BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Cum se vede România de pe bicicletă

    DE ORIGINE BELGIANĂ, JAN GLAS A VENIT ÎN ROMÂNIA PENTRU PRIMA DATĂ ÎN 1997. PLANUL ERA SĂ STEA DOAR DOI-TREI ANI, NU 17, „CA NEBUNUL“, ÎNSĂ A AJUNS SĂ CONDUCĂ TPA HORWATH, O COMPANIE CU O CIFRĂ DE AFACERI DE 3,5 MIL. EURO, PE CARE A RIDICAT-O DE LA ZERO, IAR ROMÂNIA S-A DOVEDIT A FI ţARA CARE I-A OFERIT MULT MAI MULTE POSIBILITĂţI DECÂT AR FI AVUT ÎN VEST. Vine la birou în fiecare dimineaţă pe bicicletă şi tot de pe bicicletă a văzut aproape toată România, preferata sa fiind zona Transilvaniei, pe care o aseamănă cu Toscana şi despre care spune că are un potenţial fantastic, care se va păstra dacă românii nu vor mai pune peste tot termopane.

    Prin ochii belgianului, România a făcut progrese enorme în ultimii 17 ani, deşi crede că românii au uitat lucrurile acestea şi văd doar părţile negative. Sugestia lui este să dezvoltăm o app pe iPhone care să ne ducă în urmă cu 17 ani, iar cine a uitat cum era atunci să se poate întoarce în timp, să vadă cum era viaţa, cum se trăia de fapt. Regretă că nu a făcut poze şi nu şi-a notat mai multe despre cum a găsit România în 1997, când a venit pentru prima dată aici, la un an după alegerile câştigate de Emil Constantinescu, într-o perioadă de euforie, când se credea despre România că va fi noul ”tigru din est„.

    Se afla în Polonia în 1989 şi era obişnuit să vadă o ţară ieşind din comunism, astfel că nu a fost un şoc total când a văzut căruţele şi drumurile proaste. La acea vreme lucra pentru Deloitte în Belgia şi a avut posibilitatea să vină în România pentru a realiza auditul unui program derulat de guvernul flamand. Până la acea dată călătorise în Europa de Est, iar România era de fapt singura ţară din această zonă pe care nu o vizitase. Proiectul a durat câteva luni, pentru ca apoi să aibă o nouă oportunitate, aceea de a veni aici pentru o mică firmă de consultanţă cu capital belgian, Claves, pentru care a lucrat aproximativ un an. La finalul anului 1999 a pus bazele propriei firme de consultanţă în contabilitate, Quintus, o afacere mică, în care de la femeia de serviciu până la şeful cel mare ”nu erau prea mulţi paşi„.

    „Aveam trei posibilităţi deoarece Claves nu era de viitor pentru mine: mă puteam întoarce în Belgia, dar asta era exclus pentru că odată ce am trăit şi am lucrat în străinătate ar fi fost greu să mă mai întorc în ţară. Aveam 29 de ani atunci. Am spus că ar fi frumos să rămân în străinătate şi să mai lucrez pentru câţiva ani. Acesta era planul iniţial, nu să stau aici ca nebunul 17 ani. O variantă era să rămân în România şi să lucrez pentru o firmă mai mare, pentru o multinaţională, şi altă variantă era să încep propria afacere. Am ales propria afacere pentru că se potrivea mai bine cu caracterul meu.„

    Cu avantajele unei experienţe de şase ani în cadrul Deloitte şi a faptului că deja învăţase limba română, nu i-a fost greu să-şi găsească primii clienţi, firme belgiene, care erau în căutarea unor parteneri. În primele şase luni a lucrat singur, iar pentru diferite proiecte subcontracta firme de contabilitate. După şase luni a venit ideea de a se extinde, prima mişcare fiind aceea de a atrage un partener român, un expert contabil. ”Acesta a fost primul mare pas pentru mine. E mult mai bine să ai o parte mai mică din ceva mai mare, decât să rămâi cu 100% din ceva mai mic. În plus şi viitorul este asigurat.„ Al doilea mare pas a fost reprezentat de extinderea portofoliului de servicii, astfel că după contabilitate au apărut auditul, serviciile de legal şi taxele. A treia mişcare a fost mutarea în sediul pe care compania îl foloseşte şi acum, într-o vilă veche.

    Anul 2007 avea să aducă marea schimbare pentru Jan Glas, când Quintus a fost integrată în grupul austriac TPA Horwath, integrare care a venit cu un flux de clienţi austrieci şi germani, aceştia fiind şi astăzi cei mai mari clienţi ai companiei.

