BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • RDS pleaca la Londra

    Potrivit Financial Times, care citeaza surse apropiate companiei, prin listarea unui pachet de 15% din actiuni la bursa din Londra, RCS&RDS vrea sa atraga 500 mil. dolari (354 mil. euro), cifre care ar impinge evaluarea companiei la 3,5 miliarde de dolari (2,48 miliarde de euro).

    Pretul urmeaza sa fie confirmat sau nu de piata dupa momentul punerii in vanzare a certificatelor globale de depozit (GDR), instrumentul preferat de RCS&RDS pentru listare, respectiv luna decembrie, asa cum a anuntat saptamana trecuta compania. Estimarea, prea optimista, dupa cum spun unii analisti, ar evalua pachetul de actiuni de aproximativ 60% care este atribuit lui Teszari la 1,5 miliarde de euro, ceea ce il situeaza oficial pe omul de afaceri din Oradea in randul miliardarilor romani. Totul depinde insa de modul cum va fi primita compania de institutiile financiare londoneze.

    RCS&RDS, alaturi de bancile de investitii Morgan Stanley si UBS, cele care vor coordona listarea, trebuie sa-i convinga pana la momentul listarii pe investitorii institutionali de la Londra ca operatorul est-european face toti banii pe care ii pretinde. Road-show-ul nu are o sarcina usoara. Suma este suficient de mare (desi nu imposibil de obtinut si printr-o listare in Romania) pentru ca cei implicati in procesul listarii sa fie precauti. RCS&RDS nu este neaparat cunoscuta in City, cartierul financiar al Londrei, iar despre Zoltan Teszari, fondatorul si detinatorul a aproximativ 60% din companie, se stiu si mai putine lucruri. Cu cateva luni in urma, un cabinet de avocatura din capitala Marii Britanii trimitea un fost jurnalist de investigatii in Romania pentru a face un raport despre companie si fondatorul ei. „Am fost angajat de un cabinet de avocatura din Londra, asa ca nu stiu cine e in spate si are nevoie de aceste informatii. Si, sa fiu sincer, am aflat putine lucruri despre Zoltan Teszari, cu toate ca stiam multi unguri din Oradea“, marturiseste „detectivul“.

    Compania este insa bine pozitionata pe piata telecom din estul Europei. Potrivit RCS& RDS, serviciile sale sunt prezente in Romania, Cehia, Croatia, Serbia, Slovacia si Ungaria, aceasta din urma si Romania fiind principalele centre de venituri ale companiei. Pe parcursul ultimului an, comunicarile companiei privind numarul de clienti de pe piata romaneasca vorbesc despre 1,15 milioane de clienti pentru cablu TV (decembrie 2006), 510.000 pentru serviciile de televiziune prin satelit Digi TV (martie 2007), 500.000 de clienti pentru serviciile de acces la internet (septembrie 2007) si un milion de utilizatori ai serviciului de telefonie fixa (octombrie 2007). In Ungaria, piata pe care RDS a intrat la inceputul anului 2000 si pe care actioneaza sub numele Digi Kft (recent schimbat din EMKTV Kft), numarul de clienti este mai mic. „Compania este una din cele patru mari companii de cablu din Ungaria si cu cei peste 300.000 de clienti este lider pe segmentul DTH (televiziune prin satelit)“, au fost singurele informatii trimise de Ildiko Valko, PR manager al Autoritatii Nationale pentru Comunicatii din Ungaria, la intrebarile BUSINESS Magazin. „Principala prioritate a companiei este dezvoltarea afacerilor actuale si cresterea gradului de penetrare pe segmentul triple play (internet, televiziune si telefonie intr-un singur pachet – n.red.), majorarea numarului de abonati si lansarea in conditii adecvate a operatiunilor in sectorul 3G, dar aceasta nu inseamna ca nu avem in vedere si alte tari din regiune“, a declarat Alexandru Oprea, presedintele si directorul general al RCS&RDS. In contextul anuntului referitor la intentia de listare la Londra, comunicatul trimis presei de catre RCS&RDS mentiona ca numarul total de „revenue generating units“, adica numarul de clienti pentru fiecare serviciu in parte (internet, telefonie, cablu, satelit) este de 4,5 milioane. Acesta nu reprezinta numarul de clienti, pentru ca un abonat cu un pachet care cuprinde cablu, internet si telefonie inseamna trei „revenue generating units“, o unitate utilizata in evaluarea companiilor telecom, folosita de pilda si in cazul tranzactie Astral-UPC din 2005.

    Strict din punctul de vedere al performantelor financiare, RCS&RDS nu este tocmai cea mai buna afacere pentru un investitor la bursa. La fel cum cele 4,5 de milioane de unitati generatoare de venit nu au fost cei mai cheltuitori clienti. Intreg grupul a inregistrat la sfarsitul lui 2006 venituri de 297,1 milioane de dolari, la un nivel al profitului operational (EBITDA) de 109 milioane de dolari. Aceasta ar inseamna ca vanzarea sa se faca la un multiplu EBITDA de 30, mai mare decat la singura tranzactie comparabila ce a privit companii romanesti. Astral avea acum doi ani, cand a fost cumparata cu 400 de milioane de dolari de catre UPC, o EBITDA de 53 de milioane de dolari. Adica un multiplu de 7,5 intr-o achizitie in urma careia se vindea integral compania. In cazul RDS, modalitatea aleasa de listare, prin certificate de depozit, nu se ofera nici macar control asupra directiilor de dezvoltare a firmei, intrucat posesia de GDR nu ofera drepturi de vot viitorilor investitori.

    Evaluarea companiei in acest fel ii pare generoasa si lui Florin Talpes, fondatorul Softwin, care la randul lui este in perioada de audit pentru listarea Bitdefender pe bursa londoneza sau una americana. „Multiplul de EBITDA despre care se vorbeste la RDS este mult prea mare. Nu am auzit pana acum de vreo companie, indiferent de domeniu, care sa reuseasca sa fie vanduta la nivelul acesta, exceptand startup-urile“, spune Florin Talpes. „Dar este posibil ca evaluarea sa nu fie facuta in functie de EBITDA ci, de exemplu, de numarul de clienti“, este de parere proprietarul Bitdefender. Tot el remarca un amanunt despre care spune ca e incurajator pentru orice antreprenor roman: faptul ca daca subscrierea se termina cu bine, adica la valoarea dorita de RDS, compania va fi cel mai bine evaluata dintre toate afacerile pornite de la zero dupa 1989 si aflate inca in proprietate romaneasca, depasind Banca Transilvania sau UPC Astral, al doilea furnizor telecom de pe piata dupa compania lui Teszari.

  • Cortul cu masini

    Cele mai admirate standuri din cadrul SIAB au fost fara nicio indoiala cele ale Bentley-Lamborghini si Brabus, tunerul Mercedes-Benz specializat in proiectarea unora dintre cele mai rapide automobile de serie din lume. La fel a fost situatia la standul Jaguar si Land Rover, unde in plus, primele trei zile au insemnat vanzarea intregii game de modele prezente. Inclusiv un Defender, cunoscut a fi unul dintre cele mai performante off-roadere din lume.

    Surpriza cea mai mare a fost insa la standul Bentley-Lamborghini, unde modelele cu pret ridicat nu si-au gasit atat de reprede clienti. Sau cel putin nu la fel de repede ca la alte saloane. „Majoritatea clientilor care doresc sa cumpere un Bentley sau un Lamborghini doresc si discount. Si nu unul de 2-3 procente, ci chiar de 10%“, spune un agent de vanzari de la standul Bentley. Iar 10% din pretul unui Bentley Azure reprezinta aproximativ 30.000 de euro, adica pretul unui SUV compact bine echipat precum BMW X3.

    Cu toate acestea, dupa sapte zile de expozitie, reprezentantii Porsche Romania au anuntat ca sunt in negocieri avansate cu un client in ceea ce priveste vanzarea modelului Bentley Azure, in valoare de 303.000 de euro, fara TVA. Aceasta a fost cea de-a doua cea mai scumpa masina prezentata la SIAB, dupa limuzina de lux Mercedes S600 blindata care costa 450.000 de euro.

    Chiar si fara vanzarea modelului Bentley Azure, Porsche Romania, importatorul grupului Volkswagen (care detine si marca Bentley), nu are de sa regrete participarea la SIAB. Dupa primele trei zile, toate modelele Audi din stand care puteau fi comercializate, in valoare totala de aproximativ 800.000 de euro, au fost vandute. Exceptiile au fost noul Audi A4, unul din primele cinci modele asamblate in cadrul fabricii din Ingolstadt (Germania) si venit direct de la Salonul Auto de la Frankfurt, unde a fost expus in premiera mondiala, precum si R8, noul model supersport lansat in acest an, dar care trebuie sa ramana in showroom. La insistentele Audi.

