BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Întrebările de la interviurile de angajare care erau atât de complexe, încât companiile au renunţat la ele. Crezi că ştii răspunsurile?

    Cele şapte întrebări (şi răspunsurile) la care Google a renunţat:

    1. De ce sunt rotunde capacele de canale?

    Pentru că dacă capacele ar fi pătrate atunci când ar fi instalate ar putea pica în gaură dacă ar fi amplasate la un unghi greşit.

    2. Dacă te uiţi la ceas şi este 15:15 care este unghiul dintre limba care arată ora şi cea care arată minutele?

    Nu este zero. Când limba care arată ora este la 15, minutarul se deplasează puţin spre 16, aşadar unghiul este de 7,5 grade.

    3. Cât ai cere pentru a spăla toate ferestrele din Seattle?

    Oferă un răspuns concret precum 10 dolari per fereastră. Un răspuns specific este mai bun decât o estimare.

    4. Eşti căpitanul unei nave de piraţi, iar echipajul votează modul în care este împărţit aurul. Dacă mai puţin de jumătate din echipaj este de acord cu tine atunci mori. Cum distribui aurul în aşa fel încât să-ţi iei partea dar şi să supravieţuieşti?

    O modalitate este să împarţi comoara în mod egal la 51% din echipaj.

    5. De câte ori pe zi limbile unui ceas se suprapun?

    De 22 de ori.

    6. Explică nepotului tău de opt ani în trei propoziţii ce este o bază de dată.

    O bază de date este un loc care memorează multă informaţie despre multe lucruri. 

    7. Un bărbat a împins maşina în parcarea unui hotel şi şi-a pierdut toată averea. Ce s-a întâmplat?

    S-a oprit pe Boardwalk (se referă la jocul Monopoly, proprietatea care are cea mai mare chirie).

     

  • Întrebările de la interviurile de angajare care erau atât de complexe, încât companiile au renunţat la ele. Crezi că ştii răspunsurile?

    Cele şapte întrebări (şi răspunsurile) la care Google a renunţat:

    1. De ce sunt rotunde capacele de canale?

    Pentru că dacă capacele ar fi pătrate atunci când ar fi instalate ar putea pica în gaură dacă ar fi amplasate la un unghi greşit.

    2. Dacă te uiţi la ceas şi este 15:15 care este unghiul dintre limba care arată ora şi cea care arată minutele?

    Nu este zero. Când limba care arată ora este la 15, minutarul se deplasează puţin spre 16, aşadar unghiul este de 7,5 grade.

    3. Cât ai cere pentru a spăla toate ferestrele din Seattle?

    Oferă un răspuns concret precum 10 dolari per fereastră. Un răspuns specific este mai bun decât o estimare.

    4. Eşti căpitanul unei nave de piraţi, iar echipajul votează modul în care este împărţit aurul. Dacă mai puţin de jumătate din echipaj este de acord cu tine atunci mori. Cum distribui aurul în aşa fel încât să-ţi iei partea dar şi să supravieţuieşti?

    O modalitate este să împarţi comoara în mod egal la 51% din echipaj.

    5. De câte ori pe zi limbile unui ceas se suprapun?

    De 22 de ori.

    6. Explică nepotului tău de opt ani în trei propoziţii ce este o bază de dată.

    O bază de date este un loc care memorează multă informaţie despre multe lucruri. 

    7. Un bărbat a împins maşina în parcarea unui hotel şi şi-a pierdut toată averea. Ce s-a întâmplat?

    S-a oprit pe Boardwalk (se referă la jocul Monopoly, proprietatea care are cea mai mare chirie).

     

  • Cum să te păzeşti de pericole când începi o afacere

    Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală

    Printre altele, proprietatea intelectuală include produse, acţiuni sau procese pe care o persoană (fizică sau juridică) le dezvoltă şi care oferă un avantaj competitiv – avantaj care, în anumite situaţii, poate dicta successul unei afaceri la început de drum. Natura, valoarea şi importanţa elementelor de proprietate intelectuală se raportează în principal la specificul afacerii desfăşurate. 

    Spre exemplu, o societate care activează în domeniul publicităţii va trebui să aibă în vedere cu precădere regimul drepturilor de autor, o societate care oferă un produs care trebuie să se distingă printr-o identitate proprie de produsele competitorilor va trebui să acorde atenţie înregistrării mărcii, în timp ce o societate care oferă consultanţă în domenii precum resurse umane se va concentra pe protecţia elementelor de know-how care stau la baza activităţii sale.

    Obligaţia de înregistrare

    Anumite categorii de creaţii intelectuale sunt protejate prin simplul fapt al realizării lor. Alte tipuri de drepturi de proprietate intelectuală (spre exemplu, mărcile, invenţiile şi modelele şi desenele industriale) se bucură de protecţie juridică doar în măsura în care sunt înregistrate în registre publice. 

