BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Paradoxul alegerilor: sentimente antieuropene în noul Parlament European

    În rândurile cetăţenilor din statele membre ale UE au existat întotdeauna eurosceptici – cei care nu sunt de acord cu cedarea unei părţi din puterea de decizie a statului către o entitate suprastatală. Discuţia este una care probabil nu se va încheia niciodată, însă îndoielile unora nu au fost încă suficiente pentru a anunţa apusul comunităţii europene. Anul acesta miza este mai mare decât de obicei. Parlamentul şi-a mărit puterea, iar frământările din interiorul Uniunii au dus la divergenţe între coaliţiile importante din cadrul instituţiei. Euroscepticii încearcă să profite de efervescenţa sentimentului antieuropean şi să pornească un atac din interior.

    CARE ESTE MIZA ALEGERILOR DIN 2014?

    Euroscepticismul se defineşte ca o mişcare de protest împotriva Uniunii Europene şi opoziţie faţă de integrarea europeană, iar partidele cu acest profil au câştigat tot mai mulţi simpatizanţi pe măsură ce Bruxelles-ul a emanat tot felul de măsuri de austeritate în încercarea de salva moneda şi chiar zona euro. Votanţi din majoritatea statelor membre migrează către partidele extremiste, ignorând uneori mesajele cu tentă rasistă sau antisemită.

    Până acum, votul pentru Parlamentul European nu a avut o importanţă foarte mare din punctul de vedere al alegătorilor. Faptul că este vorba de o instituţie cu care nu intră în contact direct face votul să pară consultativ, astfel încât rezultatele diferă deseori faţă de cele pentru guvernul local sau preşedinţie (acolo unde este cazul). Cei mai mulţi consideră că îşi pot exprima nemulţumirea faţă de conducerea actuală printr-un vot acordat unor partide de natură extremistă, precum cele de extremă dreapta, fără ca acest vot să aducă prejudicii la nivel naţional. Sondaje de opinie realizate de instituţii precum Gallup arată o diferenţă considerabilă între intenţia de vot în cadrul alegerilor europene şi cea din cadrul alegerilor locale.
    După criza financiară şi cea a datoriilor, după reduceri bugetare şi măsuri aspre de austeritate, alegerile din 2014 ar trebui să fie un bun indicator al încrederii în Uniunea Europeană.

    Pentru prima dată, votanţii vor alege, indirect, viitorul preşedinte al Comisiei Europene. Votul devine astfel extrem de important, miza fiind direcţia pe care executivul Uniunii o va urma.

    Alegerile din mai vor propune votanţilor o dezbatere între două ideologii: cea de centru-dreapta, care mizează în continuare pe măsuri de reducere a cheltuielilor, şi cea de centru-stânga, care preferă relaxarea fiscală în vederea creşterii puterii de consum. Aici intră în scenă euroscepticii, care se prezintă ca o alternativă la toate aceste mişcări. „Forţele extremiste nu au mai avut atâta forţă şi nu au fost atât de bine reprezentate în aproape 60 de ani”, spune Cecilia Malmstrom, comisarul UE pentru afaceri interne.

    Conform site-ului Electionista, care adună şi grupează sondaje de opinie, euroscepticii vor aduna mai multe voturi decât în 2009. Acest lucru este valabil atât pentru ţări precum Grecia sau Spania, unde măsurile de austeritate impuse de UE au dus la scăderea nivelului de trai, cât şi pentru Germania, Franţa sau Olanda.

    VAL DE NEÎNCREDERE ÎN EUROPA.

    Ţările cu cel mai mare număr de eurosceptici sunt Grecia, Spania, Marea Britanie şi Cipru. Dintre acestea, trei au în comun modul extrem de aspru în care au fost lovite de criza financiară. Grecia, Spania şi Cipru au fost chiar în pragul falimentului – doar datorită măsurilor impuse de Uniunea Europeană au putut avea o anumită continuitate economică. Cu toate acestea, populaţia a fost dur afectată de măsurile de austeritate şi asta a crescut gradul de neîncredere atât în instituţiile locale de guvernământ, cât şi în cele interstatale.

    Marea Britanie reprezintă un caz aparte, dat fiind faptul că măsurile luate pentru a preveni efectele crizei financiare nu au fost atât de puternic resimţite. Stilul extrem de conservator al britanicilor şi naţionalismul poate exagerat constituie motive pentru care ei nu sunt încă aliniaţi sau chiar obişnuiţi la ideea unei Europe unite. Premierul David Cameron a început să cedeze presiunii exercitate şi a anunţat organizarea, până la sfârşitul anului 2017, a unui referendum privind apartenenţa la Uniune.

