BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Portretul tânărului român care-şi caută serviciu: se dă mai deştept decât este şi crede că şcoala nu-l pregăteşte suficient

    „Răspunsurile studenţilor români confirmă concluziile raportului regional; în general, tinerii au tendinţa de a-şi         supraevalua competenţele înainte de primul lor contact cu realitatea din câmpul muncii, fapt ce este confirmat şi prin experienţa noastră de recrutare”, spune Carmen Baibarac, senior manager de resurse umane al Deloitte România. „Este o atitudine specifică vârstei, cu toţii ne aducem aminte de propriul entuziasm din anii facultăţii. Dusă la extrem, însă, atrage riscul dezamăgirii în viaţa reală, atunci când angajatorii nu le confirmă opinia pozitivă pe care o au despre calităţile şi abilităţile personale, fie la momentul interviului de selecţie, fie ulterior, la evaluarea performanţelor”.

    Peste 80% dintre respondenţi se auto-evaluează ca având abilităţi bune şi foarte bune de analiză, de comunicare, interpersonale, de orientare spre rezolvarea problemelor, de învăţare şi lucru în echipă. Chiar şi o competenţă pe care în general studenţii şi-o dezvoltă prea puţin – delegarea şi coordonarea activităţii altora – este auto-evaluată ca fiind bună sau foarte bună de către 71% dintre respondenţi. Totodată, 79% dintre studenţii participanţi la studiu consideră că aportul lor valoric pentru angajatorul actual sau viitor este ridicat sau foarte ridicat. În strânsă legătură, aşteptările financiare medii pentru primul loc de muncă depăşesc suma pe care mulţi angajatori sunt pregătiţi să o ofere, fiind mai ridicate decât salariul mediu pe economie în România.

    În acelaşi timp, aproape 50% dintre respondenţi consideră că pregătirea de care beneficiază în cadrul instituţiilor de învăţământ superior este slabă sau foarte slabă, comparativ cu responsabilităţile lor profesionale viitoare. Studenţii afirmă, de asemenea, că nu primesc suficient sprijin pentru procesul de căutare a unui loc de muncă (72% dintre ei apreciază că instituţiile de învăţământ la care sunt înscrişi au o contribuţie modestă în acest sens).

    „Aceste concluzii reflectă un nivel general de nemulţumire faţă de calitatea educaţiei formale pe care pe care o primesc, cu precădere pe aspecte non-tehnice cum ar fi pregătirea absolvenţilor pentru accesarea unor oportunităţi atractive de carieră. Observăm că în ultimii ani universităţile au devenit mai preocupate de aceste aspecte, însă există în continuare o mare nevoie în acest sens”, spune Silviu Bădescu, Manager Resurse Umane. „La nivel particular însă, răspunsurile sunt mai nuanţate, opinia studenţilor faţă de propria facultate (în ceea ce priveşte sprijinul şi calitatea educaţiei de care beneficiază) fiind diferită în funcţie de specializare: studenţii cu profil contabil, financiar sau de la drept evaluează mai bine propria facultate faţă de studenţii altor specializări”.

    Totodată raportul arată că tinerii valorizează munca în aceeaşi măsură cu generaţiile mai înaintate în vârstă, contrazicând convingerea comună conform căreia “tinerii de astăzi” sunt mai aplecaţi către maximizarea propriei dezvoltări şi a timpului liber. În realitate, ei valorizează munca suficient de mult încât majoritatea respondenţilor sunt dispuşi să se transfere – fie în ţară, fie în străinătate – în scopul obţinerii unui loc de muncă atractiv.

    Concluziile fac parte dintr-un raport mai amplu realizat la nivelul regiunii, în 11 ţări şi cu aportul a peste 4.000 de studenţi sau absolvenţi din instituţii de învăţământ cu profil economic din marile oraşe. România s-a alăturat proiectului la sfârşitul anului trecut, fiind astfel inclusă în cea de-a treia ediţie a raportului Primii paşi pe piaţa muncii.

