BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Plus 19% pentru Ficosota în 2014

    Pe piaţa locală, Ficosota depăşit o cifră de afaceri netă de 100 de milioane lei anul trecut, în creştere cu aproape 16,5 milioane de lei faţă de 2013, şi cu 41,5 milioane de lei mai mult comparativ cu 2012. 2014 a fost al doilea an consecutiv care a înregistrat o creştere de două cifre.

    Cele mai importante branduri care au generat creşterea cifrei de afaceri a companiei în anul 2014 au fost: Savex (brand de detergenţi de rufe, cu o creştere a cifrei de afaceri de 39%, comparativ cu 2013), Pufies (brand premium de scutece de unică folosinţă pentru copii şi şerveţele umede, cu o creştere a cifrei de afaceri de 79%, comparativ cu 2013) şi Kubeti (brand de snacks-uri pentru copii, care şi-a menţinut acelaşi nivel, după ce aproape şi-a dublat cifra de afaceri în anul 2013 faţă de anul 2012).

    „Cifra de afaceri a companiei a înregistrat o creştere însemnată (…)”, declară Iliya Arbov, director general Ficosota România şi Bulgaria.

    Ficosota intenţionează să-şi continue investiţia în dezvoltarea portofoliului de produse, a distribuţiei şi a mixului de comunicare, iar pentru anul 2015 este prognozată o creştere a cifrei de afaceri de două cifre.

    Ficosota Ltd. a fost înfiinţată în anul 1994 în Bulgaria şi este una dintre companiile cu cea mai rapidă creştere din Europa de Est, dedicată producţiei şi vânzării de bunuri de larg consum cu flux comercial ridicat, în categorii ca produse pentru îngrijirea casei şi îngrijire personală, consumabile igienice din hârtie şi snacks-uri.

    Ficosota îşi vinde produsele în peste 40 de ţări de pe mai multe continente, cu birouri noi în New York şi Singapore. În România, Ficosota este prezentă de 10 ani şi îşi desfăşoară activitatea în mai multe categorii: detergent de rufe (Savex), balsam de rufe (Semana), săpun (Teo), scutece şi şerveţele umede pentru copii (Pufies), hârtie igienică (Milde, Emeka), prosoape de bucătărie din hârtie (Emeka), specialităţi din pâine coaptă (Maretti), snacks-uri pentru copii (Kubeti).

  • Cu câte camioane de peste 6 tone vândute creşte o economie. Plus 24% în primele două luni din an

    Înmatriculările de autovehicule comerciale au crescut cu 24% în primele două luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară a anului trecut, iar Mercedes-Benz şi Volvo se află printre cele mai bine vândute branduri din segment, arată statisticile Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor DRPCIV. „Evoluţia de ansamblu a segmentului de autovehicule comerciale indică o tendinţă pozitivă comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Mode-lul Sprinter continuă să fie foarte bine privit pe piaţa din România, fapt care se reflectă în mod semnificativ şi în volumul de vânzări, în special pentru Sprinter-ul de 5 tone. În această perioadă ne-am bazat mai mult pe livrările din retail. Nu în ultimul rând, evoluţia vânzărilor de autovehicule utilitare este datorată şi înnoirii şi extinderii parcului auto existent“, spune Bogdan Ciubuc, sales & marketing manager vans în cadrul Mercedes-Benz România. Avansul a fost susţinut concret şi de lansarea noului model Vito care vine cu costuri reduse de utilizare, sarcină utilă mare şi siguranţă.

    Acest pachet de beneficii ale noii generaţii a generat o creştere de aproximativ 80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, într-un segment comparativ aflat în creştere, cu aproximativ 15%. Vânzările de camioane de peste 3,5 tone au urcat anul trecut cu aproape 30%, în timp ce piaţa auto totală a avansat cu 21%, conform datelor Asociaţiei Producătorilor şi Impor-tatorilor de Automobile (APIA), vestea fiind una foarte bună pentru cei din domeniu, deoarece concretizează creşterea economică realizată anul trecut.

    Dintre cei şapte principali jucători de pe piaţa camioanelor de peste 6 tone, Mercedes-Benz a fost singurul brand care a depăşit pragul de 1.000 de unităţi anul trecut, în timp ce pe locul secund s-a clasat MAN, cu 955 de camioane, în creştere de la 748 în 2013, conform datelor Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). „Şi în cazul pieţei de camioane putem vorbi despre un trend ascendent având în vedere că ponderea flotelor a devenit mai mare decât pe parcursul anului 2014. Acest fapt este determinat în principal de necesitatea înlocuirii camioanelor vechi cu modele noi care să le permită clienţilor să beneficieze de performanţe superioare, atât din punctul de vedere al economiei de combustibil, cât şi al taxelor de drum mai reduse pentru autovehiculele Euro 6“, a spus Ovidiu Pintilie, sales & marketing manager trucks în cadrul Mercedes-Benz România.