    DE CE SUNT EUROSCEPTICII PERICULOŞI?

    Recentele mişcări de protest anti-UE şi apariţia alianţelor de dreapta au fost comparate de analişti cu „The Tea Party movement”, idee preluată din Statele Unite, acolo unde mai multe partide s-au unit în încercarea de a combate măsurile implementate de Casa Albă. Denumirea vine de la un eveniment-cheie în istoria Statelor Unite, „The Boston Tea Party”, atunci când locuitorii oraşului Boston s-au răzvrătit împotriva taxelor impuse de guvernanţa britanică prin distrugerea unui transport de ceaiuri. Incidentul a escaladat, transformându-se ulterior în războiul de independenţă.

    „Grupul euroscepticilor poate fi mai periculos decât mişcarea Tea Party”, notează Mark Leonard, un cunoscut jurnalist de la Reuters. „Mişcări de tipul Tea Party vor să minimalizeze rolul guvernului în viaţa oamenilor, dar nu se opun ideii de conducere în sine. Euroscepticii nu susţin existenţa Uniunii Europene şi, prin urmare, se situează împotriva Parlamentului European, adică instituţia pentru care candidează. Dacă euroscepticii vor obţine atât de multe mandate pe cât arată sondajele, s-ar putea să avem un Parlament care se urăşte singur”, a adăugat Leonard.

  • Predicţiile scandaloase ale analistului John J. Hardy în România

    THERE ARE OLD TRADERS AND THERE ARE BOLD TRADERS, BUT THERE ARE FEW OLD AND BOLD TRADERS (Există traderi bătrâni şi traderi îndrăzneţi, dar există foarte puţini traderi bătrâni şi îndrăzneţi), a sumarizat John Hardy, şef al FX Strategy în cadrul diviziei de cercetare a Saxo Bank, unul dintre principiile tranzacţiilor pe piaţa valutară citându-l pe Jack Schwager din cartea „Market Wizards”.

    Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

    Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. Pentru prezentarea unei părţi din aceste strategii a ajuns şi pentru prima oară în România, unde le-a prezentat brokerilor români teoriile sale, potrivit lecţiei „First rule of trading is to learn from the best” (Prima regulă în trading este să înveţi de la cei mai buni), dar şi câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume, parte a „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank la sfârşitul anului trecut. 

    DEŞI SE AFLĂ PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ROMÂNIA, HARDY ESTE FAMILIARIZAT CU REALITĂŢILE ECONOMICE ALE ŢĂRII, IAR PROGNOZELE LUI ÎN CE NE PRIVEŞTE SUNT OPTIMISTE. „Avantajul propriei monede permite devalorizarea acesteia, încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor”, observă el. Situaţia structurală pentru România continuă să arate bine şi este unul dintre punctele luminoase ale Europei de Est, din punctul de vedere al analistului financiar.

    „România şi Polonia sunt ţările în care, la nivelul Europei de Est, situaţia economică se prezintă cel mai bine în prezent. Există riscuri care ar putea apărea dacă lucrurile se agravează în alte părţi ale Europei, din cauza fluxurilor de capital şi a modului cum investitorii vor trata ţara. Prin prisma licitaţiei de obligaţiuni din ianuarie, lucrurile arată însă foarte bine, am observat că investitorii nu puteau să obţină suficiente obligaţiuni ale companiilor româneşti. Trebuie însă continuată îmbunătăţirea măsurilor structurale; spre exemplu, crearea unui mediu prietenos pentru sectorul de afaceri şi pentru fluxurile de capital.”

    Un aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, din punctul de vedere al analistului, este şi tabloul demografic al populaţiei. La nivel european există riscuri create pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi împuţinării populaţiei active. O soluţie ar fi, din punctul lui de vedere, crearea unui sistem prin care să se încurajeze bunăstarea familiilor, la fel ca în Scandinavia, de pildă. În ce priveşte alegerile care se apropie, ar trebui să se aibă în vedere faptul că evoluţia cursului valutar ar putea fi un instrument în lupta politică şi oferă ca exemplu Cehia, unde, în urma creşterii puterii monedei, s-a decis peste noapte reevaluarea acesteia.