  • Povestea Spicul – cum a ajuns unul dintre cele mai vechi şi puternice branduri româneşti aproape de faliment

    TOT CE FACE ACUM ILIE GHEORGHE este să ţină fabrica în regim de avarie şi să spere că la uşă îi va bate un investitor pentru a-l ajuta să revină în liga mare a industriei lângă nume grele precum Dinel Boromiz (Boromir) sau George Frâncu (Vel Pitar) ori să îi dea şansa să îşi măsoare puterile cu lupi tineri precum Cătălin Grigoriu (Pambac).

    Aventura lui Ilie Gheorghe în industria alimentară a început înainte de 1990, atunci când lucra pentru o companie de stat care producea lapte într-o fabrică în Pantelimon, unde acum funcţionează un hipermarket Cora. A simţit destul de devreme că vrea să o ia pe drumul antreprenoriatului, dar neînţelegerile cu cei care conduceau fabrica de lapte l-au făcut să înceapă un business de la zero alături de un partener.

    „Pe mine către industria pâinii m-a deturnat soţia, care era de profesie brutar, a zis că îmi ajunge atâta lapte, să trec şi la pâine. În 1991 am pus pe picioare o făbricuţă de pâine împreună cu un partener, se făceau bani mulţi pe vremea aceea, aveam în plan să facem şi sucuri, pentru că aşa era moda atunci„, îşi începe Ilie Gheorghe povestea. Prima încercare pe cont propriu în afaceri s-a încheiat nefericit, după mai multe neînţelegeri cu partenerul său. Ambiţiile sale pentru a reuşi pe cont propriu cu un business în industria alimentară l-au purtat însă în curtea fabricii Spicul, care la începutul anilor 1990 era deţinută de stat.

    “AM FOST PRIMUL CARE A DEPUS DOSARUL PENTRU PRIVATIZARE ÎN 1993 ŞI DOI ANI MAI TÂRZIU AM REUŞIT SĂ CUMPĂR FABRICA. Îmi amintesc că am dat şase milioane de dolari la acel moment, cu bani de la bancă, erau nişte dobânzi foarte bune oferite pentru privatizări. Am avut şi eu nişte bani, dar grosul sumei a venit de la bancă, am plătit creditul în zece ani.”

    În primii ani în fotoliul de director general şi în poziţia de acţionar majoritar al Spicul, omul de afaceri spune că nu s-a grăbit să devină milionar, ci a investit aproape tot profitul în creşterea capacităţii şi diversificarea producţiei. „Nu am făcut niciodată un milion, tot profitul s-a dus în investiţii, mi-a rămas şi mie de un pachet de biscuiţi, cum se spune. Îmi amintesc că era o perioadă în care montam cuptor după cuptor în fabrică.”

    În urmă cu 10-12 ani tot businessul se făcea pe cash, iar studiile de piaţă erau doar un concept care abia apărea în discursurile oamenilor de afaceri. Ilie Gheorghe are şi acum într-unul din dulapurile din biroul său o agendă în care a ţinut, până în 2007, evidenţa producţiei zilnice din fabrica sa, o adevărată fişă de parcurs cu date care acum au fost înlocuite de rapoartele furnizate de marile case de cercetare de piaţă. „Aici este toată istoria Spicul. Făceam 3.200-3.500 de tone de pâine proaspătă pe lună. Aveam o cotă de piaţă de 20-25% în Bucureşti şi de câteva procente la nivel de ţară, cu toate că erau fabrici mai mari decât a mea în provincie.”

    DEŞI BUSINESSUL SĂU ERA DEJA AŞEZAT ÎN PIAŢĂ, iar afacerea era în plină dezvoltare, la începutul anilor 2000 omul de afaceri subliniază că şi-a dat seama că fabrica nu are niciun viitor, fiind plină ochi de echipamente construite cu mult înainte de 1990, ce erau înghesuite într-o clădire construită în perioada interbelică.

    Brutăria de la subsolul clădirii se inunda la prima ploaie, spaţiul devenea insuficient pentru a găzdui toate utilajele şi angajaţii, iar producţia era oprită periodic pentru lucrări de consolidare a clădirii. „Făceam în moară făină pe stoc, ca să pot opri moara pentru lucrări de consolidare. Mă temeam să nu cadă cu tot cu clădire.”

