BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • De ce pornesc electricele doar împinse de la spate

    La începutul secolului trecut aproape două treimi din puţinele automobile care circulau pe atunci erau electrice. Explicaţia este simplă, motorul electric este mai simplu şi mult mai eficient decât unul diesel sau pe benzină. Dacă eficienţa celui mai performant motor pe benzină nu trece de 40%, unul electric ajunge la 70-80%, ceea ce înseamnă că energia este folosită mult mai bine. Pe de altă parte, în timp ce benzina este stocată într-un rezervor banal, energia electrică are nevoie de baterii cât mai performante, eficiente şi uşoare pentru a nu afecta prea mult performanţele dinamice. Pentru că bateriile de la începutul secolului trecut erau mult prea grele şi ineficiente, motorul pe benzină s-a dezvoltat mai repede.

    Datorită noilor tehnologii şi a bateriilor performante, automobilele electrice au luat din nou avânt, cu atât mai mult cu cât şi majoritatea ţărilor europene oferă bonusuri la achiziţia acestora. Cel mai bun exemplu este Norvegia, unde trei procente din vânzările de maşini sunt reprezentate de automobile electrice, acestea fiind susţinute nu doar prin prime acordate de stat, ci şi din suprataxarea automobilelor normale.

    În timp ce în Vest deja se vând sute sau chiar mii de maşini electrice anual, până acum în România cel mai bun an pentru electrice a fost 2011, când, potrivit datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), s-au vândut cinci maşini electrice, din care patru Mitsubishi iMiEV şi un Citroën C-Zero, în timp ce anul trecut a fost vândut oficial doar un singur iMiEV. Aceasta în condiţiile în care firmele nu pot beneficia de ajutor de stat pentru achiziţie; preţul maşinii, de 36.000 de euro cu TVA, este comparabil cu cel al unui SUV compact premium, în timp ce vehiculul arată şi se simte ca unul low-cost.

    Vânzările de maşini electrice vor accelera în acest an la ordinul de câteva zeci de unităţi, pentru ca în următorii ani cifrele să ajungă la ordinul sutelor şi chiar miilor, pe măsură ce şi piaţa locală îşi va reveni.Numărul automobilelor electrice disponibile oficial pe piaţa locală va creşte în acest an cu cel puţin trei noi modele, printre care utilitara Renault Kangoo Z.E., care deja poate fi comandată, precum şi ZOE, model realizat pe o platformă similară cu cea a lui Clio IV şi care, cel mai probabil, va veni până la sfârşitul acestui an.

    “Cu un singur model, cu Kangoo ZE putem avea vânzări, într-un an, de ordinul zecilor de unităţi la început. Din momentul în care vom dezvolta şi pe piaţa locală o gamă şi va fi lansat şi ZOE, vom putea vorbi de sute de unităţi”, apreciază Mihai Bordeanu, directorul de marketing al Renault.

    Utilitara Kangoo ZE are un preţ de pornire de aproape 21.100 de euro cu TVA, iar la centrul Renault al concesionarului Serus, cel mai mare dealer al companiei franceze, a fost deschis un centru pentru maşini electrice.Diferenţa dintre iMiEV şi ZOE sau Kangoo constă în faptul că Renault nu vinde bateria maşinii, ci o închiriază cu circa 78-80 de euro pe lună, strategie adoptată pentru a reduce cât mai mult preţul de achiziţie.

    “Pentru Kangoo ZE deja s-au interesat mai multe firme de transport şi curierat, care doresc să achiziţioneze un astfel de automobil şi testează deja maşina. Sunt atât firme româneşti, dar şi străine interesate de a avea automobile electrice în portofoliu. Putem spune că în următoarele săptămâni urmează să vedem primele maşini înmatriculate”, a spus Bordeanu.

    Al doilea model electric aşteptat spre sfârşitul anului sau în 2014 este smart fortwo electric drive, care spre deosebire de modelele Renault va fi disponibil la achiziţie atât cu baterie inclusă, cât şi cu posibilitatea de a o închiria.

  • Povestea şefului Hornbach: “Este groaznic să fii constrâns să-ţi părăseşti ţara! A fost un pas să respir aer curat!”

    FIU DE PICTOR, ORIGINAR DIN BRAŞOV, RUSU LASĂ ÎN SPATE, ÎN 1989, UN JOB CONFORTABIL DE CONDUCERE LA ICRAL (Întreprinderea de Construcţii, Reparaţii şi Administrare Locativă) şi potenţialul unui sistem confortabil de relaţii şi fuge din România în fosta Iugoslavie pentru a se stabili ulterior în Austria. Trece Dunărea înot, înfoliat şi uns cu grăsime, în septembrie, cu puţin timp înainte de Revoluţie. “Este groaznic să fii constrâns să-ţi părăseşti ţara”, spune managerul. Motivele plecării sunt cele care au însufleţit mulţi români fugari la vremea respectivă: lipsa de perspectivă, dispreţul faţă de comunism, apăsarea tot mai grea a compromisurilor necesare supravieţuirii, lehamitea. În ciuda lipsurilor materiale, nu stomacul, ci plămânii au împins un om de aproape 30 de ani, cu o familie în spate, să rişte. “A fost un pas să respir aer curat!” În 1996, după o perioadă în care a avut diverse meserii, Rusu intră în familia grupului german Hornbach, angajându-se ca şef de raion la un magazin din Austria. Cu plete la vremea respectivă, el primeşte, odată cu postul, şi un stagiu de şcolarizare în Germania. “Şi acolo, dacă nu ceri, nu ţi se dă. În Germania o perioadă am fost folosit numai să aranjez marfa. După o săptămână le-am zis: «Băieţi, am venit aici să învăţăm ceva. Învăţaţi-mă ca să pot să dau!»”. Urmează o perioadă intensă de training, cu nopţi pierdute în care memorează produsele din catalog. În 2005 preia conducerea operaţiunilor din România. Care a fost argumentul cu care i-a convins pe cei de la Hornbach să-i dea pe mână operaţiunile din ţara de unde fugise cu ani în urmă? “N-a trebuit să-i conving. A trebuit să mă conving pe mine.”

