BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Paşi către o ţară mai curată

    ECONOMIE CIRCULARĂ: SGR

    În ultima zi din noiembrie se dă startul Sistemului Garanţie-Returnare, prin care o cantitate estimată de 7 miliarde de ambalaje de plastic, sticlă sau metal de la băuturi nu va mai ajunge la gropile de gunoi, ci va lua calea reciclării. În proiect, care a necesitat până acum investiţii care au inclus un împrumut verde de aproximativ 85 de milioane de euro, vor fi implicaţi aproximativ 80.000 de comercianţi şi ambalajele vor fi direcţionate către 17 centre RetuRO la nivel naţional.

    Ape mai curate, reducerea poluării cu gunoaie, noi locuri de muncă – sunt cele mai vizibile şi importante efecte ale punerii în practică a Sistemului Garanţie-Returnare (SGR), proiect administrat în România de RetuRO. Sistemul este un model de economie circulară care a fost testat în multe ţări europene, până acum, în diferite perioade şi cu diferite nuanţe, în funcţie de specificul geografic, demografic sau comercial. Practica returnării sticlelor pentru băuturi a fost utilizată încă de la începutul anilor 1900, iar Sistemul de Garanţie-Returnare a devenit îndeajuns de comun şi răspândit, încât nu poate fi caracteristic unei anumite ţări. Odată cu publicarea Planului de Acţiune pentru Economie Circulară a Comisiei Europene, interesul pentru sistemul garanţie-returnare a renăscut şi a început să fie din nou pus în practică în mai multe ţări, care l-au văzut ca o soluţie pentru reducerea gunoiului, educaţie civică şi atingerea unor ţinte mai mari a ratelor de reciclare a ambalajelor de băuturi.

    Cu o populaţie de 19 milioane de locuitori, România va deveni de anul viitor a doua ţară ca dimensiune, după Germania, în care se desfăşoară acest program. „Sistemul de Garanţie-Returnare este o premieră pentru România şi pentru toate părţile implicate. Singurele puncte de referinţă sunt studiile de caz din alte ţări care au implementat un program similar. Cu toate acestea, modelele sunt evident diferite deoarece ne confruntăm cu zone geografice diferite, un volum mai mare de ambalaje în România în comparaţie cu alte ţări care utilizează SGR (spre exemplu Germania), niveluri diferite de educaţie, cultură şi resurse”, conform reprezentanţilor RetuRO, administratorul SGR în România.

    Pentru startul acestui proiect, pe parcursul ultimei luni, au fost făcuţi paşi uriaşi. Astfel, RetuRO a pregătit deschiderea primului centru regional, situat în judeţul Cluj, în interiorul parcului industrial Olympian din comuna Bonţida, unde va fi realizată numărarea şi sortarea ambalajelor de băuturi colectate de la comercianţi; echipamentele au ajuns deja la unitate. Al doilea centru va fi pus în funcţiune la Giarmata (judeţul Timiş).

    Cum funcţionează sistemul, de fapt? Programul implică deopotrivă consumatori, comercianţi şi producători. Comercianţii parte din SGR trebuie să se înregistreze în platformă, să îşi completeze datele şi să semneze contractul cu RetuRO, administratorul Sistemului, disponibil pe platformă. Pe de altă parte, toţi producătorii din România de băuturi (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) în ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l şi 3 l inclusiv, trebuie să se înscrie la rândul lor, să semneze contractul cu RetuRO şi să înregistreze produsele SGR în platformă. Înregistrarea produselor în Registrul de Ambalaje SGR este gratuită până pe 1 ianuarie 2024; ulterior acestei date se se va percepe taxa stabilită conform contractului de prestări servicii între RetuRO şi producători.

    Tot recent, RetuRO a lansat o campanie de comunicare multimedia pentru a spori gradul de conştientizare, cu scopul de a informa cât mai bine consumatorii şi de a le explica importanţa şi beneficiile acestui program. Sub motto-ul Hora Reciclării, campania de informare detaliază paşii pe care românii trebuie să-i urmeze în procesul de returnare al ambalajelor şi de recuperare a garanţiei.

    Finanţarea iniţială pentru RetuRO a fost asigurată de producătorii de băuturi, acţionarii companiei, apoi cu ajutorul unor garanţii corporative oferite tot de aceştia a fost obţinut unul dintre cele mai importante împrumuturi verzi din România, în valoare de peste 85 de milioane de euro.

    În concluzie, românii vor plăti de-acum o garanţie de 0,5 lei când vor cumpăra o băutură (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) de la un comerciant. Sistemul se aplică pentru ambalaje primare nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l şi 3 l. Ambalajele pot fi returnate la orice punct de colectare pus la dispoziţie de comercianţi, unde clienţii vor primi înapoi garanţia, fără a fi necesară prezentarea bonului fiscal chiar şi dacă respectivul produs nu a fost cumpărat din acea locaţie.Pentru a fi identificate uşor, produsele care vor face parte din sistem vor fi marcate cu un logo specific – ambalaj cu garanţie. „Recunoaşterea siglei SGR va fi crucială. Toată lumea ar trebui să caute sigla SGR pe ambalajele de produse. Este simbolul unei Românii mai curate”, conchid reprezentanţii RetuRO.

     

    STUDIU DE CAZ

    Germania a pus în practică încă de acum 20 ani Sistemul Garanţie-Returnare (SGR). Procesul acoperă o gamă largă de recipiente pentru băuturi, inclusiv sticle din plastic PET, sticle de sticlă şi doze de aluminiu – similar cu ce se va întâmpla în România. Ţara atinge o rată record de returnare de 98% pentru recipiente de băuturi de unică folosinţă eligibile, datorită valorii depozitului din sistem şi a reţelei convenabile şi dense de locaţii de returnare – aproape 135.000.

    Pentru a ajunge aici, programul a avut mai mult de 20 de ani de dezvoltare şi îmbunătăţire. Două lecţii importante pot fi învăţate din experienţa lor:

    1. SGR aduce beneficii economice: SGR a creat locuri de muncă în industriile de colectare, sortare şi reciclare. De asemenea, a redus costurile de eliminare a deşeurilor pentru municipalităţi.

    2. Impactul asupra mediului: SGR a redus semnificativ poluarea cauzată de deşeuri, ceea ce a transformat spaţiile publice, dar şi apa şi gropile de gunoi într-unele mai curate.

  • Citatul săptămânii. Mugur Isărescu, BNR: IPO-ul Hidroelectrica de o asemenea magnitudine ar fi fost de neconceput pe Bursa de Valori în urmă cu câţiva ani

    IPO-ul (listare publică iniţială – n.red.) Hidroelectrica de o asemenea magnitudine ar fi fost de neconceput pe Bursa de Valori în urmă cu câţiva ani. S-a spus asta dar nu s-a spus de ce nu s-a putut. Pentru ca nu erau aceste acumulări la fondurile de pensii

    a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la evenimentul „Primii 15 ani de Pilon II: O reformă de succes pe calea europeană a României”, organizat la BNR.


     

     

  • Real Estate. O perspectivă europeană asupra rezidenţialului

    La nivel European, preţurile pieţei rezidenţiale au evoluat diferit în funcţie de ţară, iar în România, creşterea moderată a preţului imobilelor a fost însoţită de o creştere mai rapidă a chiriilor. Cu numărul de autorizaţii de construire în scădere, întrebarea care se pune este dacă aceste evoluţii semnalează o criză imobiliară. Gabriel Blăniţă, Associate Director Valuation & Advisory Services la Colliers România, oferă o perspectivă asupra schimbărilor din piaţă şi a impactului creditării asupra acestei industrii.

     

    Vedem că în general, ţările care au crescut cu o viteză foarte mare în ultima perioadă au avut şi scăderile cele mai mari (de preţuri ale imobilelor n.red.) în ultimul an. De altfel, dacă ne uităm şi la efectul amplificat pe care îl au anumite ştiri din din zona preţurilor la rezidenţial în Europa, vedem că cel mai des apar ştiri poate despre Marea Britanie, Suedia sau Germania, dar în acelaşi timp trebuie spus că  în aceste ţări am înregistrat o creştere de preţuri mai mare ca media europeană în  ultima perioadă, astfel încât nu vorbim neapărat de scăderi catastrofale, ci mai degrabă de de anumite corecţii. De altfel, şi aceste corecţii se încadrează undeva între 5 şi 10% faţă de un an în urmă, în condiţiile în care piaţa din vestul Europei, în special, este foarte dependentă de costul creditării”, descrie Gabriel Blăniţă, Associate Director Valuation & Advisory Services, Colliers România, evoluţia pieţei rezidenţiale din Europa în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