    Principalele drepturi de proprietate intelectuală care nu au nevoie de înregistrare pentru a fi protejate sunt drepturile de autor şi secretele comerciale (know-how). Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală, indiferent de modalitatea de creaţie, modul sau formă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. Spre exemplu, sunt protejate de dreptul de autor scrierile literare, operele ştiinţifice, studiile, operele fotografice, cinematografice, operele de arhitectură, dar şi programele pentru calculator, programele de aplicaţie şi sistemele de operare exprimate în limbaj specific. 

    Anumite dificultăţi practice pot interveni în momentul în care autorul unei opere de creaţie intelectuală neînregistrată trebuie să probeze faptul că respectiva operă îi aparţine sau că este primul care a creat respectiva operă. Pentru a înlesni acesta probă, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) oferă posibilitatea înregistrării operelor în scopul folosirii acestei înregistrări ca probă. 

    Protecţia mărcilor

    În particular, în cazul mărcilor, înregistrarea poate fi realizată atât la nivel naţional, prin depunerea unei cereri la Oficiul de State pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), cât şi la nivel european prin depunerea cererii la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Înregistrarea la nivel european oferă protecţie în toate cele 28 de state membre. Această procedură poate fi realizată on-line şi presupune un cost începând cu 850 de euro pentru o înregistrare cu o durată de 10 ani. Avantajul principal al înregistrării unei mărci constă în posibilitatea titularului de a împiedica un terţ să folosească, în anumite condiţii, marca înregistrată. Practic, prin înregistrare, titularul mărcii se asigură că este beneficiarul exclusiv al încrederii consumatorilor în respectiva marcă şi al notorietăţii respectivei mărci, putând controla (prin licenţiere) sfera persoanelor care pot folosi respectiva marcă. 

    În principal, pot fi înregistrate ca mărci elemente verbale, figurative sau o combinaţie între acestea. Se pot înregistra şi reprezentările 3D  (caz în care înregistrarea are ca efect protecţia formei exterioare a produsului) precum şi, mai rar, sunete. 

    Protejarea unei mărci prin înregistrare încă de la debutul unei afaceri se poate constitui nu doar într-o unealtă efectivă de marketing pentru societatea care obţine protecţie (prin securizarea unui element de identitate care poate face uşor recognoscibil pentru consumatori şi potenţiali colaboratori sau parteneri de afaceri respectivul produs sau serviciu), dar şi într-un element de activ, cu o valoare intrinsecă, dincolo de valoarea creată de activitatea principală a business-ului şi care poate fi valorificat separat de această din urmă. Nu în ultimul rând, o marca cu impact puternic şi care se bucură de protecţia necesară poate constitui premisa unei dezvoltări în alte linii de activitate, prin capitalizarea încrederii de care se bucură deja respectiva marcă în vederea explorării unor noi pieţe sau segmente de activitate.

    Protejarea şi creşterea valorii unei mărci poate solicita însă resurse importante (nu doar în legătură cu înregistrarea, dar şi în vederea protejării respectivei mărci împotriva pretenţiilor terţilor şi/sau a folosirii neautorizate). De altfel, decizia de a proteja o marca prin înregistrare trebuie să aibă în vedere şi la bază o investigaţie (due diligence) anterioară întregului proces, prin care titularul să dobândească certitudinea că respectiva marca nu se bucură deja de protecţie şi că nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altor titluari.

    Protecţia secretului comercial

    Secretul comercial (know-how) nu se bucură de un cadru de reglementare la fel de precis precum marca, invenţiile, desenele industriale sau drepturile de autor. Conform reglementărilor în vigoare, conceptul de secret comercial cuprinde informaţii care nu sunt cunoscute sau uşor accesibile în mod obişnuit şi au o anumită valoare prin faptul că sunt secrete, pentru care deţinătorul a luat măsuri rezonabile pentru a fi menţinute secrete. 

    Pentru a îndeplini condiţiile protecţiei secretului comercial, societatea trebuie să se asigure că (1) cei care au acces la informaţii au cunoştiinţă despre caracterul secret al acestora şi că (2) au fost implementate măsuri suficiente pentru proteja respectivele informaţii comerciale. Cu titlu de exemplu, măsurile care pot fi luate pentru a proteja informaţiile comerciale se referă la securizarea accesului la informaţiile secrete astfel încât să fie disponibile numai persoanelor care au nevoie de datele respective pentru îndeplinirea atribuţiilor din cadrul societăţii, menţionarea caracterului secret al documentelor pe fiecare pagină, restricţionarea posibilităţii de a le imprima, precum şi organizarea unor sesiuni de training pentru angajaţi în care să li se prezinte elementele de securitate.