    SPRE 100 MILIOANE EURO. Nemţii au urmat o politică de expansiune lentă în România, cu magazine în format mare: în Bucureşti Berceni (2007) şi Militari (2008), apoi Braşov în 2009, Baloteşti – Ilfov (2010) şi Timişoara (2012), iar afacerile au ajuns până la aproape 85 milioane euro la finele lui 2011. Grupul, unul dintre cei mai importanţi operatori de magazine de materiale de construcţii din Europa, este un jucător de talie medie pe piaţa românească după mărimea reţelei şi rulaj, dar conduce la capitolul vânzărilor pe unitate. Liderul pieţei locale este Dedeman, controlat de fraţii băcăuani Pavăl, alţi concurenţi importanţi fiind Praktiker şi Obi (Germania), Bricostore şi Leroy Merlin (Franţa), bauMax (Austria).

    Anul trecut, rulajul Hornbach România a înregistrat un plus de patru procente. Va fi atins pragul de 100 milioane euro în 2013? “Ne apropiem”, spune Rusu, precizând că ia în calcul, pentru actualul an financiar, o creştere de 3%. Cât reprezintă produsele româneşti în portofoliu? “Îmi deschideţi o rană. Sub 10%”, răspunde şeful companiei, punctând că mai multă calitate şi mai multă seriozitate din partea producătorilor locali ar putea creşte acest procent.

    Materialele de construcţii au generat anul trecut 37% din vânzări, dar articolele pentru grădină au o ascensiune deosebită. “Românii au învăţat să pună mai mult accent pe grădină şi pe organizarea ei. Grădina nu înseamnă numai zarzavaturi, ci să-ţi creezi un spaţiu care să te delecteze şi să te relaxeze în momentul în care eşti acasă”, potrivit lui Rusu. Primăvara, produsele dedicate grădinii generează 28-40% din vânzări. Piaţa de bricolaj a depăşit momentul scăderilor abrupte generate de venirea crizei, va creşte pentru că lumea se va focaliza mai mult pe renovări, dar nu va mai reveni la nivelul înregistrat în perioada de boom, crede Rusu. El consideră că în România mai este loc pentru magazine noi, dar sunt posibile şi exit-uri, supravieţuirea jucătorilor depinzând de adaptarea ofertei la ceea ce îşi doreşte clientul, respectiv calitate la un preţ pe care să şi-l poată permite.

    URMĂTORUL MAGAZIN, TOT ÎN BUCUREŞTI. Hornbach va începe construcţia următorului magazin din România la Bucureşti, dar proiectul nu va fi lansat mai devreme de 2014, spune Rusu, argumentând că îşi doreşte o creştere sănătoasă şi să rămână profitabil. “O asemenea investiţie îţi creează un oarecare dezechilibru în situaţia actuală. Eu cred că succesul vine dacă vom creşte sănătos, nu dacă umplu o ţară întreagă cu magazine”, a punctat el. Celelalte oraşe avute în vedere pentru dezvoltări imediate sunt Cluj, Craiova sau Constanţa, dar poate cu un alt tip de magazin, de dimensiuni mai mici. Cele mari sunt cele mai de succes, dar acum este foarte dificil să găseşti terenuri pentru asemenea proiecte, a adăugat şeful Hornbach România.

  • STUDIU DE CAZ: De ce alege Blue Air să zboare împotriva curentului

    CONTEXTUL: În condiţiile în care operatorii low-cost vor să atragă venituri suplimentare din serviciile oferite, compania aeriană Wizz Air a decis în toamna anului trecut taxarea bagajelor de mână tradiţionale (troller de mici dimensiuni) cu cel puţin zece euro pentru fiecare zbor. De asemenea, rutele pe care operează Wizz Air sunt, în majoritatea cazurilor, aeroporturi secundare.

    DECIZIA: În replică, concurentul Blue Air anunţa că măreşte capacitatea bagajelor permise la bordul avionului de la şapte la zece kilograme şi le menţine în continuare gratuit. Totodată, Blue Air anunţa că pentru destinaţii precum Dublin, Veneţia, Bruxelles sau Roma menţine operarea pe aeroporturi principale, iar pasagerii îşi pot obţine gratuit locul în avion odată cu formalităţile de check-in.

    EFECTELE: Numărul de pasageri transportaţi de Blue Air a rămas constant în 2012, comparativ cu anul precedent, însă oficialii companiei se aşteaptă ca efectele deciziei să se vadă în anul în curs, ca urmare a atenţiei tot mai mari a pasagerului la preţul biletului şi la serviciile oferite gratuit.

    TAXELE ADIŢIONALE PE CARE LE PERCEP COMPANIILE LOW-COST, dincolo de preţul efectiv al biletului de avion, fac parte din modelul de business pe care îl practică acestea. Liniile aeriene low-cost cele mai performante la acest capitol reuşesc să genereze şi 20-30% din venituri din astfel de servicii în timp ce în cazul liniilor aeriene tradiţionale, care au un model de afacere diferit, această cifră este în jur de 3% în medie. Piaţa aviaţiei low-cost din România este împărţită de doi mari jucători: Wizz Air, compania cu sediul la Budapesta deţinută de fonduri de investiţii de peste Ocean, şi Blue Air, operatorul român controlat de omul de afaceri Nelu Iordache prin firma Romstrade, cunoscută pentru contractele de construcţie şi întreţinere de drumuri. Cele două companii au transportat în 2012 circa 4,3 milioane de pasageri pe piaţa din România (2,8 milioane pentru Wizz Air şi 1,5 milioane pentru Blue Air), de unde mai operează şi Ryanair cu zboruri sporadice de la Constanţa şi Târgu-Mureş. Flota Wizz Air este una dintre cele mai noi din Europa şi este semnificativ mai tânără faţă de cea a Blue Air.

