BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Magnet pentru ingineri. Continental va deveni cel mai mare angajator din regiunea Sibiului

    Continental Automotive Systems Sibiu, una din cele şapte entităţi ale concernului german din România, va deveni în perioada imediat următoare cel mai mare angajator din regiune, odată cu extinderea departamentului de cercetare şi dezvoltare. „Continental va fi cel mai mare angajator din regiunea Sibiului. Vom ajunge în perioada următoare la peste 4.000 de angajaţi faţă de 2.800 în prezent. Dintre aceştia, 1.500 vor fi ingineri, inclusiv cei 800 deja existenţi”, a spus Lăcrămioara Dărăban, manager resurse umane în cadrul Continental Automotive Systems.

    Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 505 milioane de euro, în creştere cu aproape 50% comparativ cu 2012, potrivit datelor de la Registrul Comerţului. Pe de altă parte, compania a continuat să înregistreze pierderi brute, de 3,6 milioane de euro. „După un deceniu în Sibiu vom deschide aici cel mai mare centru de cercetare şi dezvoltare din regiune, cu o suprafaţă totală de 7.000 mp, dintre care 1.000 mp va fi laboratorul. Avem în plan angajarea a peste 1.500 de ingineri în cadrul diviziilor noastre din România în următoarele luni. A avea în acelaşi loc atât producţie, cât şi R&D este un avantaj atât pentru cei care dezvoltă noile produse, cât şi pentru clienţi”, a spus Christian von Albrichsfeld, general manager la Continental Automotive România.

    Din acest motiv, Werner Hans Lauk, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, a pus în premieră accent pe salariile mari plătite de compania germană. Singura altă companie care comunică deschis salariile ridicate şi creşterile veniturilor muncitorilor este Automobile Dacia, care la Mioveni plăteşte salarii duble comparativ cu media industriei la nivel naţional. „Continental a creat 500 de noi locuri de muncă în Sibiu şi va deveni cel mai mare angajator din regiune în curând. Locurile de muncă se adresează absolvenţilor de universităţi tehnice. Aceştia au acum posibilitatea de a avea posturi bine plătite, ceea ce de asemenea va susţine dezvoltarea acestei regiuni. Formarea şi cercetarea personalului sunt parte a bunăstării economice a unei regiuni şi fac parte din dezvoltarea sustenabilă. Dezvoltarea de fabrici oferă perspective bune pe piaţa forţei de muncă şi oferă tinerilor o perspectivă de trai mai bună”, a spus ambasadorul german.

    Salariile angajaţilor diviziei din Sibiu au crescut în ultimul an, potrivit oficialilor companiei, şi sunt pe un trend ascendent din 2004 încoace. „Am avut puţine investiţii noi în ultima vreme, dar cei care sunt deja în Sibiu şi-au extins considerabil afacerile. Putem numi această fază cea a investiţiilor intensive în contrast cu ce am avut la începutul anilor 2000, când au fost investiţii extensive, când am dezvoltat această zonă ca una industrială. Acest lucru nu înseamnă că nu au venit investitori, dar au venit mai degrabă în turism, servicii şi mai puţin în zona de producţie industrială”, a spus Klaus Iohannis, primarul Sibiului.

    Pe lângă cei de la Continental, în Sibiu au mai realizat investiţii cei de la Marquardt, compania germană ce produce în România unităţi de control pentru automobilele de top ale BMW, Volkswagen şi Mercedes-Benz.
    Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în luna mai a anului trecut salariul mediu net în industrie şi construcţii în judeţul Sibiu a fost de 1.882 de lei pe lună, în creştere cu 82% de la 1.031 de lei în mai 2007. La nivel naţional salariul mediu net a crescut între 2007 şi 2013 cu 60%. Pe de altă parte, în judeţul Argeş, unde principalul angajator este Dacia, în mai 2013 salariul mediu net în industrie era de 2.218 lei, în creştere cu 106% comparativ cu 1.076 lei în mai 2007.

    În zece ani, divizia companiei din Sibiu a crescut de la 30 la 2.800 de angajaţi. În acest timp, în zona industrială vest din Sibiu au fost construite patru module de producţie şi un centru de cercetare şi dezvoltare. Planurile de dezvoltare includ un al cincilea modul ce extinde activitatea de R&D şi va include o nouă echipă  de producţie pentru Sistemele Avansate de Asistenţă la Condus, care îşi va începe activitatea anul viitor. Proiectul sistemelor de asistenţă a fost demarat încă din 2012 în cadrul centrului R&D din Timişoara.

    „Cel mai mare procent dintre oamenii recrutaţi este ocupat de oamenii pe care noi îi dezvoltăm. Continental creşte pe baza universităţilor şi a generaţiilor pe care le formează şi mai puţin afectând alte companii din zonă. Jumătate dintre angajaţi vin din Sibiu şi restul din alte oraşe. Pe de altă parte, majoritatea sunt veniţi deja la studii în Sibiu şi rămân aici. Mai avem mulţi angajaţi veniţi de la universitatea din Iaşi, dar şi din Cluj-Napoca”, a spus Lăcrămioara Dărăban.

