BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Turismul românesc trece Prutul. Peste 10.000 de noi turişti din Republica Moldova sunt aşteptaţi în România

    50.000 de turişti tot scoţi din Republica Moldova, dacă îi adunăm pe cei care pleacă prin agenţii şi pe cont propriu în străinătate„, este concluzia la care a ajuns Alin Burcea, proprietarul agenţiei Paralela 45, după ce a studiat datele referitoare la numărul de turişti moldoveni care pleacă în fiecare an în vacanţe la mare peste graniţă.

    Burcea a decis să îşi deschidă agenţie la Chişinău: a depus actele pentru înfiinţarea ei şi urmează să o inaugureze la finalul lunii mai. Pentru a simţi mai bine pulsul pieţei, Burcea a participat cu un stand şi la târgul de turism care s-a desfăşurat în perioada 10-13 aprilie la Chişinău. „Au venit la standul nostru foarte mulţi oameni interesaţi de România, dar şi agenţii de acolo, care voiau să vadă ofertele şi să ia broşuri„, a povestit el.

    Burcea a remarcat că expozanţii din Republica Moldova nu aveau broşuri de prezentare, iar cei care îşi expuneau oferta o făceau pe o coală A4. Diferit faţă de târgurile din România şi din multe ţări europene era şi că agenţiile nu puteau vinde pachete direct la stand, acest lucru fiind interzis prin lege. „Am constatat că mulţi moldoveni, dar şi agenţii de-ale lor, nu cunoşteau produsul turistic românesc. Din acest an, însă, România va începe să se promoveze şi la ei„, a adăugat Burcea.

    Din toamnă, oferta turistică a României va fi promovată la Chişinău atât în media, cât şi outdoor. Campania va dura un an şi va costa 300.000 de euro, după cum spune Răzvan Filipescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT), care a fost prezent la târgul de turism de la Chişinău, unde România a avut un stand care a găzduit ofertele a 16 firme de profil din ţară.

    Campania va promova litoralul românesc, staţiunile balneare, printre care Vatra Dornei, Slănic Moldova şi Sovata, city break-urile în Bucureşti şi Iaşi, Valea Prahovei şi croazierele pe Dunăre. „Am constatat că Delta Dunării este o destinaţie care prezintă interes pentru turiştii din Republica Moldova„, a spus Filipescu. „Important este că am participat la acest târg şi că am luat pulsul pieţei.

    Ne-am întâlnit cu reprezentanţi ai agenţiilor de turism care ne-au spus că, deşi mulţi turişti voiau să vină în România, vizele se obţineau destul de greu„, a spus Dragoş Răducan, vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).

    Parlamentul European şi Consiliul European au luat recent decizia finală privind includerea Republicii Moldova pe lista ţărilor ai căror cetăţeni nu vor mai avea nevoie de vize, începând cu 28 aprilie, pentru a călători în Spaţiul Schengen. De eliminarea vizelor vor beneficia doar cetăţenii din Republica Moldova care deţin un paşaport biometric.

    Ridicarea vizelor nu înseamnă că moldovenii vor putea intra în spaţiul Schengen pentru a munci, ci doar în scopuri turistice, pentru o perioadă de 90 de zile. Cu toate acestea, Filipescu crede că ridicarea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova care călătoresc în spaţiul Schengen, dar şi campaniile viitoare de promovare la Chişinău a destinaţiilor româneşti vor aduce în România un plus de peste 10.000 de turişti din ţara vecină în acest an.

    Turoperatorii sunt mai optimişti şi cred că vor veni mai mulţi turişti moldoveni, motiv pentru care, alături de Paralela 45, alte două mari agenţii de turism româneşti, Christian Tour şi Mareea, vor intra în acest an pe piaţa din Republica Moldova. „Oficial, trei mari agenţii de turism din România au confirmat intenţia să îşi deschidă sucursale în România. Deja agenţiile noastre cunosc asta şi au intrat în legătură cu ele.

    Este vorba de Christian Tour, Paralela 45 şi Mareea, care vor să profite de eliminarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni„, a afirmat Gabriel Mărgineanu, preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei Turismului din Republica Moldova, care reprezintă agenţii de turism şi hoteluri. Mărgineanu spune că sunt deja pe piaţă două agenţii din Turcia şi câte una din Bulgaria şi Grecia. Grecii au venit anul trecut, iar turcii şi bulgarii sunt prezenţi de trei ani. Cele mai importante destinaţii pentru turiştii moldoveni sunt Bulgaria, Turcia, România, Grecia şi Egipt.

