BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Berarii joacă la ruletă în 2013: se mai repetă vremea bună de anul trecut?

    PROFITURILE PE CARE LE VOR ÎNREGISTRA ANUL ACESTA BERARII SUNT STRÂNS LEGATE DE VREME, din moment ce toţi ceilalţi factori sunt mai degrabă potrivnici. „Despre «influenţa vremii în vânzări», ne uităm la o cuantificare în acest sens şi dacă vom găsi formula matematică dăm de ştire, evident după ce o brevetăm şi luăm premiul Nobel pentru ea”, spune, cu o undă de umor, Andrew Highcock, preşedinte al Asociaţiei Berarii României şi al Ursus Breweries. Tot el adaugă însă că „este cert că, deocamdată, nu avem suficiente date ca să putem face o cuantificare precisă„. Însă tocmai căldura de anul trecut a susţinut creşterea vânzărilor de bere, Constantin Bratu, director general al aceleiaşi asociaţii, spunând că în 2012 au fost de circa trei ori mai multe zile caniculare, cu temperaturi medii de peste 25 de grade Celsius. Pentru comparaţie, cam toţi europenii au băut în ultimii ani mai puţină bere, chiar dacă puterea de cumpărare diferă ca de la cer la pământ. Un român trebuie să muncească 24 de minute pentru a-şi cumpăra o bere, în timp ce europenii doar cinci minute. Cel mai bine la acest capitol stau nemţii, care pot cumpăra o bere dacă lucrează trei minute şi jumătate.

    Anul trecut consumul a înre-gistrat o creştere de şapte procente, ajungând la 90 de litri per capita, faţă de 87 de litri în urmă cu trei ani. Recordul absolut al acestei pieţe s-a înregistrat în 2008, când consumul mediu anual se plasa la 100 de litri de bere pe cap de locuitor. Mai mult, punctează Constantin Bratu, şi preferinţele de consum s-au schimbat. Dacă în urmă cu numai câţiva ani peste 33% din volume se vindeau în baruri, restaurante şi terase, în prezent doar 28% din cantitatea totală de bere o mai aduce chelnerul. O altă preferinţă de consum, care nu a suferit însă modificări în ultimii ani, este cea pentru berea produsă local. 98% din berea consumată de români este produsă în ţară, în timp ce media Uniunii Europene este de doar 12%. Iar berea produsă în fabricile româneşti merge şi peste hotare, acolo unde sunt comunităţi de români – 4,5% din berea consumată în Europa este produsă în România.


    DE MENŢIONAT FAPTUL CĂ ANUL TRECUT EXPORTURILE DE BERE AU ATINS UN MAXIM ISTORIC, ajungând la 0,23 milioane hl, adică 1,3% din producţia locală de bere, arată datele asociaţiei, care reuneşte cinci producători –  Bergenbier, Heineken România, Romaqua Group, Ursus Breweries şi United Romanian Breweries, care deţin în acest moment peste 90% din volumele vândute pe piaţa autohtonă. Acestora li se adaugă, din 2012, un nou producător, Clinica de Bere Timişoara, o microfabrică, asemeni celor care împânzesc alte ţări, cum sunt Cehia sau Germania. Membrii asociaţiei au fabrici în 11 oraşe din ţară, iar cele două miniberării sunt în Cluj-Napoca şi Timişoara. Din asociaţie fac parte şi producătorii de materii prime – Asociaţia Producătorilor de Hamei şi Soufflet Malt România, care îşi desfăşoară activităţile în nouă fabrici şi ferme. Tot anul trecut, importurile au atins 0,43 milioane hl, reprezentând aproximativ 2% din volumul de bere consumat.

    Berarii au investit, de la momentul înfiinţării asociaţiei, în 2004, 1,2 miliarde de euro pe piaţa românească, bani ce ar fi asigurat finanţarea pentru construcţia a cinci stadioane National Arena. În fiecare an, membrii asociaţiei achiziţionează de pe piaţa românească produse şi servicii în valoare totală de 500 de milioane de euro, iar numărul total al angajaţilor din activităţile conexe berii – din agricultură, producţie, comerţ sau producţia de ambalaje este de 76.000, suficienţi cât pentru a umple National Arena cu tot cu gazon. Practic, de un angajat în producţia de bere se leagă activitatea altor trei din agricultură şi alţi zece în alte zone ale economiei.