    JOHN HARDY A PARTICIPAT ANUL TRECUT LA FORMULAREA PREDICŢIILOR SCANDALOASE LANSATE DE SAXO BANK, REFERITOARE LA CELE MAI CIUDATE POTENŢIALE RĂSTURNĂRI DE SITUAŢIE ALE ECONOMIEI MONDIALE: „Nu spunem că acestea se vor întâmpla, ci că oamenii ar trebui să ia în considerare faptul că s-ar putea întâmpla, însă probabilitatea este foarte mică”, a descris Hardy cele zece predicţii scandaloase lansate la finele anului trecut. Totuşi, aduce în discuţie una dintre previziunile realizate pentru 2013  care s-a adeverit: prăbuşirea preţului aurului la 1.200 de dolari/uncie.

    În ceea ce priveşte predicţiile pentru anul 2014 care s-ar putea răsfrânge şi asupra României, cea mai importantă ar fi legată de scepticii Uniunii Europene, care ar putea alcătui o majoritate în Parlamentul European. „În 2010-2011 existau foarte multe frici legate de UE: dacă va rezista, dacă Grecia va ieşi din aceasta, acum pare că ne uităm în altă direcţie”, a apreciat Hardy. „În pieţe frica se resimte mai puţin, dar există în continuare riscuri precum Grecia să renunţe la euro, iar acestea ar putea afecta economiile din Europa Centrală şi de Est.” 

  • Profesoara de antreprenoriat: Goana după profit în detrimentul numerarului ucide afacerea

      

    Antreprenoare cum este Lavinia Raşca sunt eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, şi ale galei “Woman în Power” .

    CARE SUNT PRINCIPALELE TEMERI PE CARE LE INDICĂ POTENŢIALII ANTREPRENORI ÎN FAŢA LANSĂRII UNUI BUSINESS?

    Am auzit de multe ori: “Aş vrea să-mi pornesc propriul business, dar mediul nu e favorabil şi nu există surse de finanţare”. Nicăieri în lume investitorii nu finanţează start-up-uri ale unor antreprenori necunoscuţi, de aceea începuturile sunt foarte dificile. Cu toate acestea, există multe afaceri uriaşe şi foarte renumite care au fost lansate cu un capital mic de pornire. Teama e o barieră importantă pentru lansarea unei afaceri: teama de a părăsi un serviciu sigur pentru o afacere incertă; de a pierde statutul de persoană care lucrează într-o companie mare, respectată.

    ESTE MAI DIFICIL PENTRU PERSOANELE CU POZIŢII BUNE ÎN COMPANII SĂ DEVINĂ ANTREPRENORI?

    Pentru persoanele cu funcţii importante este mult mai dificil. Mai mulţi manageri de top care au devenit antreprenori mi-au mărturisit ce greu le-a fost să îşi schimbe stilul de lucru. Coordonaseră echipe mari şi avuseseră consultanţi care se ocupaseră de detalii. Avuseseră bugete şi furnizori, iar ei aveau, în multe situaţii, statut de clienţi importanţi. Şi, dintr-o dată, au devenit ei furnizori, în căutare de clienţi, şi au fost nevoiţi, un timp, să facă de toate: de la analize de piaţă la aprovizionarea biroului, de la vânzări până la mersul la spălătorie cu maşina. Nu mai aveau mulţi subalterni, ci unul, doi sau poate niciunul. Unii dintre ei au depăşit această etapă repede, cu bine, dar alţii n-au rezistat şi s-au întors în corporaţii.

    ESTE ANTREPRENORIATUL UN DOMENIU MASCULINIZAT ÎN ROMÂNIA?

    Nu cred că în România situaţia antreprenoarelor e mai grea decât în alte ţări. Dimpotrivă. Am întâlnit însă persoane care preferă să fie parteneri sau clienţi ai firmelor conduse de bărbaţi. Mi s-a întâmplat să aud, lucrând cu unele cupluri de antreprenori: “Ca să pot decide, trebuie să-mi întreb soţul„, fără să se întâmple şi reciproca. De ce? Fie din lipsă de încredere în sine, fie de teamă să nu-şi supere partenerii, cărora le plăcea să aibă ultimul cuvânt. Aş fi însă nedreaptă dacă nu aş spune că am întâlnit întreprinzătoare de succes, respectate de femei şi de bărbaţi deopotrivă, cu încredere în propriile forţe şi conştiente că norocul apare atunci când oportunitatea întâlneşte pregătirea. Ele nu consideră că businessul intră în conflict cu viaţa personală, iar mediul nu li se pare dezastruos, ci provocator, chiar aducător de oportunităţi. Au ceva în comun: pasiunea pentru tot ceea ce fac, fie în business, fie acasă.

    SUNT PIEDICILE ÎN CALEA ANTREPRENORIATULUI DIFERITE PENTRU FEMEI, RESPECTIV BĂRBAŢI?