    „Mulţi moldoveni, unii prin agenţii, alţii pe cont propriu, mergeau vara în staţiunile din Ucraina. În condiţiile politice de acum, vor renunţa la aceste destinaţii şi pe unii dintre ei încercăm să îi atragem în România„, a spus Răducan. Problema este că multe dintre rezervările hotelurilor de pe litoralul românesc au fost făcute deja şi că preţurile cu care moldovenii îşi luau camere în staţiunile din Ucraina erau mici.

    „Chiar dacă plăteau preţuri mici, vom căuta printre hotelierii de pe litoralul românesc pe acei investitori dispuşi să vină cu oferte ieftine şi să piardă în acest prim an de colaborare, pentru ca apoi să câştige turişti pentru următorii ani„, a adăugat oficialul FPTR.

  • Internetul atacă şcolile de business. Cât vor mai rezista programele de MBA la clasă în faţa valului tehnologic?

    Jumătate din şcolile de business americane ar putea fi închise în următorii cinci sau zece ani.„ Aşa începe un articol apărut recent în publicaţia americană Bloomberg Businessweek, pornind de la pronosticul sumbru dat de decanul de la Haas School of Business (University of California at Berkeley), clasată anul acesta pe locul 11 în topul Financial Times al celor mai bune şcoli de afaceri din lume. Motivul? Tot mai multe universităţi de top vor începe să ofere diplome pentru cursuri de MBA urmate online, luând din cota de piaţă a şcolilor de business mai puţin cunoscute care atrag manageri ce preferă să urmeze un program de educaţie part-time, aproape de casă, susţine decanul Richard Lyons.

    Cât de fezabil este însă un astfel de scenariu pentru o piaţă locală de peste 4 milioane de euro anual? Au directorii de programe motive suficiente pentru a se teme de valul online?

    Cei mai mulţi spun că trendul de digitalizare totală a programelor de educaţie pentru manageri şi antreprenori din SUA nu are şanse să ajungă şi în România prea curând, mai ales că, în prezent, pe piaţa locală nu există MBA-uri online şi că românii sunt mai conservatori şi mai reticenţi vizavi de calitatea unor astfel de programe. În plus, cei mai mulţi cursanţi se înscriu la un MBA pentru networking în zona lor de interes.

    „Atunci când apăreau în Europa primele şcoli de business, care acum se află în fruntea topurilor internaţionale (cum ar fi INSEAD din Franţa), adică acum 50-60 de ani, americanii deja aveau un avans de 50 de ani. Discrepanţa de dezvoltare a continuat să se propage în timp, fiind exacerbată şi de tendinţe de dezvoltare diferite – în Europa discutăm de şcoli de business care apar la iniţiativa unor antreprenori, care au studenţi cu minimum 3-4 ani vechime şi care sunt recunoscute pentru programele de Executive MBA. Marea masă a şcolilor de business americane răspund însă nevoilor de dezvoltare ale corporatiştilor şi mai toate au formula de full-time MBA„, spune Dora Surugiu, managing director în cadrul şcolii de afaceri MSM Raţiu România, care oferă pe piaţa locală un program de Executive MBA şi care s-a format anul trecut prin fuziunea Pilkington-Raţiu Business School şi Maastricht School of Management România (MSM).

    În prezent, pe piaţa locală există 16 programe de MBA şi EMBA, care au adunat peste 4.700 de absolvenţi. Anual, în jur de 200-300 de manageri şi antreprenori absolvă un astfel de program. 

    Cum şcolile de business americane şi cele europene se află în două realităţi de dezvoltare diferite, înseamnă că nu toate trendurile sunt general valabile. Şcolile din SUA au început să simtă pericolul online-ului încă de acum trei-patru ani, odată cu boomul MOOC (Massive Online Open Courses), care, practic, face ca informaţia să nu mai fie un element diferenţiator între un program şi altul, putând fi accesată online gratuit sau pentru sume modice.

    „Lucrurile au devenit complicate pentru programele din SUA atunci când instituţiile de acreditare academică au oferit programelor de MBA posibilitatea de a recunoaşte şi de a acorda credite pentru cursurile online. Acela a fost momentul când în America s-a dat oficial startul către mutarea cursurilor din sala de curs în mediul virtual şi, mai important, a fost acordată legitimitate acestora„, precizează Dora Surugiu. Având în vedere că în Europa sistemele educaţionale încă sunt mult mai tradiţionale, ea este de părere că mai avem mult de aşteptat până când instituţiile de acreditare naţionale şi nu numai vor acorda universităţilor dreptul de a recunoaşte şi de a acorda credite în sistem mixt, adică offline şi online.