    În plus, societatea poate (şi este recomandabil) să dubleze protecţia legală a secretului comercial prin obligaţii contractuale specifice incluse în contractele cu angajaţii şi colaboratorii săi. Respectivele clauze pot institui anumite interdicţii pentru angajaţi şi, respectiv, pentru colaboratori de a folosi informaţiile confidenţiale, sub sancţiunile contractuale agreate de părţi. Intenţiile părţilor trebuie însă să fie traduse în limbaj contractual adecvat şi echilibrat faţă de interesele titularului secretului comercial şi de natură contraprestaţiei persoanei care se obligă să respecte drepturile de proprietate intelectuală. 

    Este de aşteptat că legislaţia cu privire la secretul comercial să fie modificată şi consolidată prin transpunerea Directivei 2016/943 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale care trebuie să fie transpusă de statele membre ale Uniunii Europene până la data de 9 iunie 2018. Printre altele, Directiva conţine dispoziţii cu privire la folosirea informaţiilor confidenţiale în scopuri jurnalistice sau pentru raportarea unor aspecte ilegale (whistle blowing) – aspecte până acum nereglementate expres de legislaţia română. 

  • Doar 2 din 100 de firme din România sunt performante, dar ele generează aproape jumătate din valoarea creată de sectorul companiilor nefinanciare

    13.100 de firme din România sunt calificate de studiu BNR drept performante; în total, există 608.000 de companii active înregistrate. Efectul pe care îl au aceste 2,1% din firmele de pe piaţa românească în economie este uriaş. Companiile-elită sunt un etalon în ce priveşte capacitatea economiei de a face faţă provocărilor viitoare, de a genera creştere economică sustenabilă şi de a schimba structura economiei spre sectoare mai inovative, bazate pe cunoaştere. Firmele performante au avut profit mulţi ani, au un grad scăzut de îndatorare şi productivitate ridicată, au un rol important la nivelul ramurii economice în care îşi desfăşoară activitatea şi gestionează mai eficient resursele umane şi materiale.

    Verdictul dat de analiza acestei elite economice este că, în lipsa unor modificări structurale importante în economie, o creştere anuală sustenabilă a PIB nu poate depăşi 3-4%. De exemplu, dacă am fi avut în economie, în ultimul deceniu, numai firme care ar fi obţinut rezultate precum cele mai performante companii, atunci creşterea medie anualizată a PIB ar fi fost de 3,5% în perioada 2006-2015 (faţă de 2,65% cât a fost efectiv), reiese dintr-un studiu publicat de Banca Naţională, coordonat de Florian Neagu, director adjunct al Direcţiei Stabilitate Financiară.

    În aceste condiţii, ce am putea să facem dacă ne dorim creşteri mai mari ale PIB în mod sustenabil? Iniţiativa ar aparţine în mod preponderent autorităţilor, nu firmelor, care şi-au făcut treaba, susţin autorii studiului.

    „Avem în vedere, pe lângă reforme structurale (în special în infrastructură şi educaţie) care să sprijine firmele să genereze mai multă valoare adăugată, eficientizarea administraţiei publice, debirocratizarea, reevaluarea cheltuielilor cu asigurările sociale şi o mai bună colectare fiscală (inclusiv prin întărirea disciplinei financiare a firmelor). De altfel, în opinia managerilor care conduc firmele cele mai performante, problema cea mai presantă cu care se confruntă în desfăşurarea activităţii este nivelul ridicat al fiscalităţii. Disponibilitatea forţei de muncă bine pregătite este pe locul secund. Accesul la finanţare este enumerat de firmele cele mai performante ca fiind pe ultimul loc în lista problemelor cu care se confruntă”, se arată în analiza realizată de specialiştii din BNR.

    Cele mai multe firme performante din economia României au dimensiune mică, iar problema este că provin din sectoare care nu solicită un grad de inovare sau un nivel de cunoştinţe ridicat, conform studiului.

    Numărul de companii din sectoarele cu grad tehnologic ridicat şi foarte ridicat este redus – circa 630 -, dar acestea au o pondere ridicată în total valoare adăugată brută din industria prelucrătoare (38,3%, în decembrie 2015). Adică aportul pe care îl au la PIB este însemnat. Şi analiza companiilor celor mai performante din sectoarele prestatoare de servicii arată că multe au activităţi în sectoare care presupun niveluri mai reduse ale cunoaşterii (less knowledge-intensive services) şi generează valoare adăugată semnificativ mai mare decât firmele cele mai performante care funcţionează în sectoare cu creativitate mai ridicată (sectoarele de tip knowledge-intensive services).

