BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • “Munceai de acasă? Ori vii la birou, ori eşti concediat!”. Revoluţia de la Yahoo!

    DECIZIA LUATĂ LA FINELE LUNII TRECUTE DE MARISSA MAYER, CEO al Yahoo! – primul motor de căutare pe internet performant- din iulie 2012, de a interzice munca de acasă s-ar putea să o transforme în cel mai “nepopular” CEO de multinaţională al ultimului deceniu. Cu o experienţă de 13 ani în cadrul Google, desemnată una dintre cele mai puternice femei – CEO din domeniul tehnologiei de către revista Forbes în 2012, Marissa Mayer a primit mandatul unei companii cu venituri în stagnare, care a schimbat cinci şefi în patru ani şi în care angajaţii sunt extrem de demotivaţi. Anunţul prin care a decis interzicerea muncii de acasă a fost cu atât mai neobişnuit cu cât, imediat ce a fost anunţată numirea sa la conducerea Yahoo!, Mayer a spus că este însărcinată şi a lucrat câteva luni de-acasă.

    Mesajul intern, publicat pe site-ul www.allthingsd.com, a stârnit adevărate dezbateri în presa internaţională, unde foşti şi actuali angajaţi ai companiei, dar şi specialişti în HR sau oameni de afaceri au susţinut sau au blamat decizia Marissei Mayer.

    UNII EXPERŢI ÎN DOMENIUL PRACTICILOR DE WORK-LIFE BALANCE SUSŢIN CĂ CEEA CE A FĂCUT MAYER ESTE UN “URIAŞ” PAS ÎNAPOI, pentru că dacă prin anul 2005 statisticile arătau că o treime dintre angajatori ofereau oportunitatea angajaţilor de a lucra de acasă, în prezent două treimi dintre angajatori oferă această posibilitate angajaţilor. Cei care sunt adepţii muncii de acasă spun că angajaţii valoroşi ai Yahoo! îşi vor da demisia şi vor pleca să lucreze pentru alte companii IT care le oferă flexibilitatea programului de lucru, mai ales că unii au impus astfel de condiţii la negocierea contractelor de angajare. Aceştia spun că angajaţii care lucrează de acasă sunt mai motivaţi pentru că au un echilibru mai bun între viaţa personală şi cea profesională, sunt mai loiali companiei şi lucrează mai eficient pentru că nu au parte de întreruperile frecvente generate la birou de către solicitările colegilor, de exemplu.

    La polul opus sunt cei care susţin iniţiativa Marissei Mayer şi care admit că este posibil ca în unele cazuri munca de acasă să sporească productivitatea, dar de cele mai multe ori “ucide” creativitatea şi inventivitatea de care dau dovadă angajaţii atunci când lucrează în echipă.

    “Pentru ca locul de muncă la Yahoo! să devină cel mai bun loc de muncă vor fi importante comunicarea şi colaborarea, astfel că trebuie să lucrăm umăr la umăr. Viteza şi calitatea sunt de multe ori sacrificate atunci când lucrăm de acasă”, scria în e-mail-ul intern transmis angajaţilor Yahoo!. Compania s-a confruntat în ultimii ani cu mari probleme financiare, însă veniturile i-au crescut în ultimul trimestru al anului trecut (comparativ cu T4 2011) pentru prima dată în ultimii patru ani, deşi, pe tot anul, afacerile companiei au stagnat. Ultimul trimestru al anului trecut a fost primul trimestru complet din mandatul lui Mayer.
    “Cred că soluţia adoptată de CEO-ul Yahoo! este corectă din perspectiva relaţiilor umane şi a productivităţii muncii, a responsabilizării salariatului şi, nu în ultimul rând, a departajării foarte clare între viaţa privată şi, viaţa profesională. Transformarea casei într-un spaţiu de lucru pe termen mediu şi lung conduce la o confuzie între viaţa privată şi viaţa profesională. Separarea clară, în timp şi spaţiu, între cele două sfere, este benefică pentru o viaţă normală a salariatului”, este de părere avocatul specializat în dreptul muncii Costel Gîlcă, managing partner al SCPA Gîlcă & Vasiliu. El este adeptul ideii că această modalitate de muncă – teleworkingul – omoară energia şi agitaţia specifică muncii în echipă şi prin urmare frânează creativitatea sau că viteza şi creativitatea sunt adesea sacrificate când este vorba de munca de acasă.