    Poziţionarea companiei Blue Air pe piaţa low-cost din România are însă anumite parcularităţi, menite să o diferenţieze de concurentul principal Wizz Air. Alocarea pentru fiecare pasager a unui loc în aeronavă este, în viziunea oficialilor Blue Air, unul dintre principalele aspecte la care priveşte pasagerul. În cazul îmbarcării, pasagerii nu mai caută să ocupe cât mai repede un loc în aeronavă pentru a putea sta unul lângă celălalt, cum se întâmplă în cazul zborurilor Wizz Air. Apoi, după cum spune Adrian Ionaşcu, directorul general adjunct al Blue Air, compania a ales să opereze unele zboruri de pe aeroporturi principale pentru a putea “uşura accesul pasagerilor la destinaţie şi a se diferenţia”. Este cazul unor oraşe precum Bruxelles (Wizz Air operează de la Charleroi), Veneţia (Wizz Air operează de la Treviso), Roma sau Dublin. Odată cu decizia companiei Wizz Air de a taxa bagajul de mână de dimensiuni tradiţionale cu zece euro începând cu toamna anului trecut, Blue Air anunţa că păstrează gratuit bagajul de mână şi, mai mult, măreşte greutatea permisă la bord de la şapte la zece kilograme. Blue Air oferă şi posibilitatea transportării contra cost a patru bagaje de cală de câte 32 de kilograme fiecare, măsură neîntâlnită la alte companii.

    Supremaţia celor două companii se împarte în România pe regiuni. Dacă Wizz Air deţine controlul în Ardeal şi Banat, iar lupta pentru Bucureşti se dă de la egal la egal, dat fiind că din capitală operează şi companii de linie, Blue Air acoperă Moldova prin aeroportul de la Bacău, loc unde concurentul principal nu operează, deşi milioane de români din acea regiune muncesc în Spania şi Italia, destinaţii de importanţă majoră pentru companiile low-cost. Wizz Air încă analizează intrarea pe piaţa din estul ţării, după cum spune Daniel de Carvalho, responsabilul de comunicare.

    “Cifric, numărul nostru de pasageri a rămas constant de la an la an şi e dificil de spus dacă felul în care încercăm să ne diferenţiem va atrage mai mulţi pasageri, dar cert e că în astfel de vremuri pasagerul se uită, dincolo de preţul pentru biletul plătit, la fiecare leu pe care îl cheltuieşte în plus pe durata călătoriei”, spune Adrian Ionaşcu, director în cadrul companiei Blue Air.

  • (P) Chevron incepe cautarea gazului de sist romanesc

    Dupa ce a batut palma cu autoritatile din Romania in 2012, Chevron Texaco, al doilea mare grup petrolier din SUA, anunta ca va incepe forarile in a doua jumatate a lui 2013 pentru operatiunile de cautare a gazelor de sist in perimetrul de la Barlad. In paralel, compania americana va initia si studiile seismice pentru inca trei perimetre din Dobrogea: Costinesti, Adamclisi si Vama Veche.

    Chevron s-a obligat sa sape opt sonde de explorare in cele patru perimetre, intr-un interval de patru ani de la semnarea acordului petrolier avand dreptul de concesiune pe aceste perimetre pentru o perioada de 30 de ani, perioda ce poate fi extinsa cu alti 15 ani. Nu s-au facut publice date privind investitiile asumate de americani in cadrul acestui proiect dar, neoficial, s-a vehiculat o cifra de aproximativ 600 milioane de dolari.

    Desi a intampinat opozitia localnicilor si a activistilor de mediu, care se tem ca procesul de extractie ar polua si dauna rezervelor de apa, Chevron isi dezvolta businessul hotarat in directia gazelor de sist, considerat cel mai in voga combustibil al momentului. Tehnologia de eliberare a acestui tip de gaze din roca este folosita deja in Polonia si Marea Britanie, in timp ce alte tari precum Bulgaria au refuzat-o considerand ca este periculoasa. Autoritatile din Romania vad insa in gazele de sist o solutie pentru independenta energetica a tarii care in lipsa unor noi descoperiri risca sa ramana fara petrol si gaze in maximum 15 ani, potrivit datelor oficiale. In plus, statul se poate alege si cu ceva bani la buget deoarece in cazul in care Chevron va gasi gaz, va plati redevente cuprinse intre 3,5% si 13% din valoarea gazului exploatat.

    Pentru compania americana, exploatarea gazelor de sist in Romania, daca le va gasi, inseamna profit si, implicit o crestere a atractivitatii in fata investitorilor. Chevron este inclusa in indicele Dow Jones si S&P 500 iar in 2005 si-a consolidat pozitia ca lider energetic dupa achizitionarea companiei Unocal Corporation, in urma careia si-a marit resursele de gaz si petrol, in intreaga lume. Chevron dispune de o capacitate de rafinare de aproximativ 2 milioane de barili de petrol pe zi iar in 2011 a obtinut un profit brut de 26,8 miliarde de dolari.

    Orice investitor are posibilitatea sa faca direct tranzactii cu actiunile Chevron, prin intermediul platformei Markets.com, pusa la dispozitie in Romania de catre Godwin Austin. Apeland la o platforma de tranzactionare puternica, asemenea platformei Markets.com, nu trebuie decat sa dai startul la tranzactii, deoarece asistenta tehnica este asigurata.

    Esti pregatit sa investesti in Chevron?