  • Cine sunt românii care fac haine pentru Zara, H&M şi C&A

    FIE CĂ MERGI LA LAS VEGAS, ÎN TOKIO, la Paris sau Bucureşti, nu trebuie să cauţi mult ca să găseşti bluze, rochii şi pantofi pe a căror etichetă să apară „made in Romania„. Unele sunt desenate în comuna Păuleşti, judeţul Prahova, altele sunt croite şi cusute la Caracal sau la Focşani. Există însă şi haine care sunt realizate 100% în România, de la desen la croială şi cusătură. Singurul care nu este „made in Romania” este brandul.

    O mână de designeri din Păuleşti, judeţul Prahova, o comună aflată la zece kilometri de Ploieşti, creionează modele de rochii şi bluze H&M care, după ce sunt aprobate de achizitorii gigantului suedez, prind contur şi apoi ajung pe umeraşele magazinelor. „O dată la două-trei luni realizăm o colecţie pentru H&M, mergem şi o prezentăm în Suedia, iar achizitorii lor aleg anumite modele. Acestea devin comenzi pentru noi„, spune Gabriela Gherghina, head-designer pentru compania Ottorose Rom. Numele Ottorose Rom a apărut pentru prima dată în prim-plan în urmă cu câteva zile, când retailerul H&M a făcut publică lista furnizorilor locali. Pe această listă apăreau nouă furnizori şi 20 de fabrici în care gigantul suedez realiza haine, iar cel mai des întâlnit pe această listă este numele Ottorose Rom, care lucrează atât în fabrica proprie, cât şi în alte cinci unităţi de producţie pe care le subcontractează. Pentru că nu face faţă comenzilor în micuţa fabrică proprie, care numără în total 25 de angajaţi.

    Numele fabricilor locale cu care lucrează retailerii internaţionali a fost, mult timp, unul dintre cele mai bine păstrate secrete. Deşi pe etichetele fustelor, bluzelor sau rochiilor Zara, H&M sau C&A apare „made in Romania„, nu apare însă nicio adresă. H&M a fost primul care a „desecretizat„ lista ce cuprinde 20 de fabrici româneşti, cu afaceri de circa 100 de milioane de euro şi cu un total de 7.000 de angajaţi. Datele dezvăluie faptul că România este, alături de Bulgaria şi Turcia, unul dintre principalii furnizori la nivel european. Cei mai mulţi sunt însă din Asia, din state precum China sau Bangladesh, unde toţi retailerii au ales să producă pentru costurile mai mici cu forţa de muncă.

    Producătorii şi retailerii refuză să dea date oficiale despre preţul articolelor, însă, potrivit informaţiilor Business Magazin furnizate de jucătorii din piaţă, preţul poate ajunge în magazine chiar de zece ori mai mare decât cel cu care un produs pleacă pe poarta fabricii. „În România sunt confecţionate multe din hainele comercializate de H&M. Vorbim, de exemplu, despre costume, jachete sau blazere”, spun reprezentanţii gigantului suedez. Ei precizează că România este recunoscută pentru expertiza pe care o are în ceea ce priveşte realizarea produselor, motiv pentru care compania a dezvoltat parteneriate cu producători locali cu mult înainte de intrarea sa pe piaţa locală acum doi ani. „Colaborarea cu furnizorii din România are o tradiţie de peste 20 de ani.„ Potrivit datelor făcute publice de compania suedeză, cele mai multe fabrici sunt amplasate în zona Moldovei, însă există şi câteva excepţii, printre care se numără şi Ottorose Rom.

    ABSOLVENTĂ A FACULTĂŢII DE ARTE DECORATIVE ŞI DESIGN DIN BUCUREŞTI, Gabriela Gherghina spune că biroul de design Ottorose Rom de la Păuleşti s-a axat pe realizarea unor produse mai speciale, „de aceea primim pentru fiecare model comenzi de 20.000 până la 150.000 de bucăţi”. România este prin tradiţie o piaţă de lohn, în care marii retaileri internaţionali – fie companii mass-market (H&M, Zara sau C&A), fie de lux (Gucci, Dolce & Gabbana) – realizează hainele care apoi ajung în magazinele din toate colţurile lumii. Modelul de business în acest caz presupune că fabrica primeşte de la retailer modelul şi doar îl execută – croieşte după un tipar deja existent şi apoi coase. În cazul Ottorose însă, procesul se schimbă şi hainele practic iau naştere la Păuleşti.