    Planurile grupului german se extind la doar câteva luni de când au anunţat crearea a 1.000 de noi locuri de muncă în 2014, pe lângă cele 1.500 create în 2013.  Lăcrămioara Dărăban explică însă că grupului nu îi este uşor să acopere posturile de ingineri: „Ţinând cont de faptul că centrul de cercetare din Sibiu este printre cele mai mari din Transilvania, inginerii ne aleg pe noi şi nu merg către alte companii. În zona de tehnicieni şi operatori, noi dezvoltăm aici oamenii chiar dacă nu preluăm direct angajaţi din piaţă, ci îi calificăm şi îi aducem la un standard de care noi avem nevoie”.

  • În căutarea antreprenorului perfect. Cum vede un gigant din Big 4 portretul omului de afaceri român

    Antreprenorii ar trebui să nu renunţe la ceea ce fac, să fie inovativi şi să continue să-şi spună poveştile de succes“, sintetizează Bogdan Ion, şeful EY România, sfaturile pe care le dă antreprenorilor şi mesajele de încurajare pentru cei care în acest an sau în anii următori se vor gândi să intre în competiţia EY Entrepreneur of the Year (EOY) – singura competiţie antreprenorială organizată la nivel global, care a ajuns şi în România. În noiembrie 2014 vom afla cine este cel mai bun antreprenor din România, iar acesta se va duela în vara anului 2015, în finala mondială de la Monte Carlo, cu cei mai buni antreprenori din lume pentru titlul World Entrepreneur Of The Year (WEOY).

    „Participarea la această competiţie oferă posibilitatea de a interacţiona cu antreprenori de top. Oferă o vizibilitate extraordinară antreprenorilor participanţi şi, nu în ultimul rând, creşte nivelul de implicare a angajaţilor. Programul a evoluat de la an la an, ajungând astăzi ca mai mult de jumătate dintre top 100 companii listate la bursa americană NASDAQ să fi câştigat premiul Entrepreneur Of The Year. Astfel, câştigătorul EOY din România va intra într-o comunitate a antreprenorilor de elită la nivel global“, susţine Bogdan Ion.

    Pentru a putea să intre în programul EY Entrepreneur Of The Year România 2014, un antreprenor trebuie să aibă o afacere care să fie înfiinţată de cel puţin trei ani, să aibă cifră de afaceri pe cel puţin doi ani şi să aibă un număr minim de 10 angajaţi. Candidatul trebuie să joace un rol activ în afacere şi să deţină o parte sem-ni-ficativă din capitalul subscris al firmei (mi-nimum 20%). Naţionalitatea română nu condi-ţio-nează participarea în competiţie. Impor-tant este ca, pe lângă aceste criterii, cea mai mare parte a operaţiunilor afacerii să se desfăşoare în România.

    De ce este atât de important antreprenoriatul pentru România şi pentru întreaga economie mondială? ”Este un catalizator al inovaţiei şi al creării de locuri de muncă, dimensiuni esenţiale în actualul context economic“, a afirmat şeful EY România într-o discuţie cu Business Magazin.

    În contextul crizei financiare şi economice internaţionale, şomajul a devenit o problemă la nivel mondial, în special în rândul tinerilor. Antreprenorii sunt printre puţinii actori economici care au continuat să facă angajări chiar şi în acest mediu economic dificil, dincolo de faptul că tot ei investesc sistematic pe plan local, plătesc taxe şi susţin creşterea economică dintr-o ţară.

    În România, antreprenorii reprezintă un procent destul de mic din totalul volumului de business: ”La nivel local, dacă ne uităm la top 100 de companii, circa 70% sunt reprezentate de filiale ale firmelor multinaţionale care operează în România. Iar o pondere semnificativă în cei 30% rămaşi o deţin companiile cu capital de stat. Ca urmare, avem nevoie de mai mulţi antreprenori pentru că suntem sub media europeană a afacerilor antreprenorilor la 1.000 de locuitori. Suntem la circa 56% din media europeană“, mai spune Bogdan Ion, country managing partner la EY România şi Moldova.

    Accesul la finanţare rămâne în continuare o pro-vocare majoră pentru dezvoltarea antrepre-no-riatului în România. Totodată, majoritatea antreprenorilor români cred că mediul de reglementare şi de impozitare s-a deteriorat în 2013, cele mai mari obstacole în crearea şi în dezvoltarea unei firme fiind incertitudinea fiscală, birocraţia şi nivelul taxelor, după cum reiese şi din studiul EY  ”Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc 2013„.

  • Antreprenor în Europa. Cât costă deschiderea unei afaceri dincolo de graniţe

    Statele incluse în această analiză sunt următoarele: România, Armenia (considerată ţara din Europa cu cele mai simple proceduri de constituire a unei companii), Marea Britanie, Germania şi Franţa, pentru că sunt state cu un mediu de afaceri primitor şi economii puternice, Spania, datorită comunităţii importante de români care se află acolo, Bulgaria, unde deja un mare număr de români şi-au deschis firme, precum şi Noua Zeelandă, statul desemnat de Banca Mondială pe primul loc în ceea ce priveşte deschiderea unei afaceri. Pentru a determina costurile necesare în fiecare stat, am consultat mai multe surse din piaţă, precum şi consultanţi ce operează la nivel european.

    Conform raportului Doing Business 2014, publicat de Banca Mondială şi International Finance Corporation (IFC), statul european în care este cel mai uşor să deschizi o afacere este Armenia, ce ocupă locul 6 la nivel mondial. Statele care oferă cele mai bune condiţii pentru a demara o afacere sunt Noua Zeelandă, Canada, Singapore, Australia şi Hong Kong. La polul opus se situează Birmania, Eritrea, Haiti, Congo şi Guineea Ecuatorială. Pentru a calcula gradul de dificultate al deschiderii unei afaceri, cei de la Banca Mondială au luat în considerare mai mulţi factori: numărul de proceduri necesare înfiinţării persoanei juridice, numărul de zile necesar, costul şi capitalul de pornire minim.