    Cu toate acestea, vanzarile modelului A4 sunt estimate la 80-100 de unitati in ultimele luni ale anului curent si aproximativ 1.000 in anul urmator. Noul A4, al carui pret de baza va fi de 21.800 de euro, fara TVA, va fi disponibil de la sfarsitul lunii noiembrie si va contribui la atingerea obiectivului de vanzari de 2.400 de Audi in acest an, ceea ce va plasa Audi inaintea concurentilor sai traditionali BMW si Mercedes.

    SUV-urile, adica masinile de teren, sunt la randul lor la mare cautare pe piata romaneasca, iar numarul de astfel de masini expuse la SIAB a confirmat aceasta tendinta. Audi Q7 Exclusive, un model care dispune de sase locuri individuale si al carui pret este de aproximativ 140.000 de euro, a fost printre cele care s-au vandut cel mai repede, alaturi de o limuzina Audi A8 de 200.000 de euro. Iar lucrurile nu se opresc aici, deoarece reprezentantii importatorului spun ca majoritatea clientilor pentru brandurile de lux opteaza pentru modele personalizate, care urca pretul masinii cu pana la 30-40%. Si vorbim de masini al caror pret standard se apropie si chiar depaseste 100.000 de euro.

    Revenite la SIAB dupa patru ani de absenta, si marcile comercialziate de grupul Tiriac au consmenat plusuri ale vanzarilor, mai ales in gama premium. Cel mai scump model Jaguar, XKR Portfolio ñ o editie limitata la 100 de unitati anual, in valoare de 142.800 de euro – a fost achizitionat inca din prima zi a salonului. „In primele trei zile ale Salonului Auto de la Bucuresti s-au inregistrat 40 de comenzi, dintre care 20 pentru Jaguar si 20 pentru Land Rover. In total, pe perioada SIAB estimam vanzari de pana la 100 de unitati pentru fiecare marca. Cea mai mare cerere s-a inregistrat pentru SUV-ul Range Rover Sport si Jaguar X-Type“, a declarat Cristian Serban, director comercial Premium Auto, importatorul Jaguar si Land Rover pe piata locala.

    Interesul pentru personalizarea masinilor si faptul ca potentiali clienti sunt dispusi sa plateasca tot mai mult pentru a-si imbunatati performantele automobilelor se resimte si in afacerile tunerilor, adica acele companii specializate in perfectionarea automobilelor de serie.

    Brabus, principalul tuner al constructorului german Mercedes-Benz, a inregistrat o cerere ridicata pentru accesorii, dar si pentru modelele expuse de Colina Motors, importatorul Brabus pe piata locala. Compania anunta in primele doua zile comenzi in valoare de 26.000 de euro pentru accesorii, precum si o comanda ferma pentru SUV-ul Startech Jeep Commander, in valoare de 79.500 de euro. Comenzi in curs de finalizare exista si pentru doua limuzine de lux Mercedes S-Klasse Brabus, unul de 166.000 de euro, si unul ceva mai scump, de 215.400 de euro. In saptamana dinainte de Salon, Brabus a vandut pe piata locala si un model de vehicul utilitar Viano transformat in birou de lux, cu elemente de interior preluate de la limuzina Maybach, in valoare de 243.700 de euro, precum si o limuzina S-Klasse de aproape 200.000 de euro.

    Si cabrioletele si-au gasit clienti printre vizitatorii de la SIAB, importatorul Saab anuntand ca exista cinci posibili clienti pentru 9-3 Cabrio, modelul concurent direct pentru Seria 3 Cabrio de la BMW, precum si pentru Audi A4 cabrio, aflat la mare cautare pe piata locala.

    Ultima moda pe piata se prefigureaza a fi insa cea a modelelor hibride, asa cum s-a vazut si la cea mai recenta editie a Salonului Auto de la Frankfurt, incheiata recent. Oficialii Toyota Romania au anuntat ca au primit in cadrul SIAB patru comenzi ferme pentru noua limuzina de lux Lexus LS 600h cu sistem de propulsie hibrida. Limuzina, care a fost lansata pe piata locala la sfarsitul lunii august, are un pret care porneste de la 103.649 de euro pentru versiunea de baza si poate ajunge la 128.639 de euro pentru modelul de top. Si Honda, cel de-al doilea mare constructor japonez prezent la SIAB, a inregistrat in cadrul Salonului doua comenzi ferme pentru modelul Civic Hybrid, potrivit declaratiilor facute de reprezentantii Honda Trading Romania. Importatorul mizeaza la nivelul intregului an pe vanzari de 20 de unitati de masini cu sistem de propulsie hibrida.

    Desigur ca la nivelul intregii piete auto – 320.000 de autoturisme estimate a fi vandute in acest an -, ponderea masinilor cu propulsie hibrida este aproape nesemnificativa. Aceste masini asigura insa marcilor si importatorilor o vizibilitate si imagine pozitiva, care se transmite asupra modelelor ce fac volume mari de vanzari.

    Si daca a venit vorba de modelele de volum, trebuie mentionat ca acestea sunt traditionalul castigator al saloanelor auto din Romania, deoarece disconturile anuntate de importatori si dealeri ii determina pe multi dintre clientii potentiali sa actioneze si sa isi cumpere o astfel de masina. Este cazul Ford, marca ale carei vanzari au crescut cu aproximativ 10% a vanzarilor in timpul SIAB, sau Opel si Chevrolet, cu vanzari de 300 de unitati, respectiv 200 de modele, cu cateva zile inaintea de incheierea SIAB.

    Cea de-a sasea editie a Salonului International Auto de la Bucuresti, prima gazduita in curtea fostului magazin din Otopeni al Metro Cash & Carry (companie din care omul de afaceri Ion Tiriac detine 15%), a inregistrat o crestere medie a vizitatorilor de aproximativ 15% in comparatie cu editia precedenta, de la Romaero Baneasa.

    Numarul marcilor prezente a crescut, la fel si suprafata. Este cazul marcilor grupului Tiriac – Ford, Hyundai, Mitsubishi, Volvo, Jaguar, Land Rover, precum si cele ale grupurilor Daimler si Chrysler (reprezentate pana anul trecut tot de Tiriac Auto). Pe de alta parte, marca franceza Peugeot a decis sa nu mai participe la SIAB. Aproape 200 de companii au fost prezente, dintre care peste 50 companii auto, care au prezentat 250 de automobile, 50 de premiere nationale si o premiera mondiala – Dacia Logan Pick-up, dar si patru concept cars – masini de expozitie, care stau la baza unor viitoare modele de serie), prezentate la editiile din anii trecuti ale saloanelor (cu adevarat) internationale. Pentru ca, nu trebuie uitat, SIAB se incadreaza in liga secunda a saloanelor europene, dupa Paris si Frankfurt, dar inaintea celor organizate la Istanbul si Budapesta.

    Chiar daca cifrele cu privire la tarifele percepute companiilor participante nu au fost facute publice, expozantii spun ca acestea au crescut. Suprafata de expunere a fost de 50.000 de metri patrati, cu 30% mai mult decat editia precedenta de la Romaero Baneasa. In termeni financiari, SIAB 2007 a fost cu 10% mai putin profitabil si cu 30% mai scump, in special datorita cortului unde a fost gazduit (sau „structurii usoare“, cum a fost descris de catre organizatori). Daca se iau in calcul pretul mediu de 20-30 de euro pe metru patrat, al chiriei percepute de catre organizatori la editia precedenta, precum si cresterea din 2007, de pe urma inchirierii standurilor, incasarile au fost de aproximativ 1,4 milioane de euro.

    Asadar, deja putem vorbi de incasari de pana la 3 milioane de euro, de pe urma vizitatorilor si a expozantilor. Si multe alte zeci de milioane de euro in masini vandute sau precontractate. Deci inca o afacere din care a castigat toata lumea. Poate mai putin cei care au vizitat salonul in primele zile, cand corturile, desi echipate cu aparate de ventilatie, s-au dovedit adevarate saune.