    CONFORM ESTIMĂRILOR, ÎN FUNCŢIE DE PREŢUL DE VÂNZARE, industria berii a ajuns anul trecut la o valoare de 1,8 miliarde de euro, fiind a doua ca mărime din domeniul bunurilor de larg consum. Pe poziţia fruntaşă în acest clasament se află industria tutunului, care are o valoare anuală de peste 3,5 miliarde de euro, incluzând şi vânzările ilicite.

    Datele asociaţiei mai arată că în piaţa berii evaziunea fiscală este zero, faţă de domeniul băuturilor alcoolice, unde nivelul pieţei negre este greu de estimat. Cert este însă că berea contribuie cu 60% la volumul accizelor colectate din vânzările de băuturi alcoolice, în vreme ce media europeană este la jumătate.

    Jumătate din cât plătesc românii pentru o bere merge la bugetul de stat, valoarea totală a contribuţiilor ajungând anul trecut la 651 de milioane de euro, sub formă de TVA, contribuţii sociale şi asigurări. Suma ar fi suficientă pentru a finanţa construcţia a trei pasaje precum Basarab din Bucureşti.

  • Pe mâna cui ar putea ajunge compania low-cost Blue Air

    „Suntem bucuroşi că un brand 100% românesc a stârnit un astfel de interes în rândul unor investitori de marcă din domeniu. Este o dovadă clară a recunoaşterii valorilor din această companie. Le mulţumim în primul rând românilor care au avut şi au încredere în noi, iar de 8 ani încoace zboară zi de zi cu Blue Air. În acest moment, toate eforturile noastre sunt concentrate pentru aplicarea celor mai eficiente soluţii pentru pasagerii Blue Air”, a declarat Adrian Ionaşcu, directorul general adjunct Blue Air şi membru în Consiliul de Administraţie al companiei.

    Termenul limită pentru primirea ofertelor finale este 20 mai. În acest sens, criteriile de selecţie vor fi aprobate de creditorii companiei şi acţionarii acesteia, alături de Comisia de negociere, care urmează a fi desemnată.

    Decizia de vânzare a companiei nu influenţează în niciun fel zborurile efectuate sau programate. Orarul de zbor rămâne neschimbat, iar zborurile se efectuează normal, conform acestuia. De asemenea, biletele de avion achiziţionate până acum sau care vor fi achiziţionate în viitor sunt şi vor rămâne valabile.  În prezent, compania Blue Air operează zboruri cu 8 aeronave, către 30 de destinaţii europene cu plecare din Bucureşti, Bacău şi Sibiu, având aprox. 400 de salariaţi.

    Compania Blue Air, deţinută de Nelu Iordache, a fost scoasă la vânzare la începutul lunii aprilie, pe fondul dificultăţilor financiare ale transportatorului.

  • 1.300 de caracaleni fac zilnic 15.000 de haine pentru H&M, Zara şi C&A: “Tot ce producem ia drumul exportului”

    Fabrica Romaniţa din Caracal lucrează de opt ani pentru cei trei giganţi din lumea modei şi ar avea nevoie de încă 300 de angajaţi pentru a face faţă comenzilor. „Circa 50% din producţie merge către H&M, restul către Zara şi C&A. Realizăm îmbrăcăminte pentru femei şi tineret şi tot ce producem ia drumul exportului”, spune Iuliana Dinoiu Tihon, directorul fabricii şi unul dintre acţionari.