  • Povestea româncei care a devenit milionară din apa de la Herculane: “Tot timpul trebuia să aduc bani de acasă”

    “IN DOMENIUL DERMATOCOSMETICELOR NU SE SIMTE CRIZA”, spune Rucsandra Hurezeanu, antreprenoarea care a construit marca Ivatherm. La 39 de ani, ea conduce o afacere care a crescut în primele trei luni ale anului cu 10% faţă de perioada similară a anului trecut, când cifra de afaceri a companiei a depăşit 2 milioane de euro. Ivatherm a externalizat distribuţia, renunţând la agenţii proprii; lucrează acum cu Mediplus şi Farmexpert şi, spune antreprenoarea, „prezenţa la raft s-a îmbunătăţit„. De pildă, dacă anul trecut treceau chiar şi două-trei zile până la livrarea comenzilor, acum aprovizionarea se face chiar şi în aceeaşi zi. Cele 44 de produse Ivatherm se găsesc pe rafturile a 1.000 de farmacii în întreaga ţară, acesta fiind singurul canal de desfacere al companiei. Argumentul stă în însăşi poziţionarea mărcii pe zona de dermatocosmetice. „Un medic dermatolog nu recomandă un produs pentru care vede reclamă la televizor„, argumentează Rucsandra Hurezeanu. La nivel mondial, povesteşte ea, sunt în jur de 10-12 mărci de dermatocosmetice, iar concurenţa este acerbă mai cu seamă în pieţele mature. Iar piaţa este în permanentă creştere peste tot în lume, pentru că „tot mai mulţi clienţi vor să cumpere produse sigure, fără parabeni”, spune antreprenoarea.

    CA UN SIMPLU EXEMPLU, dimensiunea pieţei la nivel mondial a continuat să crească în ultimii ani faţă de 2008. Rucsandra Hurezeanu crede că incidenţa alergiilor va continua să crească, motiv pentru care se declară foarte optimistă în ce priveşte evoluţia viitoare a afacerii. Pentru anul în curs se aşteaptă la un avans de circa 20% faţă de nivelul vânzărilor înregistrate anul trecut. În 2012 Ivatherm a vândut în jur de 200.000 de produse, iar Hurezeanu spune că sunt deja clienţi fideli mărcii care se întorc în farmacii pentru acelaşi produs. În supermarketuri oferta este depersonalizată, pot fi găsite cam aceleaşi produse. Anual firma lansează patru sau cinci produse, segmentul de profil fiind foarte dinamic. În plus, „pe lângă apa termală de la Herculane am căutat ingredienţi activi noi şi performanţi”.

    Cât priveşte exporturile, interesul principal se îndreaptă către piaţa asiatică, care deşi este destul de închisă şi greu accesibilă, face să merite furcile caudine prin care sunt nevoiţi să treacă firmele care vor să-şi vândă acolo produsele. La sfârşit de aprilie în agenda antreprenoarei figurează o deplasare în China, cu o misiune economică, tocmai pentru a iniţia demersurile de export în această piaţă. „Nu e uşor să exportăm pentru că produsele trebuie înregistrate şi în China, procesul durează un an, iar chinezii sunt protecţionişti cu brandurile lor.”

    MARCA PE CARE A CONSTRUIT-O, plecând de la calităţile apei termale de la Herculane, este singura afacere românească de profil în ciuda faptului că sunt şi alte companii care s-au dezvoltat şi menţinut în domeniul cosmetic. Ţinta companiei este ca anul acesta exporturile să aibă un aport de 10% la cifra de afaceri.