    În aprilie 2014, în România existau peste un milion de persoane juridice active; cu alte cuvinte, unul din douăzeci de români participă la cadrul economic actual, fie ca persoane fizice autorizate sau ca societăţi. Costurile pentru constituirea unei societăţi comerciale ajung la 1.000 de lei, aici fiind incluse taxele de la Registrul Comerţului, capitalul minim social de 200 de lei şi taxele notariale pentru eliberarea unor acte. O firmă de consultanţă cere, pentru companii constituite în România, comisioane ce pleacă de la 250 de lei şi pot ajunge la 900-1000 de lei.

    În mod normal, o firmă de consultanţă preia o serie de acte (precum cele de identitate, cele ce dovedesc dreptul de proprietate asupra spaţiului ce va servi ca sediu social), discută alături de client tipul de activitate pe care firma îl va desfăşura şi apoi redactează actele. Majoritatea firmelor de consultanţă se ocupă de depunerea dosarului la Registrul Comerţului şi de ridicarea actelor finale, însă există şi varianta, pentru a reduce costul, în care clientul preia aceste sarcini.
    „Comparativ cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, putem spune că România se află totuşi printre ţările care încurajează afacerile noi, dacă luăm în calcul nivelul relativ redus al costurilor pentru înfiinţarea unei societăţi, dar mai ales timpul scurt în care o companie devine funcţională”, spune Nicoleta Boaru, Corporate Services Manager Accace, făcând referire la studiul „Top 5 informaţii esenţiale pentru investitori, despre Europa Centrală şi de Est”.

    Noua Zeelandă, locul unde pornirea unui business durează mai puţin decât masa de prânz, tot ceea ce trebuie să facă antreprenorii este să completeze un formular on-line, să aştepte câteva ore şi apoi să meargă la camera locală de comerţ pentru a-şi ridica actele. Statul de la antipozi este considerat unul dintre cele mai bune locuri pentru afaceri, iar numărul mare de investitori străini demostrează acest fapt. Pentru un startup în Noua Zeelandă, consultanţii din România percep în jur de 3.000 de euro.

  • Cea mai importantă decizie pentru autostrada Sibiu-Piteşti: Compania de Drumuri a lansat licitaţia pentru studiul de fezabilitate

     Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a lansat licitaţia de revizuire şi actualizare a studiului de fezabilitate a autostrăzii Sibiu-Piteşti, considerată una dintre cele mai dificil de construit şosele din ţară, pentru că traversează munţii prin zona Văii Oltului.

    Cu toate acestea, autostrada este una dintre cele mai aşteptate şosele din România, fiind veriga lipsă a coridorului de autostradă care va uni vestul României, la Nădlac, de estul ţării, la Constanţa.

    Costul revizuirii studiului de fezabilitate este estimat între 43,4 milioane de lei (aproape 10 milioane de euro) şi 51,3 milioane de lei (11,7 milioane de euro).

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este omul de afaceri care deţine cea mai extinsă reţea de magazine pentru micii fermieri

    “MĂ INTERESEAZĂ FOARTE CLAR SĂ IEŞIM ÎN CÂTEVA ŢĂRI DIN REGIUNE. VREM SĂ DESCHIDEM ÎN TOAMNĂ CEL PUŢIN DOUĂ NOI SUCURSALE, ÎN UNGARIA ŞI SERBIA, UNDE SĂ VINDEM DE TOATE, MAI PUŢIN FURAJE”, spune timişoreanul care controlează afacerea Agroland, cea mai extinsă reţea de magazine pentru micii fermieri din România. În cele aproape 200 de magazine ale reţelei, împrăştiate în toată ţara, furajele reprezintă jumătate din vânzări, un sfert se datorează rulajelor de pui de o zi, iar restul cifrei de afaceri este obţinut prin vânzarea de echipamente pentru firme mici.

    Cardoş povesteşte că a văzut oportunitatea de a se extinde pentru că „în România micul fermier are o ofertă mult mai bogată de echipamente, la fel ca în ţări precum Franţa şi Germania„. Marile ţări europene nu sunt însă în vizorul antreprenorului român, cel puţin deocamdată, pentru că acolo concurenţa în domeniu este aspră. „Furajele sunt mărfuri de volum şi relativ ieftine. Însă în gama de echipamente pentru mici fermieri avem o gamă mai largă decât ce există în oferta competitorilor din Serbia şi Ungaria”, explică Cardoş.

    Mai exact, Agroland are rulaje pe care furnizorii de echipamente din Franţa, Spania şi Italia le consideră „interesante„ şi, ca urmare, „avem preţuri bune„. Plaja de preţuri se încadrează în intervalul 500-2.000 de euro, pentru echipamente cum ar fi, de pildă, microutilajul pentru pasteurizarea laptelui sau adăpătoarele. „La intrarea pe piaţă vom avea promoţii, ca să atragem atenţia, apoi vom merge pe preţurile recomandate de furnizori„, spune timişoreanul despre strategia pe care o are în priviţa extinderii în Ungaria şi Serbia. Investiţia într‑un show‑room dintr-un oraş străin depinde de multe variabile, iar antreprenorul spune că ar prefera un spaţiu amenajat, în care doar să expună produsele sale.