    România a fost mulţi ani una dintre principalele destinaţii de producţie ale retailerilor vest-europeni. Principalul avantaj al pieţei locale era forţa de muncă ieftină comparativ cu orice altă ţară europeană. În ultimii ani România a pierdut o parte din comenzi din cauza pieţei asiatice, care s-a făcut remarcată prin costuri chiar mai mici cu forţa de muncă. Cu toate acestea, apropierea geografică de pieţele vestice face ca România să fie în continuare o destinaţie atrăgătoare pentru retaileri, în special europeni. Aşa că suntem singurul stat din Europa care se numără în top zece furnizori ai retailerului C&A, alături de China, Bangladesh sau Pakistan. Olandezii produc anual în sistem lohn circa opt milioane de articole de îmbrăcăminte, pe care ulterior le vând în toate ţările din Europa.

    Tot opt milioane de haine şi pantofi ai grupului spaniol Inditex sunt realizaţi pe piaţa locală. Proprietarul brandurilor Zara, Bershka şi Pull & Bear realizează anual în sistem de lohn în România 1% din totalul producţiei de la nivel mondial. „Inditex are o bază stabilă de furnizori în România. Avem o relaţie de lungă durată cu circa 80 de producători care ne oferă o largă varietate de haine şi pantofi. Producţia în România reprezintă aproximativ 1% din tot ce vinde Inditex„, spuneau acum câteva luni reprezentanţii grupului spaniol. Inditex, un business de circa 16 miliarde de euro anul trecut, deţine în continuare fabrici proprii, însă cei mai mulţi parteneri realizează haine sub brandurile Zara, Bershka sau Pull & Bear în sistem de lohn pentru compania spaniolă. Una dintre unităţile proprii de producţie ale lanţului se află la doar câţiva paşi de sediul central al grupului, în Arteixo, un sat de circa 25.000 de locuitori, aflat la circa zece kilometri de La Coruñna, în nord-vestul Spaniei. De aici, din acest sat aruncat parcă la marginea Europei, la doar câţiva kilometri de Oceanul Atlantic, sunt controlate cele aproape 6.000 de magazine, cei peste 100.000 de angajaţi şi vânzările de miliarde de euro.

  • Cum au ajuns sătenii din Păuleşti să facă haine pentru H&M

    „O dată la două-trei luni realizăm o colecţie pentru H&M, mergem şi o prezentăm în Suedia, iar achizitorii lor aleg anumite modele. Acestea devin comenzi pentru noi„, spune Gabriela Gherghina, head-designer pentru compania Ottorose Rom. Numele Ottorose Rom a apărut pentru prima dată în prim-plan în urmă cu câteva zile, când retailerul H&M a făcut publică lista furnizorilor locali. Pe această listă apăreau nouă furnizori şi 20 de fabrici în care gigantul suedez realiza haine, iar cel mai des întâlnit pe această listă este numele Ottorose Rom, care lucrează atât în fabrica proprie, cât şi în alte cinci unităţi de producţie pe care le subcontractează. Pentru că nu face faţă comenzilor în micuţa fabrică proprie, care numără în total 25 de angajaţi.

    Producătorii şi retailerii refuză să dea date oficiale despre preţul articolelor, însă, potrivit informaţiilor Business Magazin furnizate de jucătorii din piaţă, preţul poate ajunge în magazine chiar de zece ori mai mare decât cel cu care un produs pleacă pe poarta fabricii. „În România sunt confecţionate multe din hainele comercializate de H&M. Vorbim, de exemplu, despre costume, jachete sau blazere”, spun reprezentanţii gigantului suedez. Ei precizează că România este recunoscută pentru expertiza pe care o are în ceea ce priveşte realizarea produselor, motiv pentru care compania a dezvoltat parteneriate cu producători locali cu mult înainte de intrarea sa pe piaţa locală acum doi ani. „Colaborarea cu furnizorii din România are o tradiţie de peste 20 de ani.” Potrivit datelor făcute publice de compania suedeză, cele mai multe fabrici sunt amplasate în zona Moldovei, însă există şi câteva excepţii, printre care se numără şi Ottorose Rom.