    Cumpărătorul prin credite din aceste pieţe îşi permite să acceseze un credit într-o locuinţă abia undeva între 35-40 de ani faţă de cel din centrul şi estul Europei, unde poate fi achitat un credit ipotecar mult mai devreme, undeva între 25 şi 30 de ani. „Şi iarăşi vorbim despre un nivel al dobânzilor care a crescut destul de mult pentru euro, ceea ce a făcut ca cea mai mare parte a tranzacţiilor care depindeau de finanţarea bancară să fie amânate sau să nu mai poată fi încheiate. La nivelul actual al dobânzilor  în zona euro, vedem că în pieţele din vest a scăzut destul de accelerat numărul de tranzacţii şi evident, atunci când avem o mişcare suficient de mare pe partea de cerere, vedem şi o evoluţie negativă în această perioadă.” În schimb, în zona noastră, în centrul şi estul Europei, situaţia este mixtă. „ Ungaria, spre exemplu, a avut cele mai mari creşteri de preţuri, cea mai mare inflaţie din UE în ultimii 2 ani, care a ajuns aproape la 25% şi a avut şi creşteri de preţuri la rezidenţial foarte mari. De altfel, în Budapesta preţurile aproape s-au dublat în circa 6 ani, ceea ce este o evoluţie foarte puternică a preţurilor şi pe fondul unei inflaţii generalizate – drept urmare piaţa este mult mai puţin accesibilă pentru cumpărătorul de rând din Budapesta faţă de cea de acum 5-7 ani.” Pe de altă parte, observă Blăniţă, în Polonia – în Varşovia, în special – creşterea preţurilor nu este similară celei din Ungaria. În schimb, în Polonia, creştere a fost susţinută în mare parte şi de influxul mare de ucraineni care au venit şi s-au stabilit acolo, drept urmare a existat o creştere mare pe chirii, unde s-au înregistrat creşteri de 30-40% anul trecut, iar anul acesta sunt din nou mari – de 10-20% în funcţie de zonă. Preţurile imobilelor au crescut însă cu 5-10%. „Vedem că în România, în ultimul an, am avut o foarte mică creştere a preţului la rezidenţial, însă de asemenea, similar cu Polonia, această creştere a fost sub rata inflaţiei, deci cumva în termeni reali, locuinţele au devenit uşor mai accesibile în această perioadă. Ce vedem în schimb şi în România, chiar dacă nu vedem această influenţă a cetăţenilor din Ucraina care închiriază sau cumpără locuinţe, vedem o tendinţă similară cu cea din Polonia, în care chiriile cresc mai repede decât preţul locuinţelor. Şi în acest an, în Bucureşti, am văzut o creştere a chiriei de undeva aproape 10% de la începutul anului şi şi până acum, pe când preţurile nu au evoluat la fel de mult, ci cu procente cuprinse între 0 şi 5%”, a mai observat Gabriel Blăniţă. În oraşele mari, diferenţele există şi în funcţie de proiecte sau de zone: „În anumite zone am avut mici scăderi, în special în cele periferice, în zona metropolitană, unde cea mai mare parte a cumpărătorilor cumpără pe credit, cât şi în centrul oraşelor”.

    Gabriel Blăniţă, Associate Director Valuation & Advisory Services, Colliers România: „Vedem că în România, în ultimul an, am avut o foarte mică creştere a preţului la rezidenţial, însă de asemenea, similar cu Polonia, această creştere a fost sub rata inflaţiei, deci cumva în termeni reali, locuinţele au devenit uşor mai accesibile în această perioadă.”

    Suntem într-o criză?

    „Ar trebui să vedem anumite elemente care cumva perturbă echilibrul între cerere şi ofertă. Şi atunci când avem o mişcare dezordonată, fie pe o parte, fie pe cealaltă, vedem elementele unei crize. De altfel, dacă ne uităm la momentul anterior, în care preţurile au scăzut generalizat pe piaţa din România, momentul trimestrului II din 2020, când a venit pandemia şi am experimentat primul lockdown, acela fost momentul în care toată lumea s-a mutat cu lucrul acasă, traficul a scăzut considerabil, numărul de tranzacţii a scăzut. Aceea a fost o mică criză pe care am experimentat-o şi de altfel, preţurile au scăzut.” Gabriel Blăniţă aminteşte şi de criza precedentă, unde a existat o scădere generalizată de preţuri , în perioada 2009 – 2013, ca urmare a crizei financiare din 2008. „Ce s-a întâmplat atunci pentru România a fost că peste noapte a dispărut finanţarea, al cărei curs a devenit exorbitant. Vorbeam despre dobânzi de 15-20%, iar în prezent dobânzile de 6% ni se par mari. Trebuie să punem în perspectivă lucrurile acestea pentru că am mai experimentat în România dobânzi mult mai mari de de atât şi de asemenea, aveam un stoc foarte mare de imobile, cu nişte dezvoltatori care au fost supra-îndatoraţi către bănci pentru a dezvolta din ce în ce mai multe locuinţe, pentru că şi cererea era alimentată foarte mult şi creştea foarte mult. Când a venit această criză financiară, finanţarea a dispărut, achiziţiile pe credit au dispărut şi ele, iar dezvoltatorii care s-au împrumutat pentru a construi cât mai multe ansambluri denţiale au avut de suferit şi au trebuit să vândă în pierdere pentru a da banii înapoi la la bancă.” Astfel, subliniază specialistul, situaţia de atunci era total diferită faţă de felul în care arată piaţa rezidenţială în prezent: „Nu avem o explozie a numărului de locuinţe construite cum a fost în perioada 2006-2008, în care ne întrebam dacă mai este sustenabil acest ritm de creştere. Vedem mai degrabă o creştere sănătoasă în perioada anterioară pandemiei. În perioada 2014-2020 am bătut ritmul de creştere de circa 5-10%/an şi în numărul de construcţii, şi în preţuri, o evoluţie uşor peste rata inflaţiei din această perioadă, dar nimic spectaculos. Ce vedem însă din pandemie încoace este o evoluţie mult mai dezechilibrată în ceea ce priveşte cererea şi mai puţin în ceea ce priveşte oferta, pentru că oferta este mult mai neelastică, are nevoie de o perioadă mai lungă în care să se ajusteze, pe când cererea, la fiecare interval de lockdown, scădea, la fiecare creştere a dobânzii, aproape peste noapte, scădea, este mult mai mai dinamică. În ceea ce priveşte oferta, nu vedem această dinamică – însă vedem o evoluţie din a doua parte a lui 2022, de când impactul creşterii dobânzilor a fost evident şi în piaţă am văzut o scădere destul de mare a numărului de tranzacţii, iar dezvoltatorii de locuinţe au început să dea înapoi. Vedem aici o ajustare în primul rând pe autorizaţii de construcţii eliberate în perioada asta.  Deci o punem o scădere a încrederii în viitor şi mai puţini dezvoltatori care scot acum autorizaţii.”De asemenea, aruncând o privire asupra sectorului construcţiilor, el observă o decelerare în zona construcţiilor rezidenţiale. „Dacă ne uităm, per ansamblu, asupra sectorului de construcţii, vedem o creştere încă puternică, susţinută în special de construcţii nerezidenţiale, în special din zona de infrastructură, mare parte susţinute de fonduri europene. Dar întorcându-ne la piaţa rezidenţială, vedem că şi oferta începe să se contracte. Vedem o scădere a ritmului construcţiilor şi vedem deja din  prima parte a acestui an o uşoară scădere a numărului de locuinţe livrate, ceva mai mare decât ritmul locuinţelor livrate pe partea de construcţii, ceea ce înseamnă că vom avea în continuare o scădere a numărului de locuinţe livrate şi în următoarele trimestre şi vedem o decelerare mult mai bruscă pe partea de autorizaţii de construire.” Gabriel Blăniţă subliniază şi că în oraşele din România eixstă o scădere destul de mare a numărului de autorizaţii de constuire, dar, şi mai important: „Vedem o scădere şi mai mare a suprafeţei utile autorizate. E importantă această diferenţa pentru că ce se întâmplă cu suprafaţa autorizată este că  scade mai mult decât numărul de autorizaţii. Asta se traduce prin faptul că dezvoltatorii construiesc proiecte mai mici, nu mai vedem ansambluri mari, mai vedem dezvoltatori luând un risc foarte mare pentru pentru dezvoltare în viitor şi vedem mai degrabă investiţii mai reduse în această zonă”. Astfel, spune el, dacă autorizaţiile au scăzut ca număr cu undeva circa 25%, dacă ne uităm în Bucureşti, suprafaţa utilă autorizată a scăzut cu aproape 50%: „În consecinţă, în perioada următorilor 2-3 ani vom vedea un ritm al construcţiilor mult mai scăzut şi probabil în 3-4 ani, un număr mult mai mic de de proiecte care apar în piaţă tocmai pentru că nu se mai dau autorizaţii. ”

    2 întrebări din interviul cu Gabriel Blăniţă, Associate Director Valuation & Advisory Services, Colliers România

    Cum vor evolua lucrurile până la finalul acestui an?. Nu ne aşteptăm la mari surprize. Vedem că dobânzile la credite ipotecare vor rămâne în jurul la 6% – IRCC plus marjă. Vedem că inflaţia nu dă semne de decelerare bruscă şi în România. S-a întâmplat în câteva alte state europene şi vedem deja inflaţia în zona euro undeva între 3-4%, pe când noi încă suntem aproape de de 9%, aşadar vedem un decalaj de recuperat. Vedem însă un cumpărător poate un pic mai obişnuit cu aceste dobânzi, fiindcă chiar dacă ele au crescut, nu au crescut la fel de mult cum s-a întâmplat în Polonia sau în Ungaria; vedem o piaţă care nu a scăzut la fel de mult ca număr de tranzacţii faţă de cele din din regiune. De altfel, peste vară-toamnă, numărul de tranzacţii şi-a mai revenit ca dinamică faţă de începutul acestui an şi mai ales faţă de primul trimestru, care a fost foarte negativ – a început cu scăderi de circa 30% chiar şi peste acest procent în câteva oraşe mari. Dinamica tranzacţiilor a evoluat foarte mult peste vară şi chiar şi în luna septembrie, am avut o lună foarte bună pentru vânzări, astfel încât diferenţa faţă de anul trecut a scăzut de la 35% la începutul anului, la undeva 16-17%  la nivel naţional şi undeva un pic sub 20% în oraşele mari. Vedem, aşadar, un cumpărător care s-a mai obişnuit cu nivelul acesta de dobândă. Vedem de asemenea destul de mulţi cumpărători care fie au amânat decizia de cumpărare, fie nu se mai încadrează pur şi simplu şi au renunţat. Astfel că rămân în chirie o perioadă mai îndelungată şi vedem o presiune mai mare pe chirii. Aşa cum spuneam, preţul chiriilor a crescut mai mult decât preţul locuinţelor şi parte din acest lucru se datorează şi faptului că cei care nu şi-au mai permis să cumpere un apartament au rămas mai mult în piaţa de închirieri. Studenţilor care vin în Bucureşti li se adaugă şi migraţia externă, persoane care vin în România în căutarea unui trai mai bun şi vedem că pentru prima oară în istorie, România a avut anul trecut mai mulţi imigranţi decât a avut emigranţi. Mai mulţi oameni au venit în România în căutarea unui loc de muncă mai bun decât români care au plecat în afară pentru pentru acelaşi lucru. Şi toate lucrurile acestea s-au reflectat în cererea pentru pentru chirii. Şi acesta este şi motivul pentru care vedem evoluţia aceasta mai dinamică în chirii versus preţuri în acest an.