    Consideră că România mai are multe de oferit în ceea ce priveşte businessul. ”Sunt un optimist înnăscut şi văd evoluţia României pozitivă, dar nu de pe azi pe mâine, ci pe termen mai lung, de zece ani. Macroeconomic, cifrele sunt tot mai bune. România este în top creşteri în comparaţie cu celalte ţări din UE. Creşterile de 3-4% vor apărea însă după zece ani. România are un avantaj permanent care niciodată nu va fi distrus dacă ne comportăm normal: încă 20 de ani de acum încolo va fi cea mai potrivită locaţie pentru producţie pentru firmele care vor să-şi pună eticheta made in UE pe produsele lor.„

    Costurile de producţie reduse şi numărul mare de locuitori sunt principalele atuuri ale României, după părerea lui Jan Glas, care ar putea fi folosite mai bine dacă ar creşte numărul celor care muncesc cu acte, iar salariaţii ar ajunge mai mult de 3,2 milioane, cât sunt acum în prezent (fără bugetari), la o populaţie totală de aproximativ 20 de milioane. Ar mai fi nevoie de creşterea numărului de IMM-uri, de fabrici de talie mică, care, odată dezvoltate, ar putea pune în mişcare întregul angrenaj economic.

    ”Ne aducem prea mult aminte de Nokia, producător care a venit, a luat peste 1.500 de oameni, iar când a închis şi a plecat, a izbucnit un scandal mare şi totul s-a transformat într-un dezastru. Economia nu este făcută doar din Nokia. Sunt foarte multe firme care au 10, 20 sau 40 de angajaţi şi România are posibilităţi mari de creştere aici. Avem încă lipsă de forţă de muncă. Punctele negative ale României sunt birocraţia este prea mare, numărul exagerat de bugetari din total angajaţi şi numărul în scădere al copiilor.„ În opinia lui Jan Glas, cel mai îngrijorător aspect pentru România este faptul că populaţia este în diminuare, numărul bătrânilor fiind în creştere, pe fondul unei natalităţi tot mai reduse. În 2013 România a avut pentru prima dată după al doilea război mondial sub 180.000 de nou-născuţi, un record negativ, care a apărut la 25 de ani de la revoluţie şi într-o perioadă de creştere economică.

    Pentru managerul pasionat de ciclism, contabilitatea nu a fost singurul proiect antreprenorial, belgianul cochetând o vreme cu un business legat de timpul liber al bucureştenilor. ”Împreună cu patru alţi prieteni eram cei mai mari vizionari„, glumeşte acum, amintindu-şi cum au investit împreună în Amsterdam Café, pionierul barurilor şi cafenelelor care au inundat centrul vechi al Capitalei zece ani mai târziu. ”La acel moment credeam că zona Lipscani va fi plină de baruri. Din păcate noi am deschis acest proiect în 2000-2001, adică zece ani mai devreme. Era unicul bar pe Covaci, o imensitate de proiect. Din punct de vedere financiar a fost cea mai proastă investiţie din viaţa mea, dar din punct de vedere emoţional a fost cel mai haios şi cel mai interesant.„ Acum un astfel de proiect nu îl mai tentează şi preferă ca în timpul liber să meargă prin ţară cu una din cele cinci biciclete pe care le are sau să ajungă la evenimente precum Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia.

  • Cum ar putea dispărea McDonald`s din România şi cine le fură clienţii

    După doi ani de la intrarea pe piaţa autohtonă, lanţul de restaurante Subway ţinteşte statutul de cel mai mare lanţ de restaurante din România.

    “Oamenii au început să fie mai atenţi la modul cum este preparată mâncarea şi care sunt beneficiile nutriţionale ale ingredientelor folosite. Consumatorii sunt preocupaţi de un stil de viaţă sănătos care să preîntâmpine perioadele aglomerate de la locurile de muncă. Dacă ar fi să compar marile oraşe, precum Bucureşti, cu restul ţării, consumatorii din acestea aleg o masă rapidă în timpul zilei în loc să mănânce la restaurant”, explică Rumen Radev, agent de dezvoltare la Subway România pentru zonele Bucureşti şi Ilfov, unul dintre motivele pentru care piaţa autohtonă vine în susţinerea businessului de tip quick service Subway.

    După doi ani de la intrarea în România, brandul american a ajuns la o reţea de 20 de restaurante şi se apropie de ţinta de 40 propusă la început, cu un ritm de deschidere de aproape un restaurant lunar. Spre deosebire de celelalte lanţuri de restaurante aduse în franciză, modelul de business presupune că fiecare restaurant are în spate un francizat, fiecare local fiind operat de o companie diferită, iar responsabilii de susţinerea ritmului fiind agenţii de dezvoltare. Rumen Radev este principalul responsabil de dezvoltare a reţelei în zona Bucureşit şi Ilfov, după ce a acumulat o o experienţă de mai bine de 18 ani în dezvoltarea şi implementarea de produse noi şi şase ani de experienţă în domeniul francizelor.