    Absolventă a facultăţii de arte decorative şi design din Bucureşti, Gabriela Gherghina spune că biroul de design Ottorose Rom de la Păuleşti s-a axat pe realizarea unor produse mai speciale, „de aceea primim pentru fiecare model comenzi de 20.000 până la 150.000 de bucăţi”. România este prin tradiţie o piaţă de lohn, în care marii retaileri internaţionali – fie companii mass-market (H&M, Zara sau C&A), fie de lux (Gucci, Dolce & Gabbana) – realizează hainele care apoi ajung în magazinele din toate colţurile lumii. Modelul de business în acest caz presupune că fabrica primeşte de la retailer modelul şi doar îl execută – croieşte după un tipar deja existent şi apoi coase. În cazul Ottorose însă, procesul se schimbă şi hainele practic iau naştere la Păuleşti.

  • Reportaj: Sute de cai putere pe străzile unde au căzut sute de bombe

    Zagreb-Opatija-Rovinj-Senj-Plitvicka Jezera. Croaţia, ţara celor o mie de insule, cu ape curate, sate pescăreşti şi mici oraşe porturi de-a lungul Mării Adriatice, a găzduit evenimentul Porsche Tour în care modelele sport ale fabricantului german rulează, pe un traseu prestabilit, de la un capăt la altul al ţării. Viile, plantaţiile de măslini şi regiunile bogate în trufe din peninsula istorică Istria, supranumită Toscana Croaţiei, sunt ideale pentru pauzele dintre lungile ore de condus. Alte trăsături ale Istriei sunt drumurile montane sinuoase, dar şi spectaculoasele porţiuni de şosea de pe coastă.

    Croaţia va deveni cel de-al 28-lea stat membru al Uniunii Europene în vara acestui an, deşi din punct de vedere turistic sau al infrastructurii stă mai bine decât vecinele din Balcani – România şi Bulgaria – intrate în familia UE încă din 2007: 1.200 de kilometri de autostrăzi, drumuri complet reabilitate şi asfaltate, staţiuni cu boutique-hoteluri de cinci stele comparabile cu cele de pe Coasta de Azur. Nu e de mirare că fostul stat iugoslav atrage anual cam 15 milioane de turişti, mai puţin pentru bucăţile sporadice de plajă, dar mai ales pentru peisaje, istorie şi mâncare.

    De fapt, prin sloganul turistic „The Mediterranean As It Once Was„ („Mediterana aşa cum a fost odată„), guvernul de la Zagreb mizează tocmai pe frumuseţea locurilor, iar Porsche Travel Club a ales Croaţia pentru astfel de tururi, alături de colţurile desprinse din rai ale Europei: Scoţia, Alsacia, Burgundia, Munţii Alpi şi Pirinei, Coasta de Azur, Toscana şi sudul Germaniei.

    16 maşini Porsche, valorând mai bine de un milion de euro, stăteau aliniate în faţa Regent Esplanade din Zagreb, un hotel de cinci stele construit în 1925 şi situat în inima capitalei croate, considerat cea mai faimoasă clădire a oraşului. Destinaţia intermediară: Opatija, denumită şi Nisa Adriaticii. Drumul până în Opatija, perla de pe Coasta Dalmată, trece prin pădurile Munţilor Dinarici pe un drum cu serpentine situat la peste o mie de metri altitudine, perfect să testeze agilitatea modelelor Porsche în curbe pe şosea cu carosabil alunecos.

    „911 Carrera 4 este lupul flămând, iar Cayman este lupul sătul, întors de la vânătoare„, spunea unul dintre şoferii prezenţi la Porsche Travel Club despre cele două modele testate în prima parte a circuitului. După Opatija, peisajul devine şi mai mediteranean, dată fiind vecinătatea cu Rovinj, un oraş situat pe coasta Adriaticii, cunoscut pentru apropierea de cele mai mari două insule croate, unde se poate ajunge cu vaporaşul, plimbările pe Krk şi Cres, adevăraţi munţi ieşiţi din valurile mării, fiind obligatorii pentru orice turist care vizitează ţara. Portul Rovinj şi întregul arhipelag sunt renumite pentru fotografiile realizate la apusul soarelui.