    Vor deveni şi românii „la fel de chiriaşi” ca europenii? Pe măsură ce avem dezvoltare economică, avem o creştere destul de mare a preţului activelor. Aceasta înseamnă că locuinţele devin din ce în ce mai puţin accesibile şi oamenii îşi permit să cumpere locuinţe la o vârstă mai înaintată, ceea ce înseamnă că fie că vor, fie că nu vor, sunt nevoiţi să petreacă mai mult timp în chirie. Şi în România avem acea statistică oficială în care doar circa 5% dintre români nu deţin casele unde trăiesc, însă această statistică nu ţine cont de locul unde trăiesc efectiv acei oameni – o parte dintre cei care deţin o locuinţă o deţin într-o localitate în care nu mai locuiesc, au plecat de mult timp de acolo într-un oraş mai mare şi închiriază o locuinţă în acel oraş.  

     

    Carte de vizită: Gabriel Blăniţă, Associate Director Valuation & Advisory Services, Colliers România

    1. Lucrează în industria imobiliară din 2010, când a devenit Senior Associate în cadrul Colliers România, de unde a evoluat în rolul actual;

    2. Este şi Corporate Partner, Mentor şi membru al juriului în acceleratorul de afaceri InnovX;

    3. Şi-a luat licenţa în banking şi finanţe corporative la Academia de Studii Economice din Bucureşti în 2011 şi şi-a completat studiile cu un program masteral în aceleaşi domenii tot în cadrul ASE (2013).

  • Dacă şcolile actuale nu sunt bune pentru că nu livrează ceea ce are nevoie piaţa, atunci companiile care au branduri puternice ar trebui să-şi facă propriile şcoli

    Toate companiile româneşti, toţi antreprenorii şi patronii români, mai mari sau mai mici, aşteaptă în continuare ca statul, guvernul, preşedintele, ministerul şi ministrul educaţiei să le livreze la poartă angajaţii de care au nevoie.

    Aşa cum era odată, când se făcea şi şcoală adevărată, nu ca acum, când de pe băncile şcolii ies numai „rebuturi”.

    S-au dus vremurile acelea, iar în sistemul politic actual nu cred că se mai întorc. Statul, guvernul, ministerul nu ştiu ce vrea economia, nu ştiu ce vor companiile, nu ştiu ce vrea piaţa muncii.

    Cu foarte puţine excepţii, şcolile de stat sunt rămase în urmă, programa şcolară este la ani-lumină de vremurile actuale, copiii se plictisesc foarte repede, frunzărind cărţile de acum, când pentru ei totul se află pe TikTok şi pe Net.

    Cei care termină o şcoală şi se gândesc să se angajeze, în primii ani vor experienţe, nu locuri de muncă, cu un program fix. Ca să nu mai spunem că vor să înceapă cu 1.000 de euro net.

    Având în vedere acest context general, din păcate pentru ele, companiile româneşti trebuie să-şi facă propria creşă, propria grădiniţă, propria şcoală, propria facultate, dacă vor să atragă noile generaţii şi noi angajaţi. Având o experienţă mai mare de pe pieţele occidentale, multinaţionalele s-au adaptat mai bine şi aşteaptă mai puţin ca statul să le pună pe tavă angajaţii de care au nevoie şi dacă se poate gata pregătiţi, aşa cum cer şi speră companiile româneşti.

    Ce vreau să aduc acum în discuţie este legat de şcoală, de brandingul şcolii. Toate şcolile de stat de la noi poartă numele unor personalităţi din istoria noastră: Spiru Haret, părintele învăţământului, Ştefan cel Mare, Tudor Vianu, Mihai Eminescu, Matei Basarab, fraţii Buzeşti, Virgil Madgearu etc. Nici nu ştim câte şcoli poartă numele lui Mihai Eminescu.

    Dar poate noile generaţii ar vrea altceva, aşa, ca un nou început, un nou brand. Poate noile generaţii ar vrea ca şcolile pe care le urmează să poarte numele eMAG, Dedeman, Ţiriac, Altex, Banca Transilvania, Bitdefender, Mobexpert, Valvis etc.

    Putem lua orice brand din piaţă care a reuşit să se instaleze în mintea noastră. Noile generaţii poate ar vrea să înveţe altceva, la şcolile unor companii, cu alte programe, cu alte materii care să fie la zi. Bineînţeles că nu se poate schimba un întreg sistem de învăţământ de stat peste noapte.

    Acest lucru durează decenii şi decenii, asta dacă cineva are voinţa de a începe această schimbare. În aceste condiţii, companiile cu nume, care au un brand puternic, trebuie să-şi facă propria şcoală şi să aibă ambiţia ca aceasta să fie mai bună decât Lazăr, Vianu, Sava etc.

    Sunt multe companii care au acum suficiente resurse financiare pentru a-şi face propria şcoală, unde să dea burse şi să atragă copii. Aceste şcoli ar trebui să le livreze angajaţii de care au nevoie, aşa cum au nevoie. Exact cum era înainte. Directorii acestor companii ar trebui să fie profesori la şcolile lor, ar trebui să împărtăşească din propria lor experienţă.

    Există experienţa şcolilor private care au apărut în ultimele două decenii şi care acum şi-au făcut loc în topul celor mai bune şcoli din România. Nu toată lumea îşi permite să plătească o şcoală privată, aşa că firmele trebuie să-şi asume ele acest cost.

    Bineînţeles, să fie deductibil din punct de vedere fiscal. Nu este o noutate ce spun, nu este utopie, este ceva care se face şi se va face. Dacă vrei să ai angajaţi care să nu-ţi plece peste noapte, dacă vrei să atragi tineri şi tinere în companii, dincolo de celebrele bonuri de masă, un incentive puternic va fi şcoala pe care o companie a creat-o.

    Rezultatele se vor vedea peste un deceniu, peste două decenii, peste trei decenii. Dar se vor vedea. În aceste şcoli, fiecare companie îşi poate crea propria programă, le poate oferi elevilor o idee despre ce este vorba pe piaţa muncii, poate oferi copiilor o anumită disciplină educaţională şi comportamentală.

    Cele mai bune şcoli americane poartă numele unor milionari care au întors ceva societăţii din câştigurile pe care le-au obţinut. Iar aceste şcoli păstrează ambiţia, determinarea şi spiritul capitalismului celor care au pus banii la început.

    Dacă şcolile actuale nu sunt bune pentru că nu livrează ceea ce are nevoie piaţa, atunci companiile care au branduri puternice ar trebui să-şi facă propriile şcoli.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Paradoxul întoarcerii la birou sau de ce a devenit scump să munceşti. „Dacă aş fi obligată să mă întorc la birou full time, nu cred că mi-aş mai permite să lucrez”

    Cred că nu greşesc dacă mă numesc un angajat atipic – am început să lucrez de la birou chiar din perioada pandemiei, cred că nu se terminase nici starea de urgenţă (fiind jurnalişti, aveam voie) – şi am continuat cu munca de la birou până recent. Acum, însă, ni se mută birourile, aşa că până când se aşază lucrurile, am decis să fac un efort (fac parte, se pare, din rândul celor cărora nu le place să lucreze de acasă) şi să rămân „în confortul” casei mele.

    Şi am avut o revelaţie: chiar dacă sănătăţii mele mintale nu cred că îi prieşte asta, am constatat cu surprindere că pot exista şi zile în care să nu cheltuiesc bani. Pentru că munca de la birou pare să fie – mai ales acum – costisitoare. Poate avem parte de opţiuni de transport mai ieftine decât în vest (dar câţi dintre noi le folo­sesc, în locul maşinii personale?), însă munca la birou înseamnă de cele mai multe ori, şi cafea, şi prânz, uneori parcare şi, de ce nu, haine pentru birou actualizate în funcţie de sezon.

    Dacă ar fi să mănânc zilnic, cred că aş cheltui vreo 35 de lei pentru un prânz, încă vreo 12 pentru cafea (dacă aş bea doar una, dar nu e cazul) şi uneori 30 pentru parcare (la care se adaugă şi amenzile pentru zilele în care uit să reînnoiesc plata parcării publice când rămân la birou mai mult decât am planificat). Dacă ar fi să merg la birou chiar în fiecare zi, asta ar însemna circa 1.540 de lei – şi asta este o estimare optimistă, în care nu mănânc cele mai scumpe prânzuri, nu am inclus benzina, nici faptul că o cafea se  transformă în mai multe la prelungirea orelor de program.

    Aşa că, după cum spunea şi un articol din presa internaţională referitor la creşterea recentă a costului vieţii – „Dacă ar trebui să merg şi eu la birou zilnic, nu cred că mi-aş mai permite să muncesc”. Şi înţeleg şi de ce unii oameni chiar şi-au permis să economisească în vremurile pandemice. Se pare că nu sunt singura care gândeşte aşa – un studiu recent, publicat în luna octombrie, indică faptul că angajaţii care se opun obligativităţii de a reveni la birou pot avea cel puţin o scuză validă: este costisitor. Lucrătorii hibrizi au declarat că cheltuiesc în medie 51 de dolari în fiecare zi când merg la birou, potrivit unui sondaj recent realizat de firma de videoconferinţe Owl Labs – în rândul a peste 2.000 de angajaţi cu normă întreagă din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda, ţările nordice, dar şi de la nivel global, intervievaţi în luna iunie.