  • S-a zis cu vacanta

    Luna septembrie a fost caracterizata de brokeri drept una dintre cele mai putin interesante de la inceputul anului. Indicele BET, care reuneste cele mai lichide si mai stabile zece companii listate la bursa, a scazut cu 6,1%, iar BET-FI, indicatorul SIF-urilor, a pierdut circa 7%. Trendul descendent a fost insotit de lichiditate redusa, ilustrand lipsa de interes din partea investitorilor. Odata cu sfarsitul sezonului de vacanta insa, investitorii au inceput sa cumpere, nemaiasteptand semnale de stabilizare politica sau raportari financiare. S-a ajuns la tranzactii de circa 20 de milioane de euro pe zi, valoare apropiata de cea de la inceputul anului, iar cotatiile au fost trase in sus, recuperand in doar cateva zile scaderea din septembrie.

    Parerile sunt impartite in ceea ce priveste motivele spectaculoasei reveniri. „Schimbarea de directie a bursei s-a datorat intrarii investitorilor straini la cumparare. Cat timp strainii au stat in asteptare, bursa noastra a scazut, de aici se vede ca investitorii romani nu stiu ce sa faca si asteapta semnale clare de la cei de afara“, spune Adrian Simionescu, director general Finans Securities. Brokerul isi sustine punctul de vedere si prin contextul international, favorabil cresterii. Anterior revirimentului de la Bucuresti, indicele industrial american Dow Jones (DJIA) a atins un maxim istoric. La fel, bursele europene acumulasera aproape o saptamana de evolutii pozitive, dupa reducerea de 0,5% a dobanzii de referinta de catre Rezerva Federala a SUA, la 4,75%, insotit de perspectiva unei noi micsorari pana la sfarsitul anului. Accesul mai ieftin la bani si semnalele pozitive din discursul guvernatorului Fed, Ben Bernanke, i-au incurajat pe investitori. Si, desi efectele crizei ipotecare din SUA se fac in continuare simtite, bancile americane si europene raportand pe rand pierderi de pe urma creditelor ipotecare neperformante, bursele europene au urmat miscarea pozitiva a celor americane.

    Adrian Simionescu afirma ca miscarile investitorilor straini pot fi observate limpede in tranzactiile efectuate. „Au avut loc achizitii cu valori mari pe titluri ale companiilor mari, cum este Petrom, Banca Romana de Dezvoltare si cele din sectorul farmaceutic – or, investitorii internationali prefera actiunile stabile si cu perspective pozitive («blue chips»)“. Actiunile SNP Petrom au atins un maxim de tranzactionare, cu 7,7 milioane de euro, chiar in ziua votarii motiunii de cenzura. In aceeasi zi, titlurile BRD au inregistrat operatiuni in suma de 1,3 milioane de euro. Explicatia este ca fondurile internationale, atunci cand fac investitii, nu speculatii, asteapta randamente pe termen mediu si lung; ca atare, un titlu ca Petrom este cautat de investitori chiar daca randamentul pe actiune este acum negativ. De la inceputul anului, actiunile Petrom au scazut cu apro-ximativ 10%, dar rezultatele financiare bune ii mentin atractivitatea.

    Razvan Pasol, director general Intercapital Invest, vede un cumul de factori pentru majorarea din octombrie: „Trei factori au incurajat revenirea. Cel extern vine din cresterile burselor internationale. Pe plan intern a fost respingerea motiunii de cenzura, care asigura mentinerea stabilitatii politice, iar al treilea factor este tehnic – dupa scaderea abrupta de luna trecuta era normala o revenire la fel de rapida“. Dincolo de acestea, e vorba de sfarsitul sezonului de concedii: cotatia minima din septembrie a indicelui BET, de 9.497 puncte, a fost deja peste cea din august, 9.330 puncte. In privinta maximelor, acestea s-au comportat identic in cele doua luni: cea mai ridicata cotatie din august a fost de 10.409 puncte, iar cea din septembrie de 10.417 puncte. Conform analizelor tehnice, minimele si maximele in crestere arata un trend ascendent. „Cresterea se va mentine si exista posibilitatea unei accentuari a majorarii. Bursele internationale au atins deja maxime istorice sau anuale, iar noi vom urma tendinta de apreciere“, apreciaza Adrian Simionescu.

    Exista insa si pareri contrare. „Nu cred ca este vorba de o revenire semnificativa a strainilor in piata. Ordinele importante de cumparare nu au fost impresionante“, considera Adrian Ceuca, director general adjunct al societatii Broker Cluj, convins ca piata nu va putea mentine evolutia pozitiva si ca vor mai aparea corectii.

    Pe termen scurt, pentru previziunile referitoare la bursa este luata in considerare si oferta publica initiala a Transgaz, planificata pentru luna viitoare. Cum „bursa de la noi are inca o puternica componenta locala“, conform lui Liviu Gigiumica, director CA IB Securities, multi investitori au tendinta sa pastreze acum bani lichizi pentru a putea subscrie actiuni ale companiei de utilitati publice. Iar bani lichizi inseamna mai putine ordine de cumparare a actiunilor deja prezente in piata.

    Sfarsitul lunii septembrie aduce in discutie si rezultatele pietei de capital din primele trei trimestre ale anului. Aprecierea indicilor arata ca tendinta anuala a ramas pozitiva, chiar si in conditiile corectiei din august-septembrie. „Nu putem vorbi de o modificare de trend de la pozitiv la negativ doar in virtutea acestor doua luni, pentru ca pe termen mediu si lung, bursa ramane pe crestere“, spune Adrian Simionescu.

    Pe primele noua luni ale anului, indicele BET a urcat cu circa 20%. Dintre companiile incluse in BET, cel mai mult s-a apreciat SSIF Broker Cluj, care a crescut cu 145% de la inceputul anului. La polul opus se situeaza SNP Petrom si Turbomecanica, care au inregistrat scaderi ale cotatiilor. La categoria a doua a BVB, topul cresterilor este dominat de producatorul de tuburi si tevi de otel TMK Artrom Slatina, care din 2000 si pana in prezent a multiplicat de 480 de ori banii actionarilor, iar in 2007 actiunile au avut un randament de 320%. Tot la categoria a doua BVB iese in evidenta si Electroputere Craiova, cu o crestere de 325% de la inceputul anului. Pierderile din ultimii ani au fost pe cale sa trimita in lichidare producatorul de locomotive, dar privatizarea catre sauditii de la Al Arrab a impulsionat evolutia actiunilor la bursa. O alta companie mica, Mecanica Ceahlau, producator de masini si utilaje agricole si forestiere, a inregistrat un salt mare datorita intrarii in actionariat a unor fonduri de investitii. Achizitiile efectuate de SSIF Broker Cluj si fondul olandez MEI Roemenie en Bulgarije Fonds au urcat cu 245% titlurile societatii din Piatra Neamt.

    In aceeasi perioada, principalul indice al pietei electronice, RASDAQ-C (care reuneste toate societatile listate pe RASDAQ) s-a majorat cu aproximativ 130%, mult peste randamentul BET. Marimea redusa a emitentilor de aici a tinut deoparte fondurile de investitii straine pana acum, insa tendinta este pe cale sa se modifice. Cel mai apropiat exemplu este cel al Imotrust Arad, societate care se ocupa cu inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare, unde grupul financiar Morgan Stanley a acumulat o participatie mai mare de 5%. La inceputul acestei luni, un nou fond, MEI, a intrat in actionariatul societatii, achizitionand un pachet de 5%. Titlul Imotrust s-a apreciat de aproape 14 ori de la inceputul anului.

    Majoritatea brokerilor raman optimisti in ceea ce priveste mentinerea cresterii din aceasta luna. Chiar daca mai sunt asteptate corectii „care sa defineasca mai exact trendul ascendent“, maximele istorice inregistrate in luna iulie pot fi depasite pana la sfarsitul anului, considera Sergiu Ovidiu Pop, presedintele Intervam Investments. Cotatia BET, de 10.480 puncte, este foarte apropiata de cea din iulie, 10.813 puncte. „Rezultatele financiare la noua luni pentru companiile listate sunt asteptate sa fie bune, in contextul economic favorabil. Daca adaugam si lansarea ofertei publice a Transgaz, avem motive serioase sa vedem o depasire a maximelor inregistrate in cursul anului“, conchide Pop.

  • Ultimele bijuterii ale coroanei

    Numarul 7 a fost cu noroc pentru Electroputere Craiova. La a saptea tentativa de privatizare, compania a fost in sfarsit cumparata, pentru aproximativ 120 de milioane de euro, de o companie din Arabia Saudita, Al-Arrab Contracting Company. Firma saudita, care se afla in parteneriate cu cativa oameni de afaceri din Romania, a anuntat ca va face din Electroputere „un important producator de sisteme electrice“. Nimic despre locomotive. Nimic despre alte intentii pe care compania le-ar putea avea legat de terenurile intinse pe care sta Electroputere.