    Godwin Austin este un introducing broker pentru Markets.com si Trade.com platforme investitionale globale cu o infrastructura robusta, dezvoltata in peste 100 de tari si in 14 limbi, operate de catre Safecap Investments Limited. Despre Godwin Austin este cunoscut faptul ca ofera, prin intermediul partenerilor sai, instrumente de investitii precum: CFD-uri pe actiuni, obligatiuni, indici, marfuri, si Forex.

    Poti alege sa incepi cu tranzactii demo sau sa tranzactionezi direct, pe bani adevarati. Un lucru este insa clar, fie ca esti in faza de initiere, fie ca vrei sa iti sporesti expunerea pe pietele globale, ai nevoie de o platforma de tranzactionare puternica si sigura. Prin Godwin Austin, pe Markets.com beneficiezi de un mediu de tranzactionare securizat, pentru ca sunt utilizate toate mijloacele tehnice necesare pentru protejarea sistemelor de date.

    Poti fi si tu unul dintre clientii Markets.com accesand www.godwin-austin.com si vei beneficia de suport 24 de ore, analize financiare personalizate, semnale de tranzactionare prin sms, educatie financiara, webinarii si seminarii gratuite locale si internationale.

  • Cu cât ar scădea vânzările de ţigări dacă pachetele ar arăta la fel

    Comisia Europeană doreşte ca pachetele să aibă aceleaşi dimensiuni, un singur format şi un singur mod de deschidere, printr-o clapă superioară basculantă, ceea ce înseamnă că pachetele cu margini rotunjite, cele culisante, în formă de cutie, tabacheră sau de oricare altă formă decât cea prevăzută în proiectul de directivă vor fi interzise.

    Prevederile referitoare la forma pachetului (“cuboidala”, asa cum specifica proiectul, forma de altfel practic inexistenta, pentru ca dimensiunile de 8,8 cm cu 5,5 cm si 2,2 cm contrazic ideea de cuboid cu muchii drepte), incalca drepturile de proprietate intelectuala si industriala ale producatorilor. Potrivit Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), initiativa CE incalca acordul OMC privind drepturile de proprietate intelectuala, o consecinta directa a acestei incalcari fiind “imposibilitatea consumatorului de a distinge intre produse ce vor avea ambalaje / forme / formate uniformizate”.

    Pachetele cu format standard vor fi mult mai usor de contrafacut, ceea ce va determina scaderea pietei legale a tigaretelor si pierderi de miliarde de euro la bugetul de stat, afectand si sectorul ambalajelor. APRA estimeaza ca, in Romania, sectorul ambalajelor tiparite destinate industriei tutunului va suferi o scadere de 10-20%, ceea ce va determina reducerea cifrelor de afaceri si implicit pierderea de locuri de munca in orice tipografie/producator ambalaje care este furnizor al industriei tutunului.

    “Cu toate ca pachetele standardizate ar putea fi considerate, aparent, o restrictie dura impotriva industriei tutunului, de fapt nu reprezinta o masura eficienta. Comisia risca sa nu-si indeplineasca obiectivele propuse privind sanatatea publica, determinand crearea unei piete a produselor din tutun mai ieftine, nereglementate, aducand astfel prejudicii si industriei ambalajelor”, se mentioneaza intr-un comunicat de presa al ECMA – European Carton Makers Association.

    Companiile producatoare de tigarete utilizeaza, in Romania, atat ambalaje produse local, cat si importate. Potrivit acestora, tigaretele comercializate in pachete cu dimensiuni si forme diferite de cea standard, sau cu mecanisme diferite de deschidere, impreuna cu tigaretele super long -care nu vor mai incapea in pachete- si cele din categoriile slim si mentol, care ar urma, de asemenea, sa fie interzise prin proiectul de Directiva, reprezinta circa 70% din piata romaneasca.

    Conform studiului Eurobarometer publicat in mai 2012, 76% dintre respondenti au indicat ca ambalajul nu prezinta importanta in alegerea produsului. Paradoxal, in Marea Britanie sau Franta, tari care s-au declarat a fi de acord cu propunerile Directivei, procentul este printre cele mai mari. 85%, respectiv 88% dintre respondenti considera ambalajul ca nefiind important in decizia de alegere a unui produs din tutun.
    Potrivit aceluiasi studiu, cu cat consumatorii sunt mai tineri, cu atat acorda mai multa atentie pretului atunci cand aleg o marca sau alta. Cu privire la acest aspect, produsele interzise vor putea fi procurate de pe piata neagra, la preturi mult mai mici, ceea ce va face ca obiectivele de sanatate urmarite de proiectul de Directiva sa nu fie atinse.

    Totodata, doar 3% dintre respondenti au indicat ambalajul produsului ca fiind determinant in decizia de a fuma. Numai 1% dintre participantii la studiul citat au indicat ca textura sau forma ambalajului ii determina sa considere ca un anumit sortiment de produse din tutun ar fi mai putin daunator decat altul.

    Proiectul de Directiva privind produsele din tutun urmeaza sa fie dezbatut in Parlamentul European si in Consiliu. Adoptarea proiectului, a carui forma este inca in dezbatere, este preconizata cel mai devreme in 2014, iar transpunerea in legislatia nationala a statelor membre ar urma sa se faca in 2015-2016.

    APRA a fost infiintata in 2009, la initiativa unui grup de opt societati comerciale active in domeniul productiei de ambalaje din carton solid. Este o organizatie cu personalitate juridica, apolitica, cu autonomie deplina, ce reprezinta si promoveaza interesele legitime ale membrilor sai.

    Asociatia locala este afiliata European Carton Makers Association (ECMA), care reprezinta peste 500 de producatori de ambalaje de carton la nivel European, cu o cota de piata de peste 90%. Cifra de afaceri cumulata a membrilor ECMA depaseste 9 miliarde euro anual, 10 % din aceasta cifra fiind generata de ambalajele destinate industriei tutunului.

