BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Germania: vinurile soarelui

    Pe măsură ce podgoriile se mută mai spre nord, devine clar că viticultura se schimbă sau se transformă odată cu încălzirea globală. Germania este o ţară a vinului şi resimte şi ea efectele creşterii temperaturilor şi ale fenomenelor meteo extreme. Dar acolo cercetătorii au început să experimenteze cu tehnologii care pe de o parte protejează viile, iar pe de alta ajută viticultorii să-şi diminueze costurile producând pe lângă vin şi electricitate.

    Proiectele VitiVoltaic îşi propun să adapteze viticultura la noile condiţii de climă. Termenul este o combinaţie între denumirea în latină pentru viţa de vie, „vitis vinifera”, şi cuvântul care descrie generarea de energie solară, „fotovoltaic”. Această nouă tehnologie face posibilă recoltarea a două lucruri foarte diferite pe două niveluri suprapuse: electricitatea deasupra şi strugurii pentru vin dedesubt. Sunt în desfăşurare proiecte pilot pentru a testa ce tehnologie funcţionează unde – şi la ce preţ, scrie Deutsche Welle. În regiunea Rheingau din sud-vestul Germaniei, cunoscută pentru podgoriile sale pitoreşti, Hochschule Geisenheim (HGU) este specializată în toate aspectele industriei vinicole. Aici, cercetătorii au creat o instalaţie de testare pentru a determina cum ar putea prospera în mod sustenabil îndrăgitul Riesling alb al regiunii cu ajutorul modulelor fotovoltaice (PV), în ciuda schimbărilor climatice. Modulele sunt montate undeva sus pentru a lăsa spaţiu viţei de vie şi utilajelor agricole dedesubt. Structura oferă plantelor delicate sprijin şi protecţie împotriva grindinei, ploilor abundente şi soarelui puternic. Când soarele străluceşte, modulele solare semitransparente creează un model în carouri pe sol. Un sistem de urmărire aliniază automat modulele astfel încât acestea să capteze fiecare rază de lumină. „În viticultură, nu am văzut încă cultivare protejată”, spune Manfred Stoll, care conduce Departamentul de Viticultură Generală şi Organică al universităţii.

    Proiectele VitiVoltaic îşi propun să adapteze viticultura la noile condiţii climatice, combinând cultivarea viţei-de-vie cu producerea de energie solară. Termenul provine din „vitis vinifera” şi „fotovoltaic” şi descrie o tehnologie care permite „recoltarea” a două resurse diferite pe două niveluri suprapuse: electricitatea, deasupra, şi strugurii pentru vin, dedesubt. În Europa sunt deja în derulare proiecte pilot care testează ce soluţii funcţionează, unde şi la ce costuri, în contextul presiunilor tot mai mari generate de schimbările climatice.

    Strugurii nu se coc în sere sau sub folii de plastic, iar ideea de a utiliza module fotovoltaice pentru a oferi protecţie pasivă împotriva grindinei şi a ploilor abundente este destul de nouă, a adăugat el. Dar schimbările climatice înseamnă că Rieslingul, cel mai popular soi de vin din Germania, ar putea avea nevoie de ajutor. Perioada de vegetaţie la viţa de vie începe acum mai devreme şi de aceea planta este foarte vulnerabilă la îngheţurile târzii. De asemenea, strugurii sunt expuşi la mai mult soare şi, prin urmare, au mai mult zahăr şi mai puţină aciditate, ceea ce modifică conţinutul de alcool şi gustul. Există acum deja doi ani de recoltă pentru „vinul Watt” al universităţii, un Riesling mai uşor şi mai fructat – exact ca odinioară. Prin intermediul proiectului, HGU a acumulat, de asemenea, o vastă experienţă în domeniul microclimatelor. Instalaţia experimentală în valoare de 350.000 de euro – finanţată de Uniunea Europeană şi din fonduri de stat – utilizează numeroşi senzori pentru a măsura umiditatea, temperatura şi lumina la sol. Nu au existat pagube cauzate de soare sau de ploi abundente sub panouri, în timp ce zona de referinţă adiacentă a fost grav afectată. Fire de încălzire şi furtunuri de irigare prin picurare şerpuiesc de-a lungul rândurilor de viţă de vie. Primele şi-au dovedit valoarea în timpul unui îngheţ de trei nopţi la sfârşitul lunii aprilie 2024. Lăstarii, deja lungi de 10 cm şi extrem de sensibili, au fost încălziţi de firele alimentate cu electricitate verde stocată local. În mod tradiţional, viticultorii ard lumânări enorme de ceară în timpul unor astfel de îngheţuri târzii, a spus Stoll, dar practica este dificilă şi are ca rezultat un fum greu care poluează aerul. HGU foloseşte, de asemenea, energia electrică pe care o produce pentru a controla facilitatea şi a încărca vehiculele agricole, maşini şi biciclete electrice, precum şi pentru a acţiona pompe şi un tractor autonom, un robot care munceşte, cultivă solul, lucrează vegetaţia şi aplică produse de protecţie a plantelor. „O cramă are nevoie de energie pe tot parcursul anului pentru producţie, depozitare şi logistică”, a explicat Stoll. Tehnologia VitiVoltaic atrage atenţia, deoarece industria vinicolă se confruntă cu provocări multiple. Recoltele din unele regiuni au fost slabe, iar schimbarea obiceiurilor consumatorilor, taxele şi supraoferta au subţiat piaţa mondială. Există şi o lipsă de bani pentru investiţii, chiar dacă generarea de energie electrică ar putea fi o a doua sursă de venit pentru podgorii şi crame. Anul trecut, un alt sistem mobil, mult mai mic, de module fotovoltaice a fost instalat în Geisenheim. Ataşate la stâlpii existenţi de susţinere a viei, ca o copertină, modulele se pliază automat cu ajutorul unui mic motor în caz de furtună sau grindină. Structura este mult mai accesibilă, dar protecţia şi randamentul energiei electrice sunt mai mici. Totuşi, HGU continuă să testeze soluţii optime pentru că, aşa cum a spus Stoll, „cu siguranţă nu mai avem timp să aşteptăm”.

    Podgorii abandonate

    Inginerul şi viticultorul amator Christoph Vollmer lucrează şi el cu panouri fotovoltaice. Întreţinerea micii sale podgorii din Oberkirch, la sud-vest de Stuttgart, cu utilaje agricole este dificilă din cauza pantei abrupte de peste 30%, amenajată parţial în terase. Vollmer este directorul general al Intech Clean Energy GmbH, o afacere de familie specializată în agrivoltaice care a dezvoltat un design pentru astfel de pante abrupte. Unele dintre modulele de sticlă sunt suspendate de cabluri de oţel. Vollmer le instalează acum în propria podgorie. Tânărul vinificator doreşte să planteze sub panouri solare
    2 hectare cu soiuri de struguri noi, robuste şi rezistente la ciuperci şi să genereze aproximativ 1,5 megawaţi-oră pe an. În prezent, negociază un contract cu furnizorii municipali de utilităţi pentru electricitate. De asemenea, doreşte ca la instalaţie să încarce un tractor autonom cu şenile care să-l scutească de munca obositoare pe pante. Instalaţiile fotovoltaice sunt semnificativ mai dificil de instalat la unghiuri abrupte, dar găsirea unor soluţii reprezintă o provocare interesantă din punctul de vedere al unui inginer. Este, de asemenea, o întreprindere necesară, a spus Vollmer. Deşi dealurile scăldate în soare au fost odinioară o locaţie căutată pentru viticultură, încălzirea globală înseamnă că aceasta poate fi practicată acum cu succes şi în zonele joase ale Germaniei, cu relief mai puţin dificil. „Multe podgorii au fost deja abandonate pentru că nimeni nu mai vrea să se ocupe de ele”, a spus inginerul, adăugând că vor urma şi altele dacă salariul minim plătit angajaţilor reduce veniturile viticultorilor.

