BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Un islandez la Odorhei

    Trei saptamani sunt in Romania, una in Islanda. Sunt navetist, dar nu iau masina pana la serviciu, ci avionul“, spune Birgir Jonsson. Islandezul este presedintele si directorul executiv al Infopress Group, cel mai mare grup de tipografii din sud-estul Europei, format in prezent din Infopress Romania si Delta Plus Bulgaria si la care se va adauga in curand o a treia tipografie, din Ungaria. S-a mutat in Romania pentru a pune in aplicare planul pe care l-a conceput pentru dezvoltarea in regiune a grupului sau, ce va incheia anul cu afaceri de 80 de milioane de euro, din care cea mai mare parte de pe urma activitatii din Romania. Tocmai din acest motiv, fondul de investitii Kvos International, ce detine tipografii ca Infopress, Oddi, OPM si Gutenberg, a stabilit centrul de administrare a afacerilor europene la Bucuresti.

    Deocamdata, programul sau e dominat de intalniri cu oameni de afaceri, sedinte, planuri de dezvoltare, rapoarte pe care le are de intocmit pentru Islanda. La biroul din Otopeni ajunge deci destul de rar, cam de 10 ori in aceste doua luni de cand a venit in Romania, pentru ca este mai mereu pe drumuri, fie spre Odorheiul Secuiesc, unde este situata tipografia, fie spre Islanda. Jonsson este in continuare managing director in cadrul Kvos International, iar prezenta lui la Helsinki este necesara mai ales pentru a citi si aproba rapoartele privind dezvoltarea Infopress Group, venite de la directorul executiv din Romania. „Poate parea ciudat, dar sunt propriul meu sef. Potrivit ierarhiei din companie, directorul executiv din Romania trebuie sa raspunda in fata managing directorului din Islanda, iar eu sunt cel desemnat in ambele functii“, explica Birgir Jonsson.

    Decizia de a se muta in Romania cel putin pentru urmatorii cinci ani, pentru a conduce activitatile din Romania, Bulgaria si Ungaria ale grupului, i se pare fireasca. Jonsson este obisnuit cu afacerile in alte tari – sase ani a locuit la Londra, trei ani la Hong Kong. Acum, primul pas important pe care il are de facut in noua functie este extinderea afacerilor grupului in Romania, principalul obiectiv fiind dublarea capacitatii de productie in urmatorii doi ani, astfel incat Infopress Group sa faca fata cererii tot mai mari de tiparituri. La varianta luata in calcul inca de la inceputul acestui an – achizitionarea unui principal competitor din piata – se pare ca nu s-a renuntat in principiu, dat fiind ca in ultimele doua luni, de cand a venit la Bucuresti, Jonsson a purtat discutii cu majoritatea proprietarilor de tipografii mari din tara: „In acest moment nu as cumpara nimic pe piata din Romania. Dar nu exclud pe viitor posibilitatea unei achizitii, pentru ca nu se stie niciodata cum se pot schimba coordonatele pietei“.

    Cel mai important competitor al Infopress pe piata din Romania, tipografia Megapress, cu afaceri estimate la 27 de milioane de euro anul acesta, si-a anuntat intentiile de vanzare inca din 2003, cand o serie de investitori s-au aratat interesati de companie, iar de atunci oferta a ramas deschisa. Ceilalti competitori sunt FedPrint, Coprint, Real sau Monitorul Oficial. „Dupa calculul meu insa este mai ieftin sa pleci de la zero decat sa cumperi si sa investesti unde mai este nevoie“, spune Jonsson. Despre ce sume ar fi vorba? Sumele angajate in total de principalele companii din industrie anul acesta sunt echivalente cu cele 25 de milioane de euro prevazute de Infopress pentru aceeasi perioada. Cea mai mare investitie in randul competitorilor a fost facuta de Megapress – 14 milioane de euro, „suma necesara pentru cresterea capacitatii de productie si a productivitatii muncii, corelata cu reducerea numarului de personal necalificat, caracterizat la nivel de piata de o mare fluctuatie“, dupa cum explica Sorin Penes, proprietarul si seful companiei. Insa anumite tipografii, cum ar fi Coprint, nu au investit deloc, „pe fondul investitiilor anterioare care au sustinut fara probleme afacerile estimate la 16 milioane de euro pentru anul acesta“, potrivit lui Radu Nita, directorul companiei.

    Pentru Infopress Group, Ucraina sau Croatia ar putea fi urmatoarele destinatii de dezvoltare si poate chiar Letonia si Estonia. Pana atunci insa, compania a inceput cautarile pentru un teren in nordul Bucurestiului, unde sa construiasca o a doua fabrica, prin care nu numai sa atinga o capacitate de productie mai mare, dar si sa scada costurile cu transportul tipariturilor de la Odorheiul Secuiesc pana in Capitala sau in orasele din sudul tarii. Planurile sunt cu atat mai avansate cu cat au fost purtate deja si discutii cu dezvoltatorii, astfel incat constructia fabricii sa inceapa chiar de anul acesta. In functie de pretul terenului, investitia in acest proiect va fi intre 25 si 30 de milioane de euro, in conditiile in care fabrica va fi mai mica decat cea de la Odorhei, care se intinde pe 2,5 hectare. Productia in sine va incepe cel mai probabil in a doua jumatate a anului viitor, afirma Jonsson.

    Tipografia din Odorhei a fost infiintata in 1990 de omul de afaceri Albert Andras, iar in actionariatul ei a intrat ulterior fondul de investitii Baring Central European Fund, care a ajuns sa detina aproape 80%. In 2005, Kvos a cumparat integral pachetul de actiuni al tipografiei, pentru o suma estimata de surse din piata la 25 de milioane de euro, iar Albert Andras a ramas director general al Infopress Romania pana acum doua luni, cand Jonsson a venit definitiv in Romania, iar el a decis sa paraseasca firma. „Decizia i-a apartinut in totalitate. Ma gandesc ca a fost influentat si de faptul ca am impus directorilor un contract pe un termen de minim cinci ani, perioada poate prea mare din punctul de vedere al lui Andras. Personal, regret decizia acestuia“, comenteaza islandezul.

    In ceea ce priveste Bulgaria si Ungaria, planul lui Jonsson este intr-o faza ceva mai avansata. In ianuarie a fost finalizata tranzactia prin care grupul a achizitionat 51% din Delta Plus, cea mai mare tipografie din Bulgaria. Compania, care va trece printr-un proces de rebranding in urma caruia se va numi Infopress Group Bulgaria, estimeaza pentru anul acesta o cifra de afaceri de 15 milioane de euro. In Ungaria, Infopress va cumpara in urmatoarele luni o companie care avea in plan sa deschida prin investitie de la zero o tipografie, ceea ce inseamna in total aproximativ 25-30 de milioane de euro. Dar spre deosebire de Romania si Bulgaria, unde Infopress Group se situeaza pe locul intai in topul tipografiilor, intrarea in Ungaria va pozitiona compania pe locul al treilea sau chiar al patrulea in piata, data fiind competitia mare. „Piata din Romania este de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta, iar competitia este cat de cat definita. In Ungaria vorbim de o piata a tipografiilor aproape dubla, unde implicit si competitia este mai puternica“, spune Jonsson. In ce priveste Infopress Romania, firma asteapta pentru acest an venituri de 65 de milioane de euro, fata de 50,2 milioane in 2006.

    Cum se impaca pentru islandez doua functii extrem de importante in companii aflate la mii de kilometri distanta? Pentru Jonsson, secretul managementului la distanta tine de calitatea echipei de conducere. „Daca gasesti oamenii potriviti, compania merge inainte fara sa simta lipsa sefului“, crede el. „In Islanda, spre exemplu, nu mai sunt chiar atat de implicat, cu toate ca functia de managing director presupune destul de multe responsabilitati. Ma concentrez acum mai mult pe Europa Centrala si de Est, care inseamna cam 70% din afacerile grupului Kvos.“

  • Departament, divizie, firma

    CONTEXTUL: Intrat in afaceri dupa Revolutie, omul de afaceri Octavian Radu isi dezvoltase afacerile mai ales in sectoarele de papetarie si mobilier de birou, sectoare in care distributia era realizata prin intermediul unui departament de transport integrat in cadrul aceluiasi grup.