  • Ce mărci ne trezesc cele mai puternice emoţii

    Mărcile şi consumatorii îşi redefinesc rolurile, cei din urmă primind din ce în ce mai multă putere”, spune Manuela Dănilă, client service & new business development manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights. Firma a realizat al doilea val al studiului Emotional Branding, în care peste 430 de mărci stau faţă în faţă cu consumatorii, pentru a vedea cât de puternică este legătura emoţională pe care au

    creat-o cu aceştia. Criza financiară, evoluţia tehnologiei, ramificarea modurilor de comunicare şi dispariţia graniţelor sunt doar o parte din factorii care schimbă decorul pieţei. “Mărcile trebuie să răspundă prompt la toate aceste provocări; doar cele care au curajul şi inspiraţia să se reinventeze îşi pot păstra succesul”, explică Manuela Dănilă. Consumatorul este mai greu de mulţumit, iar mărcile trebuie să ştie pe ce “butoane” să apese pentru a-l activa, fără a avea însă prea multe încercări la dispoziţie; cumpărătorul e critic şi penalizează orice greşeală. “Consumatorul oferă mărcii câteva momente (secunde poate) pentru a-i capta atenţia. Dacă marca nu reuşeşte să-l «agaţe» rapid, eforturile acesteia se risipesc”, spune reprezentanta 360insights.

    CLICK pe imagine pentru REZOLUŢIE MAXIMĂ

    O MARCĂ LEGATĂ DE CONSUMATORII SĂI PRIN EMOŢIONALITATE ESTE MAI PUTERNICĂ DECÂT UNA LEGATĂ CU ACEŞTIA DOAR PRIN OPORTUNITATE SAU PROFIT”, afirmă Marc Gobe, un vizionar al marketingului, ale cărui zece legi stau la baza acestui studiu.

    Dinamica schimbărilor din piaţa bunurilor şi serviciilor este reflectată şi de studiul Emotional Branding, care aduce faţă de anul trecut câteva răsturnări de clasament, cu mărci care îşi pierd din apreciere şi altele care reuşesc să escaladeze topul, ţintind către primele poziţii. În cazul produselor alimentare, Hochland trece de pe locul al treilea în vârful clasamentului. “Lider în mai multe categorii de brânzeturi, Hochland îşi culege laurii investiţiei în piaţa din România graţie legăturii puternice cu consumatorii săi”, exemplifică Manuela Dănilă.

    O altă poveste vine tot din categoria lactatelor, Danone fiind o altă marcă etalon. Cu toate că trece acum pe locul al doilea, schimbul de poziţii vine pe fondul unei diferenţe mici faţă de prima clasată, se arată în studiu. Mai mult decât atât, producătorul francez are pe podiumul clasamentului încă o marcă, Activia, pe locul trei. “Ceea ce defineşte marca Danone pare a fi dinamismul, fiind percepută ca o marcă pionier în inovaţie, stârnind mereu curiozitatea consumatorilor”, spune reprezentanta 360insights.

    “Legătura cu consumatorii se construieşte în timp, iar perioada de criză este un moment de verificare a sentimentelor, dar şi a ofertei concrete”, spune Anca Stroe, director de marketing la Danone România. Ea spune că de-a lungul anilor compania a investit în mod constant în campanii TV, în prezentarea la raft, a derulat evenimente în magazine, comunicare online, dar a organizat şi “ieşiri din rutină”, adică întâlniri directe cu consumatorii: caravane, evenimente în parcuri, vizite în fabrică şi la fermele de la care colectează lapte.

    “Întotdeauna am avut în minte ce-i interesează pe clienţi şi cel mai bun exemplu recent este cartea de reţete cu iaurt la care au contribuit chiar ei, direct.” Categoria lactatelor domină topul alimentelor, arată studiul, iar marca Zuzu (Albalact) câştigă o mai mare apreciere în acest an, balanţa înclinând în sens invers pentru Milli (Friesland Campina), care pierde câteva poziţii.
    Şi la categoria dulciurilor sunt vizibile câteva schimbări faţă de anul trecut. Milka îşi menţine poziţia de lider, iar “colega” de portofoliu, Poiana, i se alătură urcând pe locul al doilea.

  • Cum arată astăzi viaţa primului angajat al McDonald’s România

    VIAŢA MEA A MERS MAI DEPARTE FĂRĂ SĂ SUFERE UN ŞOC”, spune el despre despărţirea de McDonald’s, o relaţie pe care a început să o construiască acum două decenii, când avea 35 de ani. La fel ca orice altă relaţie a implicat dedicare, timp şi sacrificii. “Viaţa nu înseamnă doar muncă şi bani”, spune el astăzi când are mai mult timp să călătorească, să se dedice familiei cu care merge de câte ori poate la concerte de muzică simfonică în ţară sau în străinătate.

    Ultimii ani – cei din era post McDonald’s – îi descrie ca fiind mai liniştiţi, deşi recunoaşte că încă este implicat în multe businessuri locale, alături de prieteni şi familie. Banii nu poate spune că îi lipsesc nici astăzi, când controlează afaceri pe care el însuşi le estimează la 30 de milioane de euro. “Ce e diferit este că am un centimetru de zgură (termenul său pentru stres, n. red.) mai puţin pe creier.”

     De unde provin carnea şi cartofii pe care le mănânci la McDonald’s în România?