    Ca atare, bugetul pentru fiecare astfel de spaţiu se plasează în jurul a 50.000 de euro, iar destinaţiile care stau în capul listei pentru extinderea de peste graniţe au fost alese în principal graţie relaţiilor de afaceri dezvoltate în ţările respective. Republica Moldova nu figurează între primele opţiuni, pe de o parte pentru că volumele de vânzări ar echivala cu cele realizate în 2-3 judeţe din România, iar pe de altă parte pentru că ţara vecină „ar fi interesantă doar dacă vom merge în Ucraina, unde deocamdată nu avem parteneri de afaceri„, spune Cardoş.

    Modelul de afacere gândit pentru filialele de peste hotare este diferit faţă de cel de pe plan local, mai cu seamă din cauza ofertei, care va fi construită cu focus pe echipamentele pentru micii fermieri; în magazinele Agroland din România, acestea înseamnă doar un sfert din vânzări. „Este un experiment„, spune antreprenorul care nu are aşteptări precise în privinţa rulajelor pe care ar putea să le dezvolte peste horare. Cert este că nu plănuieşte să construiască reţele de magazine în alte ţări, ci să deschidă doar spaţii de prezentare pentru echipamente, cu o gamă de circa 500 de produse, şi să lucreze cu subdistribuitori. În afară de Ungaria şi Serbia, antreprenorul român vizează şi toate ţările din spaţiul fostei Iugoslavii dar şi Bulgaria, odată ce va definitiva reţeta potrivită pentru extindere.

  • A investit 80.000 de euro în ideea unei tinere pe care nu o cunoştea. Acum deţine unul dintre cele mai importante magazine de panificaţie

    La 34 de ani, Codruţa Popa, o tânără antreprenoare din Timişoara, trecea deja printr-o „criză existenţială” – venea după o perioadă în care biroul de arhitectură deschis cu două colege de facultate ajunsese într-un punct mort şi după alţi trei ani petrecuţi acasă, făcând din modelarea pâinii cu maia un hobby. La câteva sute de kilometri mai la sud-est, în Bucureşti, Emanuel Sîrbu, antreprenor cu vechime în turism, retail sau servicii de închiriere autoturisme, era în căutarea unor idei noi de business.

    Cei doi s-au cunoscut prima dată în urmă cu un an şi jumătate, când Emanuel a găsit blogul cu reţete pentru pâine al Codruţei (Apă. Făină. Sare.). După ce i-a citit toate poveştile despre pâinea cu maia (ferment natural făcut din apă şi făină), i-a propus să devină parteneri şi să deschidă o brutărie. Iar în luna august a acestui an porţile brutăriei Codru de Pâine s-au deschis, chiar în centrul Timişoarei.

    „În 2009 am făcut prima pâine şi de atunci nu am mai cumpărat vreodată. A început ca un hobby, ca o activitate generată de lipsa activităţii principale pe care o aveam ca arhitect. Visam la o brutărie a mea, undeva, îmi doream acest lucru, dar era un ideal, nu mă gândeam că va ajunge realitate. Nu l-am văzut niciodată faţă în faţă pe Emanuel şi a durat ceva până să accept propunerea, pentru că nu e uşor să transformi un hobby fără responsabilităţi în ceva serios„, spune acum Codruţa Popa, antreprenor şi angajat cu „acte în regulă„ al brutăriei.

    Face, în medie, câte 60 de pâini pe zi (ajutată de alţi doi angajaţi), plus alte produse de patiserie (focaccia, ciabata, biscuiţi, cheesecake etc.), pentru care frământă, împrospătează maiaua şi coace de la 6 dimineaţa la 9 seara, aproape în fiecare zi a săptămânii. „În fiecare zi e altfel, nu intru în rutină. Tot timpul încerc să îmbunătăţesc ceva, să îmi dau seama unde greşesc şi ce aş putea face în plus„, explică ea.

    De la momentul când se face aluatul şi până la cel când pâinile ajung în cuptor, întreg procesul durează circa o zi şi jumătate – întâi se ia o parte dintr-o „rezervă„ mare de maia (începută în urmă cu doi ani), apoi se face aluatul care este ţinut peste noapte într-o cameră frigorifică şi abia în dimineaţa următoare pâinile sunt puse în cuptor.

    MI S-A SPUS DE CÂTEVA ORI CĂ SUNT NEBUN PENTRU CĂ M-AM GÂNDIT SĂ INVESTESC 80.000 DE EURO ÎN IDEEA UNEI PERSOANE PE CARE NU AM VĂZUT‑O FAŢĂ ÎN FAŢĂ NICIODATĂ, dar aceasta a fost şi condiţia Codruţei când a acceptat propunerea mea. Mi‑a zis că trebuie să fiu destul de nebun să îi susţin idealurile şi pasiunea. Şi aşa am făcut. Am investit de fapt în meticulozitatea şi dorinţa Codruţei de a face numai lucruri de calitate„, spune Emanuel Sîrbu, care deţine în prezent o agenţie de turism, un minimarket în zona Otopeni (Fresh Market) şi firma de închiriere de autoturisme Happy Rent a Car.