    Pentru România şi ţările din regiune scenariul este şi mai îndepărtat, corelat cu momentul când conceptul de MBA va fi recunoscut „de facto„ în grila de programe postuniversitare. De menţionat este că primele programe de educaţie pentru manageri din România au intrat pe piaţă în urmă cu 21 de ani (ASEBUSS şi MBA Româno-Canadian, furnizat de ASE). În prezent, la nivel global există peste 15.600 de instituţii de învăţământ care oferă diplome pentru programe de studiu de business, potrivit Financial Times.

  • A renunţat la cariera de avocat la 28 de ani ca să-şi urmeze pasiunea

    Intr-un apartament spaţios şi cu tavane înalte, găzduit de un bloc vechi în apropiere de parcul Cişmigiu, Maria Dermengiu şi-a amenajat atelierul. De altfel, apartamentul îi serveşte drept casă şi atelier. Încă de la intrare dai cu ochii de un tablou semnat de ea. Este una dintre puţinele opere semnate de ea pe care le are expuse în propria locuinţă. Celelalte stau cuminţi în atelier şi îşi aşteaptă proprietarii.

    Multe dintre tablouri sunt deja vândute şi urmează a fi doar ridicate. Pe pereţii apartamentului său sunt însă expuse operele altor artişti, pe care spune că le-a cumpărat pentru că în momentul când le-a văzut i-au spus ceva. „Unii oamenii cumpără artă pentru a face din asta un business. Alţii cumpără de dragul artei.” Ea face parte din cea de-a doua categorie.
    Maria Dermengiu provine dintr-o familie de diplomaţi şi avocaţi.

    A studiat la rândul ei Dreptul şi a profesat câţiva ani pentru ca, în 2010, când avea 28 de ani, să lase totul în urmă şi să devină pictoriţă. Acum aproape un an a găsit şi o modalitate de a transforma arta în business şi a început să îşi imprime elemente din propriile tablouri pe eşarfe, bluze şi mai nou pe rochii.

    „În momentul când am luat decizia de a deveni artist full time nu m-am gândit deloc la venituri. Astăzi, la aproape patru ani de la momentul acela, pot spune că mă întreţin din munca mea.” Cel mai scump tablou vândut de Maria Dermengiu a costat 800 de euro. Recunoaşte că din pictură este foarte greu să te întreţii, mai ales că vânzarea nu este constantă, iar ea realizează maximum 20 de tablouri pe an pentru că timpul şi-l împarte între familie, pictură şi mai nou businessul de artă imprimată.

    „Nu am ştiut întotdeauna că voi face asta. Pictam şi desenam când eram mică, însă când am crescut am urmat Facultatea de Drept.” După facultate, a absolvit cursuri postuniversitare cu specializarea Studii Europene, apoi a profesat pentru câţiva ani avocatura. A devenit mamă, de două ori, iar în 2010 a decis să pună punct carierei şi să o ia de la capăt. „Mi-amintesc că atunci am spus că eu vreau să învăţ să pictez. Momentul acela a fost o dramă pentru familia mea, însă eu le-am cerut timp să le pot demonstra şi mi-au oferit timp.” Astăzi, familia i-a acceptat decizia, ba mai mult, o susţine şi vine să îi vadă expoziţiile.

    La început s-a înscris la Şcoala de Artă (încă nu a absolvit-o), apoi a fost acceptată şi la University of Arts din Londra, însă a decis să rămână în ţară pentru familie. În ceea ce priveşte studiile sale în domeniu se declară autodidactă, cele mai multe lucruri învăţându-le singură. „Nu te învaţă nimeni cum să pictezi, cum să combini culorile, asta vine din interior.”

    La câteva luni după a avut prima expoziţie, despre care nu îşi mai aminteşte foarte multe pentru că avea emoţii. Ştie însă că a vândut toate tablourile. Au urmat apoi alte expoziţii, la Muzeul Ţăranului Român, la Cărtureşti şi la Londra.