    Dincolo de faptul ca o companie, una dintre cele mai mari si mai chinuite de cuvantul „privatizare“, a fost in sfarsit luata de pe capul statului, vanzarea Electroputere implica doua interpretari, relevante pentru modul in care privatizarile au loc in Romania si vor avea loc probabil si de acum incolo.

    In primul rand, este vorba despre faptul ca in marile industrii s-au impus o serie de nume pe plan mondial, care deservesc intreaga piata si nu mai lasa loc producatorilor mai mici. „In industriile globalizate tind sa ramana trei-patru jucatori globali care iau toata piata si toate celelalte companii care mai au asemenea produse in portofoliu se sting cu incetul“, spune Adrian Rusu, manager al companiei de consultanta si private equity Central Europe Fund (CET). In aceasta calitate, Rusu a participat la 40 de privatizari, atat de partea statului, cat si de partea cumparatorilor interesati – atat companii, cat si fonduri de investitii.

    Adrian Rusu precizeaza ca exista exceptii atunci cand acesti mari producatori vin si se implica in achizitia de asemenea unitati de productie, cumparandu-le pentru a castiga o noua piata – cum este cazul Ford, care a semnat in septembrie cumpararea Automobile Craiova (platind 57 mil. euro pentru pachetul de actiuni si angajandu-se la investitii de 677 mil. euro), pentru a-si putea creste capacitatea de productie in Europa – sau cand semneaza contracte pe termen lung pentru mentenanta sau constructie de piese de schimb si componente, cum este cazul Romaero sau IAR Brasov.

    In al doilea rand, dupa ani de zile in care zeci spre sute de tentative de privatizare au esuat, anul acesta s-a remarcat o crestere a numarului de privatizari incheiate sau in curs de incheiere. Este, dupa cum spune analistul Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata (GEA), un rezultat al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana: „Daca ne uitam cu atentie, vom vedea ca a aparut un nou tip de investitor, atras de statutul Romaniei de membru al UE. Astfel se explica vanzarea unor companii care pana acum erau cu totul neatractive pentru privatizare si care acum sunt vandute catre tari neeuropene, exemplul Electroputere fiind edificator“.

    Liviu Voinea mai spune ca investitori precum arabii, rusii, chiar si japonezii vor fi din ce in ce mai des vazuti in licitatiile finale pentru mai multe privatizari. „Chiar si Ford intra in aceasta categorie. Desi ei mai au si alte puncte de productie in Europa, faptul ca s-au decis sa vina spune ceva legat de statutul Romaniei de membru al UE, deoarece pana acum nu au venit niciodata cand Automobile Craiova a fost scoasa la vanzare“, spune directorul GEA.

    In urma vanzarii Automobile Craiova catre Ford, compania craioveana a devenit una dintre putinele companii privatizate cu investitori strategici (mai precis, companii cu acelasi domeniu de activitate, care vad o achizitie in Romania ca parte a strategiei lor globale), dat fiind ca acestia devin pasari in ce in ce mai rare in peisajul privatizarilor locale. Aceasta fiindca, din cele aproximativ 100 de companii care mai pot fi privatizate in Romania, mai putin de un sfert pot trezi interesul unor mari operatori din acelasi domeniu. Este vorba in principal de companii din energie si infrastructura (aeroporturi, servicii postale, companii aeriene, radiocomunicatii sau transporturi pe caile ferate).

    „Lista companiilor inca detinute de stat si care sunt intr-adevar valoroase – cu perspective de dezvoltare profitabila si cu impact in domeniul lor de activitate – este relativ scurta si include in jur de 15 companii din totalul societatilor comerciale“, spune Szabolcs Nemes, consultant la Roland Berger. Cele 15 companii fac parte atat din lista celor 62 prevazute a fi privatizate sau deja lansate la privatizare anul acesta, cat si din seria firmelor pentru care modalitatile, strategia de privatizare sau etapele procesului nu au fost clar stabilite, cum ar fi Romgaz, TAROM, Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti, CFR Marfa, Radiocom, CEC, Posta sau Transelectrica/Transgaz. Acestea vor fi scoase la privatizare dupa 2008 – daca vor fi scoase si guvernul nu va decide intre timp o alta varianta pentru ele.

    Cele mai bune afaceri pentru statul roman vor fi, conform analistilor, CEC si companiile din sectorul energetic. „Pentru CEC, oferta care va veni peste doi ani va fi probabil mult mai buna decat maximul oferit anul trecut“, spune Liviu Voinea. Anul trecut, cand CEC a fost lansat la privatizare, oferta maxima de pret a venit din partea National Bank of Greece (NBG), cu 560 de milioane de euro pentru pachetul scos la vanzare de 69,9% din actiuni. Oferta grecilor evalua intreaga banca la peste 800 de milioane de euro, in timp ce capitalul propriu al CEC se situa, in septembrie 2006, la aproximativ 175 de milioane de euro. Compania de consultanta finan-ciara Merrill Lynch evaluase in iulie 2006 pachetul de 69,9% la un pret de aproape 500 de milioane de euro (637 de milioane de dolari).

    In afara de CEC, foarte atractive sunt companiile furnizoare din domeniul energetic, cum ar fi Romgaz, Nuclearelectrica sau Hidroelectrica, dar si firmele de transport din domeniu (Transelectrica, Transgaz si Conpet). Pe acestea din urma insa, statul roman nu a luat inca decizia daca sa le privatizeze sau nu.

    Adrian Rusu crede ca pentru astfel de companii, de interes strategic, guvernul ar trebui sa actioneze intr-o maniera care sa ii permita pastrarea controlului: „O buna solutie este ca statul sa pastreze pachetul majoritar si sa vanda pe bursa pachete minoritare, de 10-20% pana la 49%, exemplul Transelectrica fiind important in acest sens“. Transelectrica, operatorul sistemului national de transport de electricitate, a listat la bursa anul trecut 10% din actiuni.

    „Prin prisma accesului la resurse energetice si a importantei pentru economia nationala, domeniul energetic poate fi considerat strategic, astfel incat pastrarea unui anumit control sau a unei anumite implicari din partea statului poate fi acceptabila“, spune si Szabolcs Nemes. Modelul avansat de el ar fi privatizarea partiala, cu mentinerea sub controlul statului a societatilor de transport Transgaz si Transelectrica „si eventual a uneia dintre cele trei filiale Electrica“. La o varianta similara s-a gandit si premierul Calin Popescu Tariceanu la sfarsitul lunii august, cand seceta si cererea mare de energie l-au facut sa avanseze ideea unei companii energetice care sa inglobeze tot ce a ramas de privatizat in acest domeniu, ideea nefiind agreata de UE. Chiar daca acestea nu se vor privatiza deocamdata, Szabolcs Nemes spune insa ca statul ar trebui sa ia in calcul serios crearea de noi capacitati de generare utilizand banii incasati din privatizarea altor companii din sectorul energiei.

    Din lista de 62 de societati carora AVAS le-a prevazut privatizarea in acest an, cele mai valoroase sunt cele trei complexuri energetice – Turceni, Rovinari si Craiova -, cele trei filiale de furnizare si distributie Electrica – Muntenia Nord, Transilvania Sud si Transilvania Nord -, Oltchim si Antibiotice, considera consultantul Roland Berger. Partea de energie care urmeaza sa fie privatizata este deocamdata cea mai vanata, mai multe grupuri europene de profil dand tarcoale de cativa ani buni distributiilor, dar mai ales companiilor de productie (dintre care deocamdata nu a fost vanduta niciuna). Toti analistii estimeaza ca firmele din energie, atat cele anuntate la privatizare, cat si cele neanuntate, sunt cel mai valoros activ ramas in posesia statului.

    Banca de investitii ceha Wood & Company a evaluat cele trei complexuri energetice mentionate si cele trei distributii de electricitate ramase in portofoliul statului la aproximativ 3,2 miliarde de euro. Wood & Company a facut evaluarea pentru a obtine o imagine despre cat ar costa companiile de care este interesat grupul ceh CEZ (intrat pe piata romaneasca prin achizitia Electrica Oltenia, cea mai mare distributie dupa numarul de clienti). Conform bancii cehe, cel mai „ieftin“ complex ar fi Craiova – 378 mil. euro, complexul energetic Rovinari fiind evaluat la 792 de milioane de euro, iar complexul energetic Turceni la 1,4 mld. euro.