    AFACERILE SALE SUNT VARIATE, DE LA RESTAURANTE – controlează alături de Dragoş Petrescu lanţurile City Grill, Trattoria Buongiorno, Hanu’ Berarilor şi Caru’ cu Bere (în administrare) – la hoteluri – apart-hotelul Safir din Venus şi de la bijuterii – o fabrică în Mihăileşti şi mai multe magazine în Capitală – la imobiliare şi investiţii bursiere.”Domeniul imobiliar încă îţi mai poate asigura un nivel bun de profit”, explică Alecu motivul pentru care ultimul său pariu este în imobiliare, unul dintre domeniile cele mai lovite de criză. Începând cu 2009, îngheţarea creditării pe de-o parte şi instabilitatea economiei şi a pieţei muncii pe de alta i-au determinat pe români să îşi amâne achiziţiile de case şi apartamente. Preţurile au urmat şi ele un trend descendent. Cu toate acestea, există şi o limită, care, crede Alecu, a fost atinsă: “Mai jos de jos nu se poate merge”.

    Marian Alecu recunoaşte că nu o să mai vedem preţurile din perioada de boom şi nici câştigurile de atunci ale companiilor din domeniu, însă profit încă se face. “Necesarul de locuinţe este încă departe de a fi satisfăcut în România”, spune el. De aceea a investit circa două milioane de euro în blocul de nouă etaje din Bucureşti, bloc a cărui construcţie a ajuns deja la nivelul opt şi până în iunie va fi gata. Banii pentru investiţie au venit din fonduri proprii. “În primul rând nu am avut credite şi nici nu vreau să am. În al doilea rând e foarte dificil să obţii acum o finanţare.” Din totalul de 66 de apartamente 15% sunt deja vândute, preţul unui apartament cu două camere fiind de circa 50.000 de euro. Aceasta nu este prima sa investiţie în domeniul imobiliar şi nu va fi nici ultima. “Am mai construit blocuri în Bucureşti şi Predeal. O să iau lucrurile pas cu pas, odată vândute apartamentele acestea, mă apuc de altele.”

     Cum se fac 200 de milioane de euro pe an din ŞAORMA

    IN PARALEL CU DOMENIUL IMOBILIAR MARIAN ALECU OFERĂ ŞI CONSULTANŢĂ PENTRU START-UP-URI ŞI PENTRU COMPANII CARE VOR SĂ SE RESTRUCTUREZE. Businessul îi aduce câteva sute de mii de euro pe an – peste 650.000 de euro anul trecut. Marjele de profit sunt însă foarte mari, costurile fiind minime. Deşi este implicat în mai multe afaceri, Alecu spune că lucrează în medie şase ore pe zi. Anterior, în perioada când lucra pentru McDonald’s, orele de lucru nu erau contorizate. “Munceam cât era nevoie, uneori chiar 14 ore pe zi, şi nu doar cinci zile pe săptămână.”

    El explică totuşi că s-ar putea retrage din afaceri oricând şi nu i-ar părea rău. S-ar dedica exclusiv hobbyurilor şi familiei. “Plimbatul câinelui (un lup – n. red.) este momentul preferat al zilei.” Pentru moment nu se gândeşte la asta pentru că are suficient timp să călătorească şi să facă sport – tenis, înot, caiac (vara pe Snagov) – două ore pe zi. Pe lista destinaţiilor sale de vacanţă se numără Miami, Paris, Viena şi Bucovina, unde merge de Crăciun şi de Paşte, la aceeaşi pen-siune pe care a descoperit-o în ’92. “Sunt flexibil şi pot să îmi fac programul cum vreau. În perioada când eram în McDonald’s călătoream foarte des, însă în interes de business. Mergeam de câte 15 ori pe an doar în SUA.”

  • Cât profit aduce trezoreria unei bănci

    NUMELE LUI DORIN BADEA A APĂRUT ÎN PRIM-PLAN LA SFÂRŞITUL LUI 2008, când, după câteva luni petrecute la UniCredit Ţiriac Bank ca director adjunct al trezoreriei, a fost promovat director, înlocuindu-l pe Bogdan Mihoc, care şi-a a dat atunci demisia, imediat după cele două săptămâni de tensiune pe piaţa interbancară explicate de BNR ca fiind un atac speculativ contra leului orchestrat de câteva bănci din România. “Nu a fost un moment uşor pentru noi. Au fost nişte vremuri foarte agitate”, comentează acum Badea. “A fost important în acel moment să ţinem o echipă unită, să ne vedem clar obiectivele de business, să ne asigurăm că ceea ce facem este bine, coerent şi în conformitate cu reglementările şi ceea ce se cerea. Am reuşit asta foarte bine.” Privind înapoi, spune că îi e greu să dea un verdict asupra tuturor lucrurilor care s-au întâmplat, dar crede că în contextul respectiv “am făcut tot ceea ce se putea face. Lucrurile au mers foarte bine de atunci, iar situaţia de atunci nu a afectat banca, nu a rămas o urmă în ce priveşte poziţia băncii pe piaţa din România”.

    ROLUL TREZORERIEI ÎN ECUAŢIA ACTIVITĂŢII BĂNCII S-A VĂZUT CU DEOSEBIRE ÎN 2009, primul an de recesiune, când veniturile realizate în trezorerie la UniCredit Ţiriac Bank au crescut cu 50% faţă de 2008, reuşind să compenseze în bună parte scăderea câştigurilor din operaţiunile comerciale. “2009 a fost un an în care am avut rezultate foarte bune, pe fondul condiţiilor din piaţă. A fost un an cu volatilitate, cu dobânzi mari, cu schimbări structurale în sistem şi în ceea ce priveşte direcţiile de business înspre care mergeau băncile. Noi, în momentul respectiv, ne-am descurcat foarte bine şi am avut evaluările corecte.” Trezoreria rămâne şi astăzi un element important în orice bancă, afirmă Badea. “E o zicală adevărată că trezoreriile contribuie în general mult la profitul băncii. UniCredit nu e un caz special, iar trezoreria e un contributor important la profitabilitate. Având în vedere faptul că am crescut consistent din punct de vedere al veniturilor – am avut mereu creştere de două cifre ale veniturilor, iar trezoreriile sunt mereu eficiente şi cu bază de costuri mică -, ponderea în profitabilitate este destul de importantă.”