    De formaţie profesională medic, Rucsandra Hurezeanu a pornit afacerea Ivatherm în 2005, după experienţa unui MBA în marketing în Franţa şi un stagiu în cadrul companiei producătoare de medicamente Servier. „Un loc de muncă în Franţa îţi dă foarte multă încredere în forţele proprii”, povesteşte ea. La întoarcerea în România a lucrat în farma. „Într-o multinaţională există avantaje şi dezavantaje, iar după câţiva ani mi-a venit ideea că pot încerca să construiesc ceva al meu.„ Inspiraţia sa a fost stimulată de proprietăţile apei termale ale apelor minerale de la Herculane.

  • Cine este românul care a câştigat peste 15 milioane de dolari la poker

    Supranumit „Kid Poker”, Negreanu (39 de ani) s-a născut în Canada şi a vizitat pentru prima oară România, ţara de origine a părinţilor săi, la vârsta de 10 ani. Primul contact cu jocul de poker l-a avut după absolvirea şcolii generale, moment în care a abandonat studiile pentru a se consacra acestui joc. A început atunci prin a juca în cazinourile locale şi prin a participa la partide ilegale de poker din împrejurimile oraşului, iar la vârsta de 16 ani a mers pentru prima oară în Las Vegas unde, la primul său concurs, a pierdut 3.000 de dolari. Nu s-a lăsat descurajat.

    În 1997 însă, a obţinut două titluri de campion la Campionatul Mondial de Poker de la Foxwoods, unde a câştigat 133.600 de dolari. De atunci a participat la numeroase turnee şi a început de asemenea să ofere lecţii de poker pe internet.

    După câştiguri, este clasat pe locul şase în topul mondial al jucătorilor de poker, cel mai mare câştig al său fiind înregistrat în decembrie 2004, când a ocupat locul întâi la turneul Five-Diamond World Poker Classic din Las Vegas – a plecat acasă cu 1,77  milioane de dolari. Locuieşte în Las Vegas, într-o vilă luxoasă cu piscină.

    Cazinourile, pokerul online şi offline, în cazinouri sau la turnee, păcănelele, pariurile sportive şi, nu în ultimul rând, loteria au însemnat anul trecut o afacere cumulată care depăşeşte,conform calculelor Business Magazin pe baza estimărilor din piaţă, 1,3 miliarde de euro, fără a pune la socoteală piaţa neagră despre care se presupune că tinde spre un miliard de euro.

    Pe vremuri o industrie luxoasă, cu mulţi bani şi tentaţii pentru pasionaţi, dar mai ales dependenţi, la orice pas, jocurile de noroc s-au lovit, odată cu criza economică, de sărăcia românilor şi de taxele tot mai multe şi mai mari, ajungând acum la jumătate faţă de perioada de vârf. Cum arată radiografia uneia dintre cele mai bănoase şi totodată disputate afaceri din România?

  • Cele mai scumpe modele Porsche, în ţara care a renăscut după război (GALERIE FOTO)

  • În culisele celui mai mare vas de croazieră din lume – GALERIE FOTO

    O serie de fotografii postate de un utilizator pe imgur.com dezvăluie culisele acestuia.

  • Cel mai scump si extravagant apartament din lume costă 250 de milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Cel mai scump si extravagant apartament din lume costă 250 de milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Pesemne că una dintre cele mai spectaculoase părţi ale acestui apartament este zona exterioară, în care se găseşte o piscină exterioară amplasată pe acoperişul etajului inferior. În plus, are o sală de gimnastică şi multiple zone de tip lounge. Locuinţa are şi un nume – Tour Odeon – şi se află în prezent în construcţie; va fi interesant de văzut rezultatul acestui proiect, în momentul în care va fi finalizat, data prognozată pentru inaugurare fiind 2014.

  • Planul B: angajat, dar şi angajator

    ALEXANDRU AXENTE, 25 de ani, absolvent al Facultăţii de Economie şi angajat la o fabrică de ambalaje din Sfântu Gheorghe (Covasna), spune că a pus  bazele propriei afaceri, alături de un prieten, pentru că îi place să fie precaut şi să aibă o sursă constantă de venituri. În prima parte a zilei lucrează ca angajat în fabrica de ambalaje, iar în a doua parte ca antreprenor şi angajator.