    Diferenţele între dificultăţile pe care le resimt femeile şi bărbaţii în lansarea unei afaceri nu sunt fundamentale. Atât unii, cât şi alţii vorbesc în principal despre lipsa de surse de finanţare, birocraţie şi legislaţia schimbătoare. Dintre discuţiile pe care le-am avut cu persoane care doreau să pornească pe cont propriu şi în urma cercetărilor la care am luat parte, a reieşit că femeile tind să aibă mai puţină încredere în ele însele, sunt mai precaute decât bărbaţii şi sunt mai influenţabile atunci când familia şi cunoscuţii le sfătuiesc să nu-şi înfiinţeze propria afacere.

    CARE SUNT CAUZELE EŞECULUI ÎN ANTREPRENORIAT?

    Eşecul este cauzat în principal de greşelile antreprenorilor. Mulţi îşi aleg domeniul de activitate pentru că le place lor. Este foarte important să fii pasionat de ceea ce vei face, dar la fel de important este să te asiguri că vei avea clienţi. Înainte să porneşti la drum, este obligatoriu să cunoşti în cel mai mic detaliu răspunsul la întrebarea: “Ce voi face şi ce nu voi face eu ca să vină clienţii la mine şi nu la concurenţii mei?”. Goana după profit în detrimentul numerarului ucide afacerea în cele mai multe situaţii. Acelaşi efect apare şi atunci când antreprenorii nu îşi dezvoltă rapid o echipă managerială loială şi profesionistă, ca urmare nu au pe cine să se bazeze atunci când cererile clienţilor şi volumul de muncă le depăşesc puterile proprii. Lipsa de atenţie la detalii în execuţie, care conduce la dezamăgirea clienţilor, este o altă cauză a eşecului. Mă mai opresc asupra unei singure greşeli, care trebuie evitată. Mi s-a întâmplat să asist la situaţii când, în momente cheie, antreprenorii au pus interesele personale înaintea celor ale afacerilor lor. Fie că, deşi nu aveau o echipă managerială matură, au plecat o perioadă mai lungă din firmă, fie că, vrând maşină, casă sau alte bunuri pentru familie, au luat bani din companiile încă mici şi fragile, în momente când finanţarea era esenţială. Perfect legal, dar cu consecinţe tragice.

  • De unde provine carnea de pui din restaurantele KFC din România

    Reprezentanţii US Food Network, societatea care operează franciza KFC în România, cu 51 de restaurante pe piaţa locală, precizează că două treimi din carnea de pui comercializată provine de la furnizori locali. Printre cei mai importanţi furnizorii locali se regăsesc companiile Transavia şi Avicola Buzău.

    Anul 2013 a fost cel mai profitabil an pentru Transavia, cu cea mai mare cifră de afaceri, 135 de milioane de euro, şi un profit brut de 12,5 milioane de euro. Ioan Popa a clădit în judeţul Alba în doar 22 de ani de la zero Transavia, compania care conduce clasamentul producatorilor de carne de pasare. Ioan Popa a obţinut primul milion de euro profit în doar câţiva ani, a investit peste 100 de milioane de euro, iar afacerea sa valoreaza astazi de doua ori mai mult.

    Avicola Buzău, listată la Bursa de Valori Bucureşti, a încheiat anul 2012 cu un profit net în valoare de 1,68 milioane de lei, în scădere uşoară faţă de câştigul obţinut în 2011, de 1,82 milioane de lei. Cifra de afaceri a fost de 116,2 milioane de lei (26 milioane de euro), în creştere de la 94 milioane de lei în anul precendent. Avicola Buzău este deţinută de firma Aaylex Prod SRL, în proportie de 66,84%.

    Ingredientele folosite în produsele din restaurantele McDonald’s, concurentul principal al KFC de pe piaţa locală, provin în mare parte din import. Doar carnea de porc, sucul de mere, o parte din legume şi chiflele din restaurantele McDonald’s de pe piaţa locală au legătură cu România. CITIŢI AICI cine sunt furnizorii Mc Donald’s din România.

    Restaurantele KFC de pe piaţa locală sunt administrate prin intermediul companiei US Food Network, care a raportat în 2012 o cifră de afaceri de 187,1 milioane lei (42,4 milioane euro), în creştere cu 16% comparativ cu anul anterior, şi un profit cu 13% mai mare, de circa 10 milioane lei (2,26 milioane euro). Asociaţii US Food Network sunt firmele Bladon Enterprises (27,33%), Tatika Investments (27,33%) şi Lunic Franchising and Consulting Ltd (22,34%), înregistrate în Cipru, şi M.B.L. Computers (23%), înregistrată în Bucureşti.