    Acest lucru reprezintă cu 36 de dolari mai mult decât au declarat că cheltuiesc în fiecare zi când lucrează de acasă. 27% dintre respondenţi erau angajaţi hibrizi, mergând la birou uneori fie din proprie alegere, fie din cauza faptului că acest lucru era impus de companie. Cheltuielile zilnice pentru angajaţii hibrizi la birou includ în medie 8 dolari pentru parcare, 13 dolari pentru micul dejun şi cafea, 16 dolari pentru prânz şi 14 dolari pentru transport, arată sondajul. Cei care au nevoie de îngrijire pentru animalele de companie cheltuiesc în plus 20 de dolari pe zi.

    Această cheltuială a contribuit, probabil, la faptul că 29% dintre angajaţii hibrizi şi cei care lucrează de la distanţă au declarat că ar aştepta o majorare a sala­riului dacă ar trebui să revină la birou cu normă întreagă. „Costul financiar al mersului la birou poate fi o povară pentru mulţi angajaţi”, a declarat Kayt Racz, manager superior de conţinut global la Owl Labs. Şi Racz nu se aşteaptă să se schimbe acest aspect: „Din cauza  unor aspecte precum inflaţia şi costul de trai în creştere constantă, mulţi angajaţi se aşteaptă ca şi costul lucrului în persoană să crească în timp”, a adăugat ea. Nu e de mirare astfel că firmele de închiriere de birouri încep să simtă efectele reticenţei angajaţilor de a reveni la birou. Compania de închiriere de spaţii de lucru la birou WeWork a suferit una dintre cele mai spectaculoase prăbuşiri corporative din istoria recentă a SUA în ultimii ani, potrivit ştirilor apărute săptămâna treecută.

    Aşadar, dacă luaţi în calcul să vă aduceţi angajaţii la birou, calculaţi şi rambursările posibile pentru a justifica o astfel de mişcare în vremuri încă inflaţioniste. Lucrătorii hibrizi chestionaţi de Owl Labs au declarat că rambursările oferite de companie pentru costurile cu  naveta, hrana şi băuturile gratuite sau subvenţionate, precum şi serviciile de îngrijire a copiilor oferite la locul de muncă sunt toate stimulente bune.

    Evaluată în 2019 la 47 miliarde de dolari într-o rundă de finanţare condusă de SoftBank, compania a încercat şi a eşuat să devină publică acum cinci ani. Pandemia de COVID-19 a cauzat şi mai multe probleme, deoarece multe companii au încheiat brusc contractele de închiriere, iar recesiunea economică care a urmat a determinat şi mai mulţi clienţi să-şi închidă uşile. Conform docu­mentelor sale de reglementare, compania închiriază milioane de metri pătraţi de spaţiu de birouri în 777 de locaţii din întreaga lume. Concluziile Owl Labs cu privire la costurile muncii în persoană vin în contextul în care companii precum Amazon, Google şi Meta cer angajaţilor să revină la birou – şi în birou, în majoritatea „corporaţiilor”, există o politică de muncă hibridă, în care angajaţii sunt obligaţi să revină la birou câteva zile pe săptămână.  Unii lideri cred că revenirea la munca în persoană va duce la creşteri ale productivităţii, colaborării şi moralului angajaţilor. Studiul menţionat sugerează că lipsa necesităţii de a face naveta este unul dintre principalele motive pentru care angajaţii preferă să lucreze de acasă, deoarece călătoriile zilnice la birou pot fi costisitoare, consumatoare de timp şi epuizante din punct de vedere mental. După ani de lucru de acasă, unii spun că cheltuielile cu hainele de lucru şi produsele cosmetice noi devin tot mai mari.

    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • Cosmin Toader, Raiffeisen Bank România: „Colaborarea, comunicarea şi sinergia între inteligenţa artificială şi oameni vor fi esenţiale pentru a crea un mediu productiv şi dinamic”

    Absolvent de Finanţe-Bănci (ASE) şi cu un Master în Managementul Sistemelor Bancare, Cosmin Toader lucrează de 11 ani în domeniul bancar, dintre care ultimii 8 ani i-a petrecut în cadrul echipei locale a Raiffeisen Bank. Cu expertiză solidă în corporate banking, de doi ani coordonează echipa de Finanţări Structurate şi Sindicalizări.

     

    VIZIUNE PENTRU VIITOR:

    1.Ce rol v-aţi propus să aveţi în 2030?
    Elementele definitorii pentru a avea un rol de succes ca lider al viitorului sunt adaptabilitatea şi responsabilitatea. În plus, învăţarea continuă şi dezvoltarea abilităţilor în sfere precum inteligenţa emoţională, empatia şi inteligenţa artificială sunt factori cheie în anii următori.

    2.Ce calităţi/abilităţi de leadership credeţi că trebuie să aveţi în organigrama viitorului, în care inteligenţa artificială lucrează cot la cot cu angajaţii umani?
    Un lider trebuie să aibă o viziune strategică şi clară pentru a ghida echipa în direcţia corectă şi pentru a identifica oportunităţi de creştere. Colaborarea, comunicarea şi sinergia între inteligenţa artificială şi oameni vor fi esenţiale pentru a crea un mediu productiv şi dinamic.

    3.Care vor fi principalele provocări pentru liderul anului 2030?
    Principalele provocări vor fi inteligenţa artificială, digitalizarea şi automatizarea, iar abilitatea de a transforma aceste provocări în oportunităţi de învăţare va diferenţia un lider în 2030.

    4.Dar principalele oportunităţi pe care le veţi avea ca lideri odată cu avansul tehnologiei?
    Mobilitatea şi colaborarea extinsă prin echipe virtuale globale, productivitatea sporită şi o utilizare mai eficientă a resurselor, vor fi principalele oportunităţi de a genera impact pozitiv, de a inova şi de a crea echipe agile.

    5.Cum vă imaginaţi că va arăta săptămâna de lucru în 2030 şi agenda unui lider din viitor?
    Săptămâna de lucru a unui lider în 2030 va reflecta schimbările semnificative aduse de tehnologie, precum flexibilitatea şi colaborarea virtuală. Totodată, agenda liderului viitorului trebuie să prioritizeze responsabilitatea socială şi sustenabilitatea prin acţiuni concrete.

    6.Cum credeţi că se va desfăşura un interviu de angajare în 2030 şi ce calităţi veţi aprecia cel mai mult la un viitor coleg?
    Inevitabil, tehnologia va modela desfăşurarea unui interviu, optimizând comunicarea şi cunoaşterea candidatului. Cât despre calităţi dezirabile la un viitor coleg, autenticitatea şi gândirea critică rămân indispensabile, în timp ce adaptabilitatea şi etica vor fi fundamentale.  

    Cosmin Toader

    Head of Structured Trade Finance & Syndications, Raiffeisen Bank România, 31 de ani

    Active totale (2022): 62 mld. lei

    Profit net (2022): 1,23 mld. lei

    Număr de angajaţi: >4.900

    BUSINESS Magazin a lansat anul acesta o nouă ediţie a anuarului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2023, unde am vorbit cu cea mai nouă generaţie de tineri manageri şi antreprenori cu vârsta de până în 40 de ani despre schimbările cu care se confruntă sub influenţa tot mai mare a AI. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a catalogului să analizăm modul în care cei mai tineri manageri şi antreprenori vor reuşi să conducă organizaţiie din România către un viitor în care inovaţia, eficienţa, sustenabilitatea, dar şi emoţiile umane vor defini noua lume a afacerilor. Cosmin Toader, Head of Structured Trade Finance & Syndications, Raiffeisen Bank România, este unul dintre managerii al căror profil a apărut în cadrul acestui proiect.

  • Povestea unui român care, după 30 de ani în care a lucrat pentru unele dintre cele mai mari companii din lume, şi-a creat propriile lui afaceri în România

    Noi segmente de piaţă, metode de plată inovatoare şi consolidarea parteneriatelor sunt direcţiile pe care mizează procesatorul de plăţi Netopia pentru extinderea cotei de piaţă şi pentru a profita de creşterea pieţei de comerţ electronic, afirmă Felix Crişan, CEO şi co-fondator al grupului Netopia.

    Pofta vine mâncând”, este un proverb care poate face referire şi la plăţile online. În prezent, comerţul electronic online este departe de maturitate, este de părere Felix Crişan, care îşi sprijină afirmaţia pe cifre: 40% din populaţia României nu are nici card şi nici cont bancar, conform unui studiu din 2022. Pe de altă parte, 46% dintre românii care folosesc servicii bancare au folosit internetul, ceea ce ne plasează la coada Europei din punctul de vedere al comportamentului şi al folosirii tehnologiei pentru a face cumpărături, arată un alt studiu, realizat la solicitarea Asociaţiei Române a Băncilor. „Dar este o creştere imensă, dacă ţinem cont de faptul că în 2012 peste 94% dintre plăţile efectuate pe teritoriul ţării erau doar numerar. Astfel, noi credem că ceea ce vedem astăzi în materie de comerţ digital este încă în creştere şi ţine doar de noi să facem din plata online un aliat, care ne salvează timp şi, în caz de retur, ne înapoiază banii mai repede decât prin ramburs sau OP”, afirmă Felix Crişan, CEO şi cofondator al grupului Netopia. El a preluat recent funcţia actuală, fiind anterior CTO, de la Antonio Eram (fondatorul grupului Netopia) care a preluat supervizarea strategiei globale a grupului.

    Cu o experienţă de aproape 30 de ani în tehnologie şi lumea comerţului digital, Felix Crişan a lucrat în companii precum IBM sau HP şi a ocupat funcţia de CTO în cadrul grupului Netopia, din 2003. În prezent, este CEO şi co-fondator al grupului Netopia, cofondator şi CTO al Ronin şi deţine alte funcţii în companii care activează în zona de blockchain. El anticipează că, pe termen scurt, cota de piaţă a companiei se va extinde, continuând să livreze soluţii de plăţi online; „vom continua să ne îmbunătăţim serviciul de suport clienţi, dar şi al infrastructurii tehnice, pentru a crea o experienţă cât mai bună de utilizare a serviciilor oferite”.