    Asemănările cu provincia italiană Toscana se leagă de producţia locală de vinuri, ulei de măsline şi trufe. Drumul către Opatija trece şi prin cel mai mic oraş din lume, Hum, loc în care nu s-a construit nicio nouă clădire încă din secolul al XI-lea. Boxster, Carrera şi Cayman au făcut următorul popas în Livade, loc renumit pentru degustările de trufe de la restaurantul Zigante. Cea mai mare trufă din lume, de 1,3 kilograme, a fost descoperită chiar acolo de domnul Zigante, omul care a transformat Livade într-unul dintre centrele internaţionale ale delicateselor culinare. Mii de turişti ajung anual în localul său, devenit după zeci de ani de activitate una dintre atracţiile zonei. Cramele din Kabola şi locurile de degustat ulei de măsline completează, alături de priveliştea Adriaticii, peisajul toscan.

     

    De departe cel mai frumos drum din Croaţia este cel de pe coasta abruptă a mării, între Opatija şi Selce. Deşi drumul este supus unor lucrări de întreţinere, pe seama pietrelor uriaşe care cad şi distrug carosabilul, apa turcoaz şi insulele de la vest şi munţii înalţi de la est creează cadrul ideal pentru orice şofer de Porsche. O abatere înspre est de la şoseaua care duce la Dubrovnik, cea mai mare staţiune croată de la Adriatică, duce la parcul naţional Plitvice, fondat în 1949, locul unde se află cea mai înaltă cascadă din Europa de Sud-Est, parte a patrimoniului UNESCO. Plitvice grupează 1.267 de specii diferite de plante, dintre care 55 de tipuri de orhidee, dar şi 321 de specii de fluturi, 161 de păsări şi 21 de lilieci.

    Porsche Travel Club este un eveniment organizat la cerere de către germani, care au prestabilit trasee pentru modelele sport ale companiei pe cele mai palpitante trasee de pe continent. Cel mai ieftin pachet – Porsche in Zuffenhausen – porneşte de la 490 de euro şi include o vizită la muzeul şi fabrica Porsche şi un drive-test de jumătate de zi într-una din maşinile companiei. La polul opus, bogaţii lumii pot participa la Tour of Scotland, unde un circuit de şapte zile poate ajunge la 7.000 de euro pentru o persoană.

  • Creştere anuală de 20% pentru piaţa de monitorizare prin GPS a maşinilor

    “Piaţa locală a soluţiilor de monitorizare a vehiculelor prin GPS va creşte agresiv în următorii ani, cu o rată de cel puţin 20% pe an. Din estimările noastre, în România în prezent sunt active 80.000 de sisteme montate pe autoturisme, camioane sau utilaje de construcţii, iar până la finele acestui an încă aproape 20.000 de vehicule se vor afla într-un sistem de monitorizare prin GPS, această rată rămânând aproximativ la fel în următorii trei ani”, a declarat Adrian Dinu, directorul general al SAS Grup, furnizor pe piaţa soluţiilor de monitorizare prin GPS.

    Obiectivul SAS Grup este de a creşte într-un ritm cel puţin egal cu piaţa şi a deţine în mod constant o cotă de piaţă de minimum 25%, a adăugat Adrian Dinu. În prezent, soluţia SAS Fleet Pro este funcţională pe aproximativ 20.000 de vehicule, conform datelor atestate de furnizorul de trafic de date.

    În ultimii ani au apărut schimbări în ceea ce priveşte companiile care utilizează soluţiile de monitorizare a flotelor prin GPS: a scăzut numărul celor din domeniul construcţiilor şi imobiliare, căci multe nu au mai avut o activitate consistentă sau chiar au intrat în insolvenţă/faliment în ultimii ani; a crescut gradul de utilizare a acestor soluţii în banci – din ce în ce mai atente la costuri-, precum şi în companiile multinaţionale din diferite domenii de activitate.