    Adrian Rusu spune ca scoaterea la privatizare a complexurilor energetice este strans legata de mai multe interese care tin procesul pe loc in special ale sindicatelor si ale conducerii de acolo, cat si ale statului si ale contractorilor.

    Cu toate acestea, Rusu apreciaza ca statul nu isi va mai putea permite mult timp sa le tina sub obladuirea sa: „La cele trei complexuri trebuie facute investitii de mediu de 2 miliarde de euro si va fi presiune pe vanzare, deoarece statul nu va plati aceste sume pentru a le tine in functiune si va lasa aceasta obligatie cumparatorilor“. Cele mai interesate de complexe par a fi companiile nemtesti cu experienta pe generare din combustibili fosili: E.ON, RWE si STEAG (numarul 1, 2 si 5 pe piata germana, in aceasta ordine), dar si italienii de la Enel si cehii de la CEZ.

    In cazul distributiilor de electricitate, Wood estimeaza ca cea mai „pretioasa“ este Electrica Muntenia Nord (241 de milioane de euro), Transilvania Nord fiind evaluata la 217 milioane de euro, iar Transilvania Sud la 204 milioane de euro, evaluarea fiind facuta in functie de valoarea fiecarui consumator deservit (la fiecare mie de clienti fiind atribuita o valoare de 0,2 milioane de euro).

    „Pretul pe care statul l-ar fi obtinut pe aceste companii de distributie ar fi fost mai mare daca ar fi fost scoase la privatizare imediat dupa Electrica Muntenia Sud (EMS)“, spune Rusu. EMS a fost vanduta la sfarsitul lunii iunie, dupa ce Enel a castigat licitatia in iunie 2006, oferind 820 de milioane de euro, suma record atat pentru Romania, cat si pentru aceasta zona a Europei.

    In afara de companiile din energie, pe lista „de privatizat“ in 2007 sau 2008 mai sunt si alte 56 de companii, dintre care Szabolcs Nemes spune ca Oltchim si Antibiotice sunt cele mai interesante. Combinatul de la Ramnicu Valcea a mai fost scos la licitatie in anii trecuti si va mai fi scos o data la sfarsitul acestui an. „Combinatul Oltchim este vandabil, a fost si este bine administrat si e o solutie avantajoasa pentru intrarea in Romania a unei companii de profil; are insa si cateva minusuri, in special legate de dependenta fata de Arpechim si de costul energiei electrice“, spune Adrian Rusu.

    Cel mai bine s-a vazut acest aspect in perioada cand rafinaria Arpechim a fost amenintata cu inchiderea pe o perioada de sase luni din cauza unor probleme de mediu (la inceputul lunii iunie). In timpul acelei crize, oficialii Oltchim au declarat ca ar cumpara integral rafinaria Arpechim daca Petrom ar scoate-o la vanzare. Imediat dupa calmarea spiritelor la Arpechim, Petrom a infiintat o noua companie subsidiara, Petrochemicals Arges, care cuprinde toata activitatea de petrochimie. Strategia Petrom prevede ca noua companie a fost infiintata cu intentia de vanzare, facand parte din strategia grupului de a vinde tot ce nu e business de baza.

    Adrian Rusu spune ca o strategie mai buna ar fi ca mai intai Oltchim sa preia in portofoliu Petrochemicals Arges si apoi sa fie scoasa la vanzare. „In aceasta varianta, am putea vorbi de o privatizare reusita, de minim jumatate de miliard de euro“, spune consultantul CET. Oltchim si-a bugetat pentru acest an venituri totale de 609 mld. euro si un profit net de 3,8 mil. euro, iar actiunile companiei pe bursa au avut o tendinta ascendenta in ultima perioada.

    In cazul Antibiotice Iasi, ultima reduta din domeniul medicamentelor (celelalte companii din acest domeniu fiind deja cumparate in anii trecuti), principalele avantaje sunt, conform AVAS, faptul ca are un brand bun pe plan local si portofoliul de produse. „La plecare, Sicomed, Terapia si Antibiotice aveau acelasi potential, dar acum potentialul Antibiotice a mai scazut, deoarece au crescut foarte mult companiile de medicamente internationale, care isi pot permite laboratoare de cercetare si rapiditate pentru a dezvolta produse noi“, spune Adrian Rusu.

    Reprezentantii Antibiotice spun insa ca planurile companiei sunt de crestere in zona de marketing. Ioan Nani, presedintele Antibiotice, spune ca in acest an aprofundeaza ideea deschiderii unui lant de farmacii, precum si dezvoltarea activitatii de distributie cu o flota proprie de masini. In opinia lui, anul 2007 ar trebui sa fie un an pregatitor pentru vanzare, cand sa eficientizeze compania pentru a face o afacere cat mai buna, si nu anul cand compania sa fie deja scoasa la privatizare.

    AVAS a demarat insa deja procedurile pentru ca Antibiotice sa fie pregatita pentru vanzare si a semnat la inceputul lunii august contractul de consultanta in vederea privatizarii cu AT Kearney, contract in valoare de 345.000 euro, fara TVA.

    „In acest sens, am in vedere restrangerea unor activitati care nu au o legatura directa cu profilul companiei, cum sunt service-urile de pe platforma Antibiotice sau transportul de persoane. Nu cred ca ar trebui grabit procesul de privatizare la Antibiotice“, mai spune Nani. Acesta crede ca AVAS ar trebui sa se uite cu atentie spre partenerii cu care compania deja lucreaza.

    Dincolo de aceste companii mai interesante pentru investitorii strategici, multe dintre cele aflate pe lista AVAS au un potential interesant din punctul de vedere al terenului si al spatiilor detinute. Cel mai relevant astfel de caz este Romaero Baneasa, cu un portofoliu de 350.000 de hectare de teren (pe 80% din suprafata sunt cladiri si hale industriale, iar restul sunt culoare de circulatie si pista de compensare pentru avioanele care vin la reparatii, precum si parkingul pentru aceste aeronave). Cu alte cuvinte, fabrica nu ar mai putea exista fara acest teren. Dar fabrica a semnat contracte ce ii vor permite sa mai existe si care o vor face atractiva pentru a fi cumparata poate de un actionar minoritar (SIF Muntenia, cu 15%) sau de unul dintre contractori.

    Romaero urmeaza sa produca pentru compania italiana Alenia Aeronautica componente de avioane, in baza unui contract pe cinci ani a carui valoare este estimata la peste 10 milioane de dolari. Pe langa Alenia, Romaero are contracte si cu Hellenic Aerospace Industry, dar si cu Reims Aviation din Franta si cu canadienii de la Bombardier. De asemenea, prin Romaero „se descarca“ cea mai mare parte din offset-ul BAE Systems.

    Insa anuntul de privatizare nu prevede ca activitatea companiei sa se desfasoare neaparat la Baneasa, iar aceasta ar putea fi la fel de bine mutata langa un alt aeroport, cum ar fi Otopeni sau Satu Mare, de exemplu. Evident, asta in varianta in care compania ar fi achizitionata de cineva care este si interesat de partea imobiliara. Din experienta internationala, Liviu Voinea spune insa ca marile companii nu sunt interesate de potentialul de real estate: „Marile companii, mai ales cele producatoare, dar si cele din servicii, nu sunt interesate sa cumpere terenuri si cladiri, acesta fiind apanajul speculatorilor si al companiilor locale sau al fondurilor de investitii“. Voinea explica acest aspect prin faptul ca o mare companie prefera sa plateasca o chirie pentru a fi flexibila. „Daca o firma serioasa, cum ar fi Alenia Aeronautica, ar fi interesata de terenuri, ar fi usor sa cumpere Romaero. Dar nu o face, pentru ca nu o intereseaza: Alenia a preferat sa semneze un contract cu ei pentru piese de schimb“, spune Voinea.

  • Podiumul cu brokeri

    CONTEXTUL: Piata de capital este in continua crestere, randamentul indicelui BET in 2007 fiind de circa 30%. Dezvoltarea societatilor de brokeraj este axata pe atragerea de noi clienti, in special a investitorilor mici, dar si pe fuziuni sau achizitii, atunci cand astfel de ocazii apar.

    DECIZIA: Actionarii SSIF Broker Cluj au aprobat fuzionarea prin absorbtie a trei societati de brokeraj si doua majorari de capital succesive, valoarea capitalului social fiind in prezent de aproximativ 28 de milioane de euro.