  • Diferenţa între spitalele non-profit şi cele conduse ca nişte businessuri: Unele spitale sunt afaceri care îţi vor face toate analizele posibile ca să le funcţioneze casa de marcat

    “MI-E FRICĂ DE ACIBADEM-URILE (UNUL DINTRE SPITALELE PRIVATE DIN TURCIA – N.R.) LUMII, DEŢINUTE DE FONDURI DE INVESTIŢII, CARE DESCHID SPITALE LA FEL CUM DESCHID MAGAZINE. ACESTE SPITALE SUNT AFACERI CARE ÎŢI VOR FACE TOATE ANALIZELE POSIBILE, CA SĂ LE FUNCŢIONEZE CASA DE MARCAT.” Americanul Robert G. Kiely este directorul general al spitalului Anadolu din Istanbul şi a condus spitale în Statele Unite timp de 25 de ani. A ajuns în Turcia în urmă cu trei ani, când cei doi proprietari ai unităţii au decis să o afilieze la spitalul Johns Hopkins Medicine din New York, considerat, pentru al 21-lea an la rând, cel mai bun spital din SUA. Anadolu este spitalul care atrage anual în Turcia cei mai mulţi pacienţi internaţionali şi, spre deosebire de toate spitalele private din România, este o entitate nonprofit. Fundaţia care deţine spitalul este parte din grupul cu acelaşi nume, care include 48 de companii, printre care activităţile din Asia Mică ale Efes, Coca-Cola şi McDonald’s.

    Circa 5% din profitul înregistrat anual de aceste firme se îndreaptă către Anadolu Medical Center. Precizând că vorbeşte în nume personal şi nu în calitate de CEO al spitalului, Kiely, în vârstă de 64 de ani, povesteşte franc despre principalele surprize pe care le-a avut după ce a acceptat să devină director în această parte a lumii. „Mi-am petrecut toată viaţa lucrând în sănătate în America. Chiar şi în acest domeniu, SUA are mai multe probleme decât putem noi rezolva, dar acolo găsim un reper de bune practici şi e locul cu care putem să ne comparăm. Nu cred că investitorii privaţi pot asigura cea mai morală formă de îngrijire a bolnavilor.” Circa 60% dintre spitalele de peste ocean sunt deţinute de organizaţii nonprofit, sub 10% de către stat, iar restul funcţionează ca nişte afaceri.

    „Ce mă deranjează cel mai tare este că, la sfârşitul zilei, orice ban care este în plus ajunge în buzunarul acţionarilor. În cazul instituţiilor nonprofit, toţi banii se duc înspre noi investiţii. Timp de 25 de ani am lucrat la spitale nonprofit unde marjele ajungeau la 5% din venituri şi puteam să îmi doresc ca banii aceia să se îndrepte în buzunarul cuiva. Dar nu am făcut niciodată asta.” Spitalele nonprofit îşi desfăşoară activitatea din încasările primite de la pacienţi şi din donaţii şi direcţionează profitul, în cazul în care există, către arii precum educarea personalului medical, cumpărarea de noi aparate şi dotări şi îmbunătăţirea confortului pacienţilor. Deşi admite că există spitale care au ca scop obţinerea de profit mai performante decât cele nonprofit, Kiely observă că primele fac constant obiectul unor tranzacţii, pot fi vândute şi cumpărate, iar modelul face ca preocuparea pentru performanţă să se refere nu doar la cea medicală, ci şi la cea legată de indicatorii financiari.

    În plus, spitalele din Europa Centrală şi de Est nu sunt supuse unui audit care să redea într-un mod transparent indicatorii de performanţă ai acestor instituţii. „Nu există date în această parte a continentului şi nici instrumente de măsurare. Sunt în schimb foarte multe clădiri frumoase pe care scrie «Noi suntem cei mai buni».” Ratele de infecţii intraspitaliceşti, de decese, de erori medicale în sistemul privat nu sunt furnizate de către operatori, ceea ce face ca pacientul să nu poată alege în deplină cunoştinţă de cauză care este cel mai bun spital pentru nevoile sale, contrar procedurilor din statele Europei de Vest sau din SUA.

    ÎN ROMÂNIA, CEI MAI IMPORTANŢI JUCĂTORI DIN SĂNĂTATE AU CA ACŢIONARI FONDURI DE INVESTIŢII. Liderul pieţei, MedLife, este deţinut de International Finance Corporation, divizia de consultanţă financiară a Grupului Băncii Mondiale, precum şi a companiei Société Générale, care deţine BRD. Lanţul de clinici şi spitale Regina Maria este controlat de fondul de investiţii Advent International, care mai deţine în România afaceri în fabricarea cărămizilor şi ţiglelor ceramice şi în producerea de vopseluri decorative. Reţeaua Medicover este deţinută de miliardarul suedez Jonas af Jochnick, proprietar al companiei de cosmetice Oriflame şi al fondului de investiţii Oresa Ventures. Oresa are în România acţiuni la producătorul de lacuri şi vopsele Fabryo Corporation, la producătorul de materiale de construcţii Somaco Grup Prefabricate şi la brokerul de credite Kiwi Finance.