    Având în vedere evoluţia din primele luni ale acestui an, reprezentanţii Mercedes-Benz estimează că vânzările de autovehicule comerciale ale mărcii vor continua să crească pe parcursul lui 2015. În mod explicit, pentru segmentul de autovehicule comerciale uşoare de dimensiuni mari, aceştia estimează menţinerea trendului ascendent şi o creştere de aproximativ 20%, raportându-ne şi la finalizarea licitaţiilor de microbuze şcolare. Totodată, pentru modelul Sprinter estimăm menţinerea statutului de lider în segmentul comparativ. „În ceea ce priveşte autovehiculele comerciale uşoare de dimensiuni medii, în care se remarcă lansarea noului model Vito, estimăm o creştere a vânzărilor Mercedes-Benz care depăşeşte creşterea pieţei şi care, în mod firesc, va atrage după sine şi o creştere a cotei de piaţă“, a spus Bogdan Ciubuc.

  • AdePlast a crescut în primele trei luni cu 25%

    Din perspectivă europeană, România trebui să-şi facă temele la capitolul termoizolare pentru a nu ajunge în situaţia Ungariei, care este la un pas să plătească sute de mii de euro pe lună penalităţi pentru că nu este în grafic cu implementarea unei legislaţii care să transpună la nivel naţional prevederile aşa numitei Directive Europene “20/20/20”. „Din acest punct de vedere ţara noastră este cu un pas în faţa Ungariei, deoarece avem o lege adoptată în acest sens în cursul anului trecut, dar asta nu înseamnă totul. Este nevoie şi de implementarea măsurilor dedicate reducerii consumurilor de energie, printre care se află şi programul de termoizolare a locuinţelor. Aceste programe pot genera destulă piaţă pentru producătorii români de materiale de construcţii” declară Bogdan Pîrvu.

    AdePlast continuă să crească la 3 luni cu peste 25 de procente, ajungând la o cifră de afaceri de aproximativ 59 mil lei in primul trimestru. La 3 luni AdePlast are un avans pe zona de termosistem de peste 30 procente, aceasta categorie incluzând toate cele trei componente de bază produse de fabricile AdePlast: polistiren, adezivi şi tencuieli decorative.

    „Lunile de început de an nu sunt cele mai importante din perspectiva fluxului de business în industria noastră, dar performanţa economică bună dintr-un an se poate întrezări încă din primul trimestru. Am reuşit performanţe superioare faţă de primul trimestru din 2014, cu toate ca şi anul trecut am avut creşteri masive fata de anul precedent, chiar mai mari decât acum. Cele 25 de procente ne arată că partenerii de afaceri ai AdePlast au semnale că anul acesta va merge mai bine ca 2014”, precizează Bogdan Pîrvu.

    În acest început de an, atât autorizaţiile de construcţii, dar mai ales lucrările noi de construcţii au deja un avans de mai bine de 15% faţă de 2014. „Piaţa se poate dezgheaţa şi probabil că în perioada următoare vor fi cereri mai consistente dinspre dezvoltatori. Asta e bine pentru că nu este sănătos ca o piaţă ca a noastră să se întreţină doar din recondiţionări şi reamenajări. Oricum, avansul pieţei trebuie să rămână în parametri uşor scalabili pentru a nu ajunge într-o zonă de dezvoltare haotică”, consideră Bogdan Pîrvu.

    “Pentru trimestrul doi suntem puţin mai rezervaţi în ceea ce priveşte evoluţia pieţei, comparativ cu anul trecut. Să ne aducem aminte că în 2014 atât Paştele ortodox, cât şi cel catolic, au fost în aceeaşi zi, ceea ce a însemnat că s-a lucrat mai mult în luna aprilie, faţă de anul acesta.  De asemenea, nici vremea nu a mai fost atat de prietenoasă. Aşteptăm de la lunile mai şi iunie o creştere a pieţei, dar suntem de un optimism moderat”, precizează Bogdan Pîrvu.

    Membranele hidroizolante vândute de AdePlast au avut o contribuţie semnificativă  la cifra de afaceri consolidată a firmei. „Pentru acest an ţinta noastră este sa dublăm cifra de afaceri pe acest segment. Ne-am facut deja loc pe piaţă şi acum suntem în grafic cel puţin pentru atingerea targetului nostru,” declară Alex Bărbuţ, Export & Development Manager AdePlast.

    Pentru export, balonul de oxigen al AdePlast a fost obţinerea anul trecut a certificatului ETAG, care certifică european termosistemul AdePlast. „Marca AdePlast este deja cunoscută în ţări ca Ungaria, Bulgaria, Austria sau chiar mai la vest. Pentru a depăşi cele 3 milioane de euro realizate la export anul trecut, ne bazam cel mai mult pe platforma noastră din Oradea, care este cel mai bine pozitionată sa livreze catre Vestul Europei” declară Alex Bărbuţ.