  • Planurile Citibank în 2014, la un an de la renunţarea la portofoliul de retail

    300 DE MILIOANE DE EURO. Acesta este pragul peste care o companie este considerată mare de Citibank, a cărei activitate se împarte pe trei nişe, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi „bucăţica de care mă ocup eu, practic ceea ce înseamnă relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali„, spune Dragoş Popa, director executiv, departamentul clienţi companii multinaţionale Citibank România.

    DRAGOŞ POPA ARE 42 DE ANI ŞI 18 ANI DIN CARIERĂ I-A PETRECUT ÎN BANKING, DINTRE CARE NOUĂ LA CITIBANK. „Am plecat şi m-am întors, de trei ani„, spune el, vorbind degajat şi cu pasiune despre activitatea departamentului pe care îl coordonează. Pentru a-şi ilustra spusele, rulează chiar filmuleţe care arată activitatea unui trezorier într-o companie clientă, care poate verifica informaţiile sau poate derula operaţiuni de pe tabletă, la micul dejun. „Există un match, o potrivire între ADN-ul nostru şi cel al multinaţionalelor, pentru că operăm în acelaşi mod.

    Avem sistemele, comunicarea, modul de abordare la nivel de creditare. Ştim prin intermediul sistemului parent, regional şi local account manager, care sunt nevoile lor foarte repede şi acţionăm ca furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru ei„, spune Dragoş Popa. Divizia pe care o coordonează se adresează multinaţionalelor clienţi globali ai Citibank şi, adaugă el, „în nişa pe care ne aflăm noi concurenţa, este destul de rarefiată„. Argumentele urmează.

    Chiar dacă este de origine americană, Citibank este, după cum spune reprezentantul său, „prin vocaţie o bancă internaţională„, fiind prezentă în peste 160 de ţări; mai mult, instituţia financiară vizează în principal companiile multinaţionale care au o prezenţă la fel de extinsă sau poate chiar ceva mai puţin. Spre deosebire de alte băncii americane Citi a marşat pe abordarea globală, pe extinderea reţelei în cât mai multe ţări, aceasta fiind, conform lui Popa, unul din principalele puncte forte.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2012 o cotă de piaţă de 1,7%, cu active bilanţiere de 6,2 miliarde de lei. În urmă cu un an, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail a Citibank România, care includea active de circa 90 de milioane de euro şi pasive de peste 175 de milioane de euro, după ce americanii au hotărât să iasă din zona operaţiunilor cu persoane fizice. Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Departamentul pe care îl coordonează Dragoş Popa asigură puntea de contact între subsidiarele companiilor multinaţionale şi nevoile bancare ale acestora în România. „Lucrăm cu companii din întreaga lume şi avantajul nostru este că avem o reţea care nu e localizată într-o zonă anume, fie ea Europa sau Asia„, arată Popa. Banca şi-a început activitatea în România în 1996, pentru că pe piaţa autohtonă apăruseră deja multinaţionale cu care Citibank lucra deja pe alte pieţe.

  • Românul de 32 de ani care este şef peste 700 de angajaţi din şase ţări

    “Mă simt foarte legat de România; vin cel puţin o dată pe lună şi stau câteva zile. În general mă duc unde avem proiecte în derulare, nu sunt genul de manager care să deschid agenda şi să spun «punctul 1, punctul 2» şi să dau cu biciul”, spune Victor Ioane, managing director la CEE Salesianer Miettex. De aproape doi ani el coordonează activitatea companiei pentru ţările din afara Austriei, firma fiind specializată în servicii de spălare profesionale. Concret, în ţările unde are operaţiuni, firma are spălătorii de dimensiunile unei fabrici. „M-am mutat la Viena pentru că e greu de coordonat afacerea de la Bucureşti, unul dintre motive fiind distanţa. Nu poţi să zbori direct la Zagreb, de pildă, în vreme ce de la Viena plec cel mai adesea cu maşina„, spune Ioane. Legat însă de firmă se simte, devreme ce a fost primul angajat din România şi a văzut-o crescând de la an la an.