    Piaţa soluţiilor de monitorizare auto prin GPS a crescut în România în ultimii ani fiind stimulată de perioada de criză, care a forţat firmele să fie extrem de riguroase cu cheltuielile şi să adopte sisteme care au rezultate în acest sens. Prin implementarea soluţiilor de monitorizare a flotelor prin GPS, atât companiile de distribuţie, cât şi producătorii care îşi realizează singuri livrările realizează reduceri ale cheltuielilor de până la 20%; în plus, veniturile lor cresc cu aproximativ 30% deoarece vehiculele nu staţionează inutil, traseele sunt optimizate, şoferii execută doar drumuri în interes de serviciu, astfel încât frecvenţă şi eficienţa cresc etc.

    “Înainte de criză, aproape nici un manager nu s-ar fi gândit că ar putea avea lunar o cheltuială inutilă de circa 40 euro per vehicul doar din condusul agresiv al unui singur şofer (după cum reiese dintr-un calcul simplu privind creşterea consumului în această situaţie) şi nu i-ar fi păsat că 60% din totalul de kilometri efectuaţi de o maşină erau de fapt parcurşi de angajat în interes personal. Acum sunt convins că toţi îşi pun aceste probleme şi este doar o chestiune de timp până când vor studia piaţa şi vor vedea că există sisteme care pot să arate şi să elimine “printr-un click de mouse” aceste cheltuieli”, a precizat Adrian Dinu. În plus, leasingul pentru o asemenea soluţie costă 7-10 euro pe lună per vehicul şi doar prin eliminarea condusului agresiv pe acea maşină se acoperă deja acest cost, după spusele executivului.

     

     

  • Sodexo a închiriat 2.700 mp în Novo Park

    Compania Sodexo Soluţii pentru Motivare şi-a relocat spaţiile de birouri şi activitatea de producţie pe o suprafaţă de 2.700 de metri pătraţi din complexul Novo Park, amplasat în imediata vecinătate a staţiei de metrou Pipera.

    Începând cu jumătatea lunii aprilie, compania are birourile în clădirea G a Novo Park, unde mai au sediu multinaţionale precum Hewlett-Packard (HP), Procter & Gamble (P&G), Kraft Foods România, Garanti Bank sau Ringier.

  • Cel mai tânăr director din industria farma din România

    Cu o experienţă de şapte ani în vânzări, Andrei Foişor a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davilla din Bucureşti în anul 2006 şi face parte din echipa Roche Diabetes Care încă de la intrarea pe piaţă a Diviziei de Diagnostic a grupului Roche, în anul 2009, după preluarea businessului distribuitorului local.

    Angajat în aprilie 2009 pe poziţia de reprezentant de vânzări, Andrei Foişor a fost promovat după numai şapte luni în funcţia de Head of Sales, având în coordonare o echipă de nouă persoane. Sub conducerea sa, vânzările Roche Diabetes Care au crescut în perioada 2009-2011 cu 14%

    În anul 2012, cifra de afaceri a Roche Diabetes Care în România a fost de aproximativ 37 milioane de lei, în creştere cu 6% comparativ cu anul 2011.

  • Povestea ardeleanului care s-a îmbogăţit după ce a făcut 50.000 de modele de blugi: “Jeanşii sunt un must have care te diferenţiază în club”

    CÂND PUR ŞI SIMPLU TE SIMŢI ALTFEL DECÂT CEL CARE STĂ LÂNGĂ TINE ÎNTR-UN CLUB ŞI POARTĂ ACELAŞI MODEL DE BLUGI, simţi nevoia să exprimi asta prin felul în care arăţi, în felul în care te îmbraci, în tot ceea ce spui despre tine. Iar dacă nu ai prea multe opţiuni, îţi creezi singur diferenţierea„, spune designerul vestimentar Ştefan Muscă, adăugând că primele modele de haine le-a creat pentru el şi prietena lui pentru a se diferenţia de ceilalţi atunci când merge în club.

    La puţin timp după ce începuse să îşi creeze propriile haine, cei cu care interacţiona îl întrebau  de unde pot să îşi cumpere şi ei modelele pe care le purta, povesteşte el. Aşa a ajuns să pună bazele unui atelier de producţie haine în Bucureşti.

    „Ziua mea de muncă începe la opt dimineaţa şi se termină pe la şapte – opt seara, însă prin 2007 stăteam şi până la unsprezece noaptea, dat fiind numărul mare de comenzi„, spune el. Muscă îşi aduce aminte că în anii de creştere economică lansa o colecţie, iar a doua zi toate articolele vestimentare prezentate se vindeau. Produce 17-18 modele de blugi pe zi, într-un an ajungând la peste 5.000 de pantaloni, din care o parte sunt vânduţi şi în afara României, în alte ţări europene.

    „Produc tot ce înseamnă outfitul unui om, mai puţin pălării şi încălţăminte. Am încercat să produc şi încălţăminte, dar m-am convins că nu este rentabil pentru piaţa locală.„ El spune că toate produsele pe care le produce sunt personalizate, în funcţie de fizicul clientului, locul în care le poartă, momentul. Aduce materialele pentru produsele vestimentare pe care le produce din Asia, China fiind una din pieţele principale, anterior lucrând şi cu Turcia, unde au crescut însă preţurile.

    „În 15 ani de activitate am creat peste 50.000 modele, deoarece cu majoritatea clienţilor se lucrează în funcţie de personalitatea acestuia. În afară de modelul în sine, materialul contează foarte mult. Deşi jeans-ul este asociat în mod tradiţional cu ideea de piesă vestimentară care rezistă, poate să nu fie deloc aşa în cazul în care designul ia din felia calităţii materialului. Pentru mine materialul de bază va rămâne întotdeauna denimul.”

     

  • Wizz Air renunţă la operarea zborurilor din România către aeroportul principal din Roma

    Zborurile pe rutele spre Cluj Napoca, Timişoara, Târgu Mureş şi Gdansk (Polonia) vor fi operate de pe aeroportul Ciampino ca răspuns la costurile în creştere ale aeroportului Fiumicino. Zborurile de la Bucureşti erau deja operate către aeroportul secundar, Roma-Ciampino.

     “Wizz Air va continua să colaboreze preponderent cu aeroporturi care oferă costuri mai reduse. Pe rutele noastre de la Roma spre Cluj Napoca, Timişoara, Târgu Mureş şi Gdansk transportăm peste 140.000 de pasageri anual cu tarife foarte scăzute. Pierderea unui aeroport reprezintă câştigul altuia, iar după ce taxele de aeroport de pe Fiumicino au fost crescute la un nivel nerezonabil, care nu permite promovarea turismului şi protejarea locurilor de muncă, am decis să mutăm aceste operaţiuni pe aeroportul Ciampino. Deşi continuăm să operăm pe 4 rute de la Fiumicino (Praga, Sofia, Vilnius şi Varşovia) putem confirma că doar aeroporturile cu cele mai reduse taxe vor beneficia de creşterea de trafic semnificativă pe care o generează Wizz Air”, a declarat Daniel de Carvalho, corporate communications manager la Wizz Air.

    Wizz Air a luat o decizie similară şi în România, mutând în urmă cu doi ani o serie de zboruri de pe aeroportul Cluj Napoca pe cel din Târgu Mureş ca urmare a introducerii unor taxe de aeroport noi.

    Recent, Wizz Air a anunţat că operează zboruri către Tel-Aviv (Israel), Dubai (Emiratele Arabe), Perugia (Italia) şi Girona (Spania) de pe aeroportul „Henri Coandă” Bucureşti.

    Wizz Air a transportat anul trecut 2,76 milioane de pasageri, potrivit oficialilor companiei aeriene low-cost, trafic în creştere 2,2% faţă de 2011 şi sub estimările de 3 milioane de euro anunţate în octombrie. Pentru anul acesta este estimat un trafic de peste 3 milioane de pasageri pe piaţa locală. La nivel internaţional, Wizz Air a anunţat peste 12 milioane de pasageri, reprezentând o creştere cu 12% faţă de anul anterior. Anul trecut Wizz Air şi-a dezvoltat reţeaua de transport de la 203 la 250 de rute extinzându-şi operaţiunile în 29 de ţări prin operarea de zboruri şi către Georgia, Israel, Slovenia şi Elveţia.