    Nici parcursul lui de antreprenor nu a fost lipsit de griji odată cu venirea crizei, astfel că firma de închiriere de maşini a rămas „o umbră„ a ceea ce era în anii de boom, iar brandul Fresh Market a pierdut unul dintre magazine, afacerea care îi aduce în prezent cel mai mult profit fiind agenţia de turism (în jur de un milion de euro pe an).

  • Cel mai greu job din România: 60% dintre angajaţi nu rezistă în companie mai mult de un an

    La început era studentă la ASE, dar a înţeles repede că sistemul educaţional din România nu i se potriveşte. După ce a studiat la Veneţia şi New York, unde a refuzat şi un job la celebra casă de modă Valentino, Mădălina Pascu s-a întors în ţară unde face sute de mii de euro învăţându-i vânzări pe angajaţii din companii. Cât de buni vânzători sunt românii?

    60% DINTRE OAMENII DE VÂNZĂRI DIN ROMÂNIA REZISTĂ MAI PUŢIN DE UN AN. ESTE UN PROCENT ENORM”. Mădălina Pascu este cea care coordonează activităţile Salestrust.eu în România, filiala locală a unei companii din Marea Britanie, organizaţie care certifică profesional oamenii de vânzări, denumită Institute of Sales and Marketing Management (ISMM). A adus programul în România anul trecut – “de regulă cererea vine din partea companiilor dintr-o anumită zonă sau din iniţiativa unui prestator de servicii cum suntem noi” – şi recunoaşte că alte certificări au ajuns mai devreme, cum ar fi cele pentru audit, marketing, contabilitate sau din domeniul financiar-bancar.

    A început facultatea de comerţ din cadrul ASE Bucureşti, dar a plecat să studieze comerţ la universitatea Ca’ Foscari din Veneţia. Ulterior, a făcut doi ani de specializare într-un departament de comerţ exterior din Italia şi a primit, prin intermediul facultăţii, un internship în vânzări la Valentino la New York. “Te duci acolo, vezi cât de mult se munceşte şi vezi lucrurile mai închegate. Acolo, dacă greşeşti de trei ori, un mail, un raport greşit şi o eroare gramaticală – eşti concediat”, spune tânăra de 32 de ani. A refuzat o ofertă de salariu de 7.000 de dolari la New York după terminarea intenshipului şi a revenit în România.

    “Când vezi cum sunt oamenii de acolo, începi să apreciezi foarte mult România şi modul în care noi acordăm timp tradiţiilor şi familiei. Stilul nostru de viaţă este foarte diferit. Americanii sunt foarte reci, iar succesul lor stă în disciplina pe care o impun şi lipsa de permisivitate”, explică Mădălina Pascu.

    PASCU A LUCRAT ÎN ULTIMII NOUĂ ANI TOCMAI PENTRU TOATE CERTIFICĂRILE PROFESIONALE – “am dezvoltat ACCA (certificarea din contabilitate – n.red.) de la cinci companii care investeau la 350” – şi admite că despre vânzători nu ştia mare lucru până când ISMM a venit în ţară. “Nu este tocmai o franciză, este un parteneriat în care se cedează o marjă către cei din Marea Britanie”. Firma a avut până acum circa 40 de cursanţi, preţul calificării fiind de 16.000 de euro pentru o perioadă de trei ani. Companiile aleg să îi înscrie pe cei mai buni dintre vânzători, pentru a-i motiva suplimentar să nu părăsească angajatorul, cei pe care îi trimiteau în trecut la MBA-uri în afara ţării.


    RADIOGRAFIA PIEŢEI DUPĂ APROAPE UN AN ŞI JUMĂTATE DE LA STARTUL BUSINESSULUI CONTUREAZĂ ÎN ROMÂNIA DOUĂ TIPURI DE COMPANII: câteva care investescîn programe interne regionale printr-o academie de vânzări, de regulă multinaţionale cu afaceri de sute de milioane de euro; altele care cheltuiesc bani în mod episodic în funcţie de nevoi pentru traininguri de vânzări, tocmai pentru că riscul pierderii investiţiei e mai mic dată fiind fluctuaţia mare de personal în rândul angajaţilor din domeniu.

    “Firmele consideră că aceste programe au ca scop cunoaşterea produselor şi nu formarea stabilă a angajaţilor. E o problemă în toate pieţele logica «Cu cât cunoşti produsul mai bine, cu atât îl vinzi mai bine». Fals”, spune Pascu. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”. Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta. “Un om ajunge întâmplătorîn vânzări.

    Se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, spune Mădălina Pascu. În mare parte, oamenii de vânzări sunt absolvenţi de ştiinţe economice atraşi de iluzia unei slujbe în care interacţionează cu alţi oameni şi sunt feriţi de rutinele pe care le impun joburile din bănci sau audit. “Partea cea mai dificilă e tocmai interacţiunea cu oamenii, pentru că interacţiunea nu înseamnă să convingi omul să cumpere, ci să construieşti o relaţie cu clientul, să cunoşti bine piaţa şi percepţiile”.

    Piaţa românească înseamnă mai degrabă abordarea regulii “sună o sută de oamenişi s-ar putea să cumpere zece”iar cei care nu îndeplinesc obiectivele se demotivează rapid. Salariile pleacă de la 350 de euro şi ajung la 4.500 de euro pentru un director de vânzări, în timp ce “preţul talentelor”, sub o zecime din oamenii de vânzări din România, s-a menţinut constant în ultimii ani.