    DECIZIA: Antreprenorul a decis la finalul anului 2002 sa transforme departamentul de transport intr-o afacere separata – TCE Logistica, bazandu-se pe reteaua de distributie la nivel national deja stabilita pentru a satisface cerintele grupului si pe parcul de masini existent, toate aflate in proprietatea sa.

    EFECTELE: Noua companie, integrata in RTC Holding, a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, estimarea pentru acest an fiind de 11,5 milioane de euro. De la un singur client – grupul din care se desprinsese – compania a ajuns la un portofoliu de peste 600 de clienti si si-a marit flota de masini de peste cinci ori.

    Grupul RTC ajunsese din 2002 cel mai important jucator pe piata de papetarie din Romania, avand afaceri si in distributia de software sau productia si distributia de mobilier pentru birou. Inca din momentul intrarii in afaceri, Octavian Radu, proprietarul RTC Holding, isi transportase produsele cu propriile masini. Parcul auto al grupului a crescut astfel direct proportional cu afacerile RTC, ajungand la finalul anului 2002 la un total de 58 de masini.

    Omul de afaceri a decis in acel moment sa transforme departamentul de transport intr-o companie independenta de curierat – TCE Logistica, care sa faca parte din acelasi grup. „Decizia a fost logica. Departamentul avea deja 50 de puncte de lucru, iar reteaua de distributie acoperea toata tara“, explica Sorin Sofian, actualul director al companiei. Conform lui Sofian, se ajunsese deja la o dezvoltare suficienta a departamentului incat sa se analizeze posibilitatea de a avea si clienti, nu doar de a satisface necesitatile de transport ale grupului: „Daca vrei sa faci eficinta activitatea de transport si ai si volume mari, iti faci propria companie de transport“.

    Compania si-a inceput oficial activitatea in primele luni ale anului 2003, primul client al companiei fiind grupul din care facea parte. Cifra de afaceri inregistrata in primul an a fost de 1,9 milioane de euro, bazandu-se aproape in totalitate pe activitatile prestate pentru compania-mama. Un portofoliu de clienti a inceput sa prinda contur de la finalul anului 2003; Sorin Sofian spune ca nu a fost foarte greu sa atraga clienti, deoarece piata de curierat era destul de slab dezvoltata incat sa permita aparitia unor noi companii de profil. Primul client al companiei, care se mai afla si astazi in portofoliul TCE Logistica, a fost distribuitorul de produse IT&C Tornado Systems.

    Sorin Sofian spune ca dezvoltarea companiei de la momentul infiintarii poate fi cel mai bine exemplificata prin ponderea grupului RTC in afacerile TCE, pondere care a scazut de la 100% in primele luni de existenta ale companiei la 30% in acest moment. „Avem apoi majorarea parcului auto si inmultirea punctelor de lucru. Am pornit la drum cu 58 de masini, iar acum avem 250, plus 50 de tiruri inchiriate, iar punctele de lucru au ajuns la 210, de la 50 la momentul infiintarii“, spune Sofian.

    Compania a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, intr-o piata a curieratului cu o valoare estimata la 200 de milioane de euro pentru acest an. Cele mai mari companii autohtone, Fan Courier, Cargus si Curiero, precum si cele patru multinationale prezente in Romania – TNT, DHL, FedEx (prezent printr-un parteneriat cu Fan Courier) si UPS, care opereaza prin agentul autorizat Trans Courier Service – estimeaza cresteri semnificative ale cifrelor de afaceri in acest an. In aceeasi situatie se gaseste si divizia de curierat a RTC Holding, care estimeaza ca va incheia anul cu o cifra de afaceri de 11,5 milioane de euro. Directorul TCE Logistica isi bazeaza estimarea pe faptul ca doar 10% din companiile autohtone si-au externalizat activitatile de depozitare si distributie. „Outsourcingul logisticii va creste eficienta firmelor din Romania – logistica trebuie lasata pe mana specialistilor“, sustine Sofian. Compania membra a RTC Holding a incheiat insa anul precedent cu o pierdere de aproximativ 779.000 de euro, cauzata, potrivit oficialilor TCE, de introducerea unui soft inadecvat in 2005, de lipsa de productivitate si administrare defectuoasa, precum si de investitiile derulate in 2006, care vor avea un impact negativ si asupra bilantului financiar din acest an.

    TCE Logistica urmeaza sa fie vanduta, Octavian Radu incluzand-o pe lista de afaceri din al caror actionariat doreste sa se retraga. Omul de afaceri a iesit deja din patru afaceri in acest an, prin vanzarea companiei de plati electronice Pay Store pentru 15,5 milioane de euro, a distribuitorului de apa in sistem de watercooler Aqua Regis pentru peste un milion de euro si prin inchiderea Depozitului de Vinuri si a Depozitului de Legume si Fructe. Pana la momentul tranzactiei, TCE Logistica ar urma sa se extinda, ca si competitorii sai autohtoni, pe pietele din regiune, prima tara urmand sa fie Bulgaria, unde TCE va urma divizia grupului specializata in distributia de produse de birotica, papetarie si articole de birou, Be Proffice.

  • GHID DE PENSII: Cine nu e gata

    Greu de crezut, privind la rezultatele obtinute de administratori dupa doar prima luna de vanzare a pensiilor private obligatorii, ca dupa patru luni vor mai fi multi dintre cei ce ar trebui sa intre in sistemul privat de pensii care sa nu-si fi exprimat deja optiunea. Pe 15 octombrie, dupa a doua data de raportare, aproape 1,2 milioane de angajati – circa o treime din intreaga piata estimata de administratori – semnasera deja contractul cu o companie de pensii. Calculele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), ceva mai optimiste decat ale companiilor, estimeaza numarul total de clienti potentiali la aproximativ 4,5 milioane. Regulile „jocului“ spun ca toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani trebuie sa incheie un contract de pensie privata, in timp ce pentru cei de maxim 45 de ani intrarea in sistem este optionala. Pentru cei care au insa obligatia, dar nu isi exprima pana pe 17 ianuarie alegerea pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati de CSSPP, legea prevede o redistribuire automata, prin asa-numita „loterie“.

    Repartizarea aleatorie este definita in Norma nr. 31/2007, o reglementare adoptata recent de CSSPP pentru modificarea Normei nr. 18/2007 privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat. Potrivit acestei reglementari, „loteria“ este procesul prin care persoanele eligibile in varsta de pana la 35 de ani care nu au aderat din proprie initiativa la un fond de pensii privat in termenul stabilit de legislatie (17 septembrie – 17 ianuarie 2008) sau care au semnat mai multe acte individuale de aderare sunt repartizate aleatoriu. Pana in prezent, procentul celor ce au semnat mai multe contracte, care din acest motiv au fost invalidate de catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS), este foarte mic: doar 2% din total. Cel mai probabil acest procent va ramane la cote destul de scazute, odata ce CSSPP a modificat modalitatea in care se face validarea finala a adeziunilor – conform noilor reglementari, in trei etape (noiembrie, decembrie si ianuarie) si nu doar o data, la final, cum era prevazut anterior. Chiar si asa, probabil ca indecisi vor mai ramane, asa cum va exista si un numar – oricat de mic – de contracte invalidate. In cazul celor aflati in aceasta situatie, in ianuarie CNPAS va organiza „loteria“, respectiv repartizarea aleatorie.

    Regulile dupa care se va desfasura aceasta procedura sunt descrise in detaliu in Norma 18 a CSSPP, modificata de Norma 31 – ambele putand fi consultate pe pagina de internet a CSSPP, la sectiunea „legislatie“. Potrivit lor, CNPAS va realiza o prima clasificare a persoanelor ce trebuie repartizate in functie de varsta, in doua intervale: persoane cu varsta intre 16 si 25 de ani si cele intre 26 si 35 ani. Fiecare dintre cele doua categorii de mai sus va fi apoi organizata in functie de gen (femei si barbati). In acest fel se organizeaza, practic, patru urne din care se face ulterior repartizarea aleatorie.