    Pe termen mediu, accentul se pune pe potenţialul de creştere semnificativă a veniturilor. Sectorul de comerţ electronic din România arată un potenţial remarcabil, „iar planul nostru strategic este conceput pentru a captura această creştere. Vom explora noi segmente de piaţă, vom introduce metode de plată inovatoare şi vom consolida parteneriatele pentru a genera venituri”, adaugă reprezentantul companiei.

    În prezent, obiectivul principal este de a extinde serviciile către segmente şi industrii unde compania nu este prezentă. Extinderea ar urma să se producă deopotrivă prin forţele proprii, dar şi prin parteneriate strategice. „Inovaţia este ceea ce ne-a diferenţiat în aceşti 20 de ani, ceea ce înseamnă că vom continua să ne îmbunătăţim tehnologia, experienţa utilizatorilor dar şi măsurile de securitate, astfel încât să oferim constant cel mai înalt nivel de siguranţă”, afirmă executivul. El dă ca exemplu de produs inovator Netopia Business Card, lansat în octombrie 2023, care „este conceput pentru a ne ajuta partenerii să câştige mai mult, prin faptul că le oferim posibilitatea de a avea 0% comision pentru tranzacţiile realizate prin sistemele noastre de plăţi online. Printre celelalte beneficii se numără şi cashbackul la tranzacţiile realizate cu cardul, timpul mult mai scurt pentru decontare şi 0 costuri de transfer bancar”. Peste 25.000 de afaceri din industria de e-commerce folosesc serviciile şi soluţiile grupului Netopia: plăţi mobile, tranzacţii online cu carduri bancare sau prin SMS, marketing prin SMS sau reîncărcări cartele de telefonie mobilă. 

     

    Planuri pe val de creştere. În ultimii opt ani, compania a înregistrat o creştere constantă, atât în numărul de parteneri înregistraţi pe platforma de plăţi, dar şi în cifra de afaceri şi, implicit, a profitului. „Avem o creştere medie de 35% pe an, în ultimii ani. Pandemia a reprezentat o schimbare radicală de mentalitate şi multe afaceri care erau doar în format fizic ne-au ales soluţiile de procesare a plăţilor online”, arată Felix Crişan.

    În plus, valoarea tranzacţiilor intermediate a crescut constant. Dar dacă în perioada 2017-2019 catalizatorul era o încredere din ce în ce mai mare a românilor de a cumpăra mai mult online, din 2020 şi până în prezent, valoarea medie a tranzacţiilor a crescut în special datorită inflaţiei. Spre exemplu, în 2022 compania a înregistrat, în medie, o creştere de 15% a valorii tranzacţiilor, la 265 lei pe comandă. Astfel, curentul inflaţionist se vede din ce în ce mai puternic în comportamentul de consum al românilor, care este de aşteptat să fie tot mai cumpătaţi la capitolul shopping.

    Totuşi, piaţa românească de comerţ digital este într-o pantă ascendentă, datorită mai multor factori, enumeră Felix Crişan: toate categoriile de vârstă folosesc internetul mai mult, clasa mijlocie este mai stabilă şi smartphone-urile sunt din ce în ce mai intuitive, pentru oricine. În 2022, vânzările online cu cardul au cunoscut o creştere de 30%, asemănătoare cu cea din 2021. „Însă vorbim de o perioadă imediat următoare pandemiei, unde comportamentul de cumpărături online a fost schimbat, însă nu îndeajuns. Motivul principal: românii preferă, în continuare, plata ramburs a cumpărăturilor online.”

    Una dintre cele maimari provocări pentru companiile care vor să vândă produse online este reprezentată de plata ramburs. Pentru afacerile româneşti, modalitatea este problematică deoarece creşte riscul de fraudă şi de anulare a comenzilor, dar şi un cash-flow mult mai lent. „Din păcate, în prezent, plata ramburs este metoda preferată de achitare a comenzilor online în mai mult de 60% din cazuri. Datorită faptului că românii devin mai obişnuiţi cu tehnologia, ne aşteptăm să vedem o creştere din ce în ce mai mare a plăţilor digitale. Această schimbare va fi benefică pentru afacerile din comerţul online, deoarece va creşte nivelul de încredere şi vor scădea riscurile asociate cu plata ramburs”, este de părere CEO-ul Netopia. În plus, continua îmbunătăţire a părţii logistice, răspândirea şi adoptarea tot mai mare a CRM-urilor, programelor de administrare a comenzilor şi altele, joacă un rol important în dezvoltarea pieţei de e-commerce. „Din ce am putut observa, afacerile care îşi optimizează lanţul de aprovizionare, scurtează timpul de livrare şi oferă cât mai multe opţiuni de plată, reuşesc să se diferenţieze mai uşor”, afirmă Felix Crişan.

    Cum-necum, cu avantaje şi dezavantaje, piaţa de e-commerce este una dintre cele mai dinamice, având suficiente ingrediente magice pentru a determina clienţii să cheltuiască tot mai mulţi bani în acest mediu – fie cash, fie apelând la card.

    Într-un peisaj economic în care se vorbeşte tot mai des, tot mai mult despre inovaţie, Netopia este o firmă care a folosit această unealtă drept principal catalizator pentru dezvoltarea soluţiilor din portofoliu. „De la linkul de plată, lansat în 2011, la cardul Netopia Business, noi am văzut inovaţia atât tehnologică, cât şi de business”, conchide Felix Crişan.   

     

    La braţ cu e-commerce-ul

    „Noi am susţinut şi pregătit ecommerce-ul românesc de la bun început, iar piaţa de comerţ digital a evoluat constant în ultimii 20 de ani, aşa cum era firesc să se întâmple”, afirmă Felix Crişan, CEO şi cofondator al grupului Netopia, care aminteşte că în perioada 2000-2010, cumpărăturile folosind internetul erau aproape inexistente iar infrastructura era încă în construcţie. Netopia este un grup de companii româneşti înfiinţat în 2003, care cuprinde serviciile Netopia Payments, mobilPay Wallet, web2sms şi Kartela.

     

    2003

    Netopia a început să ofere companiilor româneşti posibilitatea de a folosi SMS-ul pentru promovare, informare şi crearea unei relaţii cu clienţii lor. Piaţa era încă în dezvoltare, iar primul serviciu cu care a câştigat teren, pe piaţa din România, a fost cel de app store pentru telefoanele care puteau accesa internetul, în perioada 2005-2006. Companiile care produceau muzică puteau să intre în App Store şi să ofere clienţilor posibilitatea de a cumpăra şi descărca ringtoneuri.

    2004

    Este lansată web2sms pe piaţa din România, în prezent una din cele mai utilizate platforme pentru servicii de marketing digital SMS.

    2007

    A lansat plata prin SMS, primul pas făcut de Netopia spre zona de plăţi, dar mai important – înţelegerea faptului că românii sunt dispuşi să folosească tehnologia pentru a face plăţi, dacă este printr-un mediu în care au încredere. La acea vreme, se făcea prin mesajele text trimise prin aşa-numitul celular (telefon mobil). În 2007, un pic peste 30% dintre români aveau dispozitive cu o conexiune la internet şi doar 22% aveau conexiuni broadband (acces la internet
    printr-un calculator/desktop). În acest context, nivelul de încredere în ideea de plată online era foarte scăzut. Astfel, singurele opţiuni puse la dispoziţie de către magazinele online erau plata prin OP sau prin transfer bancar.

    2008-2009

    Impulsionat de adoptarea tot mai mare a internetului prin broadband, ofertele din ce în ce mai generoase la internet prin telefoane mobile, apariţia primelor smartphone-uri, cadrul legislativ mai clar şi altele, a început să dezvolte plata cu cardul.

    2010

    A lansat, oficial, soluţia complet securizată pentru plăţi cu cardul, care era o inovaţie, atât pentru ceea ce astăzi numim piaţa de e-commerce, cât şi pentru România.

    2013

    Este lansat primul portofel digital – mobilPay Wallet.

    2014

    Începe plata prin Bitcoin.

    2023

    Are loc vânzarea majorităţii acţiunilor către Innova Capital, una dintre cele mai importante companii de private equity din Europa Centrală şi de Est.

  • Povestea unor tineri din Bucureşti care au creat o afacere ce îmbină mai multe nevoi în acelaşi loc

    La intersecţia dintre cafenea de specialitate, terasă primitoare şi spaţiu de (co)working, se află Murale, un loc care a apărut ca o consecinţă a unui mix de împrejurări din care s-a născut o singură concluzie: era nevoie de aşa ceva în zonă. În ce zonă? Nu departe de Piaţa Dorobanţi, un areal de altfel dinamic, dar unde oamenii voiau un spaţiu care să îmbine necesitatea cu plăcerea.

     

    Ne aflăm la parterul unei mici clădiri de pe strada Radu Beller 25, unde noi, Ionuţ Ciobanu şi Oana Nedelea, am deschis în urmă cu opt ani două businessuri – un barbershop – Foarfeca şi Briciul – şi un salon de înfrumuseţare pentru femei – Fatal Studio.” Amândoi au background în comunicare şi advertising, iar pentru că cele două branduri adunaseră deja comunităţi bine sudate, mulţi clienţi au devenit între timp prieteni care au rămas alături de ei şi în perioada grea a pandemiei. „La începutul anului 2021, la scurt timp după ce au început să se ridice o parte dintre restricţii, ne-am hotărât să transformăm această grădină de bloc în spaţiul care este acum.” Adică o terasă care funcţionează (şi) ca o cafenea de specialitate, numai bună de găzduit conversaţii şi întâlniri în orice anotimp prietenos.