    Alături de Cătălin Oprea, 28 de ani, angajat la o fabrică de cablaje auto, a înfiinţat la începutul anului trecut firma Opal Transilvania din Valea Crişului, judeţul Covasna.  Obiectul iniţial de activitate la care s-au gândit cei doi a fost producerea ambalajelor din folie de plastic. Pentru că nu s-au bucurat de rezultatele aşteptate, cei doi parteneri au decis să schimbe direcţia afacerii spre reciclarea de produse. Tinerii antreprenori au investit 30.000 de euro într-o linie de reciclare a maselor plastice, pe care au  instalat-o într-o moară de 200 de metri pătraţi. Practic, produsele din plastic care ajung aici, de exemplu, lăzi de bere, sunt măcinate şi transformate în materie primă.

    DE LA OPT DIMINEAŢA LA CINCI DUPĂ-MASĂ SUNT ANGAJAT ÎN FABRICA DE AMBALAJE, unde sunt responsabil de aprovizionare, producţie, iar după program antreprenor, până la nouă seara. Firma mea şi a partenerului are şase angajaţi în prezent. Am reuşit să atragem până acum doi mari clienţi companii„, a spus el.

    Alexandru menţionează că întotdeauna i-a plăcut să aibă un plan B, aşa se explică şi faptul că acum este student al Facultăţii de Drept, anterior urmând cursurile Facultăţii de Economie, care nu i-au adus însă un loc de muncă în domeniu.„Vreau să fiu independent.
    Mi-ar plăcea ca firma pe care o am să crească atât de mult încât să rămân doar cu statutul de antreprenor. În prezent, o parte din banii pe care îi câştig ca angajat ajung în firma de reciclare„, a spus el.  Anul trecut, compania de reciclare pe care cei doi o conduc a avut venituri de 30.000 de euro.

    Şi Orlando Alexandrescu, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Universităţii Politehnica, de profesie programator, care lucrează într-o companie multinaţională, a vrut să testeze cum este să fii angajator şi a pus bazele unui start-up.

    „Ca abordare prioritară rămâne serviciul pe care îl am. Afacerea este un joc pentru mine, care îmi permite să îmi testez aptitudinile de antreprenor. Aflu lucruri noi, de exemplu cum reacţionez în diferite situaţii de stres, ce înseamnă să lucrezi cu oamenii, să angajezi, aspecte pe care nu le pot experimenta în spatele unui calculator la birou„, spune el.

    Orlando afirmă că statutul de antreprenor, la care visa încă de la 30 de ani, contribuie la dezvoltarea lui prin acumularea de noi cunoştinţe profesionale pe lângă cele pe care le-a dobândit ca programator.„Momentan obiectivul nu este să fac profit, ci să construiesc o bază de date pentru firma de curăţenie. Depinde doar de mine dacă activitatea aceasta va deveni o sursă de venit„, a spus el. Clienţii pe care îi ţinteşte sunt persoane fizice, proprietari de apartamente sau vile.

    PLANUL PROGRAMATORULUI ESTE SĂ DEVINĂ UN ANTREPENOR ÎN „SERIE„, CARE SĂ AIBĂ ÎN PORTOFOLIU BUSINESSURI ÎN MAI MULTE DOMENII DE ACTIVITATE. Orlando şi-a deschis firma Cleanwork pe 1 februarie anul acesta, după ce apelase de mai multe ori la astfel de servicii, intuind potenţialul de dezvoltare al acestei nişe.

  • Guvernul şefilor de promoţie MBA – ce măsuri ar lua

    Ş I-AU „SACRIFICAT„, timp de doi ani, o mare parte din timpul liber (weekend-uri şi concedii) pentru a se întoarce la şcoală şi pentru a încerca să devină mai buni manageri. Cei peste 200 de executivi care au terminat anul trecut un program de MBA oferit de una dintre şcolile de afaceri locale completează o comunitate de afaceri de mai bine de 4.500 de manageri români.