    “Am descoperit potenţialul de business al Subway în perioada în care lucram în SUA. Am decis atunci să aduc businessul în ţara mea natală, în Bulgaria“, explică el modul cum a luat contact cu brandul american. Împreună cu partenerul său, Ivan Todorov, a obţinut licenţa de franciză pentru primul restaurant Subway din Bulgaria, iar ulterior a primit drepturile de dezvoltare a reţelei în ţara natală. După ce au extins reţeaua la 30 de restaurante în aproape patru ani, cei doi au primit aprobarea de a se extinde cu businessul în afara ţării. Astfel, anul 2012 a marcat mutarea lui Rumen Radev în România şi începutul dezvoltării pe piaţa locală.

    Din experienţa de până acum pe piaţa autohtonă, a observat că investiţia iniţială pentru deschiderea unui restaurant variază între 100.000 de euro şi 150.000 de euro, depinzând de locaţie şi de statutul acesteia. „Mecanismul Subway este simplu şi, odată ce ai înţeles modul în care funcţionează franciza, este doar o chestiune de timp, investiţii şi găsirea locaţiei potrivite pentru continuarea extinderii businessului. Cu alte cuvinte, Subway poate fi un business profitabil dacă sunt respectaţi şi înţeleşi câţiva paşi de bază”, spune Radev, care evită totuşi să ofere date concrete referitoare la amortizarea investiţiei.

    Unul dintre principalii paşi în ce priveşte dezvoltarea reţelei şi alegerea francizaţilor îl reprezintă, ca pentru toate businessurile din alimentaţie, locaţia viitorului restaurant. “Avem puncte strategice pe care vrem să le acoperim; este important pentru noi să avem restaurante deschise cât mai aproape cu putinţă de locurile prevăzute în planul de dezvoltare”, explică Radev.

    Înainte de deschiderea unui restaurant, reprezentanţii companiei analizează aspecte precum traficul şi celelalte restaurante aflate în zonă, specificul cartierului şi profilul persoanelor care circulă în acesta, criterii care să asigure un flux mare de clienţi. În Bucureşti au fost deschise restaurante care acoperă zonele-cheie, într-un cerc care înconjoară zona centrală a oraşului. În ce priveşte spaţiile mai puţin convenţionale, Radev oferă exemplul unităţii deschise recent la Sibiu, în cadrul staţiei Vestem Petrom, primul Subway drive thru din ţară.

    Până acum, restaurantele tip tranzit au fost cele mai profitabile, drive thru-ul deschis recent fiind cel care aduce cele mai mari încasări şi cele mai mari valori medii pe bon, fiind urmat de restaurantul din incinta Gării de Nord, din Bucureşti.

    Dacă locaţia este potrivită, francizaţii intră într-o selecţie riguroasă. “Căutăm oameni pasionaţi de brand şi care au încredere că vor avea succes. Ar trebui să aibă cunoştinţe importante despre piaţa în care activează. Apreciem persoanele care sunt bune motivatoare, au cunoştinţe de business şi awareness. Rapoartele ne oferă o privire generală asupra modului în care funcţionează afacerea şi aspectele care au nevoie de îmbunătăţiri, acesta este motivul pentru care un francizat trebuie să fie un bun comunicator şi să aibă abilităţi de management al afacerii“, descrie Radev profilul partenerilor ideali. După acceptarea cererii de francizare, antreprenorii intră într-un program de training de două săptămâni în SUA în care învaţă concepte de afaceri, metode de operare şi cunoştinţe de management de bază, atât prin cursuri teoretice, cât şi practice. La finalul celor două săptămâni, fiecare potenţial francizat trebuie să treacă un examen pentru a deveni proprietarul unei francize Subway.

    Unul dintre cei care au trecut un astfel de examen este Andrei Trifan, agent de dezvoltare pentru zona Vest a ţării şi proprietarul francizei Subway din Cluj-Napoca, pe care a deschis-o în urmă cu doi ani în cadrul Iulius Mall. După ce a studiat cursurile Facultăţii de Automatică din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca şi cele ale Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, specializarea marketing, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, a hotărât să se lanseze în aventura antreprenorială. Astfel, în 2007, când avea 23 de ani,  şi-a deschis prima cofetărie. La scurt timp a pus bazele celei de a doua afaceri, în mediul online, prin intermediul căreia vindea jocuri pentru console. A ales să dezvolte businessul de franciză după ce a observat că reţeaua de restaurante se dezvoltase în afara ţării în perioada crizei. Contextul economic imprevizibil, evoluţia incertă a pieţei, precum şi perspectiva de amortizare a investiţiei au fost printre argumentele pentru care a ales franciza.