    „Zona Dorobanţi şi strada pe care ne aflăm au un anumit specific, pentru că întâlnim mai degrabă businessuri care targetează o zonă premium-luxury, pe alocuri exclusivistă, iar noi ne-am dorit să fim alternativa de care simţeam că oamenii din zonă au nevoie: un spaţiu care să democratizeze şi accesibilizeze cafeaua de specialitate atât din punctul de vedere al preţurilor practicate, cât şi din cel al tipului de atmosferă nepretenţioasă, dar specială pe care credem că am reuşit să o oferim.” În Murale, Oana şi Ionuţ au investit aproximativ 50.000 de euro, mare parte din sumă îndreptându-se către aparatura profesională şi materia primă care să garanteze că le oferă clienţilor cafeaua bună pe care şi ei şi-o doresc. „Comunitatea noastră este formată din cei mai diverşi clienţi şi o spunem cu mândrie, ţinând cont că, aşa cum menţionam mai sus, ne-am propus să democratizăm experienţa degustării unei băuturi cu cafea de specialitate în Dorobanţi. Avem atât connaisseuri cu care ne place să ne întindem la vorbă, cât şi oameni care încearcă pentru prima dată anumite preparate sau experimentează.”

    La Murale se întâlnesc clienţii celor două businessuri de înfrumuseţare – barbershopul şi salonul, clienţi care vin, de obicei, cu o oră înainte de programare doar pentru a se bucura de cafea. Tot pe la Murale trec şi oamenii care lucrează la clădirile de birouri din zonă şi se opresc repede pentru o cafea to go. „Avem clienţi care vin aproape în fiecare zi să lucreze de la noi, dar şi mămici care se opresc să bea cafeaua cu copilul dormind în cărucior, în drum spre parcul Floreasca, sau pasionaţii de motoare care fac un pit-stop la noi. Avem copii mici care aleargă printre mese sau câini pe care îi întâmpinăm cu un bol de apă, dar şi întâlniri de business fizice sau online, care se pot petrece la mesele la care există intimitatea de care este nevoie. Ne bucurăm să putem oferi toate acestea într-un spaţiu pe care l-am gândit primitor pentru oricine.”

    Amenajarea locului a fost gândită chiar de ei, Ionuţ Ciobanu şi Oana Nedelea, împreună cu arhitectul Raul Tătulescu şi designerul Lin Choibi, iar muralul care de altfel a inspirat şi numele spaţiului este semnal de Wanda Hutira. Oana spune că s-au adus modificări minime locului atunci când a fost amenajat, din dorinţa de a nu schimba prea multe. Spaţiul a fost păstrat cât de verde a fost posibil şi chiar au plusat plantând cât s-a putut în zona imediat apropiată şi instalând o serie de plante care să aducă un plus de intimitate şi de natură într-un oraş sufocat de betoane şi construcţii uneori inutile. „Am păstrat o zonă cât mai restrânsă de spaţiu funcţional (şi pentru asta am optat pentru o construcţie mobilă realizată din lemn – acesta fiind oricum materialul principal utilizat în amenajare). Lucrăm cât se poate de mult cu producători locali, achiziţionăm cafea de la parteneri cu surse sustenabile, folosim pahare şi accesorii din materiale biodegradabile, ne-am asigurat că echipamentele noastre sunt eficiente energetic, folosim filtre de apă şi încercăm, în general, să reducem cât mai mult impactul asupra mediului.”

    Cei doi antreprenori spun că nu au urmărit niciodată să fie în competiţie cu alte businessuri din piaţa locală de cafenele, însă apreciază eforturile pe care le fac toţi cei care au afaceri de acest tip, mai ales în condiţiile dificile de piaţă de acum. „Ne ajută, desigur, deschiderea din ce în ce mai mare a publicului către cafeaua de specialitate şi încercăm să adaptăm şi să îmbunătăţim permanent oferta în aşa fel încât să răspundem nevoilor individuale şi sezoniere. Credem că unul din principalele feluri prin care o cafenea se poate diferenţia este autenticitatea.” Amprenta unică formată din oamenii care iau parte la construcţia businessului, motivaţiile şi valorile lor, flexibilitatea acestora de a se adapta pentru a rămâne relevanţi, însă cu conştiinţa permanentă a identităţii locului – acestea sunt „secretele” pe care ei le consideră esenţiale pentru succesul unei asemenea afaceri. „Momentan nu ne gândim să replicăm modelul (de business – n. red.) pentru că ni se pare că reprezintă răspunsul cel mai bun la nevoile locului şi la ce credem că putem oferi noi oamenilor din zonă”, mărturisesc cei doi fondatori ai Murale.  

    În Murale, Oana şi Ionuţ au investit aproximativ 50.000 de euro, mare parte din sumă îndreptându-se către aparatura profesională şi materia primă care să garanteze că le oferă clienţilor cafeaua bună pe care şi ei şi-o doresc.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Bălăngănel – brand de hamace (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Alexandru Pitea şi mama lui

    Cifră de afaceri în 2022: 150.000-200.000 de lei (30.000-40.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Dada – atelier de mobilier şi decoraţiuni pentru copii (jud. Timiş)

    Fondatori: Alexandra şi Andrei Buzdea

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Prezenţă: onlinea

    Tropic – agenţie de marketing (Bucureşti)

    Fondatoare: Alice Stan

    Investiţie iniţială: 6.000 de euro

    Profit estimat pentru primul an de activitate: 10.000 de euro

    Grandma’s Delights – brand de uleiuri şi conserve (jud. Dâmboviţa)

    Fondatori: Theodora şi Teodor Niculescu

    Investiţii: câteva sute de mii de euro

    Prezenţă: în magazinele Profi din judeţul Dâmboviţa, în băcănii din Braşov, Râşnov, Constanţa

    Lady Cozac – brand de papetărie (Bucureşti)

    Fondatoare: Alexandra Cozac

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 100.000 de euro

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Un nou tip de magazine prinde tot mai mult avânt în România. Aproape fiecare mare oraş ajunge să aibă un asemenea loc, iar clienţii sunt foarte mulţumiţi – GALERIE FOTO

    Peisajul antreprenorial local s-a îmbogăţit mult în ultimii ani, profilul afacerilor fiind cât se poate de divers. Într-o asemenea abundenţă de produse născute dintr-un spirit tânăr şi entuziast, s-a conturat, uşor-uşor, o nouă nişă, a magazinelor care pun laolaltă oferta generoasă a brandurilor autohtone. Aproape fiecare mare oraş ajunge să aibă un asemenea loc, iar clienţii sunt bucuroşi să poată regăsi o atât de mare varietate de opţiuni.

    Cea mai recentă deschidere de profil este cea a magazinului Hello din Sinaia, un proiect care are în spate două prietene. „Mica noastră afacere a pornit de la o discuţie între prieteni, la o cafea, oarecum în glumă. Noi suntem două prietene pe care, deşi nu sunt din Sinaia, viaţa le-a făcut să petreacă mult timp aici şi să considere Sinaia a doua lor casă. Niciuna dintre noi nu lucrează în domeniul artelor sau al creaţiei şi niciuna dintre noi nu a mai avut sau lucrat într-un magazin. Eu, Isabela Dricu, din Bucureşti, am lucrat tot timpul în business administration, iar Michelle Jaw din Taiwan este specialistă în marketing”, povesteşte una dintre fondatoarele Hello Sinaia.

    Amândouă au călătorit mult şi, peste tot pe unde au umblat, au găsit magazine cu obiecte inspirate din cultura şi tradiţiile ţărilor respective, ceea ce nu prea găseau însă în România şi cu atât mai puţin în Sinaia. „Aşa că ne-am hotărât să deschidem un magazin de cadouri şi suveniruri care să conţină obiecte pe care noi le-am cumpăra cu plăcere, fie că este vorba despre obiecte elaborate, făcute manual, fie că este vorba despre un simplu suvenir, un breloc sau un magnet.” Similar a fost şi resortul care a stat la baza deschiderii magazinului Rafia din Constanţa. „Povestea noastră a pornit de la dorinţa de a găsi un loc de unde să putem cumpăra obiecte mai speciale de design chiar în Constanţa.

    Ne-am dorit să aducem la un loc şi să facem cunoscute în oraşul nostru produse realizate de artizani din toată ţara. În aproape toate oraşele exista câte un astfel de magazin, dar în Constanţa nu”, povestea recent Bianca Florea la emisiunea online ZF Afaceri de la zero. Ea a pornit acest business împreună cu mama ei, Cristina Stîngă, Rafia fiind una dintre cele mai noi afaceri din peisajul constănţean.

     

    „Ne-am hotărât să deschidem un magazin de cadouri şi suveniruri care să conţină obiecte pe care noi le-am cumpăra cu plăcere, fie că este vorba despre obiecte elaborate, făcute manual, fie că este vorba despre un simplu suvenir, un breloc sau un magnet.“
    Fondatoarele magazinului Hello Sinaia

    Cele două sunt amatoare de obiecte care implică forme diferite de design, de la mobilier la bijuterii şi piese vestimentare. Astfel, ştiau deja şi foloseau produsele multor antreprenori pe care au reuşit să-i aducă în magazinul lor din Constanţa. „Am deschis la jumătatea lunii mai din 2023. Feedbackul a fost foarte bun, pentru că oamenii erau dornici să cunoască branduri româneşti şi să aibă o experienţă diferită de cea din mall”, a spus Cristina Stîngă. Magazinul acoperă o gamă largă de produse – piese vestimentare, ceramică, mobilier, cosmetică, bijuterie, dar şi piese vintage. În total, sunt peste 40 de branduri româneşti în magazinul Rafia. Investiţia în magazin a fost de circa 8.000-9.000 de euro. Cristina se gândea de foarte mulţi ani la un asemenea proiect, dar abia anul acesta, în februarie, a avut iniţiativa, a început să caute un spaţiu, iar cel „câştigător” a fost primul pe care l-au găsit şi l-au şi ales, pentru că se potrivea perfect cu ce voiau ele. Este vorba despre un magazin cu o suprafaţă de 42 de metri pătraţi, în zona peninsulară, în centrul vechi al oraşului, care a necesitat o intervenţie consistentă pentru a putea fi amenajat aşa cum este astăzi. Cu ştate mai vechi pe piaţa magazinelor cu produse ale micilor antreprenori locali este Monoton din Timişoara, afacerea Oanei Monoran. „Povestea Monoton a prins contur datorită acestui spaţiu situat în centrul Timişoarei care s-a întâmplat să fie liber în perioada în care Timişoara începea să facă planuri pentru anul şi titlul de capitală culturală europeană. Era primăvara lui 2019, iar în iulie 2019 am deschis magazinul, cu intenţia de a expune exclusiv obiecte de design create în România”, povesteşte Oana.