    O bună parte din venitul lunar al angajatului din vânzări este variabilă, mai mult în cazul angajaţilor responsabili de găsirea de noi clienţi, o activitate mult mai dificilă în 2013, şi mai puţin în cazul celor care trebuie să păstreze baza de clienţi deja existentă.

    IN NOUA REALITATE ECONOMICĂ, MĂDĂLINA PASCU SPUNE CĂ ABILITĂŢILE DE VÂNZĂRI CONTEAZĂ ŞI MAI MULT. În scenariul în care clientului în plac produsul şi omul de vânzări, dar nu are bani să cumpere, Pascu vorbeşte despre găsirea de priorităţi. “De exemplu, cu toţii spunem că nu avem timp, dar dacă e ceva cu adevărat important nu dormim noaptea ca să rezolvăm problema. Asta este adevărata valoare a oamenilor buni din vânzări”.

  • Tinerii care pleacă să studieze în străinătate nu ştiu de ce să se întoarcă în România

    “IN SUTE DE INTERVIURI TELEFONICE SAU FAŢĂ ÎN FAŢĂ, AM OBSERVAT EXTREMELE: 10% nici nu îşi mai pun problema de a se întoarce în România, 10% sunt patrioţi şi îşi doresc să se întoarcă, iar restul spun m-aş întoarce, dar nu ştiu la ce”, explică Adriana Comăneci, managing partner al companiei de recrutare Reviro, parte a grupului Educativa, cum se împart absolvenţii români din străinătate.

    Faptul că mulţi tineri pleacă la studii în afara ţării şi astfel se rup complet de realitatea mediului de afaceri din România a inspirat-o pe ea şi pe Alexandru Ghiţă, preşedintele grupului Educativa, să creeze un model de recrutare atipic. Pentru Ghiţă, ideea a venit natural: de zece ani organizează Târgul Universităţilor Străine în România, RIUF, şi oferă consiliere celor care vor să plece la studii în străinătate. Aşadar, de ce să nu îi ajute tot el să se şi întoarcă?

    Experienţa în resurse umane a Adrianei Comăneci, care la 26 de ani era director de resurse umane al Grupului Rompetrol şi care, ulterior, s-a ocupat de resursele umane ale lanţului mic.ro, a condus la fondarea afacerii Reviro. Ghiţă şi Comăneci au intrat cu Reviro în zona antreprenoriatului social, zonă care motivează prin satisfacţii mai degrabă spirituale decât materiale.

    DEEA S-A CONCRETIZAT ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIŢII TOTALE DE CIRCA 10-15.000 DE EURO ŞI A UNEI ECHIPE FORMATE DIN ŞAPTE OAMENI. Procesul de recrutare începe prin căutările în online, prin toate reţelele de socializare, dar şi printr-o reţea formată din circa 40 de tineri ambasadori. Cei care află despre program au posibilitatea de a trimite un CV şi sunt apoi contactaţi pentru consiliere sau interviuri. Companiile care activează pe piaţa autohtonă îşi prezintă ofertele de joburi pe site contra unei taxe care variază în funcţie de serviciile oferite: un serviciu de promovare sau un serviciu complet de recrutare şi selecţie.

    În prezent, pe site şi-au înscris joburile circa 25 de companii din FMCG, management consulting, imobiliare, telecom, printre ei numărându-se Colliers, Vodafone România, Coca-Cola sau Wrigley’s. “Ne adresăm în special companiilor cu o anumită cultură organizaţională, unde oamenii sunt deschişi, apreciază efortul studiului în străinătate şi apreciază oamenii valoroşi care îşi doresc să se dezvolte foarte rapid. Din păcate, nu orice companie este deschisă către acest lucru şi doreşte să acomodeze, să aibă grijă de astfel de oameni”, descrie Comăneci percepţia companiilor româneşti. Acestea nu oferă joburi speciale tinerilor cu studii în străinătate, iar ei intră în competiţie directă cu absolvenţii din universităţile autohtone.

    STATISTICA ARATĂ ÎNSĂ, POTRIVIT LUI COMĂNECI, CĂ EXISTĂ MAI MULTE PERSOANE CU COMPETENŢE TRANSFERABILE căutate de majoritatea companiilor mari şi medii în masa tinerilor cu studii în străinătate, spre deosebire de absolvenţii facultăţilor din ţară. “Plusurile sunt abilităţile de a se dezvolta singuri, de a-şi găsi noi prieteni, de a se adapta la noi culturi, pe de o parte, iar pe de altă parte, metodologia de studiu de acolo: cât de multe cunoştinţe acumulează ei şi cât de multă practică fac în perioada facultăţii astfel încât pregătirea lor pentru a munci este mult mai mare, echivalând cu cea a unei persoane care a studiat aici, dar a fost implicată în foarte multe abilităţi extracuriculare”, observă Comăneci.