     

    Care sunt etapele de management ale unui proiect co-finanţat prin fonduri structurale?

     

  • Drumul care dă coşmaruri şoferilor din România. Asfaltul a rezistat doar două săptămâni

    Drumul Naţional 76, cel care leagă Oradea de Deva, a devenit un calvar pentru şoferi, ale căror nemulţumiri au ajuns şi pe paginile de socializare, ei urmând ca pe 29 august să participe la un protest, notează Vocea Transilvaniei.

    Nici nu e de mirare că au ales această cale, după ce asfaltul turnat în urmă cu o lună, la ieşire din Oradea spre Sânmartin, a fost de aşa proastă calitate încât, în numai două săptămâni, au apărut gropile.

    Astfel, în momentul de faţă se decopertează stratul de asfalt turnat la începutul lunii iulie. În acest ritm, lucrările nu se vor finaliza nici peste 2 ani, chiar dacă termenul de finalizare este 2015, lucru care nu are cum să se întâmple decât printr-o minune, gradul de finalizare, în acest moment, fiind de doar 6%. Chiar şi cu un grad atât de scăzut greşelile de execuţie ale proiectanţilor nu par să se mai oprească.

    Şi autorităţile par să fie legate de mâini şi de picioare, motivând că nu au cum să grăbească lucrările sau cum să-i sancţioneze pe constructori decât după expirarea termenului de finalizare.

    “Nu putem aplica niciun fel de sancţiunea constructorilor până când nu expiră contractul, şi nici penalităţi nu le putem percepe” a afirmat Eugen Cecan, şeful Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj.

    Cel mai mare contract atribuit în prima parte a anului 2012 de către CNADNR a fost cel de reabilitare a DN 76 Deva-Oradea şi Beiuş-Oradea, pentru suma de 161 milioane de lei (36,6 milioane de euro), potrivit informaţiilor transmise de CNADNR. Contractul i-a fost atribuit unui consorţiu condus de CCCF Dru­muri şi Poduri Timişoara la finalul lunii ia­nuarie, când la şefia Transporturilor se afla Anca Boagiu şi la conducerea CNADNR – Daniela Drăghia. Pe locul doi se află tot un contract de reabilitare de drum, de această dată pe DN 66 Bumbeşti Jiu-Petroşani, cu o valoare de 149,7 milioane de lei (34 milioane de euro). Proiectul a fost atribuit unui consorţiu condus de Copisa Constructora Piraneica în mandatul actualului ministru al transporturilor Ovidiu Silaghi.

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

    Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în această dimineaţă. Dinu Patriciu avea 64 de ani şi suferea de o boală hepatică progresivă şi a fost supus, în 2012, unui transplant de ficat. Omul de afaceri a murit la Londra, unde se mutase la începutul acestui an.

    Citiţi în continuare cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari, poveste publicată de Business Magazin în 2009.

    Dinu Patriciu, singurul roman ramas in clasamentul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, spune ca a investit deja primul miliard de dolari in afaceri personale. Dar mai are planuri si pentru Rompetrol, de unde a decis sa nu plece cat va mai fi actionar.

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Dependenţa de investiţii străine. Cât de bun va fi anul 2014 pentru contul curent

    AU URCAT SPECTACULOS PÂNĂ LA UN MAXIM DE 9,5 MILIARDE DE EURO ÎN 2008. ŞI, LA FEL DE SPECTACULOS,  S-AU PRĂBUşIT ÎN ANII DE CRIZĂ LA VALORI DE PÂNĂ LA CINCI ORI MAI MICI. Iar revenirea fluxurilor de bani care ar trebui să stimuleze creşterea economică este destul de lentă. Pentru perioada următoare, analiştii anticipează un val ascendent de investiţii, dar susţin că nu vom vedea prea curând intrări foarte consistente de capitaluri străine, ca înainte de izbucnirea crizei economice mondiale.

    Sumele aduse de investitorii străini în România au fluctuat de-a lungul timpului, de cele mai multe ori fiind în pas cu trendul economiei. Până la izbucnirea crizei financiare şi economice mondiale, investiţiile străine directe (ISD) au crescut în salturi, cele mai consistente fluxuri fiind înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică.

    Apoi, în 2009-2010, în timp ce economia se afunda în recesiune, au urmat căderi ale ISD-urilor, nivelul oscilând în jurul a 2 mld. euro, aproape de valoarea din 1998. Economia a revenit pe creştere în 2011, însă investitorii străini nu s-au grăbit să vină în România. 2012 a fost anul în care investiţiile străine directe nete au revenit pe creştere, urcând, surprinzător, pentru prima dată de la debutul crizei. Saltul a fost de 18,7%, la 2,14 mld. Iar anul trecut ISD-urile au ajuns la 2,7 mld. de euro, depăşind cu aproape 27% nivelul din 2012.