    De la tricouri şi hanorace, la genţi, bijuterii, pălării, lenjerie, până la ilustraţii şi suveniruri precum magneţi de frigider creaţi de artişti, cărţi poştale, brelocuri, stickere, obiecte pe care turiştii şi-ar dori să le ia din Timişoara. De toate se găsesc în magazinul ei. „Numele de Monoton l-am ales într-o seară târziu, la telefon, împreună cu prietenii mei Mihaela şi Bogdan Popescu – Bogdan e art director, el a realizat şi logoul Monoton – şi vine de la numele nostru de familie, Monoran, de la Mono mai ales, pentru că prietenii aşa îi spuneau tatălui meu, poetul Ion Monoran.” Inspiraţia a venit chiar de la obiectele pe care urma să le aducă în magazin şi de la designerii care le realizează. Pandemia a amânat anul capitalei culturale europeane, dar a venit anul 2023, în care planul s-a îndeplinit, iar Timişoara freamătă de evenimente şi iniţiative. „Fratele meu şi cu mine deţinem afacerea împreună, încă de la înfiinţarea ei, 50% fiecare, în mod egal. Paul este absolvent de Drept şi are şi studii de economie, iar eu am studiat jurnalism şi comunicare, am absolvit Universitatea de Vest.” Investiţia de început au fost cheltuielile cu înfiinţarea firmei, pentru care au primit ajutorul unui avocat, şi cu amenajarea spaţiului, unde au ţinut neapărat să aibă podeaua din răşină epoxidică albă, ceea ce a fost dificil, dar a meritat.

    Magazinul Rafia din Constanţa acoperă o gamă largă de produse – piese vestimentare, ceramică, mobilier, cosmetică, bijuterie, dar şi piese vintage. În total, sunt peste 40 de branduri româneşti.

     De toate pentru toţi. Cum este pentru toţi aceşti antreprenori procesul de selecţie a brandurilor pe care le listează? Dinamic este răspunsul lor la unison. „Spre surprinderea noastră, pornind de la nişte branduri româneşti pe care le ştiam şi pe care le apreciam de mai mult timp, am ajuns la mulţi alţi creatori români care au primit cu entuziasm propunerea noastră de colaborare şi, ulterior, după ce am deschis magazinul, am început să primim din ce în ce mai multe idei şi mesaje în acest sens”, spune Isabela Dricu de la Hello Sinaia. Astfel, ea şi prietena ei au fost tot timpul şi sunt în continuare deschise să lucreze cu orice artist autentic, singura condiţie fiind ca în primul rând lor să le placă creaţiile sale. „Din punctul nostru de vedere, putem spune că piaţa locală este mult mai ofertantă decât îşi poate imagina cineva şi ne referim nu doar la produse ce îşi au originea în tradiţiile româneşti, ci şi la creaţii moderne, contemporane, pe care noi le-am vedea pe rafturile unor magazine selecte din orice oraş european.” Tocmai pentru că lumea în care au intrat s-a dovedit a fi atât de generoasă şi efervescentă, Isabela Dricu şi Michelle Jaw sunt sigure că aventura lor nu se va opri aici. „Avem multe idei în primul rând în ceea ce priveşte diversificarea gamei de produse şi stabilirea de noi colaborări. Şi poate, cine ştie, un magazin similar în altă zonă.” Pentru magazinul Rafia din Constanţa, de la deschiderea din mai şi până acum, feedbackul primit din partea clienţilor – atât români, cât şi străini – a fost foarte bun, pentru că oamenii erau dornici să cunoască branduri româneşti şi să aibă o experienţă diferită de cea din mall. „Acoperim o gamă largă de produse – piese vestimentare, ceramică, mobilier, cosmetică, bijuterie, dar şi piese vintage. În total, avem peste 40 de branduri româneşti în magazinul Rafia.” Pentru că Bianca este studentă în anul al treilea la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, astfel că va trebui să plece din oraş, planul este ca în echipa Rafia să fie cooptat un angajat care să gestioneze magazinul. „Voi împlini 21 de ani, sunt studentă în anul al treilea la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. Dintotdeauna am făcut ce-mi place şi am avut o aplecare către design. Când eram mică, pictam haine, de exemplu. Împreună cu mama, prin această experienţă antreprenorială, am învăţat foarte multe lucruri.“ Ea spune că nu se vede, pe termen lung, în postura de angajat, deşi ştie că va trebui să facă şi asta pentru câţiva ani, ca să capete experienţă în domeniul pentru care se pregăteşte. „Apoi îmi doresc să fiu independentă şi să am afacerea mea”, mărturiseşte Bianca Florea. Pentru Monoton din Timişoara, evoluţia a fost de la magazin de suveniruri la loc unde poţi merge pentru a găsi un cadou special. „A fost o idee în care am crezut de la început – aceea că poţi alege să porţi şi să aduci în viaţa ta obiecte extraordinare, obiecte unicat sau în ediţie limitată create de artişti şi designeri, iar asta te face să fii mai atent la lucrurile de care te înconjori, să nu (mai) cumperi obiecte de care nu ai cu adevărat nevoie.” Clienţii Monoton sunt atât cunoscători ai brandurilor din România, cât şi turişti străini în căutarea unui suvenir din Timişoara, mulţi dintre cei care intră arătându-se interesaţi de obiecte pe care le pot lua ca amintire sau dărui familiei şi prietenilor pe care îi vor revedea acasă. Se găsesc acolo piese ale unor artişti şi designeri cunoscuţi, branduri care au deja un public pe care l-au cucerit cu desăvârşire, precum Smaranda Almăşan, Gruni, Ludic, Diana Cojocaru, Rue Atelier, Octavia Chiru, Corina Marina, Get Lit, Căsuţa cu cerdac, Diana Marin, Diana Miculiţ, Daring Trash, Sinopia, Timişoara la cutie, Roksi Studio, Mauverien, Agnes Keszeg, Irina Neacşu, Andrea Szanto, Kenosis, Moţart, Diana Barbu, Pur, Poveşti din lemn, Skinder, Karakter, Meşteshukar Butiq, Le Dot, Lorena Garoiu, Nita Sao, Bruiaj, Kata Miklos, Atelier Merci, Raluca Ţincă şi Little Houses, Mokko, Andrei Abrudean, dar şi branduri care au apărut mai recent. „Dacă vorbim despre obiecte de design, hashtagul «buy local» mă convinge în măsura în care brandurile locale despre care alegi să vorbeşti sunt cu adevărat foarte bune. Sunt cu adevărat branduri pe care le recomandă, mai mult decât proximitatea, unicitatea şi calitatea obiectelor pe care le realizează. Suntem norocoşi, pentru că Timişoara este locul unde s-au înfiinţat branduri precum Ludic, Gruni, Lun, Kenosis, Pur, toate afaceri colaboratoare cu Monoton care au pornit ca branduri locale şi continuă să îşi desfăşoare activitatea aici.”

    Oana este de părere că ideea de „buy local” a venit ca o continuare a străduinţei comune de a trăi şi consuma (mai) sustenabil. Sunt câţiva ani deja de când a început să se vorbească despre sustenabilitate, slow fashion, slow food, iar ideea de încurajare a producătorilor locali continuă o opţiune de lifestyle în aceeaşi direcţie, foarte importantă. „Credem că şi colaboratorii noştri ne aleg pe noi, aşa cum noi îi alegem pe ei. Un criteriu important este să ne potrivim, să existe o comunicare deschisă, cu energie bună, veselie, încredere, seriozitate.

    Privind din interior, prin vitrina de sticlă de la Monoton cu vedere spre foarte simpatica stradă pietonală pe care ne aflăm, senzaţia este că în orice moment poate intra un artist interesat de o colaborare sau să primim un e-mail de la un designer din alt oraş care ar vrea să expună la Monoton. De fapt, aceasta este şi ideea cu care am pornit bussinessul, ne place să descoperim şi să aducem propuneri noi în magazin în fiecare săptămână.” Mai departe, Oana Monoran îşi doreşte să poată acorda mai multă atenţie magazinului online, monoton.ro, care în acest moment prezintă doar o parte, destul de restrânsă, din ce se găseşte în magazinul fizic.  

    De la tricouri şi hanorace, la genţi, bijuterii, pălării, lenjerie, până la ilustraţii şi suveniruri precum magneţi de frigider creaţi de artişti, cărţi poştale, brelocuri, stickere, obiecte pe care turiştii şi-ar dori să le ia din Timişoara. De toate se găsesc în magazinul Monoton din Timişoara.

     

  • Cum a reuşit un profesor român să ajungă de la catedră, la conducerea unei companii de milioane de euro

    Pasionat dintotdeauna de inginerie, Eugen Toma, CEO al producătorului şi distribuitorului de echipamente şi componente electrotehnice Noark Electric România, şi-a început însă cariera la o catedră de liceu, urmând ca abia apoi să intre cu adevărat în tainele domeniului care îl fascina încă din copilărie. Cum a ajuns să aibă pe mână un business cu venituri de milioane de euro, activ într-o industrie care îi permite executivului să rămână ancorat în zona tehnică?