    PÂNĂ ACUM, AU PRIMIT APROXIMATIV 2.000 DE CV-URI ŞI SUTE DE OAMENI AU VENIT LA INTERVIURI, dar doar 20 de tineri au fost plasaţi cu succes în companii. Pentru un loc de muncă în FMCG de pildă, doar unul din cei 56 de aplicanţi a fost ales pentru una din cele cinci poziţii oferite de companie. Una dintre explicaţii ar fi faptul că mulţi dintre tinerii şcoliţi în afara ţării au o problemă de calibrare: “Unii dintre ei au pretenţia de a fi trataţi diferit doar pentru că au studiat în străinătate, şi nu prin modul în care au ales să valorifice această experienţă”. Contrar percepţiei unora, studiile în străinătate nu reprezintă un argument pentru un salariu mai mare, iar argumentul principal al celor care se întorc este, de cele mai multe ori, familia. Avantajele unui job în România vin din oportunităţile industriilor în dezvoltare. “Dacă în vest ca să ajungi din punctul A în punctul C trebuie să treci prin B, în România poţi uneori să ajungi direct în C.”

    SIMONA IERNILĂ, ÎN VÂRSTĂ DE 26 DE ANI, ESTE UNUL DINTRE STUDENŢII CARE AU OBSERVAT CĂ LUCRURILE NU SUNT CHIAR ATÂT DE ROZ într-o ţară mai dezvoltată şi lucrează în prezent la Vodafone, ca discover management trainee. După ce a obţinut licenţa în administrarea afacerilor la ASE, a plecat în 2009 la Rotterdam (Olanda), unde a studiat la RSM Erasmus University şi şi-a obţinut masteratul în administrarea afacerilor cu o dublă specializare – management strategic şi managementul inovaţiei. A făcut practică timp de şase luni în cadrul Philips, dar faptul că organizaţia era în proces de restructurare nu i-a permis să îşi dezvolte cariera în echipa de IT Innovation a companiei. Chiar dacă oportunităţi de angajare existau în continuare, s-a lovit apoi de lipsa unui permis de muncă.

    S-a întors în ţară pentru a petrece timp alături de familie şi, după ce s-a ocupat o perioadă de dezvoltarea afacerilor familiei din Arad, a început să aplice pentru noi locuri de muncă. “M-am orientat funcţional, nu după locaţie. Am aplicat în Olanda, Germania, Belgia, România, Indonezia şi Singapore. Cred că un tânăr cu potenţial va găsi o modalitate să şi-l valorifice oriunde ar fi, într-o multinaţională, o firmă locală sau un start-up, într-o piaţă dezvoltată sau una emergentă”, explică ea.

  • Volkswagen vrea să intre pe piaţa low-cost. Nemţii pregătesc maşina care va zgudui Europa

    Gigantul auto Volkswagen a decis să demareze propriul proiect de autovehicule low-cost cu preţuri pornind de la 8.500 de euro, păşind pe urmele concurentului Renault şi a mărcii acestuia Dacia, informează La Tribune.

    Vehiculele produse de Volkswagen vor fi comercializate din 2016 şi vor concura cu maşinile low-cost ale competitorilor din industria auto, modele care au înregistrat creşteri important în ultimii cinci ani, pe fondul crizei economice globale.

    Într-un interviu acordat Der Spiegel, un purtător de cuvânt al Volkswagen a declarat că nemţii sunt interesaţi de producerea unei serii de maşini ieftine. Destinaţiile principale ar fi China, Rusia, America de Sud şi statele cu economii emergente.

    Gama de maşini va pleca de la un preţ low-cost şi va concura mărcile de succes pe acest segment, Dacia şi Datsun. Problema Volkswagen va fi însă modul în care va poziţiona această nouă gamă în raport cu automobilele pe care le produce în prezent.

    “Lucrăm la un vehicul cu preţuri foarte mici, sub standardul curent de 8.500 de euro din China”, a declarat Christian Klinger, membru al board-ului Volkswagen. “Europa de Vest nu este o ţintă prioritară, însă nu putem ştii cum vor decurge lucrurile.”

    Volkswagen a mai avut o încercare în acest sens, realizând o alianţă cu producătorul japonez Suzuki pentru realizarea unor modele low-cost. Diferenţele de strategie dintre cele două companii au dus însă la blocarea tuturor proiectelor. Cu toate acestea, Volkswagen încă deţine 19,9% din acţiunile Suzuki.

    Profitul Volkswagen, cel mai mare producător auto european, a crescut în primul trimestru cu 22%, la 2,86 miliarde euro, datorită vânzărilor record înregistrate de mărcile de lux Audi şi Porsche.Datele se referă la profitul înainte de dobânzi şi taxe (EBIT), care a avansat faţă de nivelul de 2,34 miliarde euro raportat cu un an în urmă, transmite Bloomberg. Rezultatele companiei germane au depăşit estimările analiştilor din piaţă. Veniturile Volkwagen au urcat cu 2,7% în perioada analizată, la 48,7 miliarde euro.

    Dacia vinde anual în Europa circa 300.000 de unităţi. Mai exact, în 2013 s-au vândut 87.681 Dacia Duster, 121.169 Sandero, 33.244 Lodgy, iar restul modele Logan.

  • Bătălia pentru China: TAROM intră pe o piaţă în care Air France este lider

    „Este prima conferinţă de presă pe care Air France o organizează în China”, spunea la Shanghai noul CEO al Air France, Frédéric Gagey, fostul CFO al companiei şi cel care l-a urmat în funcţie pe Pierre Henri Gourgeon, începând din vara anului trecut. Pe măsură ce economiile din statele BRIC s-au dovedit singurele plusuri la nivel mondial în ultimii şase ani, companiile aeriene au urmat direcţia banilor şi şi-au crescut expunerea pe oraşe pe care în urmă cu un deceniu nimeni nu ar fi contat. Air France transportă în prezent cel mai mare număr de pasageri din Europa către China, însemnând 88 de zboruri săptămânale către nouă destinaţii, excluzând cele ale partenerilor China Southern şi China Eastern, ambii fiind membri ai alianţei aviatice Sky Team, fondată de franco-olandezi.