  • Insula virgină, devenită groapă de gunoi (GALERIE FOTO)

    Imagini INCREDIBILE de pe insula devenită groapă de gunoi (GALERIE FOTO)

    Ce era mai demult o insulă virgină a devenit acum groapa de gunoi pentru una dintre cele mai exclusiviste destinaţii turistice din lume. Sute de tone de deşeuri toxice provenite de la turiştii din Malé şi de la hotelurile de lux aflate pe insulele din apropiere sunt aruncate zilnic în Thilafushi, iar cantitatea de deşeuri creşte încontinuu pe măsură ce ce mai mulţi turişti aleg să îşi petreacă vacanţele aici.

  • Ce este şi cum se măsoară sustenabilitatea unei afaceri

    FRATE, FRATE, DAR BRÂNZA E PE BANI – sunt vorbele unui proverb românesc care face referire la faptul că, pe lângă intenţii bune, interesul financiar primează. Ideea este susţinută de faptul că bugetele pe care companiile le dedică acţiunilor de caritate sunt în directă şi strânsă legătură cu evoluţia profitului.

    Este însă evident că în cazul a sute – şi chiar mii – de companii la nivel global sustenabilitatea este pe ordinea de zi a organizaţiilor. Cuvântul în sine sună destul de pompos şi nu spune multe, dar reuneşte, în puţine litere, preocupări cum sunt grija pentru mediu, sănătatea consumatorilor, dezvoltarea angajaţilor, implicarea în comunitate, schimbările climaterice, reciclare.

    Or, evoluţia acţiunilor companiilor cotate la bursă poate fi influenţată de cât de mult se străduieşte o companie să reducă emisiile de gaze, să consume mai puţine materii prime sau de cât de bine îşi tratează angajaţii.

    Pentru că există investitori interesaţi de aceste subiecte, altminteri nu ar exista gama de indici Dow Jones Sustainibility (DJSI), lansată în septembrie 1999, care urmăreşte evoluţia celor mai mari companii din lume. În total, 2.500 de companii listate de Dow Jones sunt incluse în cercetările DJSI şi nu sunt luate în considerare companiile care obţin venituri din alcool, tutun, jocuri de noroc, armament şi pornografie. Pentru calcularea DJSI World Index sunt luate în calcul circa 300 de companii, faţă de 80 de companii în 2008, când a fost lansat.

    Şi companiile din România şi-au sporit activităţile pentru a face afaceri mai “verzi”. Unilever, de pildă, are mai multe direcţii în planul de sustenabilitate. Unele dintre ele se traduc, concret, în bani. De pildă, “reducerea cantităţii de plastic la unele deodorante stick înseamnă o economie de 15 milioane de euro pe an pe plan mondial”, spune Jarek Malinowski, managing director al Unilever South Central Europe. Unilever este de altfel lider în Dow Jones Sustainability World Indexes în rândul producătorilor din industria alimentară vreme de 13 ani consecutivi.

    În portofoliul său se regăsesc mărci ca Knorr, Hellmann’s, Lipton, Dove, Omo, Cif, Signal şi Domestos. La sfârşitul anului trecut compania a anunţat lansarea unui proiect nou, parţial finanţat cu fonduri europene, care va avea ca rezultat reducerea distanţei pe care camioanele companiei o parcurg pe drumurile europene cu aproximativ 200 de milioane de kilometri până la sfârşitul anului 2014. Dintre aceştia, 4,5 milioane de kilometri vor fi economisiţi pe teritoriul României.

    La momentul lansării programului, Jan Zijderveld, preşedintele Unilever Europa, declara că proiectul este un pas important, reprezentând deopotrivă o scădere majoră a impactului pe care businessul nostru îl are asupra mediului şi “economii pe termen lung, ce ne vor ajuta să devenim mai eficienţi şi în ceea ce priveşte costurile”.