    Prima grupa de persoane ce urmeaza a fi repartizata catre fondurile de pensii, potrivit specificatiilor din norma CSSPP, este cea a femeilor cu varsta intre 16 si 25 de ani; a doua a barbatilor din acelasi interval de varsta, urmand in grupele trei si patru femeile, respectiv barbatii din cel de-al doilea interval de varsta (26-35 de ani). Prin aceasta procedura, cu extrageri repetate, se asigura distributia relativ egala a persoanelor cu anumite caracteristici (de varsta, de sex si, respectiv, speranta de viata) intre toti administratorii. Repartizarea se va face, pentru persoanele din fiecare categorie de mai sus, spre toti cei 18 administratori autorizati – direct proportional cu numarul persoanelor validate pentru fiecare fond de pensii in parte raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi.

    La finalizarea procesului de repartizare aleatorie, CNPAS valideaza persoanele repartizate pentru fiecare fond in parte si transmite companiilor lista de persoane ce le-a fost alocata. Compania este cea care, in maxim 15 zile de la primirea acestei instiintari, este obligata sa instiinteze contributorii.

    Indiferent de modul cum au ajuns sa intre in sistem – prin propria adeziune sau ca urmare a „loteriei“ – niciun contributor nu se poate transfera la un alt fond pana cand nu se realizeaza plata primei contributii. Ulterior, transferul intre fonduri se va putea face de patru ori pe an (respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie), potrivit unui proiect de norma al CSSPP supus in prezent dezbaterii publice (disponibil la sectiunea „dezbatere publica“ de pe site-ul Comisiei, cu data finala de transmitere a comentariilor pe 26.11.2007). Pentru cei ce aleg sa se transfere de la o companie la alta, penalizarea maxima ce poate fi perceputa este de 5% din activul personal al participantului in primii doi ani de la aderare, ulterior fiind gratuita. Procentul de penalizare poate diferi insa de la un administrator la altul si este prevazut in prospectul fondului. Pentru a se feri de un eventual val de plecari, majoritatea administratorilor au optat insa pentru a pastra nivelul maxim de 5%. Un motiv in plus – chiar daca transferul nu implica o penalizare fabuloasa, procentul fiind aplicat la o contributie destul de scazuta – pentru ca fiecare angajat ce are obligatia de a intra in sistem sa o faca dupa propria alegere si in deplina cunostinta de cauza.

    Puncte cheie

    IN DISCUTIE. Transferul intre fondurile de pensii private obligatorii se va putea face de patru ori pe an, respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie, potrivit unui proiect de norma al CSSPP. Penalizarea de transfer este stabilita prin lege la maxim 5% din activul personal net al participantului pentru primii doi ani, ulterior fiind zero.

    VALIDARE. Comisia de Pensii a modificat recent norma privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat, stabilind ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei, in mod definitiv. In forma initiala, regulile cereau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare.

    PIATA. Pe piata pensiilor private obligatorii se lupta 18 companii, care administreaza tot atatea fonduri, dupa ce CSSPP a dat unda verde si pentru Zepter Fond de Pensii. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. Estimarile companiilor sunt ceva mai pesimiste, vorbind despre o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    CONTRIBUTORI. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligatia, dar nu si-au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleatoriu si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera oricand in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani in momentul semnarii.

    VANZATORII DE PENSII. Pe lista celor ce pot incheia contracte de pensii se inscriu: agentii de marketing ai companiilor, brokerii de pensii (companii ce au ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de pensii private), bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj de pe Bursa. Fara exceptie, pentru a putea incheia contracte toti trebuie sa fie in prealabil autorizati de catre CSSPP, iar verificarea lor se poate face pe site-ul Comisiei, www.csspp.ro, la sectiunea „registru“. Agentii de marketing pot lucra doar pentru o companie, in timp ce brokerii de pensii pot lucra pentru oricat de multi administratori. Bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj pot desfasura activitatea de marketing pentru un singur administrator sau, dupa caz, pentru un singur broker de pensii private. In prezent, aproape 250.000 de agenti sunt autorizati sa vanda produse de pensie.

  • Cealalta posta

    Noul serviciu, pentru care compania Orange asigura si acum circa jumatate din comenzi, a avut nevoie de o investitie de 1,5 milioane de euro.

    Serviciile postale au adus insa cele mai mari cresteri companiei, reprezentand mai mult de jumatate din cifra de afaceri: Curiero Post inseamna azi 53% din totalul vanzarilor de 10,5 milioane de euro raportate pe primele noua luni ale anului in curs, fata de 25%, cat era in 2005. Iar segmentul de posta, pe care compania concureaza cu Posta Romana, a generat afaceri de 5,3 milioane de euro. Curiero si-a bugetat pentru acest an afaceri de 5,6 milioane de euro din servicii postale, cu 60% mai mult fata de anul trecut.

    Desi teoretic Posta Romana este protejata prin lege de concurentii privati – avand exclusivitatea trimiterilor cu greutatea sub 50 de grame pana in 2009 -, practic acestia din urma pot incalca embargoul, cu conditia sa aiba un tarif cu cel putin 150% mai mare decat al Postei.

    „Cand aceasta protectie va expira, este bine ca momentul sa te prinda acolo si pregatit. Cei care vor avea la acel moment o infrastructura operationala dezvoltata vor avea de castigat“, considera Bogdan Carcu, care si-a planificat sa acopere 80% din zonele rurale cu serviciul de posta privata. „Nu am ajuns la acest procent, dar suntem undeva la 70-75%“, precizeaza Carcu.

    Pentru planurile de extindere, firma a anuntat si ca va suplimenta echipele de livrare cu 3.500 de noi curieri postali. Portofoliul companiei, care lucreaza acum cu 1.600 de angajati (750 dintre ei sunt ai Curiero Post), cuprinde, pe langa serviciile de curierat postal, si servicii de curierat expres sau curierat rapid, cu o flota de 550 de masini si servicii de livrare in 24 de ore in 470 de localitati.

    Orientarea spre zona rurala, inceputa anul trecut, nu este deci intamplatoare, chiar daca noile teritorii vizate au clienti cu venituri sensibil mai mici.

    „Ne asteptam ca, odata cu extinderea livrarilor tip posta in mediul rural, portofoliul de clienti Curiero care solicita livrari de documente in aceasta zona sa creasca“, spune Carcu, explicand ca in momentul lansarii, Curiero Post avea doi sau trei clienti, pe cand acum numarul lor trece de 25.

    Iar momentul liberalizarii, de care vorbeste mai sus seful companiei, este din ce in ce mai aproape: noile reglementari impuse de Uniunea Europeana elimina treptat monopolurile existente pe piata serviciilor postale. Astfel, pana in 2012, serviciile postale ar trebui deschise pentru competitie, urmatorul pas fiind liberalizarea completa a pietei. In acest context, Curiero si-a propus ca in urmatorii doi ani sa devina liderul pietei de curierat intern si sa atinga o cifra de afaceri de 60 de milioane de euro.
    In prezent, compania detine 10% din piata de profil, dupa Cargus (21%) si Fan Courier (19%). Pentru anul acesta tinteste o cifra de afaceri de 16,6 milioane de euro, dubla fata de anul trecut, cand a avut 8 milioane de euro.
    Desi au avut loc discutii de vanzare a companiei, conjunctura favorabila din punct de vedere financiar i-a determinat pe reprezentantii Curiero sa le amane, in principiu, pana in 2008.

    CONTEXTUL: Specializarea este cuvantul de ordine pe piata locala de curierat, a carei valoare este asteptata sa urce in acest an la aproximativ 180 de milioane de euro. In ciuda restrictiilor tarifare impuse de lege, curierii privati au inceput sa se uite cu ceva mai mult interes la segmentul de posta.

    DECIZIA: Curiero a lansat, in 2005, primul serviciu de curierat postal privat din Romania, devenind astfel singurul concurent al Postei Romane la nivel national. Bogdan Carcu, presedintele companiei, a anuntat la inceputul anului in curs extinderea cu serviciul postal in zonele rurale.

    EFECTELE: Serviciile postale au triplat afacerile Curiero. De pe pozitia a patra, anul trecut, Curiero este acum pe locul al treilea in piata de curierat intern, dupa Cargus si Fan Courier. In primele noua luni ale anului, vanzarile companiei au trecut de la una la doua cifre – 10,5 milioane de euro, fata de 8 milioane pe tot anul 2006. Curiero Post a contribuit cu 5,3 milioane de euro.

     

  • La masa vedetelor

    Desenele a trebuit refacute din cauza ca nu indeplineau intocmai viziunea regizorului Cristi Puiu despre modul cum trebuia sa arate restaurantul, pe care toata lumea ar fi trebuit sa il identifice cu filmele regizate de Cristi Puiu sau cu Monica Barladeanu, una dintre actritele cu care a lucrat. Regizorul a fost atat cel ce s-a ocupat de pozitionarea pe piata a restaurantului, incepand de la denumire – aceeasi cu a casei sale de productie, Mandragora – si terminand cu felul cum a urmarit personal amenajarea viitorului restaurant. Cei trei parteneri au investit 600.000 de euro in casa memoriala a lui Stefan Luchian si au deschis acolo restaurantul La Mandragora la sfarsitul lunii septembrie 2006, aducand din Germania un bucatar ce lucrase inainte la un hotel de sapte stele din Dubai.

    Aducerea unui bucatar cat mai experimentat si original, programul scurt (cateva ore la pranz si seara), meniul restrans (in jur de patru-cinci feluri de mancare, doua-trei antreuri si doua-trei deserturi pregatite de bucataria restaurantului), precum si personalul numeros sunt principalele ingrediente care fac diferenta intre un restaurant cu pretentii si un restaurant normal. „In Bucuresti nu exista exact ceea ce s-ar chema la nivel international restaurante de lux – foarte pretentioase, cu doua-trei stele Michelin sau fabulos de scumpe -, insa exista aproximativ 10-15 restaurante unde se poate manca elegant – mai precis acolo unde te duci sa mananci ce a pregatit bucatarul, nu o friptura pur si simplu“, spune Anca Mitu, director al Privileg Catering.

    Exista insa cateva restaurante care au respectat aceste caracteristici, au ridicat piata prin preturi mai mari decat media si si-au castigat o parte din clientela in jurul informatiei ca restaurantul apartine unui anumit om de afaceri sau unei vedete. „Nume precum Venera Arapu, Cristi Puiu sau Adrian Matei atrag de la sine prieteni sau admiratori ai acestora, asadar o parte din afacere e asigurata din start“, spune Anca Mitu. Dar nu numai faptul ca patronii sunt recunoscuti atrage clientii, ci si faptul ca acestia s-au indreptat predominant spre un tip de restaurant-club care sa se potriveasca personalitatii lor, „un loc in care le-ar placea si lor sa mearga sau sa isi invite prietenii“, explica Anca Mitu.

    Un loc unde sa isi invite prietenii si partenerii de afaceri nu si-au facut doar actorii sau creatorii de moda, ci si bancherii. In total 23 de bancheri, dar si cativa oameni de afaceri din alte domenii pasionati de gastronomie – printre care Robert Rekkers (Banca Transilvania), Dan Pascariu (HVB Bank), Radu Ghetea (Asociatia Romana a Bancilor), Anca Ioan (Tiriac Holdings), George Michelis (Bancpost) sau Dragos Petrescu (City Grill) – au investit in ultimul an 1,5 milioane de euro pentru a deschide luna trecuta, in casa fostului prim-ministru Gheorghe Tatarascu, un restaurant care aspira la una sau chiar doua stele Michelin.

    Dragos Petrescu, general manager si actionarul principal al lantului de restaurante City Grill, precum si actionar la restaurantul Heritage (supranumit „al bancherilor“), considera ca Heritage trebuie sa se impuna ca un local unic pe piata: „Este drept ca restaurantul e abia la inceput, dar filozofia este tocmai sa nu aiba concurenta si sa nu mai existe niciunul asemanator, nici macar in statele din jur“, explica Dragos Petrescu.

    Prin ce se diferentiaza Heritage de un restaurant peste medie din Bucuresti? Dragos Petrescu spune ca in primul rand conteaza bucatarul (David Contant este „chef“ de doua stele Michelin, clasificare pe care o detin aproximativ 70 de bucatari in lume), in al doilea rand atmosfera (eticheta, tinuta obligatorie, meniul in franceza), iar in al treilea rand scopul in sine al deschiderii restaurantului. „Acest restaurant a fost deschis din dorinta actionarilor de a avea un loc deosebit unde sa isi invite partenerii de afaceri la masa“, explica Dragos Petrescu, subliniind ca un restaurant ca Heritage nu poate fi privit ca un centru de profit.

    „Cheltuielile lunare ale Heritage sunt in jur de 100.000 de euro, deoarece personalul este de inalta calificare si platit la standarde internationale, utilitatile costa mult, deoarece s-a folosit un sistem performant de climatizare, iar toate ingredientele sunt proaspete si pregatite in ziua respectiva“, mai spune Petrescu. Date fiind cheltuielile, Dragos Petrescu nu prea crede ca restaurantul va intra curand pe profit: „Este posibil ca intr-un an sau poate doi sa fie clasificat Michelin – noi speram la doua stele – si atunci profiturile sa apara, desi si costurile vor creste. Dar oricum, actionarii nu se asteapta la profit din acest restaurant, ci poate cel mult la o recuperare a investitiei facute“.

    In schimb, celelalte restaurante din Bucuresti pozitionate peste medie se asteapta la profit. Dragos Petrescu considera ca este o atitudine normala: „Restaurante precum Casa di David, Balthazar, Aquarium, Mandragora sau Mazagran sunt restaurante foarte potrivite cu clientela lor – parte mondena, parte cu venituri mari si foarte mari si cu pretentii in privinta serviciilor -, dar sunt si retete facute pentru a atrage profit“.

    Si chiar atrag: unul dintre actionarii restaurantului Balthazar, Venera Arapu (care mai este actionara si la reteaua de patiserii French Bakery, la restaurantul Red Bistro, cafeneaua Market 8 si clubul Gaia), estimeaza profitul obtinut de Balthazar la o treime din cifra de afaceri (aproximativ 700.000 de euro anul trecut). Venera Arapu, creatoare de moda, a investit impreuna cu fostul ei sot Dinu Cismarescu, precum si cu asociata sa Madalina Dorobantu in mai multe proiecte in domeniul gastronomiei. Primul a fost Balthazar, deschis in 2002 in urma unei investitii de 500.000 de euro. Au urmat investitia intr-o fabrica de produse de patiserie ale carei produse se vand in reteaua French Bakery, care va ajunge in aceasta toamna la zece unitati, precum si cea in cafeneaua Market 8 si cea in clubul Gaia (care are acum doua localuri, de iarna si de vara). Venera Arapu va mai investi in acest domeniu, pregatind impreuna cu Madalina Dorobantu trei proiecte: un lant de lux de restaurante asiatice, primul urmand a fi deschis in aceasta toamna in zona Dorobanti, un restaurant alaturi de clubul Gaia de vara (pe malul lacului Floreasca) si un restaurant pozitionat la fel ca Balthazar, cu un alt tip de bucatarie.

    Venera Arapu este de acord ca numele ei a actionat ca un magnet pentru a atrage clientela pentru restaurantele sau celelalte proiecte din domeniul gastronomiei pe care le-a deschis: „Cred ca prietenii, partenerii mei si persoanele care imbraca haine din colectiile mele sunt clientela care predomina in proiectele unde sunt actionar“.

    Si Octavian Popescu, managerul si coactionarul restaurantului La Mandragora, considera ca un astfel de restaurant aduce profit. La cheltuieli lunare de 30.000 de euro, Octavian Popescu estimeaza ca restaurantul produce lunar aproximativ 20-25% profit – asadar in jur de 6-7.000 de euro. „Nu este mare, dar atat ne permite deocamdata faptul ca incercam sa ne amortizam si investitia pe care am facut-o aici, iar in acelasi timp sa reinvestim tot in dezvoltarea localului“, explica Popescu, care a lucrat din 1990 in Germania in domeniul restaurantelor si s-a intors cu trei ani in urma pentru a deschide o afacere la Bucuresti. Din Germania l-a cunoscut si l-a adus pe Peter Paul Kopij, chef-ul in functie de care actionarii au decis ce tip de restaurant sa faca. „In Germania am invatat ca un bucatar deosebit este totul la un restaurant ca acesta si am decis ca Paul ne poate dezvolta afacerea foarte bine, astfel ca jumatate din munca pentru restaurant a fost deja gata cand am batut palma cu el“, explica Octavian Popescu. Ce face Paul Peter Kopij? Are un program asemanator cu chef-ul de la alte restaurante de acelasi profil: vine la ora 13 la serviciu, pregateste fonde (baza pentru sosuri, din care se face ulterior orice sos), alege carnea si legumele care vor fi folosite, gateste inghetata si toate deserturile. Toate acestea pana la ora 18, cand restaurantul se deschide, iar orice fel de mancare din meniu (care cuprinde aproximativ 10-12 feluri) este pregatit pe loc. Kopij este ajutat in bucatarie de sapte persoane, dintre care trei sunt bucatari. „Sunt destui pentru un restaurant deschis doar seara, cu bucataria care functioneaza doar intre 18 si 23, dar sunt prea putini pentru a avea deschis si la pranz“, explica Popescu.

  • Si acum fa cu mana

    Scena 1: O businesswoman maruntica de cam 30 de ani intra intr-o camera de hotel luminata de o fereastra supradimensionata care da intr-una dintre strazile intens circulate ale unei metropole. O angajata a hotelului se strecoara pe langa ea si incepe sa-i explice cum se poate relaxa in camera pe care tocmai a inchiriat-o: cu gesturi largi ale mainilor ii contureaza pe sticla inteligenta care o desparte de exterior ramurile infrunzite ale unui copac. Sub ochii musafirei, pe fereastra isi fac loc apoi si diverse nuante de albastru, alb sau roz in functie de miscarea mainilor. La sfarsit, tot prin acelasi procedeu, fereastra devine complet opaca, sunetele venite din exterior sunt inabusite brusc, iar camera se transforma in cel mai linistit dormitor. Dupa trecerea celor sase ore de somn, fereastra (setata anterior pe modul de „trezire naturala“) se lumineaza treptat, lasand sa patrunda din ce in ce mai multa lumina si din ce in ce mai multi din decibelii traficului din strada, pana cand femeia se ridica din pat pentru o noua zi de munca.

    Scena 2: Un cuplu de tineri casatoriti – ea afisand o sarcina aproape de termen – intra de brat intr-un cabinet ginecologic pentru un nou consult de rutina. Se aseaza amandoi pe canapea, iar doctorita intinde peste abdomenul viitoarei mame o centura cu ultrasunete, un fel de brau lat care se lumineaza in punctele unde este presat cu mana. Pe un ecran din peretele din fata apare imaginea in patru dimensiuni a fatului, iar doctorita o rasuceste in toate unghiurile posibile doar mutandu-si mana in diverse zone ale centurii. Apoi se duce pe perete, unde tot cu mana acceseaza ecografiile precedente si le arata viitorilor parinti evolutia sarcinii. La sfarsit, cei doi se ridica si isi iau „bebescopul“, un fel de disc pe care l-au tinut tot timpul langa ei si care a inregistrat toate informatiile ca sa le poata revedea pe televizorul de acasa.

    Scena 3. Un pacient cu parul grizonat se trezeste dimineata pe patul de spital si atinge cu mana dreapta o anumita zona din peretele de langa el. Imediat, se deschide un ecran de teleconferinta cu sotia lui aflata in livingul de acasa, care ii trimite un desen facut de nepotica lor in ziua precedenta. Intre timp, in salon intra medicul si cei doi incep sa discute despre operatia de bypass coronarian pe care barbatul tocmai a suferit-o. Ca sa se faca mai bine inteles, doctorul isi intinde mana spre perete, care ii deschide un album cu radiografiile pacientului si cu o schita a operatiei. Dupa ce termina de explicat, atinge o alta zona din perete, ce face ca patura cu care este invelit pacientul sa se lumineze in dreptul organelor vitale: pe perete apar pe rand informatii in timp real despre temperatura corpului, ritmul cardiac, tensiune si alti asemenea parametri.

    Science fiction? Posibil; Royal Philips Electronics i-a zis Simplicity Event, un simpozion anual pe care compania il organizeaza acum pentru a treia oara, pentru a-si prezenta viziunea pe cinci ani despre viitorul tehnologiei, dar si pentru a testa reactia publicului si a partenerilor de afaceri fata de unele dintre inovatiile sale. Dupa cum a spus Andrea Ragnetti, chief marketing officer (CMO) al companiei, „nu chiar toate cele pe care urmeaza sa le vedeti se vor transforma in produse, dar am vrut sa va oferim o ocheada in viitor“.

    Excursia organizata pentru jurnalisti prin hala care a gazduit evenimentul le-a adus aminte unora de productii SF precum „Minority Report“ („Raport special“, 2002) in care Tom Cruise aranja informatia pe un ecran cu ajutorul mainilor; altora, de Microsoft Surface Video, computerul „masa“ cu control tactil lansat de Microsoft. Regizarea evenimentului (scenele de mai sus au fost jucate de actori), dar si refuzul oficialilor de a oferi informatii despre costurile pe care le-ar implica producerea in serie a prototipurilor prezentate nu au consolidat deloc impresia ca produsele vor ajunge pe piata intr-un interval de timp rezonabil. Si, totusi, cifrele pe care Philips a dorit sa le faca publice arata ca inovatia are un loc important in modelul de business: potrivit lui Ragnetti, care este in acelasi timp si CEO al diviziei de Consumer Lifestyle, 53% din totalul vanzarilor companiei din 2006 au fost asigurate de produse lansate in 2005.

    „Scopul Simplicity Event este de a arata ce inseamna viziunea noastra de «sense and simplicity» («ratiune si simplitate») pentru viziunea noastra despre produsele de maine“, a spus CMO-ul Philips. Ragnetti a dat exemplul conceptului Ambilight (lumina ambientala reglabila in tonuri si intensitate), lansat de companie in 2003, „pe care putini il vedeau pus in practica“. Acum, Ambilight este integrat de drept in televizoarele si in sistemele de iluminat pentru birouri pe care compania le-a prezentat la Simplicity Event. Deocamdata, accentul pus pe inovatie si pe simplitate pare ca da rezultate pentru Philips: pentru al treilea trimestru, compania a raportat o crestere de 7% a vanzarilor comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, pana la 6,5 miliarde de euro. In acelasi timp, valoarea brandului companiei, masurata de Interbrand, a crescut cu 15% fata de 2006, ajungand la 5,4 miliarde de euro.

    Mai nou, Philips a intrat pe terenul hotelurilor high-tech. In primul trimestru al anului viitor, langa aeroportul Schiphol din Rotterdam, reteaua hoteliera Citizen M va lansa in parteneriat cu producatorul olandez de electrocasnice un hotel de o stea, circumscris conceptului „affordable luxury“. „Affordable“ vine de la pretul de inchiriere a unei camere, care va merge de la 69 de euro pana la 130 de euro pe noapte, in functie de perioada si de durata sederii; „luxury“ vine de la dotarile moderne – de cateva mii de euro – cu echipamente sanitare si electronice Philips pe care camera le va include. In fine, clasificarea de o stea a hotelului vine de la cele 230 de camere identice ca dotari, dar si ca suprafata: 14 metri patrati, incluzand aici si toaleta si dusul. Cine s-ar aventura sa se inghesuie in 14 metri patrati chiar daca beneficiaza de un sistem electronic care poate fi controlat dintr-o singura telecomanda (lumina ambientala, aer conditionat, televizor, internet wireless)? „Noi mizam pe segmentul de clienti aflati in scurte calatorii de afaceri (o zi sau doua) si care au pretentii minimaliste de spatiu, insa exigente ridicate“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Robin Chadha, director de marketing al lantului hotelier. „La noi nu se vor petrece concedii, dar se vor pregati si perfecta contracte“, a explicat Chadha. La fel insa ca si oficialii Philips, si el a refuzat sa ofere cifre concrete despre investitia in hotel sau despre perioada vizata pentru recuperarea ei. „Sunt date confidentiale si nu avem acceptul partenerilor nostri sa le facem publice.“

    Hotelurile high-tech sunt o nisa care s-a aglomerat destul de repede in ultima vreme. Pana la sfarsitul acestui an, de pilda, reteaua Marriott International si-a propus sa doteze un sfert din totalul hotelurilor JW Marriott, Marriott si Renaissance din SUA si Canada cu televizoare LCD de inalta definitie, prevazute cu „panouri de conectivitate digitala“, care sa incurajeze integrarea gadget-urilor. Cei cazati acolo pot folosi prin intermediul lor laptopuri, camere video, iPod-uri, jocuri video, astfel incat isi pot verifica e-mail-urile intr-o fereastra a ecranului, iar in alta, sa zicem, se pot uita la clipuri video. Dupa cum se vede, tendinta e deci tot simplificarea vietii unor oameni asaltati de tehnologie, ca si in cazul Philips. Numai ca preturile pentru o noapte de sedere aici vor fi cu totul altele.

  • GHID DE PENSII: Oricate semnaturi, acelasi efect

    In forma initiala, regulile impuse de CSSPP cu privire la aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat (norma 18/2007) impuneau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare. In decursul celor patru luni, adeziunile trimise de catre administratori, erau validate doar temporar, iar daca la o data ulterioara acestei validari aparea un al doilea contract pentru un contributor deja validat, acesta risca sa ajunga sa fie redistribuit automat prin asa-numita loterie. Modificarea, adusa saptamana trecuta prin norma 31/2007 prevede faptul ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei in mod definitiv. Astfel, in loc de o validare finala la sfarsitul lunii ianuarie, vor avea loc trei – dupa doua, trei si respectiv patru luni de la startul campaniei de vanzare (17 septembrie). Acest lucru inseamna ca, odata ce un contract este validat de catre CSSPP, el nu mai poate fi anulat – in eventualitatea in care ar aparea un al doilea act de adeziune pentru aceeasi persoana (ca urmare a unei fraude, de exemplu). Pentru cei care, din nestiinta, ar ajunge sa semneze contracte cu mai multe fonduri de pensii, aceasta modificare inseamna, de fapt, invalidarea din start a celei de-a doua semnaturi ce ar ajunge la CSSPP.

    Modificarea operata de CSSPP elimina si „sperietoarea“ sutelor de mii de contracte cu dubla semnatura despre care, pana de curand, vorbeau mai toti administratorii. Practic, chiar si in situatia in care aceste duble semnaturi ar aparea masiv – desi statisticile de pana in prezent nu lasa sa se intrevada o asemenea situatie – primul contract semnat ramane „batut in cuie“ in portofoliul administratorului cu care a fost incheiat. Nu de putine ori, administratorii au avertizat ca, daca legislatia nu se schimba (in forma in care tocmai a facut-o) procentul contractelor cu dubla semnatura ar putea urca spre 40-50%. Totusi, dupa prima luna de vanzare – perioada in care au fost incheiate circa 1,2 milioane de contracte de pensie obligatorie – numarul semnaturilor multiple a fost aproape nesemnificativ, reprezentand sub 2% din total. Doar 15.000 de acte de aderare au fost, in aceste conditii, invalidate de catre CSSPP.

    Statisticile de vanzare prezentate de CSSPP saptamana trecuta au mai adus o surpriza, pe langa cea a numarului mic de contracte cu dubla semnatura. Din totalul actelor incheiate de cei 18 administratori activi pe piata, 37% apartin segmentului de varsta de 35-45 de ani, care nu are obligatia legala de a adera la sistemul privat de pensii. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligativitatea, dar nu au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera in orice moment in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani. Din numarul total al contributorilor care au fost validati pana pe 15 octombrie, peste jumatate, respectiv 51,59%, sunt femei. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. O estimare mai optimista decat cele avansate de companii, care vad o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    Revenind insa la noutatile momentului, saptamana trecuta a mai adus o surpriza. Comisia de Pensii a anuntat retragerea avizului unui numar de 41 de agenti de marketing ai unui fond de pensii administrat privat, ca sanctiune pentru incalcarea dispozitiilor legale. Avizele au fost retrase chiar la solicitarea administratorului, respectiv a companiei ING Fond de Pensii. Cei 41, se spune in comunicatul CSSPP, au comis diferite tipuri de fraude – falsificarea actelor de aderare, obtinerea semnaturii participantului sub presiune, oferirea unor parti din comisioanele aferente activitatii de marketing, semnaturile au fost obtinute prin intermediar sau nu sunt ale viitorilor participanti, precum si permisiunea semnarii actelor de aderare de catre participanti in prezenta unor terte persoane, neautorizate in acest sens

    Potrivit legii, agentii de marketing nu au voie sa ofere beneficii colaterale participantilor in scopul de a-i convinge sa adere la fondul de pensii pe care il reprezinta sau sa acorde foloase pentru atragerea potentialilor participanti. In acelasi fel, nimeni nu are dreptul sa oblige un potential participant sa adere la o anumita companie sau sa interzica acest lucru.

  • Leasing, dar cu masura

    „Avem de-a face cu o incetinire brusca a ritmului de crestere, ceea ce demonstreaza atingerea unui stadiu de maturizare si un inceput de saturatie pe unele segmente ale cererii, cum ar fi cel auto“, a declarat Cristian Mateescu, secretar general adjunct al ALB.

    Despre o modificare in portofoliile societatilor de leasing, in sensul micsorarii ponderii autovehiculelor in favoarea echipamentelor si a imobiliarelor, reprezentantii pietei vorbesc cu obstinatie in fiecare an. Procentul finantarilor pentru autovehicule este insa, intr-adevar, in scadere. De la 88% din total in 2003, ponderea acestora a ajuns la 75% in 2006, iar estimarea pentru anul in curs este de 70%. Diminuarea valorii leasingului auto se datoreaza insa in mare masura aderarii la UE. Disparitia taxelor vamale percepute pentru produsele din Uniune a anulat avantajele leasingului fata de achitarea integrala a masinii sau prin credit bancar. In primele cinci luni ale anului, doar 35% dintre autovehiculele importate au fost achizitionate prin leasing.

    O modificare semnificativa in leasingul auto este legata de ponderea furnizorilor interni versus import. Vehiculele produse in tara au reprezentat in 2006 aproape doua treimi din totalul finantarilor, fata de 45% in anii anteriori. In cazul vehiculelor second-hand, procentul a scazut in 2006 si 2007 la 4,5% fata de 7,5 – 10% in anii precedenti.

    Leasingul imobiliar s-a dublat anual, estimarea pentru anul in curs fiind de 7,2% din totalul pietei. Integrarea a complicat regimul de taxare a imobiliarelor, aplicarea TVA fiind obligatorie pentru toate tranzactiile imobiliare (mai putin pentru terenurile pe care nu se poate construi nimic si cladirile vechi). „In cazul unui contract in valoare de 2 milioane de euro, incheiat in 2003 pe o durata de 7 ani, si cu o valoare reziduala de 700.000 de euro, TVA ce trebuie platita se ridica la 380.000 de euro. Suma este deductibila pentru beneficiar, dar noile norme implica un cost suplimentar din partea societatii de leasing de circa 107.000 de euro. Costul ar trebui recuperat, in principiu, de la beneficiar“, explica Angela Rosca, managing partner la TaxHouse – Taxand.

    O importanta schimbare in legislatia serviciilor de leasing a fost aplicarea TVA pe dobanda. Pana anul trecut, taxa pe valoarea adaugata se aplica doar sumei reziduale, in cazul leasingului financiar. Aplicarea TVA pe dobanda achitata odata cu rata de leasing mareste costurile beneficiarului si dezavantajeaza leasingul in raport cu creditul bancar, unde nu se plateste TVA pentru dobanda.

    La nivelul UE, leasingul destinat achizitionarii echipamentelor industriale in 2006 se ridica la 250,7 mld. euro. Adica aproape 85% din valoarea totala a pietei, care s-a ridicat la 300 mld. euro. In Romania, in schimb, leasingul pentru echipamente a avut anul trecut o pondere de numai 21% din total, insumand putin peste 650 mil. euro. Diferenta nu va fi micsorata semnificativ anul acesta, pentru 2007 fiind prognozata o urcare usoara la 22% din total, adica circa 870 mil. euro.

    Tendinta generala a pietei ramane de crestere, iar principala majorare vine de la societatile de leasing subsidiare ale bancilor. Valoarea contractelor incheiate in 2006 de acestea, 1,9 mld. euro, reprezinta aproape 60% dintr-un total de 3,2 miliarde de euro. Conform estimarilor, in 2007 cifra va urca la 2,9 mld. euro, adica la aproape 70% din piata, pe seama scaderii cotei societatilor independente si a celor „captive“, afiliate unor producatori. „Aceasta concentrare a volumului de contracte in majoritatea dominata de grupuri bancare se inscrie in dinamica normala a pietelor de leasing in dezvoltare. Estimam o concentrare si mai mare in acest sens“, spune Adriana Ahciarliu, secretar general al ALB.

    Pentru membrii ALB (care grupeaza aproape trei sferturi dintre societatile de leasing prezente pe piata), o crestere spectaculoasa a avut loc la nivelul finantarilor catre persoane fizice si liber-profesionisti: valoarea leasingului contractat de acesti clienti a sarit de trei ori in 2006 fata de 2005. Astfel, de la 68 mil. euro in 2005 s-a ajuns la aproximativ 245 mil. euro in 2006. In prima jumatate a anului in curs, contractele incheiate de persoane fizice au insumat 134 mil. euro, principalul produs finantat fiind autovehiculele, in proportie de 80%.

  • Daca nu totul, macar ceva

    Viata noastra nu va fi usoara“, admite Jose Toscano, directorul general al Millennium Bank Romania, referindu-se la tintele stabilite in planul de afaceri al bancii portugheze si pe care trebuie sa le atinga intr-un climat de competitie puternica. Pana in 2010, banca pe care o conduce ar trebui sa ajunga sa detina o cota de piata de 1,5%, iar pana in 2013 ar trebui sa urce la 2,3%. Demers ambitios, mai ales daca este privit prin prisma eforturilor pe care mai bine de jumatate dintre bancile romanesti le fac de ani buni, fara a reusi sa atinga insa decat 1-1,5% cota de piata.

    Ultima dintre nou-venitii pe piata bancara de la noi, Millennium Bank Romania tinteste persoanele cu venituri mari, intreprinderile mici si mijlocii si companiile mari, declara saptamana trecuta Filipe Pinhal, presedintele grupului portughez. Finantarea consumului – zona de afaceri din care bancherii din Romania realizeaza cea mai consistenta parte a profiturilor ñ va fi facuta printr-o retea separata de unitati, respectiv prin centrele de credit Millennium. Reteaua de sucursale este formata din 39 de unitati prezente in noua judete, iar pana la finele anului portughezii vor mai deschide inca doua. Dintre acestea, 30 vor fi centre de credit – unitati de circa 70-80 de metri patrati in care lucreaza 3-4 oameni de vanzari -, 11 vor fi centre financiare (cu un spatiu de 200-275 de metri patrati) si un punct de lucru va deservi segmentul de private banking.

    Pastrand acelasi model si proportie intre unitatile de consum si cele comerciale, in urmatorii doi ani reteaua se va extinde insa, precizeaza Jose Toscano. Astfel ca, la orizontul anului 2010, sigla purpurie a portughezilor ar trebui sa fie vizibila in 100 de unitati, dintre care 80 vor fi dedicate finantarilor de consum (care vor oferi insa si credite pentru locuinte, alaturi de finantari pentru nevoi personale si carduri de credit). In incercarea de a convinge clientii romani, portughezii mizeaza mult si pe canale alternative (internet banking), iar tranzactiile se vor putea efectua non-stop la bancomatele ce permit pe langa retragerea de numerar si depuneri si rambursari de rate.

    Decizia Millenium bcp de a intra pe piata romaneasca printr-o investitie „de la zero“, dupa ce au pierdut Banca Comerciala Romana in fata austriecilor de la Erste Bank, a fost catalogata ca o miscare riscanta. Aglomeratia de piata romaneasca si prezenta de multi ani a marilor grupurilor financiare europene nu pare a mai lasa prea mult loc de miscare noilor veniti. Dintre cei mai mari jucatori din domeniul bancar la nivel regional, doar belgienii de la KBC nu au aici o prezenta foarte consistenta, potrivit unui studiu realizat de curand de italienii de la UniCredit.

    Piata bancara din regiune este dominata de sapte „grei“, din care sase au o prezenta importanta si in Romania: UniCredit, Erste, Raiffeisen, Groupe Societe Generale, IntesaSanPaolo si OTP Bank. Si chiar daca, dupa ce a participat la procesele de privatizare de la BCR si la CEC, KBC a optat sa nu intre direct sau prin vreo alta achizitie pe piata bancara romaneasca, nici grupul belgian nu lipseste din peisaj. In 2006 a facut un prim pas pe piata locala prin preluarea unei companii de leasing, Romstal Leasing si, imediat dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a notificat BNR pentru obtinerea pasaportului european. Pentru moment, belgienii nu au facut miscari vizibile pentru a se lansa pe alte zone de activitate, dar „ambitia noastra pe termen lung este sa oferim intreaga gama de servicii financiare“, spunea nu cu mult timp in urma directoarea de comunicare a grupului, Viviane Huybrecht.

    De la inceputul anului, 77 de institutii de credit europene au notificat BNR pentru a oferi servicii financiare in mod direct pe piata romaneasca, in baza liberei circulatii a serviciilor financiare. Printre acestea se numara multe nume cu mare greutate, prezente sau nu in mod direct pe piata, precum Barclays Bank, BNP Paribas, Crédit Suisse, Danske Bank, Goldman Sachs, HSBC.

    Un alt grup belgian, Fortis, si el interesat de BCR si CEC, a preluat la randul sau o firma de pe piata locala de leasing – Global Finance -, intrand insa ulterior si pe piata de factoring (printr-un parteneriat cu Compania de Factoring) si pe cea bancara. Astfel, Fortis va oferi (in baza autorizatiei primite de la BNR incepand cu luna iulie) servicii bancare marilor companii, lasand deoparte pentru moment piata de retail. Operatiunile belgienlor din Romania – despre care nu au fost prezentate prea multe detalii – sunt conduse de Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al CreditEurope Bank (fosta Finansbank Romania) si isi au sediul central in centrul de afaceri S-Park. Fortis nu este insa singura institutie financiara europeana care isi deschide o sucursala locala, in conditiile in care si casa de economii spaniola laCaixa a obtinut autorizatia de la BNR pentru a incepe operatiunile de la jumatatea lunii iulie.

    Tot pe varianta deschiderii unei sucursale (reglementata de autoritatile competente din tara de origine, nu de catre BNR) au mers si cipriotii de la Bank of Cyprus, care au obtinut licenta de functionare inca de la sfarsitul anului trecut. Potrivit planurilor anuntate anterior, cipriotii se vor concentra in primii ani pe zona de finantare a intreprinderilor mici si mijlocii si pe sectorul corporatist, avand insa pe termen lung in vizor si sectorul de retail. Pana una alta, Bank of Cyprus opereaza in Romania cu o singura unitate, urmand ca a doua sa fie deschisa in curand, dar si cu o companie de leasing care si-a inceput activitatea in primavara acestui an.

    Pentru un jucator ce porneste de la zero pe piata bancara de retail, asa cum o fac portughezii de la Millennium acum, structura sistemului bancar romanesc face cu atat mai dificila dezvoltarea afacerii, in conditiile in care aproape 90% din activele bancare sunt detinute de grupuri straine, si nu de mici banci locale. Si totusi, presedintele Millennium bcp, Filipe Pinhal, prefera sa vada partea plina a paharului: Romania are perspective importante de crestere economica si implicit a sectorului financiar, iar decizia de a porni o investitie greenfield a fost luata „dupa ce am studiat cu atentie tara, economia si sectorul financiar“.

    Mai concret, portughezii mizeaza pe existenta in Romania a 18 milioane de persoane care pot ajunge sa aiba o relatie cu o banca sau alta (asa numita populatie bancabila), pe nevoile de finantare (dovedite si de cresterile puternice ale creditului neguvernamental din ultimii ani) si pe dezvoltarea segmentului de populatie cu venituri mari. In segmentul de clienti cu venituri peste medie, portughezii au, de altfel, si cea mai buna rata de „vanzari incrucisate“, dupa cum arata raportul financiar pe prima jumatate a anului 2007. In Portugalia, spre exemplu, rata de cross-selling era in iunie 2007 de 6,06 produse per client cu venituri peste medie, 3,67 pe client „de masa“ si 5,45 pe companiile mici si mijlocii. O cifra interesanta, in conditiile in care bancile romanesti vand in medie doar 2-2,5 produse per client obisnuit.

  • BNR nu merge la piata

    Pe atunci, oficialii din Doamnei vorbeau cu seninatate despre consolidarea unei inflatii scazute, despre posibile reveniri minore, de 0,2-0,4 puncte procentuale. „A spune ca din cauza secetei vom ajunge la niveluri de inflatie care sa depaseasca tinta sau sa iasa din intervalul de variatie agreat nu este realist“, sustinea un responsabil BNR dupa sedinta de politica monetara de la sfarsit de iulie, luand in deradere ambitia rosiilor si a cartofilor autohtoni de a bate record dupa record la preturi, pana ajung sa impinga in sus pana si inflatia calculata de Institutul National de Statistica.

    Si a venit statistica pe august: fasole si leguminoase – plus 9,55%, cartofi – plus 3,5%, paine – plus 3,65%. Adica scumpiri exact acolo unde inflatia se simte direct in buzunar si antreneaza mult-temutele „anticipatii inflationiste“ cu care se lupta orice banca centrala. Ca si cand efectele secetei nu erau de-ajuns, BNR s-a gandit in august sa anticipeze o miscare de corectie a cursului leului indusa de conjunctura externa si sa ii dea chiar primul ghiont pentru a obtine o miscare graduala, care sa nu sperie piata si sa sfarseasca tot in inflatie.

    Scopul legat de piata valutara a fost atins, piata a asimilat lectia ca evolutia cursului se mai si inverseaza si ca nu exista apreciere non-stop a leului. Numai ca, de cealalta parte, corectia aplicata leului a insemnat ca tarifele la telecomunicatii nu au mai contrabalansat scumpirea alimentelor, cum se intamplase in iunie si iulie, ci au intrat direct pe frontul scumpirilor.

    BNR a continuat sa ignore rosiile si cartofii si in sedinta de politica monetara de la sfarsitul din septembrie, cand asaltul preturilor in piete devenise de mult de notorietate. Chiar si unii analisti au imprumutat initial din aerul optimist al BNR, considerand ca stie ce stie banca centrala daca nu ridica dobanda, iar tinta de inflatie nu ar fi fost pesemne in vreun pericol. Peste masura de increzatoare in prognozele sale, banca centrala a mentinut dobanda nemiscata la 7%, iar acum contempla perspectiva certa a ratarii tintei de inflatie.

    BNR a vorbit toata vara despre sperietoarea deficitului bugetar de aproape 3% din PIB, care ar fi minat eforturile politicii monetare de a mentine jos inflatia, in loc sa preia rolul de locomotiva. Pana la urma, executia bugetara s-a incheiat insa pe plus si dupa noua luni din acest an, fiind chiar mai stransa decat si-ar fi putut dori o banca centrala ingrijorata de inflatie.

    Chiar si FMI a remarcat recent „prudenta“ politicii fiscale, fara a uita desigur sa recomande insistent pastrarea aceleiasi linii si in ultimele luni ale anului. Oricum, executia bugetara nu ar putea fi invinuita direct pentru saltul inflatiei la peste 6% la sfarsit de septembrie, daca aceasta nu ar ascunde chetuieli de investitii nerealizate compensate de majorari salariale generoase, care au muscat si din competitivitatea externa.
    De fapt, BNR a fost la fel de surprinsa si de ceea ce s-a intamplat in august 2006, cand indicele preturilor de consum a consemnat o scadere de 0,07%. Surpriza a fost atat de mare, incat prognoza bancii centrale pentru finalul lui 2006 a cazut atunci de la 6,8% in iulie la mai putin de 6% in septembrie. Mai mult, anul trecut pe vremea aceasta, BNR ajunsese sa recomande Guvernului devansarea unor majorari de preturi administrate, doar-doar mai creste inflatia si nu se va duce atat de jos incat anul 2007 sa aduca mai apoi o inversare de trend.

    De ce s-a temut BNR mai mult tocmai s-a intamplat: tinta de inflatie pe 2007 a fost compromisa, rata anuala va trece de 5%, adica peste nivelul de 4,87% inregistrat la sfarsitul lui 2006. Rasturnarea de situatie ñ inflatie sub asteptari de mica in 2006, urmata de rabufnirea „brutala“ de acum ñ dupa descrierea FMI – sugereaza din nou ca modelul macroeconomic folosit de BNR pentru prognozarea inflatiei nu este deloc sensibil la ceea ce se intampla in realitate pe tarabele din piata. Prognozele au ajuns sa fie ori mult deasupra inflatiei calculate de INS, ori dedesubt. Ceea ce nu face deloc bine pentru credibilitatea bancii centrale, care se vede in situatia de a emite previziuni infirmate de datele statistice.

    Surse bancare afirma ca modelul ii spunea bancii centrale sa se astepte la o inflatie de 0,7% in septembrie. A fost 1,08%: cartofii s-au razbunat cu o scumpire de 9,19% fata de august, pretul malaiului a sarit cu aproape 4%, ouale cu 15,11%, iar uleiul cu nu mai putin de 18,5%. Cu toate importurile zise ieftine.

    Ce-i drept, guvernatorul BNR Mugur Isarescu afirmase la sfarsit de septembrie ca majorarea preturilor la produsele alimentare si perceptia asupra deprecierii leului reprezinta riscuri pentru obiectivul BNR privind inflatia, care ar putea depasi nivelul atins in august, insa probabil ca nu a crezut, pana cand n-a vazut cifrele finale, ca rata lunara a inflatiei mai poate trece de 1%. Nici analistii bancilor comerciale nu anticipasera cat de influente pot deveni legumele si alte produse alimentare. Atat de influente incat sa scoata inflatia din banda tintita de BNR si s-o urce sus, la peste 6%, de unde sa nu mai poata cobori decat, probabil, pana la pe 5,5-5,6%. Dupa sedinta de politica monetara de la sfarsitul lui septembrie, cand BNR a mentinut dobanda la 7%, inca se mai gaseau analisti increzatori ca inflatia va sta sub plafonul de 5% asumat de banca centrala.

    Acum, dupa cifrele pe septembrie, problema are cu totul alti termeni: nu numai ca tinta este compromisa, dar inflatia la sfarsit de 2007 ar putea fi chiar si cu un punct procentual peste cea de la sfarsitul lui 2006, intrerupand palmaresul dezinflationist al BNR inceput din 1999. Componenta de preturi legume-fructe-oua a fost deci inca o data subestimata de BNR: prima oara in vara lui 2006, cand a antrenat o scadere a inflatiei mult mai rapida decat anticipa banca centrala si din nou acum, cand scumpirile au compromis o tinta care parea atat de usor de atins. Desigur, este vorba despre produse incluse in categoria asa-numitelor preturi volatile, la care politica monetara ajunge mai greu pentru a le frana, insa temerile privind perspectiva inflatiei vin mai de jos, de la inflatia de baza, vizata direct de BNR. Inflatia calculata fara influenta preturilor la legume, fructe, oua, combustibili, precum si a celor reglementate de stat, a fost in august de 0,8%, iar in septembrie de 1,12%. Adica dincolo de ceea ce se vede pe taraba din piata, in economie s-au facut simtite presiuni inflationiste solide.

    In 2007, BNR mai are de tras un singur cartus spre inflatia tintita, pe 31 octombrie, la ultima sedinta de politica monetara a anului, insa analistii apreciaza ca oricare ar fi calibrul folosit, respectiv amplitudinea majorarii de dobanda, meciul pe anul in curs a fost castigat de inflatie. Lupta continua in 2008, un an dominat de atmosfera electorala, in care BNR ar putea fi nevoita sa uzeze serios de parghia dobanzii pentru a-si apara castigurile in dezinflatie obtinute in ultimii ani.