. Asta arată că Toyota se poate adapta din mers schimbărilor bruşte în producţie, deci pare o poveste de succes fără sfârşit”, spune Gaenzle.

    IN ZIUA URMĂTOARE PUBLICĂRII DATELOR LEGATE DE VÂNZĂRILE ANULUI 2012, Toyota rechema peste un milion de maşini în serviceuri din cauza defecţiunilor la sistemele de airbag şi la ştergătoarele de parbriz. În total este vorba de 907.000 de autovehicule, cele mai multe din modelul Corolla, din cauza airbag-urilor care se pot activa în mod necorespunzător atunci când semnalele electronice ale vehiculului deteriorează un cip care controlează sacii de aer. De asemenea, japonezii vor rechema 385.000 de modele Lexus IS ale căror ştergătoare se pot bloca în cazul unor căderi masive de zăpadă.
    Luna trecută, Toyota a acceptat să plătească peste un miliard de dolari în Statele Unite ale Americii pentru a încheia procesele cu proprietarii de autovehicule care susţineau că valoarea de piaţă a maşinilor s-a diminuat după ce compania a rechemat milioane de unităţi în service pe seama problemelor cu acceleraţia. Directorii Toyota nu şi-au recunoscut direct vina, dar au explicat că preferă să plătească şi să lase în urmă incidentul, potrivit Associated Press. “Clienţii înţeleg că este normal să apară probleme la o maşină, dar prin recunoaşterea şi rezolvarea lor se creează o legătură şi mai puternică între ei şi brand”, susţine un reprezentant de pe piaţa locală a brandului Toyota.

  • Oraşul cu 100 de locuitori şi cu 50.000 de turişti

    În fiecare iarnă, peste 50.000 de turişti din toată lumea se adună aici pentru a experimenta liniştea, viaţa sub luminile nordice şi alte activităţi inedite caracteristice sălbăticiei de la 200 km distanţă de Cercul Arctic, dar mai ales pentru a fi martorii unui proiect unic în lume: primul şi cel mai mare hotel de gheaţă.

    Cu o suprafaţă de 5.500 de metri pătraţi, hotelul este construit anual din circa 2.000 de tone de gheaţă şi 30.000 de tone amestec de zăpadă şi gheaţă cu rol în întărirea structurii. La construcţia acestuia participă anual circa 100 de oameni, jumătate dintre ei fiind artişti care s-au implicat în designul anumitor zone din hotel.

    În lunile martie şi aprilie, 4.000 de tone de gheaţă sunt culese din râul Torne şi ţinute în medii reci pe parcursul verii. Construcţia propriu-zisă se face în noimebrie şi decembrie, iar hotelul este deschis între decembrie şi mijlocul lui aprilie, când structura de gheaţă începe să se topească.

  • Şniţel, şnaps şi energie verde

    I’LL BE BACK” ESTE O REPLICĂ CELEBRĂ, una dintre cele care l-au consacrat pe Arnold Schwarzenegger în 1984 odată cu rolul lui din filmul “Terminator”. La început de 2013, actorul s-a întors nu doar în cinematografie, ci şi în Austria, ţara lui natală. De data aceasta, el a păşit pe covorul verde din apropierea catedralei Sfântul Ştefan din Viena pentru a susţine proiectul R20 – Regions of Climate Action, lansat la iniţiativa sa în urmă cu trei ani.

    Pe acelaşi covor au păşit cancelarul federal al Austriei, Werner Feymann, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, directorul general al UNIDO, Kandeh Yumkella, dar şi prim-ministrul Victor Ponta şi ministrul mediului Rovana Plumb, precum şi manageri de top din companii din energie – CEO-ul OMV Gerhard Roiss, reprezentanţi ai BERD, ai Băncii Europene de Investiţii, dar şi ai Erste Group. De departe personajul central al conferinţei “Implementing the Sustainable Energy Future”, Schwarzenegger a apărut ca o figură exotică, uşor schimbată faţă de imaginea cu care ne-am obişnuit în filme, înconjurat din toate părţile de aparate de fotografiat: expresia feţei nefirească, un inel cu model de craniu şi cizmele în contrast cu costumul au ieşit în evidenţă.

    Discuţiile din cele două zile de conferinţe au gravitat în jurul fostului guvernator al Californiei. “Bun venit, prieteni ai lui Arnold Schwarzenegger”, a fost replica de început a cancelarului federal al Austriei adresată celor mai mult de 500 de persoane din audienţă. Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a apreciat iniţiativa fostului guvernator şi a asemănat R20 cu Uniunea Europeană: “Diferiţi actori aflaţi la diferite niveluri care lucrează pentru realizarea unor scopuri comune”.