    Povesteşte că după ce a terminat liceul Sfântul Sava a urmat Facultatea de Inginerie în limbi străine, din cadrul Politehnicii, „o îmbinare de inginerie cu economie şi ceva drept„. A început să lucreze încă din vremea vacanţelor de vară, iar în timpul facultăţii a avut „nişte joburi mai serioase, pentru că îmi plăcea să fiu independent, să mă pot organiza singur„. În anul II a obţinut o bursă la o facultate din Germania şi spune că a învăţat acolo „în 4-5 luni cât în mai mulţi ani aici, pentru că erau ritmul de lucru mult mai asiduu şi posibilităţile de distracţie reduse„. Slujbele pe care le-a avut apoi au fost cu precădere în multinaţionale, pe care Ioane le consideră „o şcoală bună, înveţi să te încadrezi într-o echipă, să delegi, să urmezi un proiect, în esenţă mecanismele de funcţionare a unei companii; dar la un moment dat mi-am dorit mai mult – mai multă putere de decizie, mai multă independenţă”.

    În 2005 firma germană Salesianer Miettex tatona terenul pentru a-şi începe activitatea pe piaţa din România, iar Victor Ioane a fost primul angajat, primind recomandarea unui profesor de la facultate. „Erau clienţi din alte ţări interesaţi de Bucureşti, mai cu seamă în perioada de dinainte de criză, când toată lumea se gândea la posibilităţi de expansiune.„ A fost singurul angajat pentru o perioadă de peste jumătate de an, iar încăperea în care avea biroul era şi depozit. „Vindeam servicii, facturam, livram şi aveam un partener pentru serviciile de spălare; la început nu aveam fabrica. Practic trebuia să controlez toate procesele şi era greu pentru că lucram cu parteneri, nu cu subordonaţi.„ După acest start, volumul de servicii contractate a crescut, de pildă prin deschiderea hotelului Novotel din Bucureşti, şi la sfârşitul lui 2006 proprietarii afacerii, la recomandarea lui Ioane, care era directorul de filială, au luat decizia de a investi 11 milioane de euro pentru a construi cea mai mare spălătorie comercială din România.

    „Lumea de obicei asociază o spălătorie cu imagini de spaţii joase, cu mult abur, de mici dimensiuni, dar spălătoria Salesianer are dimensiunile unui hipermarket.„ Numai terenul are o suprafaţă de peste 2 hectare. Salesianer are activităţi în şase ţări în afara Austriei, unde firma are o istorie de 97 de ani, iar Victor Ioane a fost unul dintre cei şase directori de filiale înainte de a fi numit la conducerea operaţiunilor din afara ţării-mamă. Alte 6 milioane de euro au fost investite în România pentru susţinerea operaţiunilor, de pildă flota de maşini. Acum, în filiala locală a firmei austriece lucrează peste 100 de oameni, dintre care 15 în vânzări. Rotaţia de personal se plasează la 3%, iar Victor Ioane spune că acest procent include şi plecările prin pensionare.

    După deschiderea spălătoriei, în 2007, cifra de afaceri a crescut rapid, iar apoi „ne-am dezvoltat de la an la an; dacă ne uităm pe grafic pare că în România nu a fost criză; e clar că dacă n-ar fi fost criza am fi crescut şi mai mult„. În 2013 faţă de 2012 veniturile au crescut cu 15% şi au depăşit 4,5 milioane de euro, iar firma a trecut de trei ani pe profit operaţional. Practic portofoliul de clienţi a marcat plusuri de la an la an şi include acum hoteluri ca Radisson; în România firma are peste 500 de clienţi, 70% dintre ei fiind din Bucureşti. Cele mai mari volume de textile pentru care firma are contractate serviciile de spălare sunt din partea hotelurilor, o altă direcţie de afaceri a firmei fiind închirierea uniformelor de lucru pentru clienţi cum sunt retailerii, industria auto sau farma. 

  • Minciuna în CV devine regulă în România: nouă din zece candidaţi vor să păcălească angajatorul

    CELEBRUL CAZ AL LUI SCOTT THOMPSON, EXECUTIVUL CARE ÎN 2012 OCUPA FUNCŢIA DE CEO AL GIGANTULUI YAHOO!, ILUSTREAZĂ PROBABIL CEL MAI MARE PREŢ AL UNEI MINCIUNI REDACTATE ÎN CV: pierderea, după doar câteva luni, a celei mai înalte poziţii dintr-o companie cu peste 12.000 de angajaţi. Aparent banală, greşeala lui Thompson a fost aceea că a trecut, în CV-ul publicat pe site-ul companiei, faptul că a absolvit facultatea de contabilitate şi calculatoare, când, în realitate, el era doar absolvent de contabilitate.