  • Oraşul care producea vinul preferat al lui Winston Churchill

    MELNIK VREA ÎNSĂ SĂ DEVINĂ CELEBRU ŞI PENTRU STILUL PROPRIU, arhaic, cu casele zugrăvite în alb printre care se poate vedea piatra folosită la construcţie, bănci scorojite, dar şi mici garduri din piatră. Mai are de arătat vizitatorilor Biserica Sfântul Nicolae sau Casa Kordopulova, celebră în Bulgaria, care a fost construită pentru producţia de vinuri şi care astăzi este muzeu. Şi care ascunde secrete şi în pivniţă. Mai multe tuneluri adăpostesc vinul produs în timpul anului, iar pe ziduri se pot vedea mii de monede.

    O mică piaţă şi un drum greu accesibil cu maşina, câteva magazine de accesorii. Cam asta ar mai avea vizitatorii de văzut în Melnik. Cei 208 locuitori se arată bucuroşi de vizitatori. Se îmbracă în costume naţionale, iar pe masă îţi pun numai bucate preparate în casă: brânză, iaurt, miere şi bineînţeles celebrul vin. Dacă se întâmplă să treci pe aici în apropierea lunii martie, cu siguranţă vei primi un mărţişor, pe care îl numesc martenitsa. Este simplu, făcut doar din două fire, unul alb şi unul roşu. E pentru sănătate, spun ei, se leagă la mână şi după ce îl porţi trebuie să-l agăţi de crengile unui pom.

    Primul contact cu Melnik arată un loc mai degrabă sărăcăcios, care încearcă să trăiască din istorie, cea pe când se număra printre cele mai înfloritoare oraşe ale statului. Însă în acelaşi timp o istorie tulbure, când, aflat sub ocupaţie otomană, a încercat să-şi conserve identitatea. Urmele trecerii otomane se mai văd încă: una dintre clădiri îşi invită oaspeţii să încerce un hamam (baie turcească) autentic. Un oraş mai degrabă trist, înveselit doar de portul popular viu colorat pe care localnicii îl îmbracă atunci când îşi aşteaptă oaspeţii.

    IN TIMP CE MARILE ORAŞE DIN EUROPA ÎNCEARCĂ SĂ IMPRESIONEZE PRIN GRANDOARE, catedrale gigant vechi de sute de ani, bulevarde gălăgioase, aşezarea din Bulgaria, care îşi păstrează numele de oraş doar din motive istorice, impresionează prin simplitate şi stilul nealterat păstrat de-a lungul timpului. Micul oraş din sud-vestul Bulga-riei este înconjurat de stânci înalte în formă de piramidă, care lasă să se vadă un sol deschis la culoare. De aici îşi trage de fapt numele, Melnik însemnând “lut alb”. Pentru cei atraşi de turismul rural, Melnik este o destinaţie accesibilă: 15 euro pe noapte pentru o cameră dublă într-o casă tradiţională.

    FEBRUARIE ESTE LUNA VINULUI ÎN ZONA MELNIK, MAI EXACT PE 14 FEBRUARIE, când are loc o sărbătoare specifică vinului ce marchează începutul unui an nou viticol. Preotul este chemat pentru a binecuvânta recolta, sunt tăiate vechile ramuri, iar după slujbă locuitorii cântă şi dansează pe muzică tradiţională. Ritualul este respectat cu sfinţenie la Villa Melnik, afacere de familie din zonă care deţine 30 de hectare de viţă de vie şi care se pregăteşte să finalizeze o investiţie într-o nouă cramă. Îşi cheamă angajaţii, dar şi prietenii să petreacă pentru un an viticol bun. Ceva mai târziu, după ritual, vine şi degustarea. Proprietarul Villa Melnik propune trei tipuri de vin: un cupaj Chardonnay şi Viognier, unul Cabernet Sauvignon şi Merlot şi un Merlot cu Syrah.

    Spun că şi-ar dori să vândă 200.000 de sticle de vin anual, dar încă nu au ajuns la acest nivel. Preţul maxim la care poate ajunge o sticlă de vin în magazinele specializate este de maximum 9 euro, însă preţul mediu este de 4 euro. Mica proprietate exportă doar în Franţa, dar spun că şi-ar dori să ajungă şi în România.