    Scopurile comune sunt proiectele de energie verde şi necesitatea colaborării dintre mediul privat, al băncilor şi dintre sistemele politice din toate statele Globului. Schwarzenegger a nuanţat importanţa renunţării la mijloacele tradiţionale de abordare a subiectelor legate de energia verde: “Trebuie să terminăm abordarea de tip catastrofic a mediului (“doom and gloom”) şi să adoptăm o abordare “sexy, hip”. El a spus că, în calitate de guvernator al Californiei, a avut parte de succes la iniţiative la care Washingtonul nici nu se gândise, de unde şi ideea organizării R20.

    Discursul său a început în germană, când a împărtăşit publicului amintiri din ţara natală – “dacă mi-ar fi spus cineva când locuiam la ferma din Austria că voi găzdui un eveniment în domeniul energiei regenerabile alături de cancelarul federal, i-aş fi spus că a înnebunit” – iar apoi a început seria de mulţumiri, chiar cu premierul Victor Ponta, pentru “interesul în lupta împotriva încălzirii globale”. Schwarzenegger a făcut paralele între bătăliile pe care le-a dus în filme şi cele reale în domeniul energiei regenerabile. Uşor răguşit, dar cu accentul bine conservat, a mulţumit pentru cât de bine este primit de fiecare dată când se întoarce acasă: cu un şniţel într-o mână şi un şnaps în cealaltă. El şi-a condimentat discursul cu multe astfel de glume, din care nu putea să lipsească şi cea referitoare la ultimul film, “The Last Stand”: “Ştiu că aţi cumpărat cu toţii bilete”, concluzionând că “adevăraţii eroi de acţiune sunt cei care luptă pentru viitor”.

    Prim-ministrul Victor Ponta, vizibil emoţionat, şi-a început răspunsul din cadrul discuţiei de tip panel alături de guvernator cu “bună dimineaţa”, deşi era trecut de ora 12: “Să urmezi după Schwarzenegger e ca şi cum te-ai lupta cu el în filmele lui, aşa că nu am nicio şansă, am decis să mor repede şi să am discursul cel mai scurt”. Premierul a vorbit despre cele două misiuni ale sale, cel de a promova ţara “binecuvântată de poziţia geografică şi de resursele naturale, unde există investitori importanţi şi numeroase oportunităţi”, dar şi de a afla răspunsuri referitoare la costurile viitorului curat inspirat de entuziasmul lui Schwarzenegger: “Mulţi oameni din ţara mea, bineînţeles, cei săraci, spun că nu vor neapărat energie curată, ci energie mai ieftină”. Iar oamenii angajaţi în centrale unde se folosesc mijloace tradiţionale de producere de energie “urăsc” turbinele eoliene din cauza riscului de a rămâne fără locuri de muncă.

    Replica lui Schwarzenegger a făcut trimitere la existenţa unei astfel de gândiri şi în urmă cu 100 de ani, când oamenii se foloseau de căruţe şi de cai pentru transport, dar la care “nu ne-am mai putea întoarce”. El a mai menţionat că Guvernul nu trebuie să aleagă câştigători, ci să lase sectorul privat “să îşi facă treaba”, iar ceva se va evidenţia la un moment dat, fie că vorbim despre maşinile care funcţionează pe bază de hidrogen sau alte modalităţi noi care să nu polueze mediul.

  • Wizz Air lansează o aplicaţie pentru mobil. Rezervarea biletelor, condiţionată de accesul în Wizz Discount Club, taxat cu 30 de euro pe an

    Verificarea tarifelor şi găsirea rutelor se poate face gratuit prin intermediul aplicaţiei, însă rezervarea biletelor direct de pe telefonul mobil e posibilă doar în cazul membrilor Wizz Discount Club, disponibil contra unei taxe de circa 30 de euro pe an. Wizz Discount Club este serviciul pus la dispoziţie pasagerilor care călătoresc frecvent, ei obţinând odată cu achiziţionarea sa o reducere de câte zece euro la fiecare zbor rezervat. Reprezentanţii companiei nu au prezentat scenarii privind creşterea numărului de clienţi ai serviciului Wizz Discount Club, după introducerea pe piaţă a noii aplicaţii.

    Aplicaţia poate fi folosită pentru început numai de posesorii de iPhone, urmând să funcţioneze şi într-o versiune compatibilă sistemului Android până la mijlocul anului.

    Compania a decis la finele anului trecut să taxeze bagajul de mână de dimensiuni clasice, până atunci gratuit, cu cel puţin zece euro. Aproape un milion de pasageri ar fi urmat să plătească mai mult pentru un bilet de avion, după cum anunţau la acea vreme reprezentanţii Wizz Air. Liniile aeriene low- reuşesc să genereze din servicii auxiliare circa 20-30% din venituri, potrivit specialiştilor în aviaţie. Compania Wizz Air a transportat anul trecut 2,76 milioane de pasageri, potrivit oficialilor companiei aeriene low-cost, trafic în creştere 2,2% faţă de 2011, dar sub estimările de trei milioane de pasageri anunţate anterior, în luna octombrie.

    AFLĂ AICI CARE SUNT CELE MAI IEFTINE BILETE DE AVION DIN 2013!