    Air France a prezentat la Shanghai noua cabină first class, cel mai luxos serviciu oferit de companiile aeriene pasagerilor, pas cu care încheie proiectul de modernizare a cabinei din ultimii ani. Compania a investit 170 de milioane de euro în modernizarea claselor economy şi premium economy de pe aeronavele intercontinentale, având şi servicii de catering diferite şi ecrane tactile pentru încoporate în scaunde pentru toţi pasagerii.  Alte 200 de milioane de euro s-a îndreptat către noua clasă business, unde 44 de aeronave Boeing 777 vor fi dotate cu 2.100 de noi scaune care se întind la 180 de grade. În fine, clasa La Premiere, pentru care un zbor pe relaţia Paris-Beijing costă 12.000 de euro, în comparaţie cu 700-800 de euro la economy, rivalizează acum cu serviciul similar al companiilor din est, Turkish Airlines, Emirates, Qatar sau Etihad, recunoscuţi la nivel internaţional pentru serviciile oferite.

    Interesul pentru China a fost confirmat şi de către autorităţile de la Bucureşti încă din toamna anului trecut, urmând ca săptămâna trecută să apară primele confirmări privind operarea cursei. Astfel, din luna august, o aeronavă TAROM ar urma să zboare de două ori pe săptămână între cele două ţări. Zborurile vor fi efectuate fără oprire, iar durata unei călătorii va fi de nouă ore. Linia aeriană Bucureşti-Beijing şi retur a fost sistată în 2003, din raţiuni economice. Aflat la Beijing în luna martie, vicepremierul Liviu Dragnea s-a întâlnit cu vicepremierul chinez Zhang Gaoli, cu care a discutat şi problema traficului aerian între România şi China. „Un subiect pe agenda de discuţii l-a reprezentat redeschiderea liniei aeriene Bucureşti-Beijing. Vicepremierul a fost informat că TAROM a trimis toate solicitările necesare. M-a asigurat că, într-un timp foarte scurt, autorităţile competente din China vor trimite răspunsul oficial şi vor invita compania să poarte discuţiile finale în ceea ce priveşte orarul de decolare şi aterizare”, spunea atunci Dragnea. El adauga în acestă primăvară că refacerea legăturii aeriene dintre cele două state nu este doar un deziderat al României, ci şi al Chinei, având în vedere interesul turistic şi de afaceri dintre cele două state. „Foarte mulţi turişti din China ar vrea să vină, să viziteze România şi o linie directă Beijing-Bucureşti şi invers ar fi foarte utilă, inclusiv pentru oamenii de afaceri”, a afirmat Dragnea.

    O problemă în ce priveşte succesul noii curse a fost ridicată anul trecut chiar de directorul executiv de la acea vreme al TAROM, Nicolae Demetriade, care spune că transportatorul naţional românesc nu poate zbura la Beijing cu aeronavele pe care le are în prezent. „Ne dorim cu toţii să zburăm nu doar la Beijing, ci şi la New York sau în alte oraşe. Dar trebuie să vedem posibilităţile pe care le avem şi analizăm orice şansă. În acest moment nu putem să zburăm la Beijing cu avioanele pe care le avem. Nu avem un avion care să poată asigura acest lucru”, spunea Demetriade. TAROM dispune de aeronava Airbus A310, cea cu care opera zboruri transatlantice sau către Orient până la suspendarea acestora. Deşi a fost puţin utilizat şi a stat mai mult la sol, avionul nu este modernizat şi nu dispune de facilităţile de confort oferite de celalate companii aeriene. Avantajul este însă zborul fără escală şi deci timpul mai mic petrecut în avion.

    Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ România-China, observă că traficul aerian dintre cele două ţări s-a făcut până în prezent mai ales prin Paris, Istanbul şi Munchen, însemnând circa 33-35.000 de bilete dus-întors vândute anual. „Acest zbor are şi un caracter simbolic întrucât ilustrează angajamentul autorităţilor române şi invitaţia la colaborare pentru proiectele şi oportunităţile descoperite de cele două părţi în proiectele de infrastructură şi agricultură. Este una dintre măsurile care are rostul să faciliteze ceea ce s-a stabilit”, spune Ghelmegeanu. Potrivit informaţiilor din piaţă, circa 5.000 de bilete rezervate ar face cursa să devină profitabilă. „Este destul de târziu că am decis să reluăm relaţiile cu China după 11 ani de pauză, dar trebuie să fim conştienţi că acesta este ultimul tren. Dacă l-am pierdut, adio”, mai spune Ghelmegeanu.

    O cursă din Bucureşti către China durează în medie 15-16 ore prin Paris, 13-14 prin Munchen sau 12 prin Istanbul. Însă, după cum preciza anterior şi Alexandru Dobrescu, şeful filialei locale a Air France KLM, în momentul de faţă, compania transportă în sau din România cei mai mulţi pasageri către Asia-China, în comparaţie cu rivalii de la Lufthansa, British Airways sau Turkish Airlines, ca urmare a raportului calitate-preţ „competitiv”. Bătălia, cu miză mare, se va purta aşadar din vara aceasta între factorii preţ, timp şi patriotism.