    În funcţie de dimensiunea firmelor performante, ponderea cea mai ridicată este deţinută de întreprinderile mici (62%), urmată de cele mijlocii (29%) şi corporaţii (7%), în timp ce microîntreprinderile au o pondere de 2%.

    Iar după ramura de activitate, cele mai multe companii performante aparţin sectoarelor industrie prelucrătoare şi comerţ (30%, respectiv 26,4%), urmate de servicii (21%) şi construcţii (13%).

    În ce priveşte piaţa muncii, firmele performante au un rol important angajând circa 44% din numărul total de salariaţi din industria prelucrătoare şi 22% din sectorul servicii (cele două sectoare deţin cei mai mulţi salariaţi aparţinând companiilor nefinanciare).

    Împărţirea companiilor din industria prelucrătoare după criteriul tehnologic indică faptul că o pondere foarte ridicată face parte din sectoarele low-tech şi medium low-tech (84%, în decembrie 2015), după cum indică studiul publicat de BNR.

    Analizând companiile performante în funcţie de provenienţa capitalului, se constată că cele mai multe firme performante sunt cu capital majoritar autohton, adică 10.800 din totalul de circa 13.100 de companii. Însă contribuţia la generarea valorii adăugate brute a acestora este mai redusă decât cea a firmelor performante cu capital majoritar străin (16,8% în totalul valorii adăugate brute generate comparativ cu 18,9% în decembrie 2015). Astfel, forţa economică (capacitatea de a produce valoare adăugată) a unei firme cu capital majoritar românesc este în medie de circa şase ori mai mică decât în cazul uneia cu capital majoritar străin, conform studiului publicat de BNR

    Specialiştii de la banca centrală au identificat câteva caracteristici care pot explica rezultatele firmelor performante.

    În primul rând, îşi asumă riscuri mai mici şi mai puţine şi sunt prudente în ce priveşte datoriile. Astfel, structura bilanţieră a acestor entităţi este mai prudentă decât a restului economiei, ceea ce indică faptul că se pot obţine rezultate economice sustenabile şi fără asumarea de riscuri sau fără practicarea de măsuri care sunt sau care ar putea fi interpretate ca fiind optimizări fiscale excesive. Gradul de îndatorare a firmelor performante este scăzut, capitalurile proprii menţinându-se componenta principală a pasivului (54% în 2015, în scădere de la 79,5%, în anul 1994).

    În al doilea rând, cele mai performante firme beneficiază de o monitorizare mai amplă din partea creditorilor specializaţi, în condiţiile în care apelează într‑un număr considerabil mai mare la resursele băncilor pentru a-şi finanţa activitatea comparativ cu restul firmelor din economie. În consecinţă, aceste firme sunt mai constrânse să fie disciplinate, pentru că se află continuu sub monitorizarea creditorului (bancă sau instituţie financiară nebancară), iar deteriorări ale sănătăţii financiare pot să fie observate mai de timpuriu şi remediate într-o măsură mai mare decât în lipsa unei asemenea monitorizări. Aproximativ 67% dintre companiile cele mai performante utilizează credite în finanţarea activităţii (concentrând circa 30% din creditul total acordat companiilor nefinanciare de către bănci şi IFN, în decembrie 2015).

  • În luptă cu ştirile false

    Înainte de alegerile prezidenţiale americane un număr important de ştiri false au circulat pe internet şi au devenit virale. Astfel, începând din august 2016 şi până în ziua alegerilor, ştirile false au acaparat tot mai mult spaţiul virtual câştigând un număr de interacţiuni (reacţii, distribuiri şi comentarii) pe Facebook mai mare decât al ştirilor reale. Drept urmare, atât Facebook, cât şi Google au anunţat că şi-au întârit eforturile de a stopa distribuirea şi blocarea ştirilor false menite să manipuleze.

    Google a pornit în 2015 Digital News Initiative, un proiect menit să susţină publicaţiile şi jurnalismul de calitate. „Google şi publicaţiile media au multe lucruri în comun şi am pornit o discuţie despre cum putem coopera şi lucra împreună. Ne-am gândit cum am putea ajuta industria de ştiri pentru a face faţă tranziţiei către digital“, povesteşte Eero Korhonen, head of strategic relationships, news & publishers în regiunea EMEA al Google. În cadrul  proiectului s-a dezvoltat şi un fond de finanţare a proiectelor jurnalistice inovatoare. Astfel, compania s-a angajat să finanţeze industria media europeană cu 150 de milioane de euro, timp de trei ani.