    EFECTELE: Incheierea fuziunii cu Investco SA a propulsat Broker Cluj pe locul al treilea in topul brokerilor in luna septembrie, iar valoarea actuala a capitalului social permite o mai buna creditare a clientilor si valorificarea oportunitatilor de plasament.

    Broker Cluj este cea mai mare societate de intermediere din sectorul investitorilor de retail – persoane fizice, care investesc sume mici la bursa. In topul firmelor de brokeraj pe luna septembrie, Broker Cluj ocupa locul al treilea, cu o valoare totala a tranzactiilor de 46,2 milioane de euro, aferent unei cote de piata de aproape 8%. Ocuparea unui loc pe podium, in urcare cu doua locuri fata de luna august, a fost surprinzatoare, deoarece primele pozitii sunt, de regula, rezervate intermediarilor fondurilor.

    Primul loc in topul brokerilor este ocupat de KBC Securities, cu un total de 82,8 milioane de euro, urmata de ING Bank cu 73,6 milioane de euro. In topul pe primele noua luni, Broker Cluj se afla pe pozitia a cincea, cu o valoare a tranzactiilor de 442 de milioane de euro si o cota de 5,15% din piata. Primele patru societati sunt KBC Securities, CA IB Securities, ING Bank si Raiffeisen Capital & Investments.

    „Dezvoltarea societatilor de brokeraj independente se poate realiza doar prin fuziune si extinderea teritoriala a agentiilor“, spune Petru Prunea, presedintele Broker Cluj. Societatea pe care o conduce a decis fuzionarea prin absorbtie cu trei case de brokeraj, HTI Valori Mobiliare, Compania Romana de Investitii Investco SA si SSIF Transilvania Capital. Pana in prezent a fost incheiata fuzionarea cu Investco, septembrie fiind prima luna in care valoarea tranzactiilor a fost raportata cumulat.

    Strategia de dezvoltare aprobata de actionari (care, conform statutului adoptat, nu pot detine o participatie mai mare de 10% din actiuni) urmareste si majorarea capitalului social. Cea de-a doua majorare din acest an, recent incheiata, a fost subscrisa in proportie de 98% si a urcat capitalul social la circa 28 mil. euro. Pentru comparatie, valoarea este mai mare decat a patru din cele cinci SIF-uri, luate separat, fiind depasita doar de SIF Transilvania, cu un capital de aproximativ 33 mil. euro. Capitalizarea bursiera a Broker Cluj (valoarea de piata a actiunilor) este de circa 170 mil. euro, in timp ce capitalizarea SIF Transilvania se ridica la 814 milioane de euro. Capitalul social este semnificativ pentru societatea clujeana, deoarece constituie aport la fondurile necesare creditarii clientilor in cazul tranzactiilor in marja, cu finantare de la broker. De asemenea, Broker Cluj actioneaza ca un fond de investitii, resursele financiare disponibile permitandu-i sa abordeze oportunitati noi de afaceri. SSIF Broker este singura societate de brokeraj care a lansat o emisiune de obligatiuni la inceputul acestui an, operatiune insa esuata din cauza subscrierii in proportie de numai 3%.

    Numarul actionarilor companiei este de aproximativ 3.500, persoane fizice si juridice. Actionari multumiti, se poate spune, in conditiile in care randamentul titlurilor Broker Cluj este de 145%, incluzand majorarile de capital social (in cadrul majorarilor, societatea a distribuit si actiuni gratuite actionarilor inregistrati la data efectuarii operatiunii). Gratie acestui randament, Broker Cluj este cea mai profitabila companie dintre cele incluse in calcularea indicelui BET al celor mai bine cotate actiuni pe piata de capital („blue-chips“). BET a urcat, de la inceputul anului, cu aproximativ 30%. Profitul brut realizat in primele sapte luni ale anului este de peste 9 mil. euro (31,8 mil. lei), mai mare decat profitul prognozat pentru intregul an 2007. Valoarea estimata a profitului net pana la sfarsitul anului va fi, conform companiei, de 30,8 milioane de lei, in crestere cu 42% fata de anul precedent.

    Situatia financiara a adus compania in atentia fondurilor de investitii straine. Cea mai serioasa propunere pare a fi cea venita din partea unui fond de investitii din Londra, a carui intentie este de a achizitiona actiuni in valoare de 10 milioane de euro, conform declaratiilor lui Petru Prunea. Modul prin care fondul ar putea intra in actionariatul societatii este o majorare de capital. Coincidenta sau nu, Broker Cluj intentioneaza sa efectueze o noua majorare de capital pana la sfarsitul anului. Operatiunea prevede lansarea unui pachet de noi actiuni, iar valoarea capitalui social rezultat va fi de circa 31,5 milioane de euro.

  • GHID DE PENSII: Cat conteaza maine alegerea de azi?

    Porniti ca o tornada asupra celor 3 milioane de potentiali contributori la sistemul de pensii private obligatorii, cei peste 220.000 de agenti de marketing autorizati incearca sa convinga cu argumente din cele mai variate ca fondul pentru care lucreaza e „cel mai cel“. Rezultatele acestui asalt n-au intarziat sa se vada la data primei raportari facute de companii: dupa mai putin de doua saptamani de la startul campaniei de vanzare, la Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS) au fost validate peste 450.000 de adeziuni. Al doilea moment de validare, 15 octombrie, va aduce cel mai probabil si mai multe acte de adeziune, dat fiind ca administratorii au avut mai mult timp pentru a-si trece toate contractele semnate prin intreaga procedura de validare (destul de greoaie, de altfel). Cel putin pana in prezent, distributia contractelor validate temporar intre cei 17 administratori autorizati este extrem de inegala: primul clasat detine mai bine de jumatate, iar primii cinci strang aproape 90% din total.

    In incercarea de a strange cat mai multi contributori pentru fondul pe care il promoveaza, fiecare dintre cei 17 administratori activi mizeaza, in mesajele de marketing, pe atuuri „esentiale pentru o companie de pensii“. Conteaza, spun unii dintre ei, experienta indelungata in domeniul administrarii de pensii; ba mai mult, spun altii, conteaza certitudinea ca administratorul respectiv va fi pe piata si „maine“ sau ca are o bogata experienta in administrarea investitiilor. Sau, de ce nu, ca este activa in domeniul pensiilor private in 5-7-10 alte tari (numarul nici nu mai conteaza prea mult) sau ca in actionariatul companiei participa si institutii financiare europene recunoscute. Si tot asa, criteriul cel mai important pentru cel ce isi alege un administrator de pensii privare difera in functie de compania al carei agent incearca sa vanda. Nimic rau in asta, pana la urma, dar ce conteaza de fapt si de drept pentru un angajat care incearca acum sa isi aleaga administratorul care sa ii stranga (si investeasca) timp de 20-30 de ani banii de pensie?

    In esenta, cel mai important lucru pe care trebuie sa il aiba in vedere un angajat cu varsta de maxim 35 de ani este, pana la urma, faptul ca are obligativitatea de a adera la un fond sau altul. In cazul in care, dupa cele patru luni, cat dureaza campania de aderare (pana pe 17 ianuarie, mai precis), nu a facut nicio optiune, atunci el va fi automat redistribuit spre o companie sau alta, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Lipsa unei optiuni, asadar, lasa la voia intamplarii spre ce fond de pensii vor pleca cele 2 procente din CAS care vor fi virate anul viitor obligatoriu spre o companie sau alta, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Si atat timp cat redistribuirea se face aleator, iar in acest proces sunt luati in calcul toti cei 17 administratori functionali (18, probabil, pana la momentul respectiv, in conditiile in care de curand si Zepter Fond de Pensii a fost autorizat ca administrator), sansele unui contributor de a nimeri exact acolo unde nu si-ar fi dorit exista (cel putin, daca nu sunt chiar considerabile). Pericolul de a ajunge la „loterie“ este la fel de mare si pentru cei ce vor semna cu mai multi administratori – pentru ca, in cazul in care exista mai multe adeziuni facute de acelasi contributor, acesta are toate sansele sa fie distribuit, dupa 17 ianuarie, aleator.

    Cat de mult conteaza insa optiunea facuta acum pentru un fond sau altul, atat timp cat, pana la urma, nimeni nu va ramane „pe dinafara“? In esenta, fondurile seamana foarte mult unul cu celalalt, marea majoritate avand ca strategie de investitii un risc moderat si comisioane la maximele permise de lege. Exceptii fac, in privinta strategiei de investitii, Generali (care administreaza un fond cu risc ridicat) si, in privinta comisioanelor, Aviva si Interamerican (ce au anuntat, pe o perioada promotionala, ca percep comisioane mai mici). Dar, trecand peste aceste mici diferente, toate fondurile seamana intre ele; ce difera insa este experienta si renumele administratorului. Mai precis, increderea pe care o inspira (plecand de la un istoric existent sau nu pe piata romaneasca, sau, de ce nu, de la cea de pe pietele internationale) o companie sau alta. Pe de alta parte, fondurile de pensii nu pot da faliment, conform legislatiei in vigoare, astfel incat pericolul nu pare a fi foarte mare nici din aceasta directie. La fel de adevarat este ca, in timp, multi dintre administratorii mici vor ajunge sa-si vanda portofoliile catre marii jucatori – iar pentru cei ce nu vor sa ajunga sa fie „mutati“ dintr-o parte in alta, o analiza la momentul „zero“ poate ajuta.

    „Dimensiunea“ administratorului (practic numarul de clienti si activele administrare) pot insa sa conteze atunci cand vine vorba despre strategiile de plasare a contributiilor. Portofolii mai mari inseamna si active mai importante si, pe masura, posibilitatea de a face economii de scala – pe care, sub presiunea concurentei, administratorii vor opta (poate) sa le transmita (si) clientilor. Dar discutiile despre plasamente sunt inca premature, in conditiile in care primele contributii vor ajunge la administratori abia in martie-aprilie anul viitor, iar despre plasamente concrete, randamente, castiguri, economii de scala se va putea vorbi doar mult mai incolo – peste 8-10-12 luni, cel mai probabil. Acesta este, de fapt si de drept, primul moment in care, pe rezultate concrete, se va putea evalua corectitudinea unei alegeri facuta acum pentru un administrator sau altul.

  • Azi in toata tara

    12.000 de apartamente in lucru la Cluj-Napoca, doua mall-uri pe punctul de a fi inaugurate si alte doua in lucru tot in orasul de la poalele Feleacului, un singur dezvoltator cu nu mai putin de 12 proiecte in Iasi, mii de noi locuinte livrate sau in lucru la Constanta. Toate aceste date arata ca Bucurestiul a incetat sa mai fie singurul pol de atractie din Romania pentru investitorii imobiliari.
    In mod traditional, se spunea ca piata imobiliara din marile orase urmeaza Bucurestiul la distanta de doi ani. Adica in Cluj-Napoca, Timisoara sau Constanta se intampla la un moment dat ceea ce se petrecea cu doi ani in urma in Bucuresti. Realitatea din teren arata acum diferit. In unele privinte, ca in cazul spatiilor de birouri de clasa A, decalajul este poate chiar mai mare, dar in altele, precum constructia de locuinte noi, intervalul este mult mai strans.
    Dar decalajele sunt pe cale de a fi rapid recuperate, dat fiind ca multi dezvoltatori au ajuns acum chiar sa ocoleasca Bucurestiul, din cauza preturilor ridicate ale terenurilor. "In Bucuresti este atat de scump, incat nu mai are sens sa construiesti", spune Teodor Pop, directorul dezvoltatorului imobiliar RED Management. El apreciaza ca investitorii prefera acum sa se orienteze spre alte orase decat sa suporte "preturile exorbitante" din Capitala. RED Management are in lucru acum mai multe proiecte in Constanta, Arad, Braila sau Baia Mare, dar si in Bucuresti.
    RED – care are ca actionari principali fondurile de investitii Warburg Pincus (SUA) si GED Capital (Spania) – este prezent de mai multi ani pe piata romaneasca, dar situatia este mai suparatoare pentru dezvoltatorii care abia acum vin in Romania. "In viitor ne vom concentra pe orasele din provincie, pentru ca terenurile din Bucuresti au devenit prea scumpe si majoritatea dezvoltatorilor care intra acum evita aceasta piata", spunea Kay Thorkildsen, presedintele dezvoltatorului WestHouse Group, care a anuntat trei proiecte imobiliare in Constanta.
    De altfel, in Constanta sunt deja in diverse faze de dezvoltare mai bine de zece proiecte rezidentiale, ale caror preturi de vanzare se apropie de cele din Bucuresti. Este drept ca orasul profita de prezenta pe litoral si multe locuinte sunt cumparate in scop turistic. Interesul pentru locuintele noi este ridicat, spune Andra Turcu, marketing & sales manager la Tomis Development, companie ce dezvolta cartierul rezidential Tomis Plus, la iesirea din Constanta inspre Mihail Kogalniceanu. Ca urmare, preturile terenurilor au avut o evolutie exploziva in ultimii doi ani, inregistrand triplari in apropierea proiectelor. Mai ales ca pe piata constanteana sunt anuntate investitii ale unor mari dezvoltatori prezenti in Romania, precum Neocity, Engel Europe sau spaniolii de la Gran Via.
    Compania Impact, singurul dezvoltator imobiliar listat la bursa din Bucuresti, a fost unul dintre pionierii complexurilor rezidentiale in provincie. Dupa ce a construit mai multe ansambluri de case in zona Bucurestiului, Impact a lansat proiecte in Constanta, Ploiesti si Oradea si va colabora cu Primaria locala pentru un complex in Cluj-Napoca.
    Din urma vin insa puternic dezvoltatorii straini, precum grupul israelian ENG (care s-a concentrat pe Iasi, unde a anuntat 12 proiecte, dintre care zece rezidentiale), Bas Development, companie formata prin fuziunea a doi dezvoltatori originari tot din Israel, Bar-On Adam Structures si Aura Investments (care tinteste orase ca Ploiesti sau Brasov) sau Westhouse si Gran Via, ambele cu proiecte rezidentiale in Constanta.
    In domeniul locuintelor noi, pietele din marile orase sunt pe punctul de a prinde din urma piata bucuresteana, cel putin la nivelul intentiilor si al anunturilor. Totusi, exista segmente unde Capitala pastreaza inca un avans suficient.
    Pentru clujeni, de exemplu, cumpararea unui apartament de lux poate fi inca o problema. Daca in Bucuresti multi ani s-au construit aproape exclusiv locuinte foarte scumpe si abia din 2005 dezvoltatorii si-au indreptat atentia spre clasa de mijloc, in Cluj-Napoca evolutia a fost oarecum inversa. Pentru ca orasul de sub Feleac a avut o particularitate ce l-a diferentiat de orice alt oras din Romania – jocul Caritas. "Asa nefericit cum a fost el, jocul a facut si multi castigatori, majoritatea aici", spunea un om de afaceri clujean. De pe urma Caritas, in Cluj-Napoca s-a format o patura de mijloc semnificativ mai consistenta decat in alte parti, iar investitorii locali au construit blocuri de locuinte in special pentru acestia. "Noi am construit, incepand de prin 2000, mai intai pentru persoanele cu venituri medii", spune Ramona Cuc, director general si actionar al companiei imobiliare clujene Grup de Lux.

  • Multe si mari sa fie

    Zece pare a fi cifra cheie a toamnei: atatea magazine numara acum reteaua franceza Carrefour, prin cele doua deschideri de data recenta. Si tot atatea spatii va avea si lantul real, divizia de hipermarketuri a grupului german Metro, intrat initial pe piata prin reteaua de magazine cash&carry.
    Dar directiile in care se indreapta cele doua retele – Carrefour, veteranul pietei de hipermarketuri, si real, unul dintre numele intrate recent in scena – sunt oarecum opuse. In timp ce Carrefour a ocupat cinci pozitii strategice in Capitala, acesta fiind principalul punct de interes inca din start, nemtii au preferat sa bifeze mai inaintea Bucurestiului o serie de orase prin tara. La vremea intrarii pe piata romaneasca real-ul marca chiar o premiera, fiind prima retea comerciala internationala ce prefera sa intre pe piata printr-un magazin in provincie, la Timisoara. Miza nemtilor a fost ocuparea mai degraba a unor pozitii "neintinate" de competitie (ca Baia Mare, Sibiu sau Timisoara), in orase ce nu s-au bucurat de cote "fierbinti" in planurile de dezvoltare ale retelelor deja prezente in piata – Carrefour si Cora. Un atu in plus al acestei strategii a fost, asa cum puncta pentru BUSINESS Magazin fostul directorul al retelei, John Rix, sansa de a cumpara, in aceste orase, cel mai bun teren, la cel mai bun pret. Pentru ca urmatorul venit ar urma sa poata lua un teren mai putin bun, la un pret ceva mai mare.
    Or piata Capitalei se afla sub presiunea concurentei de ani buni, iar sansele unui chilipir – obtinerea unui spatiu potrivit, la un pret macar decent – tind spre zero. In Bucuresti sunt prezenti (aproape) toti operatorii straini de hipermarketuri, real avand deja magazinul finalizat. Cu exceptia real, cu totii au preferat sa atace tortul cel mai dulce – Capitala fiind recunoscuta indeobste drept cel mai tentant din intreaga tara datorita banilor mai multi din buzunarul clientilor. Cora a deschis chiar doua magazine in Capitala inainte de a pasi in provincie – la Cluj. Si francezii de la Auchan au preferinte asemanatoare – au deschis anul trecut primul magazin in Bucuresti, apoi au mers la Targu Mures, iar planurile arata ca in noiembrie ar urma sa fie deschis si spatiul de la Cluj, pentru Pitesti nefiind precizat un termen ferm. Tot in Bucuresti a preferat sa-si planteze magazinul cu numarul unu chiar si reteaua Kaufland, ce are in portofoliu magazine care candideaza prin dimensiune la statutul de hipermarket.
    Odata ocupate pozitiile strategice in Bucuresti, operatorilor le ramane de cucerit tara. Si invers. Reteta real a fost aplicata si de reteaua Spar. Rino Tizzanini, director general al retelei dn Romania, declara recent pentru BUSINESS Magazin ca in Bucuresti are antamate deja trei spatii pentru magazine de mari dimensiuni – hipermarketuri. Spar se diferentiaza de intreaga competitie de pe piata romaneasca prin doua trasaturi distincte. Unu: este singurul nume international ce nu a abordat in mod direct afacerea pe plan local, ci printr-o licenta acordata unor investitori romani. Doi: Reteaua, intrata pe piata romaneasca de numai un an si jumatate, este singurul lant de magazine din Romania ce reuneste sub acelasi nume trei formate distincte de magazin: de proximitate, super si hipermarket. Un pas pe urmele lui Spar pare a fi facut insa si Auchan, care a deschis si un magazin de dimensiuni inferioare hipermarketului, ce se califica mai degraba pentru liga supermarket – la Timisoara, intr-un spatiu preluat de la fosta retea Univers’all, aflata in faliment. Pentru spatiul de la Timisoara, profilat pe o politica de tip discount, Auchan a investit 1,5 milioane de euro, in timp ce bugetele pentru hipermarketuri sunt de cel putin zece ori mai maril.
    Prin dimensiunea sa – peste 2 milioane de cumparatori – si larghetea cu care acestia sunt dispusi sa-si cheltuie banii in hipermarket, piata Capitalei face cu ochiul chiar si comerciantilor romani, precum reteaua de origine pitesteana Pic, ai carei reprezentanti sustin de cativa ani ca sunt interesati de Bucuresti. Totusi, pentru moment sunt mai fezabile tot planurile pentru provincie. Fratii Penescu, ce controleaza afacerile Pic din mai multe domenii (taximetrie, productie etc), au doua magazine (Pitesti si Craiova) si declarau in prima parte a acestui an ca vor sa investeasca in jur de 50 de milioane de euro pentru doua hipermarketuri – la Oradea si Braila – ce ar urma sa fie deschise pana la sfarsitul anului.
    La un calcul rapid, piata romaneasca numara acum peste 30 de hipermarketuri – si asta fara a lua in calcul cele 18 magazine ale Kaufland – dar numarand si comerciantii romani ca Pic sau Trident (La Deva si Sf Gheorghe). Hipermarketul, formatul de magazin ce manifesta cel mai mare grad de atractie pentru clientii romani, isi traieste acum peroada de glorie. Retelele isi mai permit, vreme de trei, poate chiar patru ani, sa se intreaca in deschideri si sa tinteasca vanzari din ce in ce mai apropiate de pragul de un miliard de euro.

  • Cum s-au impartit banii

    Pe 28 septembrie a fost finalizata tranzactia dintre Domo si Equest prin plata efectiva a celor 62,5 milioane de euro, reprezentand contravaloarea pachetului de 75% din actiunile retailerului de electronice, electrocasnice si IT.

     

     

     

    Compania

    Procentul din actiuni vandut

    Valoarea incasata

    Dominuse*

    50,0%

    41,67 mil. euro

    Westerham Holding**

    14,7%

    12,25 mil. euro

    RAEF

    9,3%

    7,75 mil. euro

    Alexandru Mnohoghitnei

    1,0%

    0,83 mil. euro

    Total

    75,0%

    62,5 mil. euro

     

    * companie inregistrata in Cipru, detinuta de familiile Szarvadi si Hegedus in proportii de 55%, respectiv 45%

    ** vehicul de investitii controlat de Raef           

     

    Sursa: domo

  • IRIS – Muzica si marketing

    Sfarsit de septembrie, undeva intr-un cartier marginas al Bucurestiului. Cristi Minculescu sta in fata cladirii in care se afla mica incapere in care repeta formatia Iris. Un tanar imbracat corect, in stilul vanzatorilor de pensii private, se apropie de solist si ii cere solemn un autograf. Cateva minute mai tarziu trece un grup de elevi de liceu, care il saluta, de peste gard, vesel si zgomotos. Suita o incheie un copilas de trei-patru ani, care incepe sa tipe: „Iris, Iris!“. Se apropie, atarnat de mana mamei, si il priveste curios pe cantaret, in timp ce mama se justifica „Avem discuri cu dumneavoastra si ii plac, asculta mereu“.

    In dimineata zilei in care acest articol a inceput sa se nasca, Minculescu il scruta patrunzator pe impresarul Cosmin Nicoara; subiectul era un stativ de microfon, ce urma sa fie folosit la filmarea ultimului videoclip al grupului. „E bun, din acela cum iti place tie, e usor si n-are suport din acela mare“, ii explica Nicoara unui Minculescu care parea putin sceptic. De fapt, vocalistul trupei era doar putin obosit, intre un concert in provincie si o dupa-amiaza de filmari la Sinaia. Adica o perioada obisnuita pentru o formatie care a trait exclusiv din muzica, un grup de oameni care au devenit un brand in sine – poate nu la anvergura pe care au dobandit-o o masina de facut bani cum este Rolling Stones, dar onorabil si decent pentru Romania. Discurile Iris plac de 30 de ani, o bucata de timp mare nu numai pentru o formatie rock, ci pentru orice activitate omeneasca. Trei decenii de activitate au astazi ceea ce Cristi Minculescu numeste „prima linie“ a rockului, adica o serie de trupe, putine, care se numesc Deep Purple, Uriah Heep sau Nazareth si care mai activeaza inca. Spre deosebire de acestea insa, care par acum sa ajunga pe panta descendenta a graficului lor de popularitate, cei de la Iris au gasit puterea de a se mentine in preferintele publicului, iar saptamana trecuta au avut concertul de aniversare a 30 de ani de activitate.

    Cum percep muzicienii businessul? Tobosarul Nelu Dumitrescu, fondator al formatiei, admite ca faimoasa boema a formatiei a fost asumata, generata in parte si de temerile legate de o potentiala investitie. „E obositor sa mai faci si altceva in afara de cantatul propriu-zis, te intrebi daca afacerea merge, trebuie sa te interesezi, castigurile nu sunt asa de mari ca afara“, spune Nelu. „Sau poti sa dai un tun si dupa doi-trei ani sa renunti si sa te apuci de altceva“, adauga Cristi Minculescu.

    „Boema a fost atunci cand nu aveam responsabilitati, inainte de Revolutie, cand lucram cu atestat. Rockul era privit altfel, oricare concert putea fi ultimul, era cenzura, fuseseram avertizati si noi si cei de la Phoenix. Ei au ales sa plece, in ’77, noi n-am plecat. Acum, cu fundatia Iris, privim cu alti ochi aceeasi activitate“, adauga Minculescu. Fundatia Culturala Iris este vehiculul de afaceri al formatiei, prin care se deruleaza toate contractele ei. Iar contractele muzicale asigura membrilor grupului un trai „mai mult decat comod in comparatie cu altii, chiar daca nu ne comparam cu un artist dance, care lanseaza un cantec si face piata sa explodeze“, spune Cosmin Nicoara, 34 de ani, impresarul formatiei. El crede ca grupul a castigat, in conditiile in care nu au existat afaceri paralele si nu au filmat nici macar o relama, prin constanta. „Au fost numai discuri, drepturi de autor si concerte“, spune Nicoara.

    In perioada „socialista“ a istoriei lor, Iris au vandut un milion de exemplare din cele