    În România încă nu s-a întâlnit (sau nu a fost făcut public) un caz de o asemenea amploare, însă statisticile existente arată că 9 din 10 candidaţi mint în CV-uri, în general discrepanţele fiind minore. Mai bine de jumătate din cele câteva sute de CV-uri verificate de firma de servicii de tip background screening Mindit au probleme în ceea ce priveşte perioada de angajare, pentru că românii tind să „lege” joburile între ele, de frică să rateze chemarea la interviu pentru că au stat „pe tuşă„ în anumite perioade ale carierei.

    ONESTITATEA AR TREBUI ÎNŢELEASĂ CA O REPREZENTARE FIDELĂ A REALITĂŢII, FĂRĂ A EXAGERA PRIN INTERPRETAREA PREA TEHNICĂ A TERMENULUI. Să fii onest nu te împiedică să fii atractiv pentru un angajator, să te «vinzi» bine, dar te motivează să îţi găseşti inspiraţia în lucruri reale din trecutul tău, în locul unora inventate. De fapt, un CV «se scrie» în ani de zile, iar redactarea lui este un exerciţiu de autocunoaştere„, a explicat Irina Arsene, fondator al firmei de servicii de background screening Mindit.

    În plus, strategia fostului CEO al Yahoo! nici n-ar funcţiona la noi, câtă vreme specialiştii din domeniul recrutării sunt familiarizaţi cu titulaturile facultăţilor acreditate (mai ales ale celor de stat), aşa că omiterea sau adăugarea unor cuvinte nu îi păcăleşte pe recruiteri.

    „Un exemplu îl reprezintă situaţia candidaţilor de la Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, în cadrul căreia studenţii învaţă câteva aplicaţii folosite în contabilitate. În practică însă, mulţi îşi trec în CV-uri doar «Facultatea de Contabilitate şi Informatică». Nu este sănătoasă această abordare, pentru că oamenii din recrutare sunt familiarizaţi cu denumirile acestor specializări şi de multe ori cunosc şi curricula acelor facultăţi, deci nu pot fi păcăliţi„, a spus Mirela Marinescu, recruitment manager în cadrul firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară APT.

  • Wizz Air face angajări pentru viitoarea bază de la Craiova

    Wizz Air recrutează pentru această bază însoţitori de bord, având în vedere că va trimite la Craiova o aeronavă nouă, respectiv un Airbus A320. Conform site-ului Wizz Air, candidaţii trebuie să aibă cel puţin 19 ani şi o serie de calităţi fizice (cel puţin 1,65 m fetele, respectiv 1,70 m băieţii), dar şi de educaţie, în sensul unei foarte bune cunoaşteri a limbii engleze, scris şi vorbit etc.

    Salariul unui însoţitor de bord de pe cursele Wizz Air porneşte de la 600 de euro lunar, potrivit unor surse din piaţă, în timp ce un şef de cabină poate câştiga o mie de euro.

    Selecţia va avea loc la “Airport Angelo Hotel Bucureşti” din Otopeni pe 20 februarie. Candidaţii trebuie să aibă asupra lor un CV în engleză actualizat.

    În prezent, compania lucreaza cu un personal angajat din diferite tari ale Europei, cum ar fi Ungaria, Polonia, Marea Britanie, Germania, Norvegia si Franta. Compania Wizz Air are 1500 de angajati, dintre care câteva sute provin din România, una dintre principalele piete ale companiei.

    Wizz Air este singura companie din România care taxează bagajele de mână. Doar bagajele de mână mici pot fi transportate gratis, în anumite condiţii. Iată când poate fi transportat un bagaj de mână gratis.  

    Dacă dimensiunile bagajului de mână sunt mai mari de 42x32x25cm, atunci bagajul de mână costă. Află care sunt tarifele unui bagaj de mână la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de mână la Wizz Air.  

    Bagajele de cală pot fi transportate în aeronavele Wizz Air contra cost. Află care sunt tarifele unui bagaj de cală la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de cală la Wizz Air.

  • Un nou oraş din România va avea centură ocolitoare. Şoferii aşteaptă acest drum de 25 de ani

    Centura Târgu Jiu va fi construită de către compania Collini Lavori SpA (Italia), care a primit un contract în valoare de 35 de milioane euro de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Termen de finalizare a proiectului este de doi ani. 

    Proiectul presupune realizarea unei variante de ocolire atât prin estul oraşului, cât şi prin vestul acestuia, relatează tîrgujiu-gorj.ro. Varianta Est va asigura legăturile pe partea de est între Filiaşi, Râmnicu Vâlcea şi Petroşani şi are o lungime de 14,9 km.

    Varianta Vest asigură legăturile pe partea de vest între Filiaşi, Drobeta Turnu Severin şi Băile Herculane şi are o lungime de 5 km. Scopul construcţiei este de a facilita traficul din interiorul oraşului Târgu Jiu şi a drumurilor de legătură între localităţile din judeţ.

  • Supracalificarea tinerilor români: sunt absolvenţi de facultate, dar lucrează ca barmani, ospătari, promoteri sau în call center

    Raportul „Riscuri globale în 2014„, elaborat anual de Forumul Economic Mondial, arată că principalele lucruri de care se teme omenirea în acest an sunt crizele fiscale în economiile-cheie, crize ale surselor de apă, şomajul şi undereploymentul (angajaţii care lucrează într-o funcţie pentru care sunt supracalificaţi).

    În 2011, 13% din populaţia ocupată din România era supracalificată pentru jobul pe care îl avea, în timp ce în Luxemburg, Slovenia sau Portugalia ponderea varia între 4% şi 12%. România stătea însă mai bine la acest capitol decât Marea Britanie, Spania sau Cipru, unde ponderea angajaţilor supracalificaţi varia între 24% şi 36%.

    Anual, peste 130.000 de tineri ies de pe băncile facultăţilor, dar o mare parte dintre aceştia devin operatori de call center sau ospătari, sar dintr-un internship în altul în speranţa că se vor angaja undeva, iar în cel mai rău caz ajung casieri la hipermarket. Criza a creat un nou profil al candidatului tânăr dornic să se angajeze: are studii superioare, este dispus să lucreze pe un post subcalificat şi pe un salariu apropiat de cel minim pe economie.

    „Cu toate că am o diplomă de licenţă în jurnalism, am acceptat acest job pentru că m-a încântat ideea de a vorbi în limba franceză cu vorbitori nativi. Recunosc că şi salariul a fost atractiv. Ştiam că un loc de muncă în media româneşti abia mi-ar fi permis să-mi plătesc chiria„, spune Mădalina Ion, o tânără de 22 de ani din Buzău, absolventă a Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii din Bucureşti şi, în prezent, masterandă în comunicare şi relaţii publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

    Mădălina Ion este unul dintre cei peste 30.000 de angajaţi care lucrează în industria de call center din România şi care, pentru salarii de 500 de euro în cazul celor care ştiu limba franceză sau engleză şi venituri chiar şi de circa 1.000 de euro net pentru limbi exotice cum sunt olandeza sau norvegiana, acceptă să stea într-un scaun şi să răspundă de dimineaţa până seara la solicitări ale clienţilor din întreaga lume.

    Pentru piaţa locală deja nu mai este un secret – call center-ul a devenit primul loc de muncă al studentului sau absolventului român care vrea să devină independent din punct de vedere financiar, să capete experienţa în câmpul muncii pe care i-o cer angajatorii din domeniul în care ar vrea să se specializeze sau refugiul fie al „repatriaţilor„, fie al celor care nu îşi găsesc job ca translatori sau profesori de limbi străine. În cadrul Computer Generated Solutions (CGS), cel mai mare call center din România, 75% din cei aproape 3.000 de angajaţi au sub 25 de ani, iar circa 95% dintre ei sunt absolvenţi de studii superioare sau studenţi.

    Problema supracalificării sau a fenomenului de „underemployment„ a devenit globală în contextul crizei, când majoritatea sectoarelor de activitate au fost nevoite să facă restructurări, candidaţii ideali fiind, de cele mai multe ori, cei abia intraţi în companie, respectiv studenţii sau absolvenţii. Prin urmare, puţinele oferte de angajare care nu necesitau alte calificări sau specializări au rămas cele din comerţ (posturi de casier, spre exemplu), din turism (ospătari sau barmani, pentru care salariul este de circa 1.500 de lei net pe lună, dar câştigurile pot fi majorate şi cu 50% numai din bacşiş) sau servicii. Pentru mulţi tineri însă, şansa de a avea un loc de muncă a însemnat şi semnarea unui contract cu un angajator străin (de cele mai multe ori pentru posturi pe care cetăţenii ţărilor în care au plecat nu le-au vrut, dar mai bine plătite ca un job ce necesită studii superioare în România).

    Statisticile arată că tinerii cu vârste de până în 24 de ani au cea mai mică pondere (2,9%) în numărul total de angajaţi de la nivelul economiei locale, pe când angajaţii cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani reprezintă cea mai mare parte (13,7%) a populaţiei ocupate, potrivit datelor aferente anului 2012 de la Institutul Naţional de Statistică (INS).