    IN PRIMUL SEMESTRU DIN 2014 INVESTIţIILE STRĂINE AU FOST DE DOAR 1,2 MLD. DE EURO, în scădere cu 10,3% faţă de nivelul din aceeaşi perioadă de anul trecut. Investiţiile străine au reuşit totuşi să finanţeze integral deficitul de cont curent, care a ajuns la sfârşitul lunii iunie la 878 mil. euro. Volumul ISD-urilor reflectă atractivitatea mediului de afaceri autohton, dar şi percepţia investitorilor străini, care analizează toţi indicatorii, dar se uită în mod special la evoluţia economiei. Industria a fost campioana atragerii de investiţii străine, dacă analizăm structura acestora în ultimii ani din punctul de vedere al orientării pe ramuri economice.

    Dacă în schimb ne uităm la naţionalitatea investitorilor, olandezii, austriecii şi germanii au adus în perioada 2008-2012 în România aproximativ jumătate din investiţiile străine directe, menţinându-se în fiecare an pe podium, potrivit datelor BNR. Franţa s-a poziţionat pe locul al patrulea după procentul deţinut în soldul investiţiilor străine, ierarhia primelor patru clasate fiind neschimbată din anul 2009. Olanda avea în 2012 o pondere de 22,4% din soldul ISD, Austria 18,5%, Germania 11% şi Franţa 8,9%. Germania şi Franţa sunt pe podium şi în topul principalelor ţări partenere la export. Cumulat, ţările din top 10 au avut în perioada 2008-2012 o pondere de peste 80% în soldul total al investiţiilor străine. Creşterea soldului investiţiilor din cele 10 ţări în ultimii cinci ani a fost de 7 mld. euro. La finele anului 2012 soldul investiţiilor străine directe a ajuns la 59,1 mld. euro (cu 10 mld. euro peste 2008), din care 39,3 mld. euro au fost participaţii la capital, inclusiv profitul reinvestit, şi 19,9 mld. euro au fost credit net primit de la investitorii străini.

    În anii de criză scăderea investiţiilor străine a avut loc în contextul în care corporaţiile au adoptat o atitudine mult mai conservatoare în ceea ce priveşte creşterea prin achiziţii, focalizându-se într-o măsură mai mare pe prezervarea sau reducerea activităţilor pe care le au deja la nivel internaţional şi utilizarea excesului de lichidităţi în scopul scăderii gradului de îndatorare. În acest context, fluxurile limitate de capital au devenit extrem de selective în ce priveşte destinaţiile lor, situaţie care nu a avantajat România, mai ales din cauza unei infrastructuri subdezvoltate şi a unei forţe de muncă cu o calificare adecvată în scădere, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.

    Investiţiile productive din vestul ţării se lovesc deja de lipsa personalului disponibil, în timp ce investiţiile în estul ţării nu se fac din lipsă de variante de a traversa munţii, ceea ce ne face să asistăm mai degrabă la investiţii în zona serviciilor de IT şi telecomunicaţii, care nu au nevoie de foarte mult capital şi care nu sunt influenţate de lipsa infrastructurii rutiere. ”Din păcate, continuarea situaţiei actuale va duce la creşterea disparităţilor de dezvoltare între regiunile României în condiţiile în care ISD nu vor înregistra creşteri spectaculoase în anii următori. Merită subliniat faptul că, pe lângă lipsa de infrastructură, lipsa unei forţe de muncă cu o calificare adecvată superioară, dar şi medie, reprezintă un impediment în creştere în calea ISD„, susţine economistul-şef al BCR.

    Şi până acum distribuţia investiţiilor străine directe a fost inegală din punct de vedere geografic. În anul 2012, cea mai mare parte a banilor străinilor, adică 61%, a fost direcţionată către Bucureşti/Ilfov, valoarea ISD-urilor ajungând la aproape 36 mld. euro. Pe poziţia secundă s-a plasat zona Centru a ţării, cu 7,8% din totalul ISD (4,6 mld. euro), urmată îndeaproape de regiunea Vest.

    Cert este că nivelul ridicat la care au ajuns investiţiile în 2008 a fost ”excepţional„, după cum spune analistul economic Aurelian Dochia. El nu crede, însă, că se va repeta această situaţie. ”Încet-încet cred că investiţiile vor reuşi să revină la un nivel care pe termen mediu şi lung este de echilibru, de 3-4 mld. de euro anual. România este atractivă din punctul de vedere al costurilor cu forţa de muncă, dar infrastructura ridică probleme mari. Dacă nu există autostrăzi şi dacă obţinerea unor autorizaţii durează foarte mult, investitorii se gândesc de două ori şi pot să se şi răzgândească„, susţine Dochia.