    Melnik este situat la numai câţiva kilometri de Sandanski, unul dintre cele mai cunoscute oraşe din Bulgaria pentru izvoarele cu apă termală. 80 de izvoare se găsesc aici din cele peste 600 din întreaga ţară. Folosite sunt numai 10% din acestea în Sandanski, oraş pe care bulgarii îl promovează ca fiind locul unde s-a născut Spartacus. În cinstea acestuia au ridicat o statuie în mijlocul oraşului.
    Numărul mare de izvoare termale din zonă este dat de un vulcan stins acum, dar care în urmă cu 50 de milioane de ani avea activitate. Solul vulcanic este “responsabil” şi pentru gustul deosebit al vinului din Melnik.

    Este zona cea mai caldă din întreaga Bulgarie, anul trecut spre exemplu au avut doar două zile cu zăpadă. Numai 22 de zile pe an sunt cu ploaie, iar ceaţa este extrem de rară. Iată de ce pe 14 februarie, când un grup de turişi erau strânşi la Villa Melnik, localnicii se întrebau care dintre ei erau responsabili pentru ceaţa care se aşezase în zonă.

  • Alte sute de milioane de euro pentru regii asfaltului

    NU ESTE DELOC O NOUTATE CĂ ROMÂNIA STĂ ÎN CONTINUARE CU CAPUL PLECAT ATUNCI CÂND VINE VORBA DE INFRASTRUCTURA RUTIERĂ. Cu doar 530 de kilometri de autostrăzi, România se străduie de câteva decenii să intre pe harta europeană a transportului rutier şi să atragă astfel mai mulţi investitori străini şi mai mulţi turişti. Nici drumurile naţionale sau judeţene nu stau mai bine, în condiţiile în care an de an intră în reparaţii capitale, iar saga gropilor pare a fi nesfârşită.

    Cu toate acestea, statul continuă să plătească sute de milioane de euro pe şosele, fără rezultate imediate însă. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) are anual un buget de 1,5-2 miliarde de euro, bani care se împart între constructorii români şi cei străini care au contracte de şosele.

    Şi anul trecut cele mai importante 10 companii româneşti din domeniu au încasat, cumulat, circa 440 de milioane de euro de la CNADNR. Chiar dacă rezultatele financiare obţinute în 2012 de companiile locale de construcţii nu sunt încă publice, iar acestea evită în general să facă declaraţii în presă cu privire la businessul lor, sumele încasate de constructori de la compania de drumuri oferă o imagine cu privire la modul în care au evoluat anul trecut afacerile asfaltatorilor.

    Dorinel Umbrărescu, care controlează constructorul băcăuan Spedition UMB, a rămas şi anul trecut lider la capitolul încasări de la compania de drumuri. Circa 145 de milioane de euro au intrat în conturile firmei sale pentru proiecte precum autostrada Timişoara-Lugoj, autostrada Moara Vlăsiei-Bucureşti, deszăpeziri sau centura municipiului Rădăuţi. De altfel, Umbrărescu a fost în ultimii ani liderul incontestabil al regilor locali ai asfaltului, câştigând an de an contracte de sute de milioane de euro care i-au adus şi profituri pe măsură. În 2011, spre exemplu, Spedition UMB a avut un profit net de aproape 40 de milioane de euro la afaceri de aproape 190 de milioane de euro.

    O sumă importantă, de aproape 93 de milioane de euro, a încasat de la CNADNR şi constructorul giurgiuvean Romstrade, controlat de Nelu Iordache, care în prezent se află în arest, fiind cercetat pentru deturnarea unor fonduri pentru construirea autostrăzii Nădlac-Arad. Totodată, Romstrade a intrat spre finalul anului trecut în insolvenţă, la scurt timp după ce mai multe contracte de infrastructură ale companiei au fost reziliate de compania de drumuri.

    O ascensiune importantă în ultimii ani a avut-o compania Straco Grup, controlată de fraţii Alexandru şi Traian Horpos. Înfiinţată în 2003, când înregistra o cifră de afaceri de mai puţin de un milion de euro, firma a ajuns în 2011 la un rulaj de aproape 90 de milioane de euro, susţinut de contractele de peste jumătate de miliard de euro pe care le-a câştigat în ultimii ani pe cont propriu sau în consorţiu cu alte firme. De altfel, Straco Grup îşi încasează o mare parte din bani din contractele de autostrăzi şi drumuri naţionale, numai anul trecut primind de la CNADNR circa 54 de milioane de euro pentru lucrări precum autostrada Orăştie-Sibiu.