  • Cum pot tinerii din România să câştige mii de euro în SUA, Elveţia, Koreea sau Senegal

    Cele mai exotice internshipuri plătite de pe platforma de recrutare SmartDreamers se adresează absolvenţilor de studii superioare şi vin din partea AIESEC, cea mai mare asociaţie studenţească globală. Posturile sunt în domenii precum educaţie, marketing, vânzări sau management şi pot aduce internilor venituri lunare de până la 3000 de dolari.

    Programele de internship marca AIESEC pe diverse poziţii în companii din Europa aduc cele mai mari venituri lunare. Astfel, pentru un internship de Management Intern în Elveţia, la Basel, candidaţii trebuie să cunoască limba Engleză, să fie licenţiaţi şi să aibă cunoştinţe de Management prin proiect şi Training/Facilitare. cel care va fi ales să ocupe această poziţie va câştiga 3100 de dolari după prima lună de lucru. Tot în Basel, dar pentru o poziţie de Management Assistant, câştigul lunar este de 3700 de dolari! Programul de internship durează un an.

    Pe un post asemănător, dar la o şcoală din Londra, un intern va câştiga 2805 dolari după prima lună. Ca şi în cazul internship-ului din Elveţia, contractul are o durată de un an. Candidatul ideal pentru acest internship trebuie să fie capabil să ajute la dezvoltarea şi pregătirea resurselor pentru activităţile de învăţare în concordanţă cu planurile stabilite, să observe performanţele elevilor şi să ofere feedback profesorilor în ceea ce priveşte progresul fiecărui elev în parte.

    În Koreea se caută zece profesori de Limba Engleză, remuneraţia fiind de 430 de dolari pe lună, programul fiind pe o durată de trei luni de zile. În India, în localitatea Kolkata, e nevoie de un profesor de Limba Spaniolă pe o durată de 15 săptămâni. Candidaţii trebuie să aibă minimă experienţă în domeniu, iar venitul lunar este de 401 dolari pe lună.

    În Myanmar, candidatul selectat pentru poziţia aflată în concurs va primi 400 de dolari în fiecare lună (timp de 18 luni), dar i se asigură şi cazare gratuită. Candidaţii trebuie să cunoască Limba Engleză şi să fie licenţiaţi, experienţa nefiind o condiţie, astfel că posturile sunt ideale pentru majoritatea românilor absolvenţi de studii superioare.

    Şi în Senegal e nevoie de 10 interni pe poziţii de Marketing, în special pe domeniul Cercetării Pieţei. Candidaţii selectaţi vor beneficia de 200 de dolari lunar şi vor avea şansa de a cunoaşte pe propria piele realitatea africană pe durata a două luni, cât ţine programul de internship.

    Lista completă a internship-urilor puse la bătaie de asociaţia AIESEC România poate fi găsită pe SmartDreamers, aici: http://bit.ly/1ipQcsS.

    Platforma de recrutare SmartDreamers, cu joburi pentru tineri, oferă posibilitatea absolvenţilor de studii superioare din toată ţara să aplice pe programe de internship atât de utile în vederea acumulării experienţei profesionale.

  • Cel mai prost an pentru infrastructură: se vor inaugura cei mai puţini kilometri de autostradă din ultimii ani

    CEL MAI IMPORTANT ŞI CEL MAI CIRCULAT TRONSON DE AUTOSTRADĂ DIN ROMÂNIA RĂMÂNE ÎN CONTINUARE BUCUREŞTI-PITEŞTI, şosea care a fost inaugurată în perioada comunismului. România are în prezent 645 de kilometri de autostrăzi, dintre care circa 500 au fost deschişi circulaţiei în ultimul deceniu şi adăugaţi autostrăzii deschise în 1972. Chiar dacă în ultimii ani statul a reuşit să mai pună pe harta României mai multe petice de autostrăzi care însă nu reuşesc să formeze o reţea continuă de câteva sute de kilometri, 2014 se anunţă mult mai sărac la capitolul inaugurări de şosele, în ciuda faptului că este un an electoral.

    Doar 60 de kilometri de autostrăzi vor fi deschişi circulaţiei anul acesta – cel puţin acestea sunt ultimele estimări ale Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). Lotul al treilea al autostrăzii Orăştie- Sibiu (22,1 kilometri), unde se va afla şi cel mai mare viaduct din ţară, de aproape 1 kilometru, va fi gata în noiembrie, cu o întârziere de peste un an şi jumătate faţă de termenul contractual iniţial, din cauza unor alunecări de teren.