    Scăderea investiţiilor străine directe în perioada de criză a fost generată atât de factori interni, de deteriorarea perspectivelor economice, cât şi de factori externi precum criza din zona euro. Structural, s-a observat o mutare a investiţiilor străine din domenii precum construcţiile şi tranzacţiile imobiliare în sectorul industrial şi cel energetic, spune Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac Bank.

  • Biso Romania: Fermierii investesc tot mai mult în tehnologii de ultimă oră

    ”Piaţa nu este încă suficient de dezvoltată şi există o mare nevoie de utilaje agricole, mai ales datorită faptului că a fost un an bun, în care condiţiile meteo au fost favorabile pentru agricultură. Fermierii investesc tot mai mult în tehnologii de ultima oră”, declară Andreas Feichtlbauer, director executiv Biso România. Compania comercializează utilaje agricole, având în portofoliu 350 de produse, branduri internaţionale şi propria marcă.

    Companai şi-a început activitatea cu un punct de lucru în Călăraşi, având iniţial 15 angajaţi. În momentul de faţă, Biso România are 95 de angajaţi şi peste 1.000 de clienţi permanenţi. În ultimii ani, compania a investit 7,5 milioane de euro în dezvoltarea sediului central din Drajna, unde se află birourile, showroom, divizii de service şi de piese de schimb dar şi o hală de producţie, unde vor lucra în viitor 200 de angajaţi.

    Conform lui Feichtlbauer, piaţa românească de utilaje agricole a înregistrat o creştere continuă în ultimii ani, în principal datorită importurilor din ţări precum Austria, Germania, Ungaria sau chiar Statele Unite, dar şi a faptului că ”fermierii români investesc tot mai mult având o viziune pe termen lung şi nu se mai lasă influenţaţi de oportunităţi de moment. Există dealeri care aduc pe piaţa românească ce este mai nou la nivel internaţional acum, pentru că există cerere. De exemplu, la începutul anului, noi am încheiat un parteneriat cu Raven Industries, lider mondial în domeniul tehnologiilor agricole, şi Kinze Manufacturing, producător de echipamente agricole de top, in vederea lansarii pe piata a unui nou model de semanatoare, cu sistem de control multi-hibrid. Strategia noastra este una de diversificare continua a portofoliului de produse, ceea ce ne-a ajutat sa si crestem odata cu evolutia pietei, in acest moment aflandu-ne in topul 5 al principalilor importatori din Romania”. Compania are o cotă de piaţă de 18% pe segmentul headerelor, echipamente agricole atasate la combina, cu ajutorul carora se recolteaza cereale, floarea-soarelui, porumb. O componenta importanta a afacerii este productia de headere, Biso Schrattenecker, compania-mama, avand doua fabrici, in Austria si in Slovacia.

    Biso Romania pregăteşte deschiderea de noi birouri locale, în pregătiri fiind inaugurarea filialei din Craiova.

  • Casa Rusu deschide un magazin la Piteşti şi ajunge la 27 de spaţii

    Casa Rusu, divizia de retail a Rus Savitar, unul dintre cei mai mari producători de mobilier din pal şi mobilier tapiţat din România, deschide vineri, 15 august, un nou magazin, la Piteşti. Cu o suprafaţă de 3000 mp, magazinul va fi amplasat în Jupiter City Shopping Center şi va avea 24 de angajaţi. Investiţia în amenajarea şi deschiderea magazinului este de 250.000 euro, iar estimările legate de cifra de afaceri anuală a unităţii se situează la 1,5 milioane de euro. Spre sfârşitul anului, Casa Rusu va mai deschide două magazine proprii care vor fi amplasate în centre comerciale din Bucureşti, în Cora Alexandriei şi Carrefour Colentina.

    “Anul acesta, pe langa deschiderea de noi magazine, ne-am concentrat pe imbogatirea colectiilor existente, atat la nivel de design, de functionalitate, cat si de materiale folosite”, declară Marius Raia, director general al Casa Rusu.

    In prezent, Casa Rusu detine o retea de 26 de magazine, proprii si in regim de francize, in orasele Bucuresti (doua magazine), Timisoara (trei), Cluj, Deva, Brasov, Arad, Sibiu, Buzau, Oradea, Piatra Neamt, Constanta, Tg. Jiu, Baia Mare, Focsani, Vatra Dornei, Zalau, Resita, Turnu Magurele, Viseu de Sus, Bistrita, DEJ, Alexandria, Beius. Magazinele au suprafete cuprinse intre 1.500 si 5.000 mp.