    IN TOPUL FIRMELOR ROMÂNEŞTI CARE AU ÎNCASAT CEI MAI MULŢI BANI ÎN 2012 de la CNADNR nu lipsesc PA&CO International a lui Costel Căşuneanu sau Euro Construct Trading 98 a lui Sorin Vulpescu şi Dan Beşciu, care au primit anul trecut circa 40 de milioane de euro. Chiar dacă au continuat să încaseze sume de la CNADNR şi anul trecut, unele firme şi-au redus practic “dependenţa” de instituţia care coordonează autostrăzile şi drumurile naţionale din România, nu neapărat pentru că aşa şi-au dorit, ci pentru că bugetele alocate lucrărilor de infrastructură au fost drastic reduse anul trecut. Delta ACM 93, firmă controlată de omul de afaceri Florea Diaconu, este un exemplu, în condiţiile în care anul trecut sub 10% din cifra de afaceri de 110 milioane de euro a fost generată de încasările de la CNADNR, potrivit calculelor Business Magazin pe baza datelor oferite de compania naţională de drumuri şi de Delta ACM 93. “Noi avem în continuare lucrări de drumuri, dar nu au existat bugete alocate pentru acestea anul trecut, aşa cum se întâmplă în cazul centurii Bucureştiului”, spune Florea Diaconu, care are un contract de aproape 50 de milioane de euro şi pentru construcţia unei autostrăzi în Irak.Anul 2012 nu a adus numai reducerea semnificativă a bugetelor pentru lucrări de infrastructură, ci şi mult mai puţine licitaţii decât în perioada 2010-2011, fapt care a iscat îngrijorări în rândul constructorilor. Câţiva companii mari, printre care Romstrade, controlat de Nelu Iordache, sau Confort, deţinut de Georgică Cornu, au intrat chiar în insolvenţă.

    În contextul în care nici sectorul construcţiilor private nu stă tocmai roz, piaţa construcţiilor în ansamblu a stagnat anul trecut la circa 9,3 miliarde de euro, potrivit datelor Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). “Începând cu semestrul al doilea al anului trecut, decidenţii politici au fost alţii. Schimbările de guvern de la jumătatea anului şi criza politică s-au resimţit în dinamica sectorului”, spune Laurenţiu Plosceanu, preşedinte al ARACO. El apreciază că semnalele politice din acest început de an în ceea ce priveşte bugetele pentru lucrări de infrastructură arată că cel puţin primul trimestru va fi unul de sacrificiu pentru piaţa construcţiilor. Iar dacă situaţia va continua şi în celelalte trimestre ale anului, regii asfaltului se vor vedea nevoiţi să-şi reducă nu numai rulajele, ci să renunţe şi la o parte din profituri.

  • Wizz Air propune Girona drept alternativă pentru sutele de mii de români care muncesc în regiunea Barcelona

    Preţurile pentru un bilet către Girona, oraş situat la 100 de kilometri nord-est de Barcelona, pornesc de la 113 lei, potrivit informaţiilor transmise de companie. Preţul este de două-trei ori mai mic faţă de tarifele Wizz Air către aeroportul El Prat din Barcelona. “Nu avem în vedere renunţarea la cursele către Barcelona, dar mărirea taxelor de aeroport de către guvernul spaniol a dus la reducerea numărului de zboruri către Spania”, a spus Daniel de Carvalho, directorul de comunicare al companiei. Wizz Air a pierdut de la mijlocul anului 40.000 de pasageri pe seama închiderii unor destinaţii şi a diminuării curselor către Spania.

    Compania a decis să opereze curse şi de la Bucureşti către Perugia, Italia, tot de la începutul lunii iunie 2013.

    Wizz Air a transportat anul trecut 2,76 milioane de pasageri, potrivit oficialilor companiei aeriene low-cost, trafic în creştere 2,2% faţă de 2011 şi sub estimările de 3 milioane de euro anunţate în octombrie. Pentru anul acesta este estimat un trafic de peste 3 milioane de pasageri pe piaţa locală. La nivel internaţional, Wizz Air a anunţat peste 12 milioane de pasageri, reprezentând o creştere cu 12% faţă de anul anterior. Anul trecut Wizz Air şi-a dezvoltat reţeaua de transport de la 203 la 250 de rute extinzându-şi operaţiunile în 29 de ţări prin operarea de zboruri şi către Georgia, Israel, Slovenia şi Elveţia.

  • Cel mai bun job din lume: Australia, soare, mare, insule

    Doritorii se pot înscrie în competiţie completând formularul de pe www.facebook.com/australianworkingholiday sau www.australia.com/bestjobs, unde li se va cere să posteze şi un videoclip de 30 de secunde în care să explice de ce sunt candidaţii ideali pentru acel job. Data limită este 10 aprilie, iar câştigătorii vor începe să lucreze efectiv din 1 august, împărtăşindu-şi experienţele pe blog şi în reţelele de socializare.

    Britanicul Ben Southall a câştigat în urmă cu patru ani cea mai bună slujbă din lume, aşa cum scria presa la acea vreme, după ce a concurat cu alţi 35 000 de candidaţi pentru a îngriji, timp de şase luni, insula Hamilton, situată în din Marea Barieră de Corali a Australiei. Pentru 85.000 de euro, sarcina lui era să hrănească peştii exotici, să facă scufundări şi expediţii pe insulă şi să posteze pe blog fotografii şi înregistrări video cu scopul de a atrage turişti.

    La scurt timp după ce a câştigat slujba pentru care au concurat alţi 35.000 de candidaţi, el a fost părăsit de iubită şi a fost înţepat în braţ de o meduză otrăvitoare în timp ce petrecea Crăciunul cu nişte prieteni pe plajă.

    GALERIE VIDEO – TOTUL DESPRE JOBUL IDEAL – ÎN PAGINA URMĂTOARE —–>>>>

  • STUDIU DE CAZ: Ce paşi simpli trebuie să urmezi ca să atragi bani pentru afacerea ta

    CONTEXTUL: Economia antreprenoriatului din toată lumea s-a diminuat în ultimii ani, mai ales că dificultăţile financiare puse pe seama crizei au fost o scuză bună pentru investitori să ţină de bani şi să aleagă pe sprânceană ideile pe care să le sprijine.

    DECIZIA: Trei antreprenori, pe numele lor Corey Capasso, Wesley Barrow şi Marc Ferrentino cred că au găsit reţeta prin care să-i convingă pe investitori să le dea bani. Au decis să pornească un business pe o nişă puţin acoperită şi au urmat câţiva paşi ca să-şi atingă obiectivele de finanţare şi să pornească afacerea.

    EFECTELE: În nici două săptămâni, antreprenorii au strâns trei milioane de dolari de la investitori pentru Nomi. Probabil n-ar fi reuşit însă fără cele câteva luni de pregătire minuţioasă pentru discuţia cu investitorii.

    POVESTEA CELOR TREI ANTREPRENORI DIN SPATELE NOMI ESTE UN SIMPLU EXEMPLU DESPRE CUM SĂ CONVINGI INVESTITORII ŞI SĂ TRANSFORMI O IDEE DE BUSINESS ÎN REALITATE. Ca ei, nenumăraţi tineri îşi încearcă zilnic norocul şi, deşi cei mai mulţi nu răzbesc, există destule poveşti de succes. De la sine înţeles, în primul rând ideea trebuie să fie una reuşită, cu potenţial şi adresată unei nevoi reale din piaţă. De aici însă, drumul devine destul de sinuos.

    Pentru Corey Capasso, Wesley Barrow şi Marc Ferrentino a fost nevoie de 13 zile ca ideea lor, Nomi (pronunţată precum “know me”, în traducere “cunoaşte-mă”), să atragă finanţare, iar banii să ajungă în conturile celor trei tineri, dar în spate sunt câteva luni, dacă nu chiar mai bine, de muncă şi de pregătire tocmai pentru întâlnirile cu investitorii, ca să nu mai vorbim că în ecuaţie există şi o doză sănătoasă de noroc. Nomi este un serviciu prin care magazinele tradiţionale să aibă acces la ceva ce magazinele de pe internet au de-a gata, anume informaţia despre consumatorii care le trec pragul. Folosindu-se de tehnologia wireless, Nomi se leagă la telefoanele mobile inteligente ale utilizatorilor din proximitate şi colectează în timp real anumite informaţii non-invazive, care nu încalcă intimitatea. Este vorba, de pildă, despre frecvenţa cu care acei consumatori trec pragul magazinului şi cât timp petrec acolo, precum şi tipul de telefon folosit. Apoi, Nomi le oferă magazinelor tradiţionale posibilitatea să măsoare impactul pe care îl are vitrina asupra consumatorilor noi care se întâmplă să treacă prin zonă, numărând câţi dintre aceştia au fost convinşi să intre în magazin şi câţi au mers mai departe.

    EXPERIENŢA CELOR TREI ANTREPRENORI ÎN LUMEA ANTREPRE-NORIATULUI, numele lor fiind legat de alte start-up-uri precum Salesforce sau actualul Buddy Media, i-a ajutat însă să găsească o formulă pentru abordarea investitorilor aşa încât să obţină finanţarea într-un timp atât de scurt. Primul pas ar fi să-şi spună povestea în echipă. La discuţie este bine să participe cât mai mulţi membri din start-up, care pot dovedi că experienţa şi expertiza lor în domeniul în care vor să intre este esenţială şi poate asigura reuşita proiectului. Cu alte cuvinte, antreprenorii trebuie să demonstreze că ştiu ce fac.

    PASUL URMĂTOR, CE-I DREPT MAI GREU DE REALIZAT, PRESUPUNE O RELAŢIE DEJA EXISTENTĂ CU ANUMIŢI INVESTITORI, CHIAR ŞI DOAR LA NIVEL DE CUNOŞTINŢĂ. Capasso, Barrow şi Ferrentino cunoşteau deja o parte dintre investitorii cu care s-au aşezat la masa negocierilor – în final First Round Capital cu participaţii din partea Greycroft Partners, SV Angel, Forerunner Ventures, Ralph Mack, David Tisch, Andy Dunn şi Sam Decker. First Round Capital aproape că a investit într-o afacere anterioară a lui Corey Capasso, Spinback, înainte ca aceasta să fie cumpărată de Buddy Media. Iar Ian Sigalow de la Greyloft Partners a fost în consiliul director al Buddy Media. Relaţia anterioară a grăbit, aşadar, procesul de finanţare.

    Al treilea pas ar fi ca la discuţia cu investitorii să existe deja o versiune, cât de minimală, a serviciului care se vrea dezvoltat. Niciun fond de investiţii nu mai e dispus să investească doar pe baza unui plan de afaceri, iar cei trei aveau gata nu doar o versiune a Nomi, dar şi 26 de contracte cu magazine care să folosească serviciul plus o scrisoare de intenţie din partea unui lanţ mare de magazine din SUA. Toate acestea au confirmat practic faptul că există interes pentru serviciul respectiv şi perspective în ce priveşte veniturile.

    NU ÎN ULTIMUL RÂND, CEI TREI ANTERPRENORI SUSŢIN CĂ INAINTE SĂ ABORDEZE INVESTITORII AU AVUT GRIJĂ SĂ ALINIEZE PRODUSUL LA O NIŞĂ NEACOPERITĂ, dar în creştere din piaţă. În contextul vânzărilor afectate de criză, magazinele tradiţionale erau deja în căutare de metode prin care să abordeze consumatorii atât dintre cei existenţi, dar mai ales pe cei potenţiali. Pe lângă asta, este nevoie de o serie de planuri de extindere care să susţină afacerea pe termen mediu şi lung aşa încât investitorii să vadă care sunt perspectivele şi, în final, ce şi de unde vor avea de câştigat ca urmare a finanţării. CEL MAI IMPORTANT ÎNSĂ, crede Corey Capasso, este să existe alternative de finanţare. Asta face ca, la momentul negocierii, percepţia potenţialilor investitori asupra afacerii să se transforme de la “o idee care are nevoie de banii noştri” la “o afacere în care trebuie neapărat să fim implicaţi”.