    Încă din copilărie mi-a plăcut să construiesc lucruri, să pun în practică idei, şi am descoperit ca am abilităţi tehnice, aşa că ingineria este meseria care m-a atras. Dintotdeauna mi-am dorit ca ceea ce fac sau întreprind să aibă un nivel foarte ridicat de profesionalism, indiferent de domeniu – fie că a fost la şcoală sau în activitatea de zi cu zi. Mi-am găsit un job încă din ultimul an de facultate (Facultatea Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica – n. red.), în anul 2000, ca profesor la un liceu cu profil electric, unde am predat materia Măsurări electrice şi electrotehnică.

    Ca profesor am lucrat doi ani, după care mi s-a oferit oportunitatea de a profesa ca inginer de mentenanţă la o fabrică de producţie profile din cupru şi metale neferoase. Apoi am activat o perioadă ca inginer de service pentru echipamente de birou (fax, copiator). Perioada în care am învăţat multe lucruri a fost când am lucrat pentru un an şi jumătate ca inginer de vânzări la un distribuitor de echipamente electrice, unde am şi avansat pe poziţia de director de vânzări”, îşi descrie Eugen Toma parcursul profesional înainte de aventura leadershipului la cârma Noark Electric România.

    El s-a alăturat echipei Noark în 2011, odată cu extinderea companiei în România, iar una dintre principalele provocări îşi aminteşte că a fost să introducă un producător chinez pe piaţa autohtonă, într-un moment în care exista o anumită prejudecată cu privire la calitatea produselor „Made in China”. „De asemenea, ne-am confruntat cu dificultăţi în găsirea de parteneri şi clienţi care să ne ofere o şansă şi să aibă încredere în produsele Noark.

    Implementarea unei strategii şi politici de piaţă a reprezentat de asemenea un drum anevoios, dar am reuşit să-l parcurgem şi acest lucru ne-a ajutat să ne dezvoltăm. În cei 12 ani de la începutul proiectului, brandul Noark Electric a câştigat recunoaştere şi a reuşit să se afirme alături de producători consacraţi din Europa. A fost de la început o provocare, dar care a crescut frumos şi sunt mândru atât de evoluţia brandului, cât şi de echipa care mi-a fost alături.”

    România, pol de interes. Prezent pe 17 pieţe europene, Noark Electric dezvoltă, produce şi distribuie echipamente şi componente electrotehnice, portofoliul businessului cuprinzând o gama largă de produse şi servicii destinate execuţiei instalaţiilor electrice. Jucătorul contribuie la optimizarea operaţiunilor partenerilor companiei, potrivit lui Toma. Pe plan local jucătorul e activ doar pe zona de distribuţie, însă luând în calcul acoperirea unui număr mare de ţări din Europa, reprezentanţii businessului au anunţat recent şi planurile de deschidere a unui centru logistic local, unde Noark deţine, potrivit lor, aproximativ 15% cotă de piaţă pe segmentul de echipamente de joasă tensiune şi are ca obiectiv să ajungă în top trei producători şi distribuitori de echipamente electrotehnice. „Ne-am dezvoltat la un nivel în care regionalizarea devine o necesitate pentru deservirea unor pieţe precum Bulgaria, ex-Iugoslavia şi Grecia. Odată cu această creştere am realizat că este important să avem produsele disponibile permanent în proximitate şi să le livrăm rapid clienţilor noştri.

    Astfel, am decis să deschidem un centru logistic local, care ne ajută să fim mai flexibili şi să răspundem mai bine cerinţelor pieţelor externe.” Lansarea noului centru logistic aduce o serie de avantaje cum ar fi eficienţa operaţională, o gestionare mai bună a stocurilor şi o planificare crescută a livrărilor, ceea ce înseamnă reducerea timpului de livrare. Potrivit lui Toma, unitatea va fi dotată cu un sistem avansat de warehouse management şi tehnologie modernă pentru a asigura procese fluide. „Tot în termeni de logistică, implementăm standarde de ambalare şi paletizare a mărfurilor pentru a asigura rezistenţa acestora în timpul transportului.” Aşteptările sunt ca centrul să asigure disponibilitatea ridicată a produselor şi livrări rapide către partenerii companiei şi clienţii acestora, prin amplasarea strategică lângă Bucureşti, termenul de livrare fiind redus cu 50%.

    De asemenea, grupul Chint, al cărui membru este şi Noark Electric, are în vedere dezvoltarea unor fabrici de producţie în Europa în următorii 2-3 ani, iar România este şi ea luată în vedere pentru astfel de investiţii, fără a exista încă date concrete. „În prezent, se efectuează analize pentru a determina ce tipuri de produse vor fi fabricate şi se aşteaptă să se ia o decizie anul viitor.”

    Pe plan local, pentru produsele companiei – circa 8.000 în portofoliu – există cerere dintr-o gamă largă de zone, de la rezidenţial la spaţii comerciale, birouri, logistică, sectorul public (incluzând educaţie, sănătate, sport şi hoteluri), vehicule electrice, precum şi proiecte fotovoltaice şi multe altele. „Putem spune, aşadar, că interacţionăm cu un public larg şi diversificat, care diferă în funcţie de produsele şi serviciile pe care aceştia le contractează.” La nivel de tendinţe, executivul notează că piaţa echipamentelor şi produselor electrotehnice este în continuă dezvoltare, iar industria a cunoscut câteva transformări notabile în ultimii ani, incluzând automatizarea, digitalizarea, accentul pe eficienţa energetică şi preocuparea pentru sustenabilitate, schimbări strâns legate de dinamica cerinţelor consumatorilor. „În ultima perioadă am observat o scădere a segmentului rezidenţial, dar, în acelaşi timp, am experimentat o creştere semnificativă în ceea ce priveşte producţia şi distribuţia energiei regenerabile. Această dinamică a generat provocări interesante pentru noi, în efortul de a răspunde la noile tendinţe şi de a satisface cerinţele în schimbare ale clienţilor noştri.”

    Una dintre provocările industriei rămâne însă găsirea angajaţilor, deoarece vorbim de un domeniu nişat, în continuă evoluţie, cu o cerere crescută de specialişti. „În special, în departamentele de vânzări şi tehnice, este esenţial ca angajaţii să aibă cunoştinţe tehnice solide sau să fie capabili să le înveţe rapid.” În direcţia pregătirii noilor generaţii de specialişti, Noark Electric desfăşoară, printre altele, şi o serie de activităţi prin care susţine educaţia, mai ales într-un context în care şcolile profesionale nu sunt întotdeauna prima opţiune. Iniţiativa a luat forma unui concurs prin care compania recompensează elevii talentaţi, oferind premii atât pentru ei, cât şi pentru şcolile din care provin. „În acest fel încurajăm şi sprijinim aspiraţiile tinerilor şi investim în viitorul educaţional al acestora, formând profesioniştii de mâine.”

    Leadership inspirat din propria evoluţie. Ca lider, Eugen Toma spune că se bazează pe puterea exemplului, a unui model prin care poţi inspira şi încuraja oamenii să-şi depăşească limitele şi să-şi atingă potenţialul. „Încerc să-mi împărtăşesc viziunea cu cei din echipa mea şi să-i implic în procesul de creare a strategiilor, astfel încât să obţinem cele mai bune rezultate. Acest stil de leadership are rădăcini în experienţa mea şi în lecţiile învăţate pe parcursul carierei mele. La începuturile mele în calitate de director de vânzări, am învăţat cât de esenţial este să susţin oamenii şi să-i încurajez să-şi exprime ideile, chiar dacă există riscul de a greşi. Am fost, de asemenea, inspirat de susţinerea primită în carieră şi am învăţat că, prin încredere şi inspiraţie, oamenii se simt motivaţi şi încrezători în propriile abilităţi, ceea ce îi face să fie mai implicaţi şi dedicaţi.”

    La rândul său, îi sfătuieşte pe tineri să îşi stabilească obiectivele şi să persevereze în atingerea lor, indiferent de obstacolele care pot apărea pe drum ori de micile eşecuri.

    Potrivit lui, există, de asemenea, o multitudine de motive pentru care ar recomanda tinerilor să exploreze o carieră în această industrie, începând cu faptul că industria electro-energetică este în permanentă dezvoltare, aducând cu ea noi tehnologii şi produse inovatoare. „Tinerii au oportunitatea de a-şi dezvolta abilităţile şi cunoştinţele într-un mediu dinamic. De asemenea, cererea pentru specialişti este în continuă creştere, oferind o gamă largă de oportunităţi de angajare. Tinerii pot aduce contribuţii semnificative la proiectarea şi dezvoltarea noilor tehnologii şi produse care pot schimba lumea. Nu în ultimul rând, energia este un aspect esenţial al societăţii noastre, iar această industrie va continua să fie esenţială, indiferent de forma pe care o va lua în viitor. Aşadar, această industrie oferă oportunităţi durabile şi captivante pentru cei care aleg să facă parte din ea.”  

     

    Carte de vizită

    Eugen Toma, CEO, Noark Electric România

    1. A urmat Facultatea Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica;

    2. Prima etapă din carieră s-a desfăşurat în zona educaţională, după ce a obţinut un post ca profesor la un liceu cu profil electric, unde a predat materia Măsurări electrice şi electrotehnică;

    3. A rămas la catedră doi ani, după care i s-a oferit oportunitatea de a profesa ca inginer de mentenanţă la o fabrică de producţie profile din cupru şi metale neferoase. A lucrat apoi o perioadă ca inginer de service pentru echipamente de birou (fax, copiator), iar după a activat, timp de un an şi jumătate, ca inginer de vânzări la un distribuitor de echipamente electrice, unde a şi avansat pe poziţia de director de vânzări;

    4. El s-a alăturat echipei Noark în 2011, odată cu extinderea companiei pe piaţa locală;

    5. E pasionat de călătorii.