    Casa Rusu este compania de retail a producatorului  Rus Savitar. Compania si-a inceput activitatea in 1994, in prezent fiind unul din cei mai mari producatori de mobilier din Romania, prin productia realizata in cele trei fabrici de mobilier din pal melaminat şi mobilier tapitat. Capacitatea de productie este de 18.000  garnituri de mobilier din pal/luna si 2 000 de seturi de mobilier tapitat/luna. Activitatea de productie si logistica se desfasoara pe o suprafata de 100 000 mp, valoarea investitiilor in capacitatea de productie fiind de peste 20 milioane de euro. In prezent, in cadrul grupului sunt peste 1000 de angajati.

  • De ce sunt scoase la mezat fostele fabrici şi cine le vrea?

    “În ultimii 10 de ani, majoritatea tranzacţiilor cu terenuri mari în Bucureşti au avut ca obiect terenurile fostelor fabrici şi uzine. Motivul principal este că cele mai multe dintre acestea au fundamente corecte din punct de vedere imobiliar – acces uşor cu maşina şi transportul în comun, vizibilitate, forma bună a terenului (rectangular, de obicei), capacităţi mari pentru reţelele de utilităţi, etc”, declară Attila Peli, head of development and land department, JLL. De fapt, adaugă tot el, majoritatea acestor unităţi au fost construite în perioada interbelică şi imediat post-belică, pe când Bucureştiul se rezuma la ceea ce am numi acum zona centrală. Aceste fabrici şi uzine erau pe atunci aşezate la limita oraşului, însă odată cu <colonizarea> masivă a Bucureştiului în perioada comunistă, oraşul s-a extins rapid şi a <înghiţit> aceste fabrici şi uzine. “Astăzi, dacă ne uităm pe o hartă a Bucureştiului, majoritatea sunt aşezate sub forma unei centuri interne care înconjoară zona centrală, fiind încercuite, la rândul lor, de marile cartiere rezidenţiale”, spune Attila Peli.

    Odată cu creşterea cererii şi a preţurilor, a devenit evident că aceste proprietăţi nu mai pot rezista desfăşurându-şi activitatea originară, mai ales pentru că au caracteristicile corecte pentru dezvoltări imobiliare – clădiri de birouri, centre comericiale, ansamburi residenţiale etc. În ultimii ani, activităţile industriale s-au relocat sau au fost sistate, iar terenurile a fost vândute către investitori care au dezvoltat, sau au de gand să dezvolte, proiecte imobiliare.

    “Pe de altă parte, aceste proprietăţi nu vor fi la nesfârşit pe piaţă, majoritatea din ele fiind, cum am spus, deja cumpărate de dezvoltatori şi investitori. Probabil că în următorii 5 ani toate aceste proprietăţi vor fi fost vândute deja. Întrebarea care se pune în mod natural este: <ce urmează?>. Deocamdată nimeni nu ştie să răspundă la această întrebare pentru că dezvoltările imobiliare sunt strâns legate de proiectele de dezvoltare a infrastructurii, iar acestea din urmă sunt la mâna unor capricii care sunt în afara mediului privat. Investitorii nu au altă soluţie decât să se adapteze intereselor politice care decid unde şi ce proiect de infrastructură este oportun de livrat, neţinând cont neapărat de realităţile pieţei,” mai spune Attila Peli.

  • 71% dintre tineri cred că o meserie se învaţă cel mai bine la şcoală, iar mai mult de jumătate dintre tineri ar prefera o postliceală, chiar dacă majoritatea părinţilor îi îndrumă către facultate

    Berea Bucegi lansează programul „Meserii pentru România”, primul proiect în cadrul platformei cu acelaşi nume. Programul susţine şcolile postliceale care contribuie la educaţia formală a „gulerelor albastre” şi a fost creat ca urmare a celui mai recent studiu despre statutul meseriilor în Romania. Studiul a relevat că peste 53% dintre tinerii între 18 şi 24 ani s-ar orienta către meserii, 71% dintre ei crezând că o meserie se învaţă cel mai bine la şcoală.

    „Prin proiectul «Meserii pentru România», reamintim românilor importanţa pe care meseriile şi meseriaşii buni o au pentru dezvoltarea societăţii. Vrem să îi încurajăm şi susţinem pe tinerii de astăzi care s-ar orienta către o meserie, chiar dacă aşa-zisa categorie a «gulerelor albastre» nu intră în topul profesiilor respectate de români”, afirmă Narcis Horhoianu, director de marketing Heineken România, compania care are în portofoliu berea Bucegi.

    La ora actuală, muncitorii sunt foarte căutaţi pe piaţa muncii: peste 15.000 slujbe scoase la concurs de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă se adresează celor cu studii medii şi profesionale. Cu toate acestea, muncitorii necalificaţi au o pondere mare în rândul populaţiei, fiind a treia cea mai frecventă ocupaţie, după agricultori şi vânzători, potrivit studiului „Meserii pentru Romania” .