    Eero Korhonen a venit în România odată cu lansarea celei de-a treia runde de finanţare a proiectelor jurnalistice. În cele două runde precedente, 252 de proiecte jurnalistice digitale din 27 de ţări au primit finanţare în valoare de 51 de milioane de euro. Din România, cinci  au primit finanţare în valoare de 1 milion de euro. „Banii nu sunt oferiţi toţi deodată, ci în tranşe, în funcţie de anumite obiective pe care le stabilim împreună. Vrem să reducem birocraţia la minimum, dar vrem să fim corecţi cu toată lumea”, spune Korhonen. În prima rundă au fost depuse 1.236 de proiecte din 25 de ţări, din care au fost finanţate 124 de proiecte.  În a doua rundă, numărul proiectelor a scăzut la 850, dar au fost mult mai multe proiecte ce ţineau de inovaţie în media; în contrast cu prima rundă, unde multe erau propuneri de subiecte de ştiri. „Rata de acceptare în prima rundă a fost de aproximativ 10%, iar în a doua, în jur de 15%. Prima rundă a fost un proces de învăţare atât pentru noi, cât şi pentru candidaţi. În a doua rundă am făcut lucrurile mai clare şi am primit mai puţine aplicaţii, dar pe subiect”, povesteşte Korhonen.

    Pentru a duce lupta împotriva ştirilor false şi pentru promovarea jurnalismului de calitate, Google implementează un sistem de etichetare a ştirilor false, numit Fact Check. Google va servi în deschiderea listei cu rezultate un panou Fact Checker, conţinând informaţii extrase din site-uri recunoscute pentru publicarea de informaţii verificate şi demascarea ştirilor false. Noua funcţie nu va elimina distribuirea ştirilor false şi jignitoare din Google. În schimb, compania încearcă să educe mai bine utilizatorii cu privire la sursele de informare pe pare le folosesc.

    De asemenea, Facebook a lansat recent o campanie de educare a publicului în identificarea ştirilor false, promovată în 14 ţări cu „scopul de a ajuta oamenii să aibă mai mult discernământ când este vorba de ştiri”. O mişcare în direcţia corectă, dar până când Facebook nu va înceta să recompenseze site-urile de ştiri false cu trafic, situaţia nu se va îmbunătăţi.

  • Cum determini dacă cineva are sau nu stofă să conducă

    Răsfoind pagină după pagină, managerul de la Deloitte a descoperit că Welch dezvoltase un sistem numit simplu 4E+P, extrem de util atunci când trebuie să determini dacă cineva are sau nu stofă să conducă.

    Cum identificăm, aşadar, liderii? Pentru a dezvolta calităţile de lider, ne trebuie nişte criterii sau comportamente de bază, spune Lars Wiechen. „Eu le spun criterii de admitere, şi vorbesc aici de inteligenţă, maturitate şi integritate.” Când spune inteligenţă, el se referă la inteligenţă tehnică, acele cunoştinţe necesare pentru a-ţi putea desfăşura activitatea. „În cazul maturităţii, nu mă refer deloc la vârstă; am întâlnit oameni de 25 de ani care erau mult mai maturi decât alţii la 60 de ani. E vorba de cei şapte ani de acasă, o maturitate care te învaţă să nu ai ambiţii mult prea mari”, spune el. „Integritatea înseamnă să fim sinceri, să respectăm regulile şi valorile pe care le avem. Acestea sunt criteriile de admitere.”

    Cât despre sistemul conceput de Welch, acesta începe cu „energie”: „Noi căutăm oameni care sunt optimişti, care vor să schimbe ceva, care vin cu zâmbetul pe buze la muncă. Oameni care merg cu 250 de kilometri la oră pe autostradă, metaforic vorbind.” Al doilea E se referă la transmiterea energiei; este foarte important, spune el, să dai entuziasmul mai departe. „În momentul în care eşti un lider, tu poţi să energizezi un om dând credit echipei atunci când ceva merge bine. La fel, îţi asumi toată răspunderea în cazul unui eşec.” Al treilea E se referă la eficacitate şi la ideea de a putea lua decizii cruciale. „Trebuie să ai abilitatea de a spune da sau nu fără să cântăreşti toate lucrurile la nesfârşit şi să iei decizii repede fără să ai toate informaţiile la îndemână. Nici nu-ţi trebuie”, crede el. „Dezvolţi cumva acest curaj de a lua decizii.” În cele din urmă, cel de-al patrulea E se referă la execuţie, sau mai exact transformarea deciziilor în acţiuni: „Să duci un proiect de la început până la capăt, să iei fiecare obstacol şi să nu laşi nimic să te oprească.”

    Nu prea poţi să înveţi să ai energie şi nici să o dai mai departe, asta ţine deja de caracterul fiecăruia, crede Lars Wiechen. Dar eficacitatea şi execuţia sunt lucruri care se învaţă. „Nu sunt lucruri cu care te naşti. Eu, de exemplu, nu am avut ani de zile curajul să iau decizii cruciale, aşa cum ar fi angajarea, promovarea sau concedierea oamenilor. N-am avut curaj. Dar asta înveţi în timp.”

    Un alt element care cântăreşte mult este pasiunea – cel de-al cincilea element din sistemul dezvoltat de Jack Welch: „Căutăm oameni entuziasmaţi, care se bucură, oameni care vor să înveţe mai mult şi să împărtăşească toate aceste lucruri. Oameni care se bucură pentru echipă şi pentru ceilalţi colegi. E uşor să-ţi dea seama dacă un om are sau nu această pasiune, e suficient să te uiţi la ce face în timpul liber. Dacă este susţinătorul unei echipe de fotbal, dacă e genul de om care călătoreşte în fiecare weekend, lucrurile astea indică pasiunea. E tot ceva cu care te naşti”.

    Acesta este şi un răspuns la întrebarea „sunt liderii născuţi sau modelaţi?”, crede partenerul de la Deloitte. „90% din oameni spun că oricine poate să înveţe cum să conducă, dar părerea mea este că e vorba de un mix. Te naşti cu energie, cu transmiterea ei şi cu pasiune, iar restul le poţi învăţa. Dacă vreau să angajez la un nivel mai înalt, atunci mă mai uit şi la alte lucruri, aşa cum este autenticitatea. Vrem să angajăm oameni care au o bună cunoaştere de sine, asta nu prea ai cum să vezi la primul interviu. Dar dacă nu ai autenticitate în tot ceea ce faci, nu te va urmări nimeni pe termen mediu şi lung.” Tot la abilitate o include şi pe cea de „a vedea după colţ”, un fel de al şaselea simţ pentru tot ceea ce se întâmplă în piaţă sau ceea ce se întâmplă cu competitorii.

    Foarte important: 90% din succesul unui om de afaceri se datorează inteligenţei emoţionale, nu celei tehnice, spune Lars Wiechen. „Contează de asemenea să ai o înclinaţie de a te înconjura cu oameni mai deştepţi sau mai capabili decât tine. Din experienţa mea, asta nu prea practicăm; eu de multe ori mă simt cel mai prost de la masă într-o discuţie, pentru că nu pot să ştiu totul, dar mă bucur să am oameni care ştiu mult mai multe decât mine. Dacă ai cinci oameni foarte deştepţi la masă, vei putea găsi cu siguranţă o soluţie potrivită.”

    Unul dintre cele mai importante lucruri, în opinia sa, este rezistenţa: toţi facem greşeli, ne împiedicăm, cădem, rămânem jos când ar trebui să ne ridicăm cât mai repede şi să învăţăm lecţiile noastre astfel încât să nu mai repetăm greşeala. „Să revenim mai puternici tocmai pentru că am greşit şi am învăţat o lecţie. Personal am căzut destul de mult, şi chiar am fost la pământ la un moment dat, deci asta cu rezistenţa este clar una dintre slăbiciunile mele; la tenis, spre exemplu, dacă pierd primul set, nu îmi mai revin. Dar şi rezistenţa este un lucru pe care poţi să îl înveţi, trebuie să fii deschis, să te ridici şi să mergi mai departe.”

  • (P) Creştere spectaculoasă Atrium Mall sub conducerea Granit Polus

    În data de 6 Aprilie 2017, Raddison BLU hotel din Bucureşti a găzduit cea de-a 12-ea ediţie a galei de Premiere a spaţiilor comerciale din România. Evenimentul i-a adunat la un loc pe cei mai importanţi antreprenori şi investitori din sectorul comercial. Organizatorii de la Europa Property au alocat 27 de premii pentru complexurile comerciale participante, clasând mall-urile în mai multe categorii. Mulţumită rebrandingului energizant de care a avut parte, complexul arădean a reuşit să obţină titlul de Cel mai bine reamenajat mall din România, sub conducerea directă a grupului Granit Polus.

    În comparaţie cu rezultatele anului 2013, în urma schimbărilor privind numărul de vizitatori, în creştere cu 26%, cifra de afaceri a înregistrat o creştere de 82%, nivelul de închiriere s-a îmbunătăţit cu 39%, a fost obţinut un profitnet din venituri mai mare cu 74% şi nivelul de ocupare a atins procentul de 96% comparativ cu 88%.Creşterea vizibilă a popularităţii mall-ului în rândul arădenilor a fost consolidată astfel şi la nivel naţional prin câştigarea acestui titlu important.

     

  • Cum determini dacă cineva are sau nu stofă să conducă

    Răsfoind pagină după pagină, managerul de la Deloitte a descoperit că Welch dezvoltase un sistem numit simplu 4E+P, extrem de util atunci când trebuie să determini dacă cineva are sau nu stofă să conducă.

    Cum identificăm, aşadar, liderii? Pentru a dezvolta calităţile de lider, ne trebuie nişte criterii sau comportamente de bază, spune Lars Wiechen. „Eu le spun criterii de admitere, şi vorbesc aici de inteligenţă, maturitate şi integritate.” Când spune inteligenţă, el se referă la inteligenţă tehnică, acele cunoştinţe necesare pentru a-ţi putea desfăşura activitatea. „În cazul maturităţii, nu mă refer deloc la vârstă; am întâlnit oameni de 25 de ani care erau mult mai maturi decât alţii la 60 de ani. E vorba de cei şapte ani de acasă, o maturitate care te învaţă să nu ai ambiţii mult prea mari”, spune el. „Integritatea înseamnă să fim sinceri, să respectăm regulile şi valorile pe care le avem. Acestea sunt criteriile de admitere.”

    Cât despre sistemul conceput de Welch, acesta începe cu „energie”: „Noi căutăm oameni care sunt optimişti, care vor să schimbe ceva, care vin cu zâmbetul pe buze la muncă. Oameni care merg cu 250 de kilometri la oră pe autostradă, metaforic vorbind.” Al doilea E se referă la transmiterea energiei; este foarte important, spune el, să dai entuziasmul mai departe. „În momentul în care eşti un lider, tu poţi să energizezi un om dând credit echipei atunci când ceva merge bine. La fel, îţi asumi toată răspunderea în cazul unui eşec.” Al treilea E se referă la eficacitate şi la ideea de a putea lua decizii cruciale. „Trebuie să ai abilitatea de a spune da sau nu fără să cântăreşti toate lucrurile la nesfârşit şi să iei decizii repede fără să ai toate informaţiile la îndemână. Nici nu-ţi trebuie”, crede el. „Dezvolţi cumva acest curaj de a lua decizii.” În cele din urmă, cel de-al patrulea E se referă la execuţie, sau mai exact transformarea deciziilor în acţiuni: „Să duci un proiect de la început până la capăt, să iei fiecare obstacol şi să nu laşi nimic să te oprească.”

    Nu prea poţi să înveţi să ai energie şi nici să o dai mai departe, asta ţine deja de caracterul fiecăruia, crede Lars Wiechen. Dar eficacitatea şi execuţia sunt lucruri care se învaţă. „Nu sunt lucruri cu care te naşti. Eu, de exemplu, nu am avut ani de zile curajul să iau decizii cruciale, aşa cum ar fi angajarea, promovarea sau concedierea oamenilor. N-am avut curaj. Dar asta înveţi în timp.”

    Un alt element care cântăreşte mult este pasiunea – cel de-al cincilea element din sistemul dezvoltat de Jack Welch: „Căutăm oameni entuziasmaţi, care se bucură, oameni care vor să înveţe mai mult şi să împărtăşească toate aceste lucruri. Oameni care se bucură pentru echipă şi pentru ceilalţi colegi. E uşor să-ţi dea seama dacă un om are sau nu această pasiune, e suficient să te uiţi la ce face în timpul liber. Dacă este susţinătorul unei echipe de fotbal, dacă e genul de om care călătoreşte în fiecare weekend, lucrurile astea indică pasiunea. E tot ceva cu care te naşti”.

    Acesta este şi un răspuns la întrebarea „sunt liderii născuţi sau modelaţi?”, crede partenerul de la Deloitte. „90% din oameni spun că oricine poate să înveţe cum să conducă, dar părerea mea este că e vorba de un mix. Te naşti cu energie, cu transmiterea ei şi cu pasiune, iar restul le poţi învăţa. Dacă vreau să angajez la un nivel mai înalt, atunci mă mai uit şi la alte lucruri, aşa cum este autenticitatea. Vrem să angajăm oameni care au o bună cunoaştere de sine, asta nu prea ai cum să vezi la primul interviu. Dar dacă nu ai autenticitate în tot ceea ce faci, nu te va urmări nimeni pe termen mediu şi lung.” Tot la abilitate o include şi pe cea de „a vedea după colţ”, un fel de al şaselea simţ pentru tot ceea ce se întâmplă în piaţă sau ceea ce se întâmplă cu competitorii.

    Foarte important: 90% din succesul unui om de afaceri se datorează inteligenţei emoţionale, nu celei tehnice, spune Lars Wiechen. „Contează de asemenea să ai o înclinaţie de a te înconjura cu oameni mai deştepţi sau mai capabili decât tine. Din experienţa mea, asta nu prea practicăm; eu de multe ori mă simt cel mai prost de la masă într-o discuţie, pentru că nu pot să ştiu totul, dar mă bucur să am oameni care ştiu mult mai multe decât mine. Dacă ai cinci oameni foarte deştepţi la masă, vei putea găsi cu siguranţă o soluţie potrivită.”