    Pe Mircea Spinei, şeful de promoţie al programului de EMBA al ASEBUSS, cursurile programului l-au ajutat să îşi dezvolte într-un mod accelerat felul de a gândi şi de a judeca lucrurile. O altă componentă importantă a programului a fost crearea unui grup nou de prieteni, care lucrează în industrii diferite şi care sunt fie manageri, fie antreprenori, care l-au ajutat să îşi extindă aria de expertiză, ajutându-l să vadă lucrurile şi din alte unghiuri. De profesie inginer IT, Mircea Spinei spune că prin prisma acestui fapt nu este un „people’s person„, dar că programul l-a ajutat şi din acest punct de vedere.

    PROGRAMUL M-A AJUTAT SĂ DEVIN PRIETEN CU UN GRUP DE OAMENI DIN INDUSTRII VARIATE, permiţându-mi să văd acum şi în viitor economia şi, dacă vreţi, viaţa dintr-un număr de puncte de vedere mult mai mare decât până în acel moment şi, în acelaşi timp, mi-a creat o fundaţie formată din informaţii care permit unui manager să înveţe mai repede decât din ani de experienţă şi să aibă şanse mai mari să evite potenţialele eşecuri care creează, şi ele, experienţă„, a spus Mircea Spinei.

    Dacă ar fi la guvernare, şeful de promoţie de anul trecut al ASEBUSS spune că s-ar uita la o serie de măsuri care să îmbunătăţească calitatea învăţământului, chiar dacă în prezent se vorbeşte mai mult despre o accelerare a absorbţiei de fonduri europene sau de investiţiile în infrastructură.

    „Cred că învăţământul are nevoie de investiţii care să îi ridice nivelul de competitivitate şi care să prevină situaţii precum cea de anii trecuţi, când atât de mulţi elevi nu şi-au luat bacalaureatul. În fapt, printr-un învăţământ de calitate putem dezvolta indivizi care să adauge cât mai multă valoare muncii lor. Iar indivizii de valoare vor atrage investitorii străini care vor veni aici nu pentru că forţa de muncă este ieftină, ci pentru că este o forţă de muncă pentru care raportul valoare/remuneraţie este unul extrem de competitiv„, a mai spus Mircea Spinei.

    GEORGE BERAR, UNUL DINTRE CEI TREI ŞEFI DE PROMOŢIE AI PROGRAMULUI DE EMBA OFERIT DE TIFFIN UNIVERSITY (2012), antreprenor în serie şi cofondator al mai multor businessuri din domenii variate (de la produse de analiză a ADN-ului până la asigurări de viaţă, produse de îngrijire a pielii sau telecomunicaţii), spune că şi-a început cariera de antreprenor fără să aibă noţiuni de management. El admite că a simţit lipsa educaţiei în domeniul managementului mai ales când businessul a început să crească foarte mult, iar la problemele pe care le întâlnea existau deja soluţii dezvoltate de alţii. De asemenea, el adaugă că o parte din membrii echipei sale de management sunt deja înscrişi la cursurile MBA-ului pe care l-a urmat.

    „După absolvire am făcut multe schimbări în echipa de management, am schimbat mult în strategia de business, iar acum dacă mă uit înapoi, am aplicat multe concepte fără să îmi dau seama. Ca rezultat, 2012 a fost cel mai bun an de până acum atât din punct de vedere al venitului, cât şi din punct de vedere al organizării interne, a crescut eficienţa şi producem mai mult cu resurse mult mai puţine.

    Principalul câştig sunt cunoştinţele dobândite de la profesori şi de la colegi, dar şi faptul că am evoluat la un alt nivel în business în urma absolvirii„, explică George Berar, care este cofondator al companiei Benevolent Generation (un grup de investiţii care oferă sprijin financiar, îndrumare şi orientare pentru mai multe companii), dar şi cofondator şi CEO al AdNet Telecom (o companie cu venituri anuale de 4 milioane de dolari). În ultimii doi ani, din poziţia de CEO al Yum Software (o divizie a companiei Madrivo Media), el a pus bazele unei companii de marketing online, care a crescut de la 2 la 30 de angajaţi şi care a generat venituri anuale de peste 3 milioane de dolari.