    ABSOLVENT AL ASE BUCUREŞTI – FACULTATEA FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI ÎN 2002, deţinător al unei diplome ACI (Asociaţia Pieţelor Financiare din România, organizaţia profesională a dealerilor şi trezorierilor) şi al unui Charter CFA (Chartered Financial Analyst), a urmat un program de internship de câteva luni în trezoreria Citibank România, iar începând din 2001 a fost dealer, apoi timp de patru ani, până în 2008, chief dealer şi director de trading în divizia Global Markets a Bancpost. Din 2002 este membru al ACI, iar din 2011 este preşedintele CFA România, asociaţia profesională a analiştilor financiari certificaţi internaţional.

    Din punctul lui de vedere, ceea ce face diferenţa în privinţa rezultatelor unei bănci este atât conştientizarea situaţiilor care dau o evaluare corectă asupra mediului şi a variilor influenţe economice asupra pieţelor, cât şi capacitatea de a anticipa schimbările care au loc pe pieţele financiare – monetară, valutară, a titlurilor de stat, volatilitatea preţurilor, produsele tranzacţionate. “Strategiile pe care le adopţi într-unul sau altul din aceste scenarii sunt extrem de diferite”, arată Badea. Astfel, în 2012, o zonă care a devenit “extrem de profitabilă şi de importantă” pentru UniCredit Ţiriac Bank a fost activitatea cu titluri de stat. Când vor fi publicate rezultatele financiare ale băncii “se va vedea faptul că am avut o prezenţă importantă în acea zonă, pentru că suntem şi dealer primar pe piaţa titlurilor de stat, dar şi un jucător important pe piaţa secundară”.

    Iar aceasta are legătură nu doar cu creşterea sumelor împrumutate de stat, ci şi cu ameliorarea percepţiei investitorilor despre România după potolirea crizei politice, precum şi în condiţiile în care România a reuşit să încheie anul trecut cu creştere economică, iar pentru anul în curs are una dintre cele mai bune prognoze de creştere a PIB din Europa – 1,6%. În noiembrie, decembrie 2012 şi ianuarie 2013, notează Badea, “se poate vedea o mişcare pozitivă consistentă în ce priveşte preţul obligaţiunilor româneşti, care reflectă matematic evoluţia inversă a randamentelor la titluri de stat. De ce s-a întâmplat asta? După alegerile din noiembrie 2012, perspectiva internaţională asupra României a devenit una mai încrezătoare, bazată pe stabilitate. O perioadă electorală într-o ţară înseamnă o perioadă de incertitudini şi o perioadă de frământări. E un efect normal ca după perioada electorală să ai o creştere a încrederii pieţelor în stabilitate”.

  • Vrei să deschizi un magazin online? Care sunt regulile nescrise ale comerţului invizibil

    “Provocarea e să fii într-o industrie ca asta în momentul în care ea se transformă. Ceea ce am găsit aici este exact o tranziţie între tradiţional şi online. Mediul e atât de dinamic şi de competitiv încât oricine îşi doreşte să fie într-o astfel de industrie”, spunea recent Dragoş Dinu, noul CEO al Domo şi executivul care a condus cea mai mare afacere din domeniul farmaceutic din România, A&D Pharma, ajunsă astăzi la un miliard de euro. Reţeaua de magazine Domo, cunoscută mai ales pentru comercializarea în magazine a produselor electro-IT, a vândut anul trecut online produse de 12 milioane de euro dintr-un total al vânzărilor de circa o sută de milioane de euro. “Toată lumea simte online-ul”, spune Dragoş Dinu, care observă că mediul online de business din România este extrem de eterogen: doar 10-15% dintre clienţi comandă şi plătesc pe internet şi primesc apoi produsul acasă. Restul comandă online, dar plătesc în numerar, pe seama lipsei de încredere în sistemul de plăţi electronice, sau comandă online şi merg să ridice produsul din showroom sau magazin. Cu alte cuvinte, pe toată durata de tranziţie între comerţul tradiţional şi cel electronic, clientul are nevoie de o “amprentă fizică”, după cum o denumeşte Dinu.

    Comerţul electronic cu plata online prin Romcard, principalul procesator de plăţi cu cardul din România, a crescut în 2012 cu 38% faţă de 2011, ajungând la valoarea de 220 de milioane euro şi un număr de 4,1 milioane de tranzacţii. 2012 a fost anul în care comerţul electronic şi-a mărit ritmul de creştere. Dacă în 2009 volumul plăţilor online a crescut cu 75% faţă de anul anterior, în 2011 creşterea a fost de 24%. În 2012 însă, faţă de anul precedent, comerţul electronic a cunoscut o evoluţie mai bună, de 38%, raportat la valoarea totală, şi de 51%, raportat la numărul tranzacţiilor, după cum explică Andreia Stavarache, manager de vânzări şi marketing al PayU România. Valoarea medie a tranzacţiilor a cunoscut o scădere de 8%, de la 58 euro la 53 de euro, conform Romcard. Scăderea valorii coşului mediu se datorează în primul rând creşterii cu 60% a numărului de tranzacţii în lei, care au, în mod normal, o valoare mai mică. Oficialii procesatorului estimează pentru 2013 un volum de 286 milioane de euro, corespunzător unui număr de peste cinci milioane de tranzacţii.