    Programul este implementat în colaborare cu organizaţia non-guvernamentală Junior Achievement şi se adresează claselor cu tineri peste 18 ani. Trei dintre aceste şcoli vor primi, în urma unui concurs de proiecte, finanţare din partea Bucegi în valoare de 97.500 de lei, pentru fiecare dintre proiectele câştigătoare.

    Prin acest program şcolilor li se acordă şansa să-şi doteze atelierele profesionale sau să investească în materiale didactice, fiind o opţiune viabilă pentru tinerii care nu urmează o facultate. Proiectul are şi o componentă educaţionala, echipele participante putând să realizeze proiecte de colaborare cu mediul de afaceri.

    Cum se va desfăşura programul:

    În perioada 22 septembrie – 17 octombrie 2014, se pot înscrie pe platforma www.meseriipentruromania.jaromania.org, cu unul sau mai multe proiecte care au scopul de a creşte calitatea actului educaţional.

    Juriul va evalua aplicaţiile în perioada 20-26 octombrie 2014, iar cei trei câştigători vor fi anunţaţi în intervalul 27-31 octombrie. Proiectele vor fi implementate în şcoli, în perioada 31 octombrie-17 noiembrie, cu ajutorul organizaţiei Junior Achievement.

    Cu o istorie interesantă începută în anii ’80, Bucegi este în prezent cea mai consumată bere la sticlă de 2.5l din România (Nielsen România, RMS 2014). Produsă prima dată la Constanţa şi Craiova şi apoi în toate fabricile de stat, berea Bucegi este prima bere pasteurizată din România, cu distribuţie naţională.

     

  • Decizia STRATEGICĂ luată de Agroland, o afacere dedicată jumătăţii de ţară pe care cele mai multe companii o ignoră

    Agroland, cea mai mare reţea de magazine agricole din România, cu 17 ani de experienţă în vânzarea de pui de o zi, furaje pentru animale, articole pentru gradină şi hrană pentru animale de companie dezvoltă acum o nouă linie de business, dedicată creşterii de păsări în aer liber.

    Afacerea pornită în Timişoara are acum o reţea de 200 de magazine amplasate în oraşe reşedinţă de judeţ, oraşe mici şi localităţi importante din zona rurală, pune bazele unui program de creştere a păsărilor în libertate, în ferme de mici dimensiuni. Carnea de la păsările crescute în astfel de ferme va fi comercializată de Agroland sub marca “Puiul Rustic“, în supermarketuri şi hipermarketuri cu care compania are deja o relaţie contractuală.

    Pogramul lansat de Agroland va include 80 – 100 de fermieri din toata tara, pana in prezent fiind deja selectionati o parte dintre acestia, iar in perioada urmatoare continua recrutarea de fermieri interesati sa se alature acestui program. Conditiile pe care un fermier trebuie sa le indeplineasca pentru a fi acceptat in programul “Puiul Rustic” vor fi comunicate curand pe site-urile companiei, dar vor fi preferati fermierii care sunt deja clienti ai Agroland.

    Procesul de crestere din cadrul programului Puiul Rustic este total diferit de sistemul industrial, bazat pe metode de crestere intensiva, in cel mai scurt timp posibil. Pasarile din gama Rustic sunt crescute lent, in aer liber, cu o dieta echilibrata, complet vegetala. In acest sens, in program vor fi incluse numai soiuri cu crestere lenta, cu rezistenta mare si cu penajul colorat.  Pasarile vor fi sacrificate dupa minimum noua saptamani.

    Toate etapele de creştere vor fi urmarite de medicii veterinari ai Agroland.

    “Asiguram nutritia pasarilor crescute in aer liber si excludem total produsele de origine animala, utilizarea antibioticelor in scop preventiv fiind de asemenea interzisa. Misiunea noastra este comercializarea unui pui rustic crescut asa cum era odata, de catre bunicii nostrii”, spune Horia Cardos, director general, Agroland.

    Agroland se va ocupa de toate etapele procesului de la livrarea de puiilor de o zi, a furajelor, la ridicarea pasarilor din ferma, abatorizarea si distributia produselor.

    Investitia in lansarea acestui program se va ridica la 400.000 euro si va fi preponderent directionata catre achizitia si dotarea primelor ferme de mici dimensiuni.

    Reprezentantii companiei estimeaza ca, intr-un an de la lansare, noua linie de business va genera 10% din cifra de afaceri a companiei. Agroland a incheiat anul 2013 cu vanzari de 16 milioane de euro, in crestere cu 23% fata de anul precedent.

    Pana la finalul anului 2017, Agroland estimeaza ca va detine 50% din piata de carne de pasare provenita de la pasari crescute in aer liber, in ferme mici si hranite cu produse vegetale, dedicata tuturor celor care doresc sa-si aminteasca savoarea puiului crescut la curte.