    Energia produsă este utilizată direct în podgorie şi cramă: de la sisteme de încălzire împotriva îngheţurilor târzii şi irigare prin picurare, până la alimentarea utilajelor electrice şi a unui tractor autonom. Într-un context în care viticultura se confruntă cu scăderea recoltelor, lipsa forţei de muncă şi presiuni economice, VitiVoltaic este văzută ca o soluţie dublă: reduce riscurile climatice şi deschide o nouă sursă de venit pentru producători, într-o industrie care „nu mai are timp să aştepte”.

    Dar, a adăugat el, pantele acoperite de viţă de vie fac parte din peisajul cultural, sunt o atracţie turistică şi sunt importante pentru protejarea speciilor. „Cu VitiVoltaic, le oferim fermierilor oportunitatea de a reduce munca manuală, de a recolta struguri mai sănătoşi şi de a deveni profitabili. Electricitatea are întotdeauna valoare, mai ales atunci când energia fotovoltaică este cuplată cu stocarea”, a spus Vollmer. „Viticultorii sunt conştienţi că trebuie să ia măsuri. Primim multe solicitări. Dar adesea lipsa conexiunilor la reţea diminuează entuziasmul.” Lungimea liniilor electrice care trebuie instalate, împreună cu opţiunile de utilizare a energiei electrice produse sau de vânzare directă către consumatorii locali sunt decisive pentru eficienţa economică. Însă procesul de aprobare poate fi lungit deoarece producţia de energie modifică utilizarea terenurilor. Doar sistemele fotovoltaice situate la mică distanţă de fermă pot fi construite fără autorizaţie. „Acest lucru restricţionează sever piaţa”, a spus Vollmer. VitiVoltaic din Oberkirch este cofinanţat de programul de cercetare Weinbau 4.0 (Viticultură 4.0) al landului Baden-Württemberg. Dacă un astfel de sistem care costă câteva sute de mii de euro este util chiar şi fără subvenţii este o chestiune de conectare la reţea şi de marketing al vinului, a spus Vollmer. În opinia sa, cel mai practic ar fi ca întreprinderile locale să-şi unească forţele, deoarece parcelele individuale din viticultură sunt de obicei mici.    

     

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Din culisele unei afaceri care a ajuns la majorat

    Acum 18 ani, alimentaţia sănătoasă nu era nici trend, nici industrie, ci mai degrabă o căutare făcută de puţini şi înţeleasă de şi mai puţini. Din această lipsă au apărut primele decizii care au pus bazele Nutrivita.  Ce alegeri au contat cu adevărat şi cum s-au văzut ele, în timp, într-o piaţă care astăzi arată complet diferit?

    După aproape două decenii într-o piaţă care a trecut de la inexistenta bio-ului la supraofertă şi trenduri volatile, Adelina Păsat, cofondatoarea companiei axate pe distribuţia în România a unor branduri de produse sănătoase, Nutrivita vorbeşte mai degrabă despre ce a refuzat să facă decât despre ce a accelerat. Pentru ea, miza a fost controlul creşterii şi păstrarea criteriilor, nu expansiunea cu orice preţ. Privind înapoi, antreprenoarea spune că una dintre deciziile-cheie ale Nutrivita a fost să nu grăbească dezvoltarea, într-un moment în care piaţa locală era nepregătită pentru produse bio şi alimentaţie funcţională. „Tentaţia era să faci compromisuri pentru volum sau vizibilitate rapidă. Noi am ales să construim lent, categorie cu categorie”, povesteşte antreprenoarea. 

    Compania a mizat de la început pe branduri puţin cunoscute local şi pe o selecţie strictă, chiar dacă asta a însemnat ritmuri de creştere mai lente. „Nu am tratat niciodată relaţiile ca tranzacţii punctuale. Cu furnizorii, retailerii şi echipa am mers pe parteneriate pe termen lung.” Această abordare a presupus răbdare într-o piaţă care, spune ea, s-a educat mai lent decât estimările iniţiale.

    După pandemie, cererea pentru produse considerate „mai sănătoase” a crescut accelerat, dar Adelina Păsat subliniază că schimbarea nu a fost doar în volume, ci în modul în care piaţa discută aceste categorii. „Retailerii au început să le trateze ca zone strategice, nu doar ca nişe. Consumatorii pun mai multe întrebări, iar rolul nostru a devenit mai clar: să aducem know-how, nu doar produse.” Una dintre cele mai sensibile teme rămâne preţul. Produsele curate, cu ingrediente premium, rămân o nişă într-o ţară cu venituri sub media UE. „Accesibilitatea nu înseamnă ieftin cu orice preţ”, spune Păsat, explicând că echilibrul vine din controlul costurilor interne, relaţii stabile cu furnizorii şi evitarea portofoliilor supradimensionate. Acest principiu a fost pus la încercare în perioada NUTRISCORE (2022–2024), când o mare parte din portofoliul Nutrivita a devenit necomercializabil. „Peste 50% din portofoliu a trebuit refăcut în şase luni.

    Am pierdut cotă de piaţă, dar nu am acceptat să coborâm standardele.” Decizia a fost una defensivă într-o piaţă care, la acel moment, penaliza tocmai produsele percepute ca mai educate nutriţional. Selecţia noilor branduri rămâne un proces restrictiv. „Dacă nu aş consuma personal produsul, discuţia se opreşte.” Dincolo de acest filtru, contează consistenţa calităţii, transparenţa ingredientelor şi capacitatea brandului de a construi recurenţă, nu doar vânzări rapide. „Trendurile trec repede.

    Categoriile se construiesc în timp.” Pentru 2025–2026, Nutrivita vorbeşte mai degrabă despre consolidare decât despre expansiune agresivă: extinderi punctuale în zona intoleranţelor alimentare, high protein şi plant-based, investiţii în logistică şi automatizare în depozitul din Ştefăneştii de Jos (peste 7.000 de paleţi), dar şi o atenţie mai mare asupra comunicării digitale. Marca proprie Bio Junior, activă de peste zece ani, rămâne un test de echilibru între creştere şi control. „Este o zonă sensibilă. Orice extindere trebuie făcută fără a dilua valorile iniţiale.” În ceea ce priveşte filosofia de leadership care stă în spatele acestei afaceri antreprenoriale, în viziunea Adelinei Păsat, într-o piaţă volatilă acesta nu ţine de urmărirea fiecărui trend. „Uneori, rolul tău este să spui «nu». Să protejezi direcţia companiei, chiar dacă asta înseamnă să ratezi oportunităţi pe termen scurt.”

    Cofondatoarea Nutrivita spune că, privind înainte, compania nu are ambiţia de a deveni cea mai mare, ci îşi propune să rămână consecventă, onestă şi conectată la ceea ce se întâmplă în lume. Nutrivita va continua să extindă portofoliul în zona plant-based şi bio, chiar dacă piaţa este în uşoară scădere pe fondul inflaţiei, deoarece crede că aceasta este calea pentru o agricultură sustenabilă şi peste 50 de ani. Compania investeşte în digitalizare şi conţinut util şi consolidează colaborările cu retailerii de pe toate canalele, cu o strategie omnichannel. Antreprenoarea mai subliniază că Nutrivita nu a fost niciodată un proiect despre cifre, ci despre  a face ceva în care crezi, chiar şi atunci când piaţa nu era pregătită. Dacă a contribuit la această schimbare, spune ea, Nutrivita a făcut-o cu discreţie şi recunoştinţă, a învăţat din greşeli şi continuă după 18 ani: „Rolul nostru este să păstrăm direcţia clară într-o piaţă foarte dinamică. Trendurile se schimbă rapid, dar principiile nu. Leadershipul, aşa cum îl văd eu, înseamnă să protejezi ADN-ul companiei, să creezi spaţiu pentru evoluţie şi să ai curajul de a spune „nu” atunci când ceva nu se potriveşte, chiar dacă pare atractiv pe termen scurt”. 