     „Totuşi, trebuie să fim precauţi cu avansul pieţei de construcţii cu toţii: dezvoltatori, reseleri, clienţi finali. Trebuie să se înţeleagă nevoia de calitate a materialelor folosite în construcţii. Nimeni nu are de câştigat dacă se va produce ieftin şi prost. Meseriaşul  îşi va strica reputaţia, iar clientul final va cheltui mai mult fiind nevoit să refacă lucrarea în scurt timp. Situaţia este şi mai gravă în cazul lucrărilor de anvergură. Deci, noi suntem pentru dezvoltare, cu conditia ca aceasta sa să fie durabilă”, este de părere Bogdan Pîrvu.

    AdePlast este cel mai important producător roman de material pentru construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone de vopsea  şi tencuieli decorative pe an  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adaugă  fabrica de vopsele,, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone pe an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

     

  • Cum va funcţiona sistemul de taxare de pe A2, la trecerea podului peste Dunăre dintre Feteşti şi Cernavodă

    “Încasarea tarifului de trecere a podului de la Feteşti – Cernavodă se va realiza, ca şi rovinieta, atât prin intermediul distribuitorilor (puncte proprii ale CNADNR, benzinării, etc) cât şi prin SMS.

    Pe acelaşi principiu ca şi la rovinietă, utilizatorii care nu vor achita tariful de trecere vor fi sanctionaţi contravenţional, aceştia fiind înregistraţi cu ajutorul echipamentelor video montate deja în Agenţia de Încasare de la Feteşti.

    Din cele 6 porţi de taxare existente la momentul actul vor fi păstrate 2 (câte 1 pe fiecare sens), porţi la care cei care nu şi-au plătit anticipat tariful o vor putea face la momentul tranzitării Agenţiei de Încasare.

    Prin acest mod de taxare, CNADNR SA doreşte să elimine aglomerările din zona Agenţiei de Încasare Feteşti şi să nu mai fie nevoită ca, pe perioada vârfurilor de trafic rutier, să sisteze încasarea tarifului”, notează reprezentanţii CNADNR.

    Ministrul transporturilor Ioan Rus a precizat ieri că un nou sistem de taxare pe autostrada Bucureşti-Constanţa este în teste şi din 30 aprilie va funcţional. CNADNR a început în urmă cu o lună lucrările pentru introducerea unui sistem electronic de plată a taxei de trecere a podului Feteşti-Cernavodă, pe autostrada Bucureşti-Constanţa. Sistemul informatic va înlocui achitarea tarifului de trecere cu oprire la barieră, şoferii având posibilitatea să opteze pentru achitarea tarifului în afara staţiei, în avans sau până la ora 24:00 a zilei următoare, potrivit CNADNR. Astfel, şoferii vor avea următoarele opţiuni de achitare a tarifului: prin SMS transmis la un număr scurt; prin achitarea tarifului de trecere prin reţeaua de parteneri autorizaţi ai CNADNR; prin utilizarea cardului bancar, în urma configurării unui cont într-un portal web şi printr-o aplicaţie pentru mobil puse la dispoziţie de CNADNR, scrie Ziarul Financiar.

  • Povestea românului care a cucerit Londra: a pornit de la zero un business de 50 de milioane de lire sterline

    „Am înţeles destul de repede că, dacă vreau să ajung între jucătorii de top, trebuie să mă mut la Londra“, spune antreprenorul român Emi Gal, citat de Financial Times. Prestigiosul cotidian economic surprindea încă din 2010 potenţialul afacerilor din Europa de Est şi impactul în evoluţia acestora produs de o eventuală extindere la Londra. Emi Gal a trăit-o pe pielea lui şi acum admite că a fost cea mai bună decizie. Brainient, o afacere care a ajuns astăzi la 70 de milioane de euro, a ajuns în capitala Regatului Unit în urmă cu şase ani, după ce fondatorul a constatat că dimensiunea pieţei din România şi posibilităţile reduse de a face networking nu i-ar fi permis să pună pe picioare o companie internaţională de succes. Gal a pornit prima sa firmă la 19 ani într-un birou de pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti şi a lucrat de atunci la o platformă care dezvoltă elemente interactive folosite în videoclipuri publicitare. Construirea platformei în România nu a reprezentat o problemă, spune Emi Gal, însă folosirea efectivă a acesteia era îngreunată de faptul că cele mai multe agenţii de advertising nu erau la zi cu ultimele tehnologii disponibile.

    „Cel mai important a fost însă avantajul pe care un centru economic precum Londra îl poate oferi prin reţeaua de investitori şi consultanţi pe care îi poţi întâlni.“ Emi Gal a participat în 2009 la programul Seedcamp, obţinând o finanţare de 50.000 de euro şi intrarea în cadrul program-ului de business condus de guvernul Marii Britanii. „Costurile s-au triplat atunci când am mutat compania la Londra. Dar a meritat, pentru că simt că aici am realizat mai multe într-un an decât ce reuşisem în România în trei ani.“ Compania Brainient este prezentă acum pe mai multe continente, iar televiziuni din Germania, Franţa sau Marea Britanie folosesc platforma antreprenorului român pentru a face publicitate pe tablete şi pe telefoane.

    Afacerea sa a explodat la Londra, având o creştere medie anuală de 200%, dar Gal a păstrat şi birourile de la Bucureşti, unde a demarat proiectul Brainient, dar a extins prezenţa la nivel mondial deschizând o sucursală şi la New York. Alex van Someren, consultant în cadrul programului guvernamental Seedcamp, spunea în Financial Times că apariţia unor start-up-uri de succes venite din estul Europei nu ar trebui să surprindă pe nimeni: „Este un efect firesc al modului cum a evoluat Europa. Dacă vii din state precum Franţa sau Germania ai deja la dispoziţie o infrastructură bună şi ajutor din partea statului. Dar dacă vrei să lansezi un business în zone ce nu sunt la curent cu ultimele tendinţe, vei încerca să pleci de acolo. Din acest motiv, start-up-urile care luptă pentru a ieşi din acele zone sunt cele care au cele mai mari şanse de reuşită“.

  • O româncă povesteşte cum a primit bani de la guvernul britanic pentru a porni o afacere la Londra

    „Pentru mine, mirajul Londrei a început încă de la 14 ani. Mama mea a fost profesoară de limba engleză şi a decis să transforme pasiunea într-un business şi a înfiinţat o afacere de familie, Shakespeare School. Încă de pe vremea când eram elevă mergeam în Anglia în summer school, erau tabere pentru adolescenţi şi tineri, iar eu eram liderul de grup. Stăteam câte două-trei săptămâni într-un campus universitar şi experimentam cultura de acolo, şi încă de-atunci mi-am setat ca obiectiv să mă întorc în Anglia, nu doar pentru două săptămâni, ci pentru studii.“

    Irina Alionte a studiat administrarea afacerilor la Warwick Business School, una dintre cele mai bune şcoli de business din Europa, şi a pornit afacerea Club Cardio, un concept care îmbină dansul şi sportul pentru a menţine forma fizică a participanţilor. „Am participat la un show de business, un fel de expoziţie care se organizează în fiecare an la Londra şi în cadrul căruia găseşti toate lucrurile de care ai nevoie ca să porneşti o afacere. Contabili, designeri de web, mentorat, investitori, seminarii de business, absolut orice îţi trebuie. Genul ăsta de evenimente lipseşte în România.“

    La seminar a intrat în contact cu cea mai mare organizaţie de mentoring din Marea Britanie, Rockstar Group, cu peste 80 de mentori care şi-au vândut fiecare afacerea, în medie, cu 18 milioane de euro. Alionte a avut ocazia să cunoască antreprenori cu experienţă care au crezut în ea şi astfel a primit finanţare şi îndrumare de la cea mai mare organizaţie de mentoring din Marea Britanie. Având susţinerea mentorilor, a reuşit să extindă conceptul de evenimente de fitness în mai multe oraşe din Anglia şi a primit premiul Best Business Growth după doar un an de la înfiinţarea afacerii.

    „Am decis să rămân în Londra, să încep businessul. Testasem deja ideea în campusul universităţii mele, şi, bazându-mă pe succesul pe care l-a avut, m-am dus cu ideea şi la alte universităţi. Am făcut evenimente în mai multe cluburi din Londra, printre care şi Pacha, apoi am contactat cel mai mare lanţ de cluburi din Marea Britanie. Am învăţat de la mentorii mei că cel mai bine este să testezi ideea şi să ceri feedback înainte să treci la acţiune“, spune Alionte. A luat legătura cu reprezentanţii Luminar Group, firmă care deţine peste 50 de cluburi în Marea Britanie, şi le-a propus să monetizeze spaţiile cluburilor la ore când în mod normal nu există nicio activitate. I-a scris direct CEO-ului şi a mizat pe faptul că acest gen de activitate va îmbunătăţi imaginea cluburilor pe fondul promovării unui stil de viaţă sănătos. A primit răspuns la mail în jumătate de oră, iar compania a trimis un membru al echipei la Londra pentru o întâlnire.

  • Antreprenoarea care învaţă angajaţii să se pună în valoare şi să îşi construiască o imagine în spaţiul public

    După 15 de ani de carieră şi un proces pentru concediere abuzivă la plecarea din corporaţie, Amalia Sterescu spune că nu mai vrea să lucreze în multinaţionale şi se dedică antreprenoriatului. Vrea să-i înveţe pe angajaţi să se pună în valoare şi să îşi construiască o imagine în spaţiul public.

    “Oportunităţile nu zboară ca norii pe cer. Ele sunt direct legate de oameni.“ Cuvintele antreprenorului american Richard Stromback susţin tema unui articol din Harvard Business Review, unde autorul pleda pentru faptul că 99% din timpul alocat socializării la evenimente este, în realitate, o pierdere de vreme. Asta spune şi Amalia Sterescu, fost vicepreşedinte al Oracle şi angajat al companiei în perioada 2005-2013, după ce anterior a lucrat la Connex timp de şapte ani.

    „După atâta timp se simte nevoia unei schimbări. E adevărat că multinaţionala îţi oferă un mediu interesant din multe puncte de vedere. Ai oportunităţi de a te dezvolta, de a călători şi de a gestiona businessuri în alte culturi, de a învăţa de la lideri formaţi în alte şcoli şi poţi să înveţi într-un ritm susţinut.“ Fireşte, urmează un „dar“. În cazul Amaliei Sterescu, „dar“-ul se leagă de faptul că a demonstrat tot ce avea de arătat promovând până în poziţia de vicepreşedinte, dincolo de care nu putea trece, spune ea, fără un paşaport american, britanic sau elveţian. „Am ales să ies din acest mediu pentru că am atins o limită. La un moment dat concentrasem în Bucureşti un business de un miliard de dolari şi apoi am replicat acelaşi model şi în India şi China cu o echipă românească de manageri, ajungând să reînnoim contracte în valoare de 2 miliarde de dolari.“

    A ştiut cu doi ani îna-inte de momentul plecării că trebuie să iasă din corporaţie – „s-a copt în mine“ – şi, după o perioadă în care a fondat o asociaţie destinată promovării companiilor cu activitate în outsourcing, industrie unde activează şi soţul ei, Vlad Sterescu, a decis să pornească o şcoală de oratorie. „Călătorind prin ţară pentru a discuta cu antreprenori şi manageri despre outsourc-ing, am remarcat că, de regulă, calitatea speakerilor este destul de slabă, iar formatul evenimentelor nu permite business networking. Oamenii vin la eveniment, stau în bisericuţe şi nu ies din zona de confort ca să cunoască alţi oameni. A schimba 100 de cărţi de vizită nu înseamnă networking.“

    Amalia Sterescu atrage atenţia asupra nevoii unor dialoguri concrete între participanţii la evenimente în pauzele dintre sesiuni, axate pe nevoile de business ale fiecăruia şi pe felul cum se pot ajuta reciproc. A văzut antreprenori cu experienţă dornici să vorbească despre businessul lor, dar incapabili să-şi controleze emoţiile, fără un discurs pregătit în prealabil şi care se bazează pe spontaneitate şi neglijează conţinutul. „Venind din corporaţie, unde am avut foarte multe prezentări sobre, mi s-a părut că aveam un stil ultra-corporate şi m-am instruit în afară în public speaking ca să fiu eu mai bună.“

    După peste 30 de conferinţe la care a vorbit despre leadership şi succesiune în management în România în faţa studenţilor, managerilor şi antreprenorilor, i s-a cerut din partea unor participanţi să ţină cursuri de public speaking. Astăzi, Sterescu lucrează mai ales cu senior manageri şi proprietari de afaceri şi îi instruieşte să susţină discursuri, să gestioneze relaţia cu organizatorii de evenimente, să facă mai mult în timpul petrecut pe scenă şi să se folosească ulterior în carieră de prestaţia lor. A mizat pe faptul că, dincolo de executivii de top blocaţi în speech-urile departamentelor de PR din multinaţionale, există o piaţă neacoperită. „Mulţi nu recunosc că au o slăbiciune şi, când trec printr-o experienţă neplăcută, realizează că au nevoie. Am avut situaţii în care un antreprenor român care aniversa zece ani de activitate s-a blocat în timpul unui discurs de faţă cu toată firma. Altora le este frică să apară în public sau vorbesc prea tehnic. Antreprenorii sunt de obicei portavocea firmei şi ei ies mereu în faţă pentru că se identifică cu firma.“ .

  • Albalact a crescut cu 12% în 2014 şi plănuieşte ca anul acesta să depăşească pragul de 0,5 mld. lei

    “În contextul în care piaţa lactatelor a stagnat în volum şi a crescut foarte puţin în valoare anul trecut, suntem bucurosi să anunţăm că inovaţiile susţinute de Albalact şi strategia eficientă de management a portofoliului au adus companiei o creştere de două cifre a afacerilor în 2014 (vânzări cu 12% mai mari în valoare), dar şi o creştere de 9% a vânzărilor în volum. Suntem mai optimişti şi în ceea ce priveşte contextul economic în 2015, când scăderea semnificativă a TVA-ului la alimente va ajuta în mod sigur la întărirea puterii de cumpărare a consumatorilor, chiar daca saturarea pieţei europene a laptelui va genera o uşoară scădere a preţurilor”, a declarat Stephane Batoux, director general al Albalact.

    Pentru anul 2015, Albalact şi-a bugetat o cifră de afaceri de 508,5 milioane de lei.        

    Tot în adunarea generală, acţionarii Albalact au aprobat distribuirea de dividende în acest an. Astfel, compania va acorda un dividend brut de 0,0185 lei pe acţiune, din o parte din profitul cumulat al anilor anteriori, suma ce ar urma să fie acordată reprezentând 11,7 milioane lei. Dividendele brute vor fi plătite în termen de 5 luni de la data hotărârii.

    Acţionarii companiei au mai aprobat schimbarea destinaţiei acţiunilor achiziţionate de către societate în cadrul programului de răscumpărare aprobat prin în 2013. Astfel, acţiunile nu vor fi anulate, ci vor fi incluse într-un plan de opţiune pentru cumpărarea de acţiuni pentru top management-ul companiei, conform termenilor şi condiţiilor planului.

    De asemenea, Albalact continuă demersurile şi formalităţile pentru mutarea pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, proces pentru care compania îndeplineşte criteriile tehnice solicitate. În luna februarie, acţionarii companiei au aprobat în adunarea generală extraordinară, cu unanimitate de voturi, admiterea la tranzacţionare a acţiunilor societăţii pe piaţa reglementată la vedere administrată de Bursa de Valori Bucureşti. Hotărârea a fost luată în baza Legii 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor tranzacţionate pe piaţa RASDAQ, care va fi desfiinţată până în luna octombrie a acestui an.

    Cea mai mare inovaţie a companiei din ultimii ani este bidonul de plastic cu mâner, lansat în 2014 sub brand-ul Zuzu, în premieră pentru România. Pentru noile ambalaje, compania a adus în fabrică unul dintre cele mai moderne echipamente de ambalare a laptelui în recipiente de plastic. Proiectul a adus companiei Albalact o creştere cu 20% a cotei de piaţă în categoria lapte.

    Alte proiecte noi au fost lansate în 2014, în portofoliul de iaurturi al companiei – ambalaje şi gramaje noi şi chiar un produs nou, care se adresează exclusiv bărbaţilor – Zuzu Max, iaurtul cremos cu 10% grăsime.

    În 2014, Albalact a investit aproximativ 8 milioane de euro în modernizarea şi extinderea capacităţii de producţie a fabricii de la Oiejdea, din judeţul Alba. Investiţiile au fost gândite să susţină creşterea companiei în următorii ani şi să-i consolideze poziţia pe mai multe segmente de piaţă.

    Albalact este lider cu brand-ul Zuzu în piaţa de lapte (lapte UHT şi lapte pasteurizat) din 2008. Albalact mai este lider de piaţă pe segmentul untului de masă şi pe segmentul smântână, cu brand-ul omonim De Albalact. Extinderea în categoria iaurt cu portofoliul Zuzu a adus compania între primii trei producători de iaurt din ţară, iar cu brand-ul Rarăul şi portofoliul său de brânză proaspătă de vaci compania a urcat pe locul 2 în această categorie.

    Albalact are un portofoliu de peste 140 de produse, comercializate sub cele 5 brand-uri ale sale: Zuzu, Fulga, De Albalact, Rarăul şi Poiana Florilor. Compania deţine 99,01% din acţiunile societăţii Rarăul din Câmpulung Moldovenesc.

    Albalact – Alba Iulia este unul dintre primii trei producători de lapte şi produse lactate din România si cea mai mare companie cu capital majoritar românesc din industrie. Înfiinţată în 1971 şi transformată în societate comercială pe acţiuni în 1990, Albalact a fost privatizată în 1999. Compania Albalact are peste 800 de angajaţi şi peste 6000 de acţionari şi este listată la categoria Rasdaq a Bursei de Valori Bucureşti. Albalact deţine şi 99,01% din pachetul de acţiuni al societăţii Rarăul Câmpulung Moldovenesc. Albalact comercializează produse proaspete pasteurizate şi UHT sub brand-urile sale Fulga, Zuzu, Fruzu, Raraăul, De Albalact şi Poiana Florilor.

  • Sărăcia a ajuns să figureze ca vulnerabilitate distinctivă a economiei UE

    Raportul Eurostat pe 2014 privind tendinţele de impozitare arăta că statele UE au reacţionat în general la criză menţinând neschimbată sau scăzând impozitarea capitalului şi majorând taxarea consumului şi a muncii (fie impozitul pe venit, fie contribuţiile sociale). Cu alte cuvinte, au apelat la singurele surse certe de venituri colectabile inclusiv pe timp de criză, menajând însă companiile, investitorii, spre a evita ca aceştia să plece ori să dea faliment.

    Era o abordare cu bătaie scurtă, având ca singur scop aducerea rapidă de bani la buget, aşa încât a fost aplicată cel mai dur de statele cu probleme mari de deficit sau de datorie publică şi care, deci, aveau de făcut ajustările fiscale cele mai mari: în Grecia, TVA a crescut de la 19% la 23%, în Portugalia de la 21% la 23%, în România de la 19% la 24%. Acolo unde a fost însă loc pentru rafinarea gândirii economice, abordările au fost mai nuanţate. „Creşterea taxelor pe consum şi în acelaşi timp reducerea taxării pe muncă şi pe capital pot stimula forţele de creştere ale unei economii. Taxarea muncii şi a capitalului ar trebui să fie menţinute la niveluri joase, ca să nu distorsioneze deciziile agenţilor economici, ceea ce ar putea influenţa negativ gradul de folosire a factorilor creşterii economice: forţa de muncă, capitalul şi progresul tehnologic. Taxarea consumului are mai puţine efecte adverse din acest punct de vedere“, afirmau Frank Zipfel şi Caroline Heinrichs, economişti ai Deutsche Bank, într-un studiu din octombrie 2012, care susţineau, în plus, şi aplicarea unor cote unice pentru taxarea consumului, urmând ca statul să susţină separat cu bani de la buget categoriile dezavantajate de nediferenţierea TVA.

    Abordarea din studiul Deutsche Bank a fost – şi este în continuare – cea promovată şi de Comisia Europeană drept reţeta ideală de creştere economică (deşi economiştii Deutsche Bank precizau, pentru orice eventualitate, că „recomandările de politici economice trebuie să se bazeze totuşi şi pe structura sistemului fiscal din fiecare ţară, pe preferinţele în materie de redistribuţie socială şi pe volumul total al veniturilor fiscale“).

    Acum, experţii institutului de cercetare Bruegel, specializat în evaluarea rolul Europei în economia globală, constată că aplicarea acestei reţete (în total, 17 ţări UE au redus taxarea capitalului, 8 ţări au redus taxarea muncii şi au majorat taxarea consumului, iar 6 au reuşit să reducă impozitarea muncii mai mult decât taxarea consumului) a dus la un efect pervers, respectiv a amplificat sărăcia, o problemă care înainte de criză era văzută doar ca un subprodus inevitabil şi irelevant al bogăţiei europene. „Taxarea muncii în UE, cu anumite excepţii, tinde să fie în general progresivă, în timp ce impactul taxării indirecte, în special al taxelor pe consum, tinde să fie regresiv, întrucât categoriile cu venituri mici îşi consumă o parte mai mare din venituri, astfel încât o majorare a taxelor pe consum împovărează cel mai mult segmentele cele mai sărace ale societăţii“, conchid Zsolt Darvas şi Olga Tschekassin, economişti ai institutului Bruegel.

    Iar sărăcia devine relevantă pentru politicile economice atunci când se analizează distribuţia ei. La nivelul UE27 în 2013, cca 11% dintre copii, aproape 10% din populaţia de vârstă activă şi cca 7% din pensionari erau afectaţi de sărăcie severă (înţeleasă ca lipsa accesului măcar la 4 din 9 bunuri sau servicii de bază, de pildă facturile la utilităţi, o masă cu carne la fiecare două zile, încălzirea locuinţei, posesia unui telefon). Şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească, fiind cu deosebire îngrijorătoare situaţia tinerilor între 15 şi 29 de ani care nu au nici slujbă, nici nu studiază şi nici nu fac cursuri de calificare profesională („not in education, employment or training“ – NEET): ponderea lor a crescut pe parcursul crizei în statele de la periferia zona euro, dar şi într-o serie de ţări din Europa Centrală şi de Est – aceleaşi care continuă să aibă şi cele mai mari rate ale sărăciei severe din toată Europa.

  • Un manager român a făcut carieră conducând cele mai tari hoteluri ale lumii din grupul Marriott

    Ioan Mătieş a intrat din 2014 în plutonul de manageri pe care grupul Marriott îi trimite în toate colţurile lumii pentru a-i conduce hotelurile.

    Primul post al lui Ioan Mătieş a fost la Sheraton Frankfurt, unde a fost chelner la începutul anilor ’90 şi la debutul carierei sale, de-spre care nu ştia întru totul către ce se va îndrepta. Ce a ştiut însă destul de repede este că vrea să rămână în hotelărie şi peste 15 ani a ajuns tot la Frankfurt, în boardul de conducere al hotelului Marriott.

    A fost avansat la Frankfurt din funcţia de director food & beverage în cadrul JW Marriott Bucureşti, funcţie unde a ajuns după ce a participat la deschiderea hotelurilor Hilton (unde a şi lucrat timp de trei ani) şi Marriott din Bucureşti.

    La lansarea hotelului JW Marriott din Bucureşti, în 2011, Ioan Mătieş era director de evenimente. După doi ani şi jumătate, a fost promovat ca director al segmentului food & beverage, unde a rămas până în 2006, când a apărut şi în prima ediţie a catalogului Top 100 Tineri Manageri, editat de Business Magazin. În 2006, când avea 34 de ani, segmentul condus de Mătieş a adus hotelului Marriott 40% din cifra de afaceri de 42 de milioane de euro, adică aproximativ 17 milioane de euro, şi avea în subordine 270 de persoane, adică 65% din totalul de 450 de angajaţi.

    Poziţia strategică a sectorului F&B din cadrul JW Marriott Bucureşti l-a ajutat pe Ioan Mătieş în evoluţia sa ulterioară mai mult decât ar fi crezut: ”Ceea ce avem la JW Marriott încă nu există în Europa. La un hotel normal, încasările din food and beverage pot fi undeva între 5 şi 30%„, preciza el, adăugând că strategia segmentului pe care îl conduce implică, pe lângă evenimentele din cele 12 săli, atragerea de clienţi pentru cele trei restaurante atât din rândul persoanelor cazate la hotel, dar mai ales din cel al oamenilor de afaceri bucureşteni, restaurantele din cadrul hotelului făcând parte încă de la început din lifestyle-ul bucureştean.

    În articolul din 2006, Mătieş spunea că ”peste 10 ani mă văd într-un post de director general al unui hotel, în străinătate„. A bifat poziţia un pic mai devreme. Primul pas a fost întoarcerea la Frankfurt, în 2006, într-o poziţie similară cu cea din Bucureşti, de manager al segmentului de F&B. Opt ani mai târziu pleca în Kazahstan, la conducerea a două dintre cele şase hoteluri pe care Marriott le deţine acolo.

    Promovarea lui Mătieş a venit într-un an pe care conducerea Marriott îl consideră excepţional. Compania hotelieră a semnat anul trecut contracte pentru 650 de noi hoteluri (peste 100.000 de camere), triplând ritmul din urmă cu cinci ani. Marriott are acum 4.100 proprietăţi şi 18 branduri în 79 de ţări şi teritorii şi o echipă de peste 3.500 de general manageri care le conduc. Conform www.glassdoor.com, salariul de bază al unui GM din cadrul Marriott este de 75.000 de dolari anual.

    După 25 de ani de carieră în cadrul Marriott, Mătieş crede că a nimerit unde trebuia: ”Încă de la început m-am inte-grat total în cultura Marriott care are la bază angajaţii – asociaţii, cum se numesc toţi angajaţii Marriott. J.W. Marriott, fondatorul companiei, credea ferm că «având grijă de asociaţi, aceştia vor avea grijă de clienţi, iar aceştia vor reveni mereu». Aceste baze sunt actuale încă şi în prezent mi se potrivesc foarte bine şi contribuie la relaţia mea cu angajato-rul, care este excelentă„. Dincolo de cultura organizaţională, Mătieş consideră că Marriott l-a susţinut în îndeplinirea planului de carieră: ”Pot să spun cu siguranţă că da, mi-am îndeplinit planul de carieră. Dincolo de acesta, am urmărit întotdeauna şi ceea ce învăţ în acest timp şi pot afirma astăzi că sunt mulţumit de ambele aspecte„.

    În Kazahstan, Ioan Mătieş coordonează circa 320 de angajaţi în cele două hoteluri pe care le conduce: Renaissance Atyrau Hotel (cu 178 camere, 24 apartamente şi 10 săli de evenimente desfăşurate pe 6.500 de metri pătraţi) şi Marriott Executive Apartments (cu 134 camere). Anul trecut cele două hoteluri au însumat 93.000 de înnoptări, iar Mătieş spune că politica grupului nu permite publicarea datelor financiare per unitate. La un preţ mediu de 400 de dolari pe noapte, conform booking.com, cele 93.000 de înnoptări de anul trecut înseamnă un volum de business de aproximativ 37 milio-ane de dolari.

    Renaissance este unul dintre cele două hoteluri de cinci stele din Atyrau, dar este singura prezenţă a unui lanţ hotel-ier internaţional de cinci stele în principalul port al Kazahstanului. Atyrau este oraşul-port la Marea Caspică de importanţă strategică pentru ţara ale cărei principale surse de venit şi de investiţii sunt legate de petrol şi de industrii conexe. De fapt, Atyrau este principalul oraş din Kazahstan considerat că face parte şi din Asia, şi din Europa, fiind despărţit de fluviul Ural. Renaissance Hotels este unul dintre brandurile de cinci stele ale grupului Marriott, alături de Marriott Hotels, JW Marriott, The Ritz-Carlton sau Bulgari Hotels & Resorts. În Kazahstan, grupul deţine 6 hoteluri, care au împreună 900 de camere.

    După experienţe în cadrul Marriott în România, Germania şi Kazahstan, general managerul vorbeşte deja despre diferenţe de cultură şi de mediu care se simt cu acuitate şi în business: ”Una din diferenţele majore sunt segmentele de business. Cu toate că în prima fază concentrarea e pe turismul de business, diferenţele vin din componenţa acestui segment – de exemplu în Frankfurt accentul era pe expoziţii, conferinţe şi evenimente, iar în Kazahstan este o dependenţă ridicată de sectorul petrol şi gaze. Această dependenţă de un sector e deseori o provocare, cum sunt în acest moment efectele scăderii preţului petrolului. O altă diferenţă este dată de modul cum hotelul interacţionează şi se încadrează în comunitatea locală„.

    Pentru următorii zece ani, Ioan Mătieş îşi doreşte să aibă un ”impact pozitiv asupra evoluţiei hotelurilor de care sunt responsabil, să învăţ câte ceva din locurile în care mă aflu şi să ajut colegi care sunt la începutul carierei în dezvoltarea lor„ şi spune că nu are încă în plan să revină în România pentru a-şi deschide un hotel, deşi ”sună tentant„.