  • Birouri multe, libere şi ieftine

    PREFERINŢA INVESTITORILOR PENTRU SPAŢII DE BIROURI ESTE REFLECTATĂ ÎN PRIMUL RÂND ÎN CIFRE. Consultanţii imobiliari au inventariat că în acest an vor fi finalizate proiecte totalizând circa 150.000 de metri pătraţi, majoritatea covârşitoare în Bucureşti. Suprafaţa programată pentru livrare în acest an este dublă faţă de cea finalizată anul trecut, când au fost construiţi circa 70.000 de metri pătraţi de birouri.
    Din punct de vedere al suprafeţei construite, cele mai importante proiecte care vor fi livrate în 2013 sunt clădirile dezvoltate de Raiffeisen Evolution (Sky Tower şi Floreasca City Center), Floreasca Park dezvoltată de Portland sau o nouă fază în parcul de birouri West Gate, dezvoltată de ID Group.

    Ofertei noi disponibile în urma finalizării proiectelor noi în acest an i se adaugă şi clădirea Tower Center, proiect trecut prin insolvenţă, fără chiriaşi de mai mulţi ani şi cumpărat anul trecut de oamenii de afaceri Ioannis Papalekas şi Dragoş Bîlteanu pentru aproximativ 50 milioane de euro. Tower Center are o suprafaţă închiriabilă de 22.000 de metri pătraţi şi a fost scoasă recent la închiriere, primul contract fiind semnat cu Hidroelectrica pentru 3.200 metri pătraţi.

    CIRCA 450.000 MP DE BIROURI ÎŞI CAUTĂ CHIRIAŞI ÎN ACEST AN. Dacă luăm în calcul datele disponibile pe piaţă care arată că circa 50.000 de metri pătraţi din proiectele cu finalizare în acest an sunt deja preînchiriaţi, în 2013, doar în clădirile noi, proprietarii trebuie să găsească chiriaşi pentru încă 100.000 metri pătraţi. Suprafaţa disponibilă este mai mare, având în vedere că doar în clădirea Charles de Gaulle spaţii de circa 8.000 metri pătraţi au rămas goale după relocarea băncilor UniCredit Ţiriac şi Raiffeisen Bank. Dacă mai adăugăm şi spaţiile goale din celelalte clădiri existente de clasă A şi B, evaluate la circa 340.000 de metri pătraţi, rezultă că peste 450.000 metri pătraţi de birouri îşi caută clienţi în lunile următoare, fără să punem la socoteală proiectele pentru care construcţia va începe în acest an.

    În perioada următoare am putea asista însă la o creştere a gradului de neocupare a clădirilor vechi, având în vedere că firmele ale căror contracte expiră în lunile următoare preferă să se mute în proiecte noi. Proprietarii acestor proiecte oferă pachete atractive atât din punct de vedere comercial, cât şi al calităţii serviciilor.

    Rata de neocupare a spaţiilor de birouri din Bucureşti s-a situat în jurul valorii de 15,5% la sfârşitul anului trecut, cu diferenţe mari care se menţin între zone. Astfel, potrivit CBRE România, dacă zona de Vest are în prezent una din cele mai mici rate de neocupare, de 6%, Pipera este în continuare caracterizată de o rată de neocupare peste media generală, situată în jurul valorii de 27%. Această valoare este consecinţa ratei de neocupare de 48% a zonei Pipera Nord care este ponderată de cea de 14% din Pipera Sud (Dimitrie Pompei). Rata de neocupare în zona centrală a fost de 8% la începutul anului trecut, ajungând în trimestrul trei din 2012 să atingă valoarea de 14%. Începând cu ultimul trimestru al anului trecut, aceasta a început să descrească stabilizându-se în jurul valorii de 12%. La baza acestei fluctuaţii a stat livrarea a 28.000 metri pătraţi în zonă.

    PRIMELE TRANZACŢII DIN ACEST AN. În primele două luni au fost semnate câteva contracte de închiriere, prima anunţată în 2013 fiind închirierea unui spaţiu de 3.200 mp în Tower Center către Hidroelectrica. A urmat grupul Generali, care se mută din Piaţa Victoriei din clădirea Bucharest Corporate Center, aparţinând companiei austriece Immofinanz, în clădirea Charles de Gaulle Plaza, unde vor ocupa circa 4.000 de metri pătraţi.

  • 6×6 – noul panzer nemţesc de la Mercedes-Benz G63 AMG (FOTO+VIDEO)

    Maşina va apărea pe piaţă începând cu cu luna octombrie 2013 şi va costa circa 500.000 de dolari.