    Unul dintre cele mai importante lucruri, în opinia sa, este rezistenţa: toţi facem greşeli, ne împiedicăm, cădem, rămânem jos când ar trebui să ne ridicăm cât mai repede şi să învăţăm lecţiile noastre astfel încât să nu mai repetăm greşeala. „Să revenim mai puternici tocmai pentru că am greşit şi am învăţat o lecţie. Personal am căzut destul de mult, şi chiar am fost la pământ la un moment dat, deci asta cu rezistenţa este clar una dintre slăbiciunile mele; la tenis, spre exemplu, dacă pierd primul set, nu îmi mai revin. Dar şi rezistenţa este un lucru pe care poţi să îl înveţi, trebuie să fii deschis, să te ridici şi să mergi mai departe.”

  • Cele mai puternice ţări din lume în 2050. Cine va conduce economia globală

    Până în 2050 lumea nu va mai fi aşa cum o ştim în prezent, peisajul atât economic, cât şi cel real se va schimba dramatic, srie The Independent.

    Raportul PwC, intitulat “The long view: how will the global economic order change by 2050?” a clasificat 32 de ţări în funcţie de PIB-ul prognozat în 2050, calculat la paritatea puterii de cumpărare (PPS – metodă prin care se calculează o rată de schimb alternativă între monedele a două ţări, pentru a compara nivelul de dezvoltare).

    Cu excepţia Statelor Unite, multe dintre economiile mari din prezent, precum Japonia şi Germania, au scăzut câteva locuri în clasament, înlocuite de ţări precum India sau Indonezia. 

    “Statele Unite şi Europa vor pierde constant teren comparativ cu China şi India”, subliniază raportul, anticipând că, în 2050, cota Chinei ar urma să crească la 20% din economia globală, cea a SUA va scădea de la 16% la 12%, cea a Uniunii Europene va coborî de la 15% la 9%, în timp ce a Indiei va urca de la 7% la 15%.

    Clasamentul general (sumele exprimate în dolari):

    1. China – 58,499 trilioane
    2. India – 44,128 trilioane
    3. Statele Unite – 34,120 trilioane
    4. Indonezia – 10,502 trilioane

    5. Brazilia – 7,540 trilioane

    6. Rusia – 7,131 trilioane
    7. Mexic – 6,863 trilioane
    8. Japonia – 6,779 trilioane
    9. Germania – 6,138 trilioane
    10. Marea Britanie – 5,369 trilioane
    11. Turcia – 5,184 trilioane
    12. Franţa – 4,705 trilioane
    13. Arabia Saudită – 4,694 trilioane
    14. Nigeria – 4,348 trilioane
    15. Egipt – 4,333 trilioane
    16. Pakistan – 4,236 trilioane
    17. Iran – 3,900 trilioane
    18. Coreea de Sud – 3,539 trilioane
    19. Filipine – 3,334 trilioane
    20. Vietnam – 3,176 trilioane

  • Top 10 cele mai bune SUV-uri premium SH de pe piaţa din România pe care le poţi cumpăra până în 15.000 de euro

    BMW X5

    Probabil cel mai cunoscut SUV premium din lume, BMW X5 a ajuns deja la a treia generaţie, cariera sa începând în 1999 – modelele din prima generaţie sunt foarte multe la mai puţin de 10.000 de euro, dar sunt şi foarte uzate. Aşa încât o soluţie de compromis este versiunea facelift a primei generaţii, lansată în 2004 şi care asigură o fiabilitate mult mai bună.

    Deoarece X5 e gândit pentru o utilizare preponderent pe şosea, sunt de verificat urmele abuzurilor în afara şoselei. Dar, pentru că e considerat un SUV sportiv, e bine să se facă o verificare atentă şi a trenului de rulare, care poate prezenta uzuri accentuate la nivelul componentelor suspensiei, frânelor şi a direcţiei.

    Costurile de întreţinere ale lui X5 nu sunt mici, evident, prima generaţie plătind tribut şi unor probleme electrice sau ale sistemului de alimentare.

    Cei care doresc performanţe cât mai bune pot găsi până în 15.000 de euro chiar şi varianta 4.8is, cu motorul V8 de 360 CP. Rar se poate găsi sub această barieră un X5 din a doua generaţie, care cel mai probabil are un rulaj mult peste medie sau chiar a fost accidentat, deci atenţie la cheltuielile suplimentare pe care le poate presupune.

    Cititi ce alte modele puteţi cumpăra pe Promotor.ro