    O situaţie mai specială o au cele două tronsoane care vor compune autostrada Nădlac-Arad (38,8 kilometri), ce ar trebui să fie gata şi ele anul acesta. Contractele pentru ambele loturi au fost reziliate în ultimul an şi jumătate, dar până acum compania de drumuri a găsit un nou constructor doar pentru primul tronson, cel care se întinde între localităţile Nădlac şi Pecica. Pentru al doilea tronson, dintre Pecica şi Arad, CNADNR nu a organizat încă o nouă licitaţie pentru a găsi un nou constructor, însă a dat asigurări că îl va livra tot anul acesta, cel mai probabil în toamnă-iarnă.

    „Inaugurarea unui tronson de autostrăzi echivalează cu o victorie pe un front de război„, spunea săptămâna trecută Dan Şova, ministrul transporturilor. Deocamdată însă victoriile României la capitolul inaugurări de autostrăzi se pot număra pe degetele de la două mâini, în timp ce înfrângerile sunt mult mai vizibile. Şova şi CNADNR au însă planuri măreţe până în 2020 şi s-au angajat să livreze alţi circa 1.800 de kilometri de autostrăzi, astfel ca reţeaua de drumuri de mare viteză din România să ajungă la 2.440 de kilometri.

    „Dacă ar fi să construim autostrăzi aşa cum o fac nemţii, (planul de autostrăzi pentru 2020 – n.red.) ar fi foarte realizabil. Dacă ne uităm însă în urmă, la ce am construit în ultimii ani, ceea ce se vrea a fi gata până în 2020 reprezintă mai mult o declaraţie politică„, spune Adriana Iftime, vicepreşedinte al Patronatului Societăţilor din Construcţii şi director executiv al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii.

    Cifrele sunt mai mult decât elocvente: după ’89, România a construit doar circa 500 de kilometri de autostrăzi, echivalentul unui ritm mediu de 25 de kilometri pe an. Cel mai bogat an la capitolul inaugurări a fost 2012, când circulaţia a fost deschisă pe 140 de kilometri. „Nu avem un motiv încurajator să credem că vom avea aproape 2.500 de kilometri în 2020. Ar fi mult prea frumos„, mai spune Adriana Iftime.

  • Piaţa care rulează anual peste 3,5 miliarde de euro şi nu se opreşte din creştere

    Piaţa creşte, dar segmentele pe care se pot baza în continuare jucătorii din logistică sunt cele legate de retail, farma şi bunuri de larg consum. „Retailerii deschid în continuare magazine. Se deschid multe magazine în franciză mică. Cu cât se deschid mai multe astfel de magazine, se mută tot mai mult stoc din depozite în magazine, deoarece volumul total de marfă şi clientela rămân aceleaşi. Iar acest lucru înseamnă o activitate mai mare pe supply chain, de la transportator la logistician”, explică mecanismul creşterii pieţei Cătălin Olteanu, director general al FM România. În opinia sa, următorul pas de extindere a retailului este în mediul rural, în statele şi comunele României, unde comerţul tradiţional va fi înlocuit treptat de comerţul modern.

    În afară de companiile de retail care apelează la logisticieni s-au extins şi cei care îşi fac propria logistică, precum Kaufland şi Lidl. Pe de altă parte, în opinia şefului FM logistica este în general o activitate pe care marii jucători preferă să o externalizeze deoarece necesită personal suplimentar.

    „Cu cât ai mai mulţi angajaţi  în depozit, cu atât îţi erodează indicatoarele financiare deoarece productivitatea trebuie să se împartă la toţi angajaţii, nu doar la o parte. În plus, companiile de logistică vin şi cu diverse optimizări, cum ar fi că în această perioadă cresc mult stocurile, inclusiv pentru perioada de vară„, a spus Olteanu.

    Deşi este creştere în piaţă, cifra de afaceri a FM România înregistrată între 1 aprilie 2013 şi 31 martie 2014 a scăzut cu 6%, pe fondul pierderii unui client. „Anul trecut am pierdut un client mare, Procter & Gamble, iar acest lucru a determinat raportarea unei cifre de afaceri în scădere, dar ne-am revenit. S-a văzut că piaţa are potenţial. Noi mizam pe o creştere la 22-23 milioane de euro în exerciţiul financiar care s-a încheiat la 31 martie„, a subliniat Olteanu.

    Pe de altă parte, în exerciţiul financiar curent, cifra de afaceri poate fi susţinută inclusiv de introducerea noii accize de 7 eurocenţi la combustibili, care va creşte, artificial, businessul logisticienilor şi nu numai. „Cifra de afaceri din acest an înregistrată de FM România va fi mai mare, dar este o creştere falsă. Noi trebuie să mărim preţurile deoarece a crescut costul cu combustibilul. Partenerii mei vor creşte preţurile, iar acest lucru va genera un efect în cascadă, ce va duce la creşterea cifrei de afaceri pentru că am facturat mai mult.„

    Pe de altă parte, sunt sectoare a căror activitate va fi puţin sau chiar deloc influenţată de creşterea tarifelor de transport pe baza accizei. „Avem spre exemplu sectorul farmaceutic. Când eşti bolnav, eşti bolnav, nu te mai interesează banii. Cei care au probleme caută peste tot soluţii. Farma este un business emoţional. Acolo greu scade consumul. Cel mult pot creşte frauda şi importurile paralele din ţări unde se pot găsi astfel de produse la preţuri mai mici„, este de părere şeful FM România. Un al doilea exemplu este cel alimentar „de nişă„, cum ar fi hrana pentru copiii mici sau foarte mici, unde de asemenea clientul cel mult poate căuta alternative, dar nu renunţă.

  • Sfaturi pentru România de la vicepreşedintele Băncii Mondiale

    Antreprenoriatul şi inovaţia sunt cruciale pentru economiile emergente pentru a creşte productivitatea şi eficienţa. România trebuie să îmbu-nătăţească mediul de afa-ceri şi flexibilitatea pieţei muncii şi să aibă reglementări predictibile şi stabile –  „ingrediente„ care ar putea, de altfel, să aducă şi mai mulţi investitori străini.

    În plus, ar fi necesar ca România să menţină politicile monetară şi fiscală prudente, să facă investiţii – publice şi private – şi să continue reformele structurale. De ce? Pentru a ajunge la rate de creştere economică de 5-6% pe an şi la nivelul de trai existent la nivel european. Creşterea economică a accelerat anul trecut la 3,5%, dar nu este suficient pentru a recupera decalajele care ne despart de ţările dezvoltate: „România trebuie să continue reformele structurale pentru a stimula creşterea economică până la rate de 5-6% pe an şi a ajunge la nivelul de trai existent la nivel european„, a declarat într-un interviu Laura Tuck.

    Reformele structurale ar trebui să vizeze în special managementul sectorului public şi domeniile energiei, transporturilor, educaţiei şi sănătăţii. „Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să îmbunătăţiţi managementul sectorului public. Trebuie îmbunătăţite atât calitatea cheltuielilor publice, cât şi absorbţia fondurilor europene. O altă direcţie ar fi îmbunătăţirea mediului de afaceri astfel încât să fie mai uşor pentru o companie să încea-pă un business şi să-l închidă.

    Totodată, trebuie îmbunătăţită funcţionarea pieţei proprietăţii, reforma în domeniul intabulării şi cadastrului, precum şi funcţionarea pieţei financiare şi a pieţei energiei. În plus, este nevoie de investiţii în educaţie pentru a îmbunătăţi calitatea forţei de muncă şi productivitatea„, consideră oficialul Băncii Mondiale.

    Potenţialul foarte mare în agricultură şi energie, dar şi localizarea geografică foarte bună sunt câteva dintre avantajele României în viziunea vicepreşedintelui Băncii Mondiale. Iar la categoria dezavantaje ar intra lipsa calităţii infrastructurii, rutieră şi feroviară, dar şi climatul de afaceri nu foarte prietenos. „Cu siguranţă trebuie să îmbunătăţiţi climatul de afaceri. Există foarte multe lucuri care pot să fie făcute pentru a încuraja inovaţia şi antreprenoriatul aici.

    Antreprenoriatul şi inovaţia sunt cruciale pentru economiile emergente pentru a creşte productivitatea şi eficienţa. Deci există multe lucruri pe care România ar putea să le facă pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, iar antreprenorii să înţeleagă cum se poate începe o afacere. Antreprenoriatul trebuie să fie inclus şi în şcoli, în curicula de învăţământ„, este de părere oficialul Băncii Mondiale.

    Foarte importantă este şi creşterea atractivităţii României ca destinaţie pentru investiţiile străine directe şi îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene, având în vedere dependenţa economiei de capitalul extern.

  • Primul trimestru la bursă: un pas înainte, doi înapoi

    LA ÎNCEPUTUL ANULUI, ADMINISTRATORII DE FONDURI ŞI BROKERII ERAU OPTIMIŞTI CU PRIVIRE LA POTENŢIALUL DE CREŞTERE A BURSEI DE LA BUCUREŞTI, ESTIMÂND UN AVANS DE 15% PENTRU 2014. Aceştia erau „contaminaţi„ şi de euforia generată de creşterile puternice din 2013, când indicele BET, principala referinţă a bursei, s-a apreciat cu 26%. După primele trei luni din an, interval în care indicele BET s-a corectat cu 2,6%, iar indicele BET-C, al tuturor acţiunilor listate la bursă, a pierdut 4,3%, situaţia nu mai continuă să fie atât de roz.

    ANUL 2014 SE ANUNŢĂ UN AN ÎN CARE SE VOR FACE MAI GREU BANI PE BURSĂ. Din cauza elementelor de incertitudine din plan intern (alegerile prezidenţiale) şi din plan extern (conflictul din Crimeea), investitorii străini sunt absenţi din piaţă, astfel că o strategie care ar putea da rezultate este specularea trendurilor intermediare, de zile sau săptămâni, decât orientarea portofoliului pe termene mai lungi de timp„, a spus Răzvan Rusu, director de investiţii la societatea de administrare Certinvest.

    Scăderile de pe bursa de la Bucureşti s-au produs şi din cauza înrăutăţirii contextului extern, dar şi a câtorva evenimente care au pus pe gânduri investitorii. La finalul lunii februarie, anunţul că Hidroelectrica a reintrat în insolvenţă, din cauza pierderii unor procese cu aşa-numiţii băieţi deştepţi din energie, i-a luat pe nepregătite pe investitori, care deja îşi făceau calcule cu privire la câţi bani să pună deoparte pentru listarea Hidroelectrica.

    În ianuarie, a avut loc o nouă licitaţie pentru selecţia brokerilor care să intermedieze listarea la bursă a 15% din acţiunile Hidroelectrica. A fost a doua licitaţie organizată, după ce prima a fost anulată în instanţă. De această dată, au câştigat brokerii de la firma românească Raiffeisen Capital & Investment alături de banca americană de investiţii Morgan Stanley. Însă aceştia nu vor avea prea curând de lucru la listarea Hidroelectrica, deoarece compania este din nou în insolvenţă, iar listarea s-a amânat pentru 2015.

    DIN LUNA MARTIE, CONTEXTUL EXTERN, ORICUM PUTERNIC AFECTAT NEGATIV DE REFLUXUL DE CAPITAL DE PE PIEŢELE EMERGENTE, CA URMARE A RETRAGERII STIMULILOR FINANCIARI DE CĂTRE BANCA CENTRALĂ AMERICANĂ (FED), S-A DETERIORAT ŞI MAI MULT. Rusia şi Ucraina au intrat în conflict, iar Rusia şi-a anexat Crimeea.

    Din cauza proximităţii cu zona de conflict, fondurile străine cu investiţii pe bursa de la Bucureşti au preferat să nu îşi crească expunerea pe acţiunile româneşti. Bursa de la Bucureşti este o piaţă puţin lichidă, iar, în situaţia escaladării conflictului din Crimeea, fondurilor le-ar fi dificil să îşi reducă expunerile. Astfel că intrarea în aşteptare a investitorilor străini s-a văzut în scăderea rulajelor pe bursă, cu circa 20% în primul trimestru, până la o medie zilnică de 36 milioane de lei (4,5 mil.euro).
     

  • Cele mai ieftine bilete de avion pentru weekendul de Paşte

    Companiile aeriene practică tarife semnificativ mai mari în perioada sărbătorilor de Paşte şi 1 Mai.

    Iată cel mai ieftin bilet de avion al fiecărei companii aeriene care operează în România, rezervat în 14 aprilie, în limita a 250 de euro. Zborurile sunt sunt programate vineri, cu întoarcere luni, în a doua zi de Paşte.

    Ryanair Bucureşti-Dublin 146 euro
    TAROM Bucureşti-Belgrad 135 euro
    Wizz Air Craiova-Milano Bergamo 146 euro
    Wizz Air Bucureşti-Roma Ciampino 200 euro
    KLM Bucureşti-Amsterdam 229 euro
    Austrian Airlines Bucureşti-Viena 250 euro
    Turkish Airlines Bucureşti-Istanbul 214 euro