    “Dacă vorbim despre câte magazine online sunt în România, sunt surprinzător de multe. Pentru orice altceva decât IT&C, vorbim totuşi în prezent de o bază destul de mică”, spune Bogdana Butnar, industry manager în cadrul Google România. Comerţul online încă nu are o tradiţie prea lungă. Jucătorii din IT&C de pe piaţa de comerţ electronic – “cam 10-12 sunt viabili” – sunt încă cei care îi educă pe clienţii care decid să cumpere de pe internet. Domeniul “Frumuseţe şi sănătate” a înregistrat în 2012 creşterea cea mai mare, de 50% faţă de anul 2011, potrivit studiului DaedalusMillwardBrow, pentru că, spune Butnar, femeile petrec mai mult timp în mediul online.

    Din totalul vizitatorilor unui magazin online, 5% vor deveni cumpărători, dacă sunt de sex masculin, şi doar 0,5% dintre femei aleg să achiziţioneze un produs. “Într-un fel sau altul, decizia de cumpărare într-o familie e luată tot de bărbat, el fiind şi deţinătorul principal de bani. Pentru actuala structură a societăţii, nu e un semn de întrebare.” Rata de conversie a vizitatorilor în clienţi este în scădere în Europa în ultimii ani – în Marea Britanie, procentul a coborât de la 7% la circa 3% -, însă pentru piaţa din România, un procent de 1,5% este considerat mulţumitor. Clientul român obişnuieşte să studieze mai mult produsul înainte de a-l cumpăra şi este dispus să aloce timp suplimentar pentru a găsi un preţ mai bun. De aceea, comparatoarele de preţuri contribuie cel mai mult la luarea deciziei de achiziţie, se arată în studiu. Apoi, optimizarea interfeţei de cumpărare nu este o prioritate pentru toţi comercianţii online, iar algoritmul de cumpărare se face mai dificil. Mai mult, procesul de cumpărare încă se leagă de dezvoltarea de pagini de internet adaptate calculatoarelor şi mai puţin tabletelor sau telefoanelor inteligente, mai apropiate de potenţialii clienţi pe parcursul zilei.

    Datele studiului arată că, cel puţin teoretic, cel mai uşor e să vinzi în IT&C un produs la promoţie către un cumpărător bărbat. “Acesta este şi consumatorul cel mai bănos, de aceea şi concurenţa e cea mai mare acolo. Depinde dacă alegerea e să te lupţi pe o piaţă care deja are jucători importanţi sau în domenii unde încă nu se întâmplă prea mare lucru şi poate e mai bine să fii”, explică Bogdana Butnar. Marjele de profit sunt însă mai mici în IT&C, de sub 5%, în timp ce domenii precum “Timp liber”, “Familie” şi “Sănătate şi frumuseţe” pot aduce companiilor de câteva ori mai mult. “Legat de modul în care îşi abordează potenţialii clienţi, comercianţii trebuie să privească înspre acel produs pe care clientul l-ar cumpăra de pe internet faţă de un magazin sau supermarket”, spune Butnar, care dă exemplul produselor destinate îngrijirii copilului, de mare succes pe internet, pe seama mobilităţii reduse a mamelor. Diferenţa între succes şi eşec în online o poate face răspunsul la întrebarea “Ce aş putea să-i livrez clientului acasă fără ca el să spună că ceea ce a cumpărat nu coincide deloc cu aşteptările sale?”.

  • Cât se fură într-un minut

    SPĂRGĂTORII AU ADOPTAT ÎN ULTIMA PERIOADĂ NOI MODURI DE OPERARE, în care ingeniozitatea este completată cu tupeu extrem şi forţă brută„, spune Gabriel Badea, chairman şi CEO al Global Security Systems (GSS). Infractorii se deplasează rapid de la o ţintă la alta, dau chiar două sau trei spargeri într-o singură noapte, folosind maşini furate, eventual înmatriculate în alte ţări, care ulterior sunt abandonate. „Sunt vizate mai ales magazine mici de cartier, agenţii de pariuri, case de amanet„, spune Badea, care adaugă că sunt căutaţi în special banii şi bunurile de valoare uşor de cărat şi de vândut pe piaţa neagră, cum sunt ţigările, băuturile fine, electronicele sau cartelele de telefon.

    Spărgătorii nu sunt prea intimidaţi nici de prezenţa sistemelor de alarmă, pentru că jafurile durează, de obicei, mai puţin decât timpul necesar pentru apariţia echipelor de intervenţie. „Acest tip de spargeri durează în medie 60 de secunde, dar a existat şi un caz în care durata a fost de numai 30 de secunde„, spune reprezentantul GSS. Cea mai lungă spargere de acest fel a durat numai un minut şi 28 de secunde.

    Or, un asemenea interval de timp – din momentul în care se declanşează alarma până când hoţii pleacă – este prea scurt pentru ca forţele de intervenţie, fie ele publice sau private, să ajungă la locul faptei. Durează măcar 3-4 minute ca poliţia sau agenţii unei firme de securitate să ajungă în locul în care s-a declanşat alarma, iar hoţii ştiu acest lucru.

    Mai mult, infractorii poartă cagule astfel încât nu pot fi recunoscuţi nici de eventuali martori şi nici de cei ce urmăresc înregistrările video. „Într-o astfel de acţiune se pot fura bunuri de mii şi chiar zeci de mii de euro, iar cei păgubiţi trebuie să suporte şi cheltuielile cu reparaţiile„, afirmă reprezentantul GSS. Pentru că adeseori spărgătorii nu pierd vremea pentru a descuia încuietori, ci pur şi simplu distrug uşile sau chiar pereţii folosind levierul şi barosul. Şi chiar dacă poliţia reuşeşte să-i prindă pe făptaşi, „sunt puţine şanse ca victimele să-şi recupereze banii sau bunurile furate; iar numărul celor care sunt asiguraţi pentru astfel de riscuri este foarte mic„, punctează Badea, care lucrează de 17 ani în mediul privat iar anterior a fost, povesteşte el, ofiţer în brigada antiteroristă. Reprezentantul GSS va prelua preşedinţia Federaţiei Serviciilor de Securitate.