  • Cum vrea o afacere românească de curierat să revoluţioneze piaţa din România şi cine este omul care a construit această afacere

    Piaţa de curierat din România procesează aproximativ 1 milion de colete/zi, cu un ritm de creştere anual de peste 25%. Un jucător proaspăt, firma eAWB, vizează aproximativ 10% din volumul total al coletăriei, reprezentată de businessuri mici şi medii care caută o soluţie unitară, dar şi de expeditorii ocazionali, fie ei persoane fizice sau juridice. Ce rol joacă în dezvoltarea afacerii aplicaţia mobilă creată cu AI care face expedierea unui colet sau plic mai rapidă decât o comandă de mâncare?

    Obiectivul nostru este să democratizăm logistica, astfel încât orice business mic să poată livra la standardul marilor platforme”, declară Radu Meteş, cofondator & CEO, eAWB. El are experienţă de 15 ani în industria de ecommerce ocupând funcţia de director de marketing la companii precum Sezamo, Vivre, Elefant, MyMall Group şi a fondat eAWB împreună cu Daniel Neacsşu, care are 20 ani de experienţă în industria de ecommerce, printre poziţiile deţinute numărându-se şi cea de director comercial în eMAG şi director operaţional în Elefant. „Ca fondatori cu experienţă extinsă în ecommerce, am observat cât de critică este zona de livrare în succesul unui business online. Aşa-numitul last-mile este zona unde micile magazine pierd competitivitate faţă de jucătorii mari, atât cei locali cât şi cei din Asia. Drept urmare, am lansat eAWB pentru a oferi IMM-urilor o soluţie logistică de nivel enterprise, accesibilă, rapidă şi unificată.”

    Investiţiile totale până acum se ridică la aproximativ 300.000 euro, proveniţi integral din fonduri proprii ale fondatorilor. „Suntem 100% bootstrapped, nu avem momentan nicio investiţie din afara companiei. Modelul actual este autosustenabil şi permite creştere organică, dar nu excludem cooptarea unui investitor pe viitor.”

    În prezent, piaţa de curierat din România procesează aproximativ 1 milion de colete/zi sau 335 de milioane de colete pe an, cu un ritm de creştere anual de peste 25%. Comerţul online este factorul principal care impulsionează piaţa de coletărie, care în acest moment a ajuns să reprezinte 10-12% din totalul retailului din România. Radu Meteş se aşteaptă ca în câţiva ani şi piaţa românească să ajungă la nivelul Poloniei, unde aproximativ 20% din veniturile totale din retail sunt reprezentate de ecommerce.

    eAWB este un marketplace de curierat care facilitează expedierea coletelor în toată ţara, având colaborări cu cei mai mari curieri. Firma utilizează tehnologii avansate, inclusiv inteligenţa artificială, şi oferă utilizatorilor posibilitatea de a compara rapid preţuri şi servicii într-un singur loc. Conform reprezentanţilor companiei, rata de preluare la timp este de 95%, eAWB având şi o echipă dedicată de asistenţă clienţi. Până în vara anului viitor, cifra de afaceri ar urma să ajungă la 2 milioane de euro, spune Radu Meteş. „Acest obiectiv rămâne neschimbat şi este în linie cu ritmul nostru de creştere, ceea ce ne demonstrează că, la nivel strategic, am luat deciziile corecte. Estimăm o accelerare puternică generată de creşterea adopţiei aplicaţiei mobile şi a integrărilor ecommerce pentru magazinele mici şi mijlocii pe care le-am lansat deja.” Tot el detaliază că se referă la integrarea eAWB cu cele mai puternice platforme eCommerce internaţionale – Shopify, WooCommerce, PrestaShop -, dar şi la adăugarea de noi curieri în platformă pentru a oferi magazinelor online mici şi mijlocii agilitatea unor jucători mari.

    Despre primul an de funcţionare al firmei, antreprenorul spune că a fost dedicat găsirii product-market fit, înţelegerea industriei de curierat şi rafinarea modelului de marketplace. „Deşi aveam experienţă în business şi ecommerce în cadrul unor mari retaileri, aceasta nu a fost suficientă. Faptul că operăm în domeniul logisticii ne-a obligat să trecem printr-un ciclu complet nou de învăţare.”

    Accelerarea businessului va fi posibilă, conform fondatorului, în urma lansării aplicaţiei mobile şi datorită disponibilităţii integrării cu Shopify, WooCommerce şi PrestaShop. În prezent, prin aceste integrări pot fi deservite 65% din totalul magazinelor online din România, iar după anunţarea următoarelor integrări tehnologice, cu alte platforme de ecommerce, inclusiv locale, procentul ar urma să ajungă la 80-85%. „Pe termen mediu dorim să ne consolidăm poziţia în România şi să pregătim concomitent extinderea pe alte pieţe din cadrul Uniunii Europene.”

    Motorul principal pentru industrie rămâne ecommerce-ul, aflat încă sub potenţial (10–12% din retail). Pieţele mari din proximitate (ex. Polonia) au ajuns cu ecommerce-ul la 20%, ceea ce arată că în România încă există spaţiu de creştere.

    Un alt motor important este explozia platformelor asiatice care rulează volume mari în urma unei cereri crescute, spune Radu Meteş. „Nu le deservim, dar remarcăm doar tendinţa de creştere pe care acestea o au şi o imprimă pieţei locale.”

    Motorul intern al eAWB este format din business-urile mici şi medii din nişe de piaţă, acolo unde este vizibilă cererea constantă pentru soluţii moderne şi accesibile. „La nivel tehnologic, utilizarea AI, automatizările şi integrarea fluxurilor în aplicaţie, sunt câteva dintre elementele care fac diferenţa în abordarea noastră şi care ne poziţionează ca un jucător agil şi inovator pe aceată piaţă”, punctează antreprenorul. Cât priveşte prezentul, provocarea principală cu care se confruntă eAWB este scalarea operaţională odată cu creşterea volumului de comenzi procesate. „Dar ne folosim la maximum de oportunitatea pe care inteligenţa artificială ne-o oferă. Folosirea AI şi a automatizărilor ne ajută să creştem volumul de comenzi, reducând în acelaşi timp costurile.”

    Pe de altă parte, Radu Meteş observă totodată oportunităţi majore şi în extinderea europeană, unde piaţa este fragmentată, iar un marketplace unificat poate crea avantaj competitiv şi pentru noi, dar şi pentru clienţii noştri. „În general, volatilitatea pieţei de curierat deschide calea jucătorilor agili şi tehnologici precum eAWB.”

    Ideea dezvoltării aplicaţiei mobile eAWB a apărut la ceva timp după ce lansarea platformei web, în aprilie 2024, nu imediat. Datele din platformă arătau, povesteşte antreprenorul, că utilizatorii eAWB foloseau în multe cazuri platforma atunci când se aflau în situaţii mobile – din maşină, din depozit, în drum spre predarea coletului etc. „În plus, experienţa din browser nu era însă suficientă pentru viteza cu care se mişcă industria, drept umare am dorit să aducem întreaga putere a platformei direct în telefon, mult mai la îndemână pentru utilizatorii noştri.”

    Odată depăşită prima fază, în care a fost analizat comportamentul utilizatorilor şi au observat că traficul de pe telefoanele mobile creştea constant, au trecut la a doua etapă de prototipare a aplicaţiei astfel încât să obţină un timp de expediere foarte scăzut: mai puţin de 2 minute. „Ulterior, am testat aplicaţia cu utilizatori reali pe o perioadă de câteva luni iar lansarea oficială am realizat-o recent în cadrul «Săptămânii care schimbă totul», o iniţiativă prin care am dorit să venim către clienţii şi utilizatorii eAWB cu o serie de surprize şi noutăţi care să îi facă dependenţi de platformă”, punctează Radu Meteş. El mai spune că au avut şi suprize, în urma lansării, încă din primele zile înregistrând mii de instalări. Au primit şi feedback pozitiv, dar şi cereri pentru funcţionalităţi noi. În acest context, se aşteptă ca în următoarele luni aplicaţia eAWB să devină principaul hub pentru expedierea de colete, urmărire şi retur, cu o adresabilitate mult mai mare decât platforma web.

    Cât priveşte planurile pentru viitor, antreprenorul spune că în curând vor oferi detalii privind planul de extindere şi de atragere a unor investiţii viitoare. „Momentan priorităţile noastre sunt: extinderea europeană, dezvoltarea AI-ului intern, infrastructura tehnologică şi consolidarea operaţională”.  

     

    SITUAŢIA INIŢIALĂ:
    În 2024, traficul de colete din România a crescut cu 27%, ajungând la 335 milioane de trimiteri, aproximativ 18 colete pe locuitor pe an. Veniturile generate doar din segmentul de coletărie s-au ridicat la aproximativ 5 miliarde lei. Pentru prima dată, traficul de colete a depăşit traficul de corespondenţă, conform datelor ANCOM.

    Investiţiile în furnizarea de servicii poştale au depăşit 500 milioane lei, în principal prin extinderea reţelelor de automate, care au ajuns la peste 8.200 de sisteme instalate la nivel naţional.

    Vârful comenzilor online are loc în perioada Black Friday – Crăciun, cu creşteri semnificative ale volumelor procesate de magazine şi curieri. La nivel european, datele disponibile arată tendinţe similare, cu vârfuri de activitate în lunile noiembrie şi decembrie.

    DECIZIA:
    În sezonul în care în România se livrează un număr record de colete, marketplace-ul de servicii de curierat eAWB a lansat o aplicaţie mobilă creată cu AI, pentru a ajuta comercianţii să facă faţă cererii mari din această perioadă. Aplicaţia mobilă eAWB este disponibilă atât pentru Android, cât şi iOS şi face expedierea unui colet sau plic mai rapidă ca o comandă de mâncare: sub 2 minute.

    Lansarea aplicaţiei mobile reprezintă o continuare firească a strategiei de digitalizare a procesului de expediere şi de acces la servicii logistice integrate, printr-un instrument simplu de utilizat şi accesibil rapid, de pe telefon.

    Prin intermediul noii aplicaţii, companiile din orice domeniu şi magazinele online pot trimite colete cu produsele comandate de clienţi sau cadourile de sărbători în doar câteva minute, generând AWBul direct din telefon şi alegând curierul preferat, la preţuri deja negociate.

    AŞTEPTĂRI:
    În acest moment 42% dintre comenzile pe eAWB sunt de pe mobil, „dar ne-am propus să ajungem la o pondere de 60-70% în următorul an pentru că este atât de uşor acum să expediezi un colet sau un plic cu eAWB, de pe telefon”, a declarat Radu Meteş, CEO şi cofondator al eAWB.

  • Care sunt cele mai frumoase sate din Europa şi unde se află aceste destinaţii superbe în care îţi poţi petrece o vacanţă de vis?

    Aceste orăşele fermecătoare, cu străzile pavate, casele colorate şi peisajele impresionante, oferă o evadare liniştită de aglomeraţia turistică, conform platformei traveler365.com. Fie că sunt aşezate pe stânci, în văi sau înconjurate de lacuri liniştite, fiecare loc are un caracter şi o istorie unică, care merită să fie descoperite.
     
    1. Hallstatt, Austria

    Preţurile la cazare în hoteluri de top din localitate pornesc de la 100 de euro.

    Ascuns între masivele Alpilor şi lacul liniştit Hallstätter See, Hallstatt este adesea considerat unul dintre cele mai frumoase sate din lume.

    Peisaje impresionante: Locaţia pitorească pe malul lacului, casele tradiţionale austriece şi apele pline de lebede fac din Hallstatt o destinaţie perfectă pentru o poză.

    Bogăţie culturală şi istorică: Fiind unul dintre cele mai vechi locuri locuite din Austria, Hallstatt are o istorie fascinantă legată de mineritul de sare, care datează de peste 7.000 de ani.

    Obiective de neratat: Hallstatt Skywalk, piaţa centrală din secolul al XII-lea şi minele de sare antice sunt atracţii de top ce adaugă la farmecul oraşului.

    O vizită în Hallstatt este ca o călătorie într-o poveste, mai ales iarna, când zăpada acoperă satul şi creează o lume de basm.

     

    2. Colmar, Franţa

    Preţurile la cazare în hoteluri de top în Colmar încep de la 46 de euro.

    Dacă există un loc care pare creat special pentru un basm, acela este Colmar. Acest mic oraş alsacian, situat aproape de graniţa cu Germania, este adesea numit „Mica Veneţie” datorită canalelor sale fermecătoare şi caselor colorate cu structură din lemn.

    Un vis pentru pictori: Casele în nuanţe pastel, balcoanele pline de flori şi străzile pavate fac din Colmar unul dintre cele mai fotogenice locuri din Franţa.

    Delicii gastronomice: Fiind parte a rutei vinurilor din Alsacia, Colmar este renumit pentru vinurile sale de clasă mondială şi pentru preparatele tradiţionale alsaciene, precum tarte flambée şi choucroute garnie.

    Atracţii de top: Cartierul Petite Venise, Muzeul Unterlinden şi târgul de Crăciun (dacă vizitezi iarna) sunt puncte de atracţie care nu trebuie ratate.

    Frumuseţea oraşului Colmar este atât de cuceritoare încât se spune că ar fi inspirat satul animat Disney din „Frumoasa şi Bestia”!

     

    3. Giethoorn, Olanda

    Hotelurile de top în Giethoorn au preţuri de pornesc de la 50 de euro

    Uită de maşini — acest sat olandez este despre bărci! Giethoorn este locul unde canalele înlocuiesc drumurile, iar căsuţele fermecătoare cu acoperiş de stuf se aliniază de-a lungul apelor.

    O evadare liniştită: Cunoscut ca „Veneţia Olandei”, Giethoorn este cel mai bine explorat cu o barcă silenţioasă, oferind un mod lent şi relaxant de a admira peisajele.

    Atmosferă de basm: Cu podurile sale din lemn, grădinile luxuriante şi lipsa traficului zgomotos, Giethoorn pare un vis devenit realitate.

    Lucruri de făcut: Plimbă-te cu barca pe canale, mergi cu bicicleta prin sat sau vizitează Parcul Naţional Weerribben-Wieden din apropiere pentru o doză de natură.

    Pentru cei care caută o escapadă liniştită şi perfectă pentru fotografii, Giethoorn este destinaţia ideală.

     

    4. Bibury, Anglia

    Situat în inima regiunii Cotswolds, Bibury este adesea descris ca fiind „cel mai frumos sat din Anglia” — şi este uşor de înţeles de ce.

    Farmec englezesc atemporal: Căsuţele din piatră de culoarea mierii, dealurile verzi unduitoare şi pâraiele line fac din Bibury un sat emblematic al peisajului rural englezesc.

    Arlington Row: Acest şir de căsuţe din secolul al XVII-lea este una dintre cele mai fotografiate străzi din Anglia şi un obiectiv de neratat pentru vizitatori.

    Frumuseţe pe malul apei: Râul Coln curge liniştit prin sat, sporindu-i farmecul de carte poştală.

    O vizită în Bibury oferă o privire asupra Angliei de altădată, unde timpul pare să curgă mai încet, iar farmecul trecutului se simte la fiecare colţ.

     

    5. Manarola, Italia

    Hoteluri de top în Manarola începând de la 55 de euro

    Manarola, unul dintre cele cinci sate din Cinque Terre, este probabil cel mai pitoresc dintre ele, cu casele sale colorate cocoţate pe stânci, privind spre apele strălucitoare ale Mării Mediterane.

    Frumuseţe costieră dramatică: Clădirile viu colorate, aşezate pe stâncile abrupte, creează o privelişte de neuitat, mai ales la apus.â

    Fructe de mare şi vin: Oraşul este renumit pentru preparatele sale din fructe de mare proaspete şi pentru Sciacchetrà, un vin dulce produs local.

    Aventuri în aer liber: Drumeţia pe faimosul Sentiero Azzurro (Traseul Albastru) oferă privelişti spectaculoase asupra coastei ligurice.

    Manarola este locul care te face să simţi că ai păşit într-o pictură, unde fiecare colţ este o oportunitate perfectă pentru fotografii.

     

    6. Albarracín, Spania

    Preţurile la cazare în hoteluri de top în Albarracín încep de la 45 d e euro

    Aşezat printre dealurile regiunii Aragón, Albarracín este o capodoperă medievală care pare încremenită în timp.

    Ziduri şi turnuri antice: Oraşul este înconjurat de ziduri medievale impresionante şi turnuri de apărare, care oferă privelişti panoramice spectaculoase.

    Arhitectură unică: Clădirile în nuanţe roz, balcoanele din fier forjat şi aleile întortocheate fac din Albarracín una dintre cele mai frumoase comori ascunse ale Spaniei.

    Importanţă culturală: Istoria oraşului datează din perioada dominaţiei maure, iar acesta găzduieşte situri istorice precum fortăreaţa Alcázar şi catedrala din secolul al XVI-lea.

    O plimbare prin Albarracín este ca o întoarcere în Spania medievală, cu frumuseţea sa neatinsă şi farmecul istoric.

     

    7. Bled, Slovenia

    Hoteluri de top, situate aproape de Lacul Bled, au preţuri care pornesc de la 52 de euro.

    Celebru pentru lacul său spectaculos, Bled este o destinaţie de vis în inima Sloveniei.

    Lacul Bled – simbol iconic: Lacul pitoresc, cu o mică insulă şi o biserică fermecătoare în mijloc, este unul dintre cele mai fotografiate locuri din Europa.

    Castelul Bled: Acest castel medieval, aşezat pe o stâncă abruptă, oferă privelişti uimitoare asupra lacului şi Alpilor Iulieni din jur.

    Aventuri în aer liber: Vizitatorii pot vâsli până la insulă, pot face drumeţii până la Ojstrica pentru o panoramă impresionantă sau se pot răsfăţa cu faimoasa prăjitură Bled Cream Cake.

    Frumuseţea fermecătoare şi atmosfera liniştită din Bled îl fac un refugiu perfect atât pentru iubitorii de natură, cât şi pentru romantici.

     

    8. Piran, Slovenia

    Hoteluri de top în Piran au preţuri care încep de la 80 de euro.

    O altă bijuterie a Sloveniei, Piran este un mic oraş de coastă cu un farmec veneţian distinct.

    Un strop din Marea Adriatică: Clădirile cu acoperişuri roşii şi străduţele înguste amintesc de Veneţia, datorită legăturilor istorice ale oraşului cu Republica Veneţiană.

    Privelişti spectaculoase la malul mării: Urcarea până la zidurile vechi ale oraşului îi răsplăteşte pe vizitatori cu vederi uimitoare asupra Mării Adriatice.

    Fructe de mare proaspete: Piran este cunoscut pentru preparatele sale delicioase din fructe de mare, numeroase restaurante de pe malul apei servind cele mai proaspete capturi ale zilei.

    Cu atmosfera sa relaxată şi coasta spectaculoasă, Piran este o destinaţie ideală pentru cei care caută o combinaţie de istorie, cultură şi frumuseţe marină.

     

    9. Reine, Norvegia

    Hoteluri de top în Reine au preţuri începând de la 120 de euro.

    Situat în Insulele Lofoten, Reine este un sat pescăresc arctic de o frumuseţe desprinsă din poveşti.

    Peisaje suprarealiste: Vârfurile dramatice care se ridică din fiorduri creează unul dintre cele mai impresionante peisaje din lume.

    Soarele de la miezul nopţii şi Aurora Boreală: În funcţie de sezon, vizitatorii pot experimenta fie lumina zilei timp de 24 de ore, fie magica auroră boreală.

    Cultură norvegiană autentică: Cazarea într-un rorbuer tradiţional (colibă de pescar) şi savurarea fructelor de mare proaspete, pescuite direct din apele arctice, oferă o experienţă autentică.

    Frumuseţea ireală a oraşului Reine îl transformă într-un paradis pentru fotografi, iubitorii de natură şi aventură.

     

    10. Ronda, Spania

    Preţurile la cazare în hoteluri de top în Ronda pornesc de la 50 de euro.

    Aşezat pe stâncile Andaluziei, Ronda este unul dintre cele mai dramatice şi istorice oraşe din Spania.

    Podul Puente Nuevo: Acest pod iconic din secolul al XVIII-lea traversează o prăpastie adâncă şi oferă privelişti impresionante asupra canionului El Tajo.

    Istorie bogată: Ronda are un amestec fascinant de influenţe romane, maure şi spaniole, cu obiective precum vechea arenă de coride şi băile arabe.

    Vin şi peisaj rural: Zonele rurale din jur găzduiesc crame excelente, unde vizitatorii pot degusta unele dintre cele mai bune vinuri spaniole.

    Cu combinaţia sa de istorie, cultură şi peisaje spectaculoase, Ronda este o destinaţie de neratat în sudul Spaniei.

     

  • Care este şi unde se află satul din România cu doar 1.000 de locuitori care este sufocat de zeci de mii de turişti, iar primarul spune şi care sunt turiştii lui preferaţi

    Localitatea Biertan din Sibiu are 1.000 de locuitori, atrage anual zeci de mii de turişti (peste 63.000 în 2025, conform celor mai recente informaţii disponibile), iar ţinta este atragerea celor care petrec mai mult timp în localitate şi, implicit, cheltuiesc mai mulţi bani. Cei mai buni clienţi sunt turiştii români iar pentru menţinerea vizitatorilor atraşi în principal de Biserica Evanghelică, strategia vizează experienţe legate de patrimoniu şi natură.

    Mihai Dragomir, primarul localităţii, spune că efectul cel mai important dintre toate deciziile a fost că a angajat la primărie o persoană dedicată să facă turism. Localitatea are 161 de locuri de cazare acreditate şi, estimează Mihai Dragomir, încă alte 40 neacreditate. Dintre cele 160 de spaţii acreditate, majoritatea au fost clasificate în ultimii 2 ani, de când există un om dedicat pentru activităţile de turism. „Facem parte din Asociaţia de turism Sibiu şi suntem parte dintr-o destinaţie ecoturistică, Colinele Transilvaniei, care acreditată de Ministerul Turismului – care are în componenţă 40 de localităţi şi se întinde pe trei judeţe”, punctează primarul din Biertan.

    „Am început să lucrăm pe brandigul localităţii şi pe o platformă dedicată pentru turism. Am luat o firmă specializată în branding şi am colaborat cu toţi actorii din turism şi chiar din afară care au vrut să-şi aducă un imput”, afirmă Mihai Dragomir. El adaugă că demersul de a atrage oamenii să participe la proges a vost anevoios, localnicii nu prea vedeau rostul pentru că fiecare avea camere de închiriat şi aşteptau să vină turiştii. „Le-am zis că problema nu e că n-avem turişti la Biertan, ci că nu rămân aici. Trebuie să schimbăm un pic optica asta, să transformăm turismul de masă (avem zeci de mii de turişti într-un an într-o localitate de 1.000 de locuitori) şi să atragem turişti mai de calitate, care să poată să rămână în destinaţia noastră pentru patrimoniu, pentru natură, pentru că facem parte şi din situl Natura 2000, suntem un UNESCO din 98 şi avem ce arăta, nu doar Biserica Evanghelică”, punctează primarul din Biertan.

    El adaugă că pe timpul verii nu există disponibilităţi de cazare decât dacă sunt rezervate din timp, majoritatea turiştilor fiind străini. „Meşteşugarii că turistul român este şi cel mai bun, lasă cel mai mulţi bani. Nemţii şi austriecii şi nu prea; cheltuiesc chinezii şi spaniolii. Turismul român este cel mai bun turism al nostru, pentru că şi rămâne cel mai mult şi cheltuie, declară Mihai Dragomir.

    De 2 ani Biertan atrage şi prin cele peste 40 de evenimente organizate anual, ca „Transilvania multiculturală”, un festival de de muzică, altul pentru film horror şi fantastic, Târgul de Crăciun şi altele mai mici, cu târguri lunare cu producători locali. Bijuteria localităţii este Biserica Evanghelică fortificată de la Biertan, în patrimoniul UNESCO din 1993, care atrage turişti încă dinainte de 89.

    „Avem un proiect de investiţii de peste 5 milioane de euro care vizează infrastructura şi investiţii pentru a implica localnicii în activităţi de turism şi de patrimoniu, prin meşteşuguri, activităţi culturale şi drumeţiile”, adaugă Mihai Dragomir.

  • După ce a lucrat peste 10 ani pentru alţii, un tânăr din România a decis să îşi deschidă propria afacere, care face milioane

    100 Tineri manageri de top. Bogdan Mariniuc, CEO / Co-Founder, aSpace Coworking

    CEO / Co-Founder, aSpace Coworking

    35 de ani

    Bogdan Mariniuc a pornit cu un spirit antreprenorial încă din şcoala primară, dar a ales să-şi formeze o bază solidă în consultanţă şi asset management înainte de a construi propriul business. După opt ani în Big 4 şi real estate, a fondat aSpace – un brand românesc de coworking şi birouri flexibile, care numără astăzi şase locaţii şi peste 350 de companii-client. Mizează pe calitate, echipă şi viziune pe termen lung. Următorul pas? Extindere naţională şi consolidarea unei comunităţi autentice de business.

     

    START CU IMPACT

    Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.
    Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

    Una dintre greşelile pe care le făceam frecvent era să evit confruntările directe cu oamenii care aveau un comportament nepotrivit sau care făceau lucruri greşite.

    Avem, ca români, o dificultate generală în a oferi feedback — şi o şi mai mare dificultate în a-l primi, mai ales când e negativ. Astăzi, încerc să fiu mai conştient de această teamă şi să aleg să le vorbesc direct oamenilor.

    Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?
    Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

    Să renunţ.

    Să nu mă ţin de cuvânt.

    Să las timpul să treacă fără rost.

    MOMENTE CARE CONTEAZĂ

    Care e reuşita de care eşti cel mai mândru?
    Un proiect, o decizie, o echipă?

    Una dintre deciziile grele a venit în timpul pandemiei, când, pentru a salva businessul, a trebuit să fac anumite concesii şi să renunţ la unele lucruri.

    A fost un moment în care am pus în balanţă tot ce construisem până atunci şi am ales să iau decizii dificile, dar necesare.

    Fără acele alegeri, este foarte posibil ca astăzi aSpace să fi rămas doar o poveste — aşa cum s-a întâmplat, din păcate, cu alte iniţiative din acea perioadă dificilă pentru industria de serviced offices.

    Trei superputeri profesionale.
    Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?

    Să poţi spune „nu” oricând e nevoie.

    Să nu renunţi după ce ai spus „da”.

    Să fii un om de încredere.

     

    ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

    Job + viaţă personală = echilibru?
    Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

    Îmi place să muncesc, să mă simt util şi să aduc valoare.

    Totuşi, viaţa personală (mai ales în ultimii ani) a devenit prioritară.

    Lucrez ca să trăiesc, nu trăiesc ca să lucrez.

    Cu două fetiţe încă mici (6 şi 7 ani) şi o soţie minunată, nu ai nevoie de mai mult ca să fii motivat, să cauţi echilibrul şi să petreci timp de calitate cu familia şi cu cei dragi.

    Ce faci când nu lucrezi?
    Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

    Sunt o persoană activă.

    Aşadar, la hobby-uri pot să am o listă: îmi place să călătoresc, să merg la sală, să mănânc sănătos, să fac sport (tenis, înot, fotbal), să merg cu motorul sau cu barca.

    Îmi place şi să învăţ lucruri noi, mai ales în zona de business şi investiţii, dar şi teologie, dezvoltare personală etc.

  • Localitatea din România care atrage de 100 de ori mai mulţi turişti decât este numărul total al locuitorilor. De ce sunt românii cei mai buni turişti, din perspectiva primarului?

    „Am început să lucrăm pe brandigul localităţii şi pe o platformă dedicată pentru turism. Am luat o firmă specializată în branding şi am colaborat cu toţi actorii din turism şi chiar din afară care au vrut să-şi aducă un imput”, afirmă Mihai Dragomir. El adaugă că demersul de a atrage oamenii să participe la proges a vost anevoios, localnicii nu prea vedeau rostul pentru că fiecare avea camere de închiriat şi aşteptau să vină turiştii. „Le-am zis că problema nu e că n-avem turişti la Biertan, ci că nu rămân aici. Trebuie să schimbăm un pic optica asta, să transformăm turismul de masă (avem zeci de mii de turişti într-un an într-o localitate de 1.000 de locuitori) şi să atragem turişti mai de calitate, care să poată să rămână în destinaţia noastră pentru patrimoniu, pentru natură, pentru că facem parte şi din situl Natura 2000, suntem un UNESCO din 98 şi avem ce arăta, nu doar Biserica Evanghelică”, punctează primarul din Biertan.

    El adaugă că pe timpul verii nu există disponibilităţi de cazare decât dacă sunt rezervate din timp, majoritatea turiştilor fiind străini. „Meşteşugarii că turistul român este şi cel mai bun, lasă cel mai mulţi bani. Nemţii şi austriecii şi nu prea; cheltuiesc chinezii şi spaniolii. Turismul român este cel mai bun turism al nostru, pentru că şi rămâne cel mai mult şi cheltuie, declară Mihai Dragomir.

    De 2 ani Biertan atrage şi prin cele peste 40 de evenimente organizate anual, ca „Transilvania multiculturală”, un festival de de muzică, altul pentru film horror şi fantastic, Târgul de Crăciun şi altele mai mici, cu târguri lunare cu producători locali. Bijuteria localităţii este Biserica Evanghelică fortificată de la Biertan, în patrimoniul UNESCO din 1993, care atrage turişti încă dinainte de 89.

    „Avem un proiect de investiţii de peste 5 milioane de euro care vizează infrastructura şi investiţii pentru a implica localnicii în activităţi de turism şi de patrimoniu, prin meşteşuguri, activităţi culturale şi drumeţiile”, adaugă Mihai Dragomir.

  • Un oraş din România este atât de sufocat de turişti încât a dezvoltat o strategie elaboratã spre alte atracţii din zonă

    În opinia ei, un lucru extrem de important este „creşterea” oamenilor din turism. „Cred că prin proiectele pe care le-am atras şi prin atelierele pe care le-am organizat şi prin târgurile de turism la care am participat, fie târgurile naţionale, cele internaţionale, am creat o reţea, de <sateliţi>, oameni care fie lucrau în centrele de informare turistică din sate, actori care lucrau în asociaţii de promovare, în forme asociative, asociaţii de dezvoltare intracomunitare, unde sunt doar primării. Ne-am dat seama că aceşti oameni nu se cunosc între ei. Pentru noi a fost un risc mare să vedem că un reprezentant al turismului din Râşnov nu se cunoştea cu hotelier din Poiana Braşov sau ce să mai vorbim, să cunoască partener din Vama Buzăului”, a afirmat Alina Drăgan în cadrul ediţiei de anul trecut a conferinţei Destinaţia Anului.
    Şi acesta a fost o pedală de acceleraţie pe care am apăsat, doar că am apăsat cu efort, pentru că, neavând susţinere financiară, aşa cum este firesc să existe, aşa cum acum legislaţia o reglementează, parteneriatul public-privat trebuie să însemne într-adevăr şi public şi privat, care vin la masă şi îşi stabilesc împreună în direcţii strategice şi îşi asumă ce fac împreună şi apoi vorbesc de monitorizare, vorbesc de o identificare acei a identităţii. Practic, am început să facem cu resursele pe care le aveam şi ne-am dat seama că în momentul în care am început nu aveam nici strategie pe turism.
    „În strategia Braşovului, turismul nu prea exista, deşi era judeţul care atrăgea cel mai mare număr de turişti. Asta se întâmplă atunci când eşti binecuvântat, norocos şi deşi, ai aceste resurse, nu le conştientizezi, le iei în derâdere sau nu le fructifici suficient”, spune Alina Drăgan. Ea adaugă că un lucru care face diferenţa în judeţul Braşov şi altele este ruta gastronomiei tradiţionale, o ambiţie de a arăta bogăţia judeţului Braşov din punct de vedere gastronomic. „Gastronomia este unul din locurile şi lucrurile pe care am reuşit să le aducem în prim plan, cu resurse financiare puţine, dar care să arate varietatea şi care să poată să ducă valul de turişti care umplu centru istoric al Braşovului, cel care aglomerează în exces Branul, către alte destinaţii. Poţi avea o experienţă gastronomică şi implicit să vizitezi cetăţi fortificate, să mergi pe trasee de drumeţie, să ai experienţă cu familia şi în Ţara Făgăraşului, şi în Cohalm, în zona de nord a judeţului, şi înspre Vama Buzăului, în tot ce înseamnă Ţara Bârsei”, adaugă reprezentanta Braşovului, oraş care are, oficial, circa 1.000.500 de turişti, o medie de sejur de două nopţi, avem în jur de 30.000 de locuri de cazare. 

  • Cine este una dintre cele mai puternice antreprenoare de generaţia a doua din România? Ea coordonează activitatea uneia dintre cele mai mari companii din România

    „Un lider adevărat are momente în care trebuie să fie ferm şi trebuie să inspire prin viziune şi conduită întotdeauna”spune Theodora Popa-Liteanu, vicepreşedinte al Transavia. Ea povesteşte că un moment definitoriu din parcursul său profesional a fost acela în care a înţeles că, deşi este implicată într-o afacere de familie, trebuie să demonstreze prin propriile fapte că merită să fie acolo.

    Rolul de lider presupune provocări şi decizii complexe, atât în plan profesional, cât şi personal, povesteşte reprezentanta Transavia. „Pentru mine, adevărata reuşită înseamnă să evoluez constant, atât în business, cât şi ca om, fără să pierd din vedere ceea ce este cu adevărat important.” Implicată de peste 15 ani în afacere, Theodora Popa-Liteanu a preluat oficial controlul companiei Transavia, devenind acţionar majoritar cu 78,2%, conform informaţiilor oferite de reprezentanţii companiei la solicitarea ZF. Businessul a fost fondat de tatăl său, Ioan Popa, iar acum este unul dintre cei mai mari jucători din industria de profil, cu o cifră de afaceri de 1,1 miliarde de lei în 2024. Schimbarea a avut loc în 2024, iar antreprenoarea se numără printre doamnele prezentate în ediţia din 2025 a catalogului Cele mai puternice femei de afaceri din România.

    Transavia este liderul pieţei locale de carne de pui, cu o istorie de 34 de ani. Compania are în prezent peste 2.300 de angajaţi, care activează preponderent în cele 31 ferme de creştere a păsărilor şi în cele patru ferme de producţie vegetală, în fabrica de nutreţuri combinate, în cele trei abatoare de ultimă generaţie şi în fabrica de procesare a cărnii.

    În fermele proprii, localizate în opt judeţe din România, se produc anual peste 100.000 de tone de carne de pui. Aproximativ 30% din producţia anuală a companiei merge către export, în mai multe state europene şi de pe alte continente.

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acesta în activitatea zilnică?

    Mereu am admirat leadershipul tatălui meu, care a construit, cu viziune şi determinare, una dintre cele mai respectate afaceri de familie din estul Europei, o companie solidă, bazată pe principii clare şi pe un angajament constant faţă de excelenţă. De la el am învăţat că excelenţa nu este un obiectiv, ci un mod de a lucra şi de a interacţiona, o mentalitate care defineşte fiecare decizie şi fiecare colaborare. Astfel, în tot ceea ce facem la TRANSAVIA, ne ghidăm după două principii fundamentale: competenţă şi grijă. Facem lucrurile aşa cum trebuie şi respectăm fiecare colaborator, fie că vorbim despre angajaţi, parteneri, colaboratori externi sau consumatori.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board? Ce simbolizează aceasta pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Deşi nu am o un vision board creat în jurul unei imagini centrale, dacă ar fi să aleg o astfel de imagine, cred că ar fi o balanţă perfect echilibrată între tradiţie şi inovaţie. Pe o parte a balanţei aş pune o fotografie cu tatăl meu în primele zile ale companiei, muncind cu pasiune, construind fundaţia acestui business de familie solid. Pe cealaltă parte, aş alege o imagine a viitorului, care pentru mine simbolizează continuitatea şi evoluţia şi mai ales responsabilitatea pe care o am ca „a doua generaţie”, respectiv să onorez moştenirea familiei, dar şi să am curajul de a inova şi adapta compania la noile realităţi. Aceste elemente sunt un reminder că succesul nu vine doar din respectarea trecutului, ci şi din viziunea pentru viitor. Pe plan profesional, acest simbol mă ajută să rămân fidelă valorilor companiei şi să am şi deschiderea necesară pentru schimbare, iar pe plan personal, îmi aminteşte de importanţa echilibrului, între respectul pentru cei care au construit acest companie puternică şi dorinţa mea de a o duce mai departe cu propria viziune.

    Care sunt cele mai importante trei obiective pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Îmi doresc ca produsele Transavia, recunoscute pentru calitate şi standarde înalte, să ajungă la cât mai mulţi consumatori care apreciază excelenţa. Consolidarea poziţiei de lider în ţară şi extinderea pe piaţa internaţională este un obiectiv firesc pentru noi, având în vedere expertiza şi reputaţia pe care le-am construit în cei aproape 34 de ani de la înfiinţarea companiei. Cred cu tărie că putem deveni un reper la fel de solid şi admirat şi la nivel internaţional, păstrând aceleaşi principii de responsabilitate şi transparenţă care ne definesc.

    Îmi doresc ca Transavia să rămână un reper de excelenţă, un pionier şi un model pentru piaţă în ceea ce priveşte calitatea produselor, inovaţia şi sustenabilitatea în toate formele ei. De aceea, fiecare decizie pe care o luăm este ghidată de un angajament ferm faţă de viitor, pentru că adevărata performanţă nu înseamnă doar rezultate de moment, ci o creştere responsabilă, sustenabilă şi durabilă. În viziunea mea, performanţa şi responsabilitatea nu sunt opuse, ci trebuie să evolueze împreună, construind un viitor mai bun pentru toţi.

    „Facem lucrurile aşa cum trebuie şi respectăm fiecare colaborator”

    Rolul de lider presupune provocări şi decizii complexe, atât în plan profesional, cât şi personal. Pentru mine, adevărata reuşită înseamnă să evoluez constant, atât în business, cât şi ca om, fără să pierd din vedere ceea ce este cu adevărat important. Îmi doresc să fiu un exemplu pentru copilul meu, arătându-i că succesul nu trebuie să vină în detrimentul timpului de calitate petrecut alături de cei dragi. Cred cu tărie că poţi construi ceva solid şi durabil, fără să renunţi la bucuria momentelor autentice împărtăşite cu familia.

    LEADERSHIP & CARIERĂ

    Ce te inspiră cel mai mult când iei decizii importante? Există un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    Fără îndoială, inspiraţia mea principală este tatăl meu, dr. ing. Ioan Popa. Am crescut văzându-l cum pune suflet în ceea ce face, cum îşi respectă angajaţii, cum îşi asumă decizii grele fără să-şi piardă umanitatea. Dincolo de strategii şi cifre, ceea ce m-a învăţat este că un lider adevărat are momente în care trebuie să fie ferm şi trebuie să inspire prin viziune şi conduită întotdeauna. Un moment definitoriu pentru mine a fost când am realizat că, deşi pornesc dintr-o afacere de familie, trebuie să demonstrez prin propriile fapte că merit să fiu aici.

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Cred că cea mai importantă influenţă vine din exemplul personal şi să ai pe cineva care să creadă în tine şi să îţi spună „Da, poţi!”. Sunt convinsă că femeile pot excela în orice domeniu, inclusiv în industrii percepute ca fiind dominate de bărbaţi. În cadrul companiei noastre, promovăm implicarea femeilor în poziţii de conducere şi avem un colectiv echilibrat din toate punctele de vedere, aspect surprins de Rapoartele noastre de Sustenabilitate pe care le publicăm de mai bine de cinci ani. Prin prezenţa mea în diverse iniţiative şi evenimente dedicate antreprenoriatului feminin, împărtăşesc din experienţa mea şi încerc să le ofer altor femei încrederea că pot depăşi orice barieră. Ştiu cât de important este să ai un model, pe cineva care să îţi arate că succesul nu are gen şi că pasiunea, determinarea, munca şi viziunea sunt cele care fac diferenţa.

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Dincolo de cariera profesională, cea mai mare realizare a mea este, fără îndoială familia mea.

    Cum integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania? Există o legătură între pasiunile tale şi business?

    Pentru mine, valori precum integritatea, respectul şi excelenţa nu sunt doar principii de business – sunt parte din mine, din felul în care am fost crescută şi în care trăiesc. Îmi place să spun că o companie este o extensie a liderului său, aşa că mă asigur că fiecare decizie pe care o iau reflectă aceste principii. Legătura dintre pasiuni şi business este clară: când faci lucrurile din pasiune, ele capătă un alt sens. La fel, pasiunea noastră pentru calitate şi sustenabilitate se reflectă în toate preocupările echipei Transavia, iar cea pentru crearea de experienţe memorabile se vede în tot ceea ce fac colegii noştri de la resortul Theodora Golf Club.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    În fiecare dimineaţă, mă trezesc cu dorinţa să fiu mai bună decât ieri. Mă motivează dorinţa de a duce mai departe moştenirea familiei, de a construi un viitor bun pentru copilul meu şi pentru generaţiile viitoare. Mă inspiră oamenii extraordinari din echipa Transavia, care îmi dau încredere că împreună putem realiza lucruri remarcabile. Şi, poate cel mai important, mă motivează ideea că fiecare zi este o oportunitate nouă. Poate nu există un „mâine perfect”, dar ştiu că în fiecare zi avem şansa de a face alegeri mai bune, de a construi mai mult, de a fi mai buni decât ieri.

    BIO: Reprezentantă a celei de-a doua generaţii de lideri ai uneia dintre cele mai mari afaceri de familie din România, este un executiv cu o viziune strategică clară şi abilităţi de management strategic, leadership, negociere, investiţii de capital, marketing şi sustenabilitate. Cu studii la IMD Business School, Harvard, Oxford şi Columbia Business School, combină expertiza academică şi experienţa practică pentru a consolida poziţia Transavia pe piaţa internaţională.

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi?

    Schiul este, de departe, hobbyul meu favorit. Este acel moment în care mă deconectez complet iar mintea mi se limpezeşte. Fie că este vorba de o coborâre tehnică sau pur şi simplu de bucuria de a fi în mijlocul naturii, schiul îmi oferă echilibrul perfect între provocare şi relaxare. Pe lângă asta, sunt pasionată de călătorii, de descoperirea unor locuri şi culturi noi. Fiecare destinaţie îmi aduce o perspectivă diferită, mă inspiră şi îmi oferă idei pe care le pot aplica inclusiv în business. Îmi place să interacţionez cu oameni noi, să înţeleg tendinţe globale şi să văd cum pot integra aceste experienţe în viziunea noastră de dezvoltare. Şi, nu în ultimul rând, golful, mai ales atunci când am timp să joc la resortul nostru, Theodora Golf Club.

  • Antreprenorul care a spus „Nu mai cumpăraţi!” şi totuşi a construit un imperiu de 3 miliarde de dolari

    Crăciunul este, pentru majoritatea companiilor, apogeul anului, în care începe sezonul reducerilor, al campaniilor agresive, al cifrelor record. Pentru Yvon Chouinard, fondatorul Patagonia, această logică a fost mereu străină. Nu pentru că ar fi fost împotriva businessului, ci pentru că a crezut, de la bun început, că afacerile nu trebuie să existe doar pentru a stimula consumul, ci pentru a rezolva probleme, inclusiv cele pe care capitalismul le generează.

     

    Chouinard nu a crescut cu ambiţia de a deveni antreprenor. Născut în 1938, în familia unor imigranţi francezi în SUA, a fost mai întâi căţărător pasionat. În anii ’50 şi ’60, îşi petrecea zilele pe stâncile din Yosemite şi nopţile dormind în maşină. Nemulţumit de calitatea şi siguranţa echipamentului de alpinism existent, a început să îşi fabrice singur pitoanele metalice, pe care le vindea apoi altor căţărători. Nu era un plan de afaceri, ci un proiect de supravieţuire, scrie The New York Times. Din acel atelier improvizat a apărut Chouinard Equipment, companie care, până la finalul anilor ’60, ajunsese cel mai mare producător de echipamente de alpinism din SUA. Dar succesul a venit cu o revelaţie inconfortabilă: pitoanele metalice distrugeau stânca. Ce a urmat a fost un gest aproape de neimaginat în capitalismul clasic — Chouinard a retras din producţie produsul care genera cele mai mari profituri şi a promovat alternative mai prietenoase cu mediul, asumându-şi pierderi financiare pe termen scurt (Harvard Business Review; NYT). Aceea a fost, retrospectiv, piatra de temelie a filosofiei Patagonia, fondată oficial în 1973. Brandul a apărut din nevoia lui Chouinard de a avea haine rezistente pentru alpinism şi viaţă outdoor. Dar a evoluat rapid într-o declaraţie de poziţie într-o industrie dominată de fast fashion. Patagonia nu a vândut trenduri, ci durabilitate, iar mesajul care a şocat lumea retailului — „Don’t Buy This Jacket” — a devenit manifestul unei noi forme de capitalism: cumpără mai puţin, repară, refoloseşte (New York Times; Financial Times). Paradoxal, acest discurs anticonsum a transformat Patagonia într-un brand global. Fără listare la bursă, fără presiunea trimestrială a investitorilor, compania a crescut constant, investind masiv în materiale reciclate, lanţuri de producţie transparente şi activism de mediu — inclusiv prin poziţii politice explicite, rare în corporate America (BBC; Financial Times). Momentul care l-a transformat definitiv pe Yvon Chouinard într-un simbol global al „anticapitalismului capitalist” a venit în 2022. Atunci, fondatorul a anunţat că transferă întreaga companie Patagonia către două entităţi nou create: un trust care păstrează controlul strategic şi o organizaţie nonprofit, Holdfast Collective, care primeşte toate profiturile companiei, estimate la aproximativ 100 de milioane de dolari anual (The New York Times; Patagonia Works statement; Forbes). „Dacă vrem să salvăm planeta, trebuie să schimbăm sistemul”, a explicat Chouinard, precizând că nu a vrut listare la bursă, vânzare către fonduri sau o fundaţie clasică de imagine. A ales să scoată profitul personal din ecuaţie în timpul vieţii, nu prin testament — un gest aproape fără precedent în rândul fondatorilor de companii mari (NYT interview). Astăzi, Patagonia rămâne profitabilă, influentă şi coerentă cu propriile valori. Yvon Chouinard rămâne însă o anomalie binevenită într-o lume a creşterii cu orice preţ: un antreprenor care a demonstrat că cel mai radical act de business poate fi limitarea deliberată a câştigului personal, în favoarea unui impact pe termen lung. Într-un sezon al acumulării, povestea lui Chouinard ne reaminteşte că succesul nu se măsoară doar în cifre, ci şi în ce rămâne după ele.   

     

    Cifre cheie Patagonia:

    1. Fondare: 1973 (California, SUA)

    2. Domeniu: îmbrăcăminte outdoor

    3. Venituri anuale: +1 miliard de dolari (înainte de 2022)

    4. Valoare estimată a companiei: +3 miliarde de dolari (Forbes, 2022)

    Cinci lecţii de business din povestea lui Yvon Chouinard:

    1.  Afacerile solide pornesc din nevoi reale, nu din slideuri.

    2.  Valorile clare pot costa pe termen scurt, dar construiesc pe termen lung.

    3.  Anti-marketingul poate deveni cea mai puternică formă de branding.

    4.  Profitabilitatea şi responsabilitatea nu se exclud.

    5.  Capitalismul poate fi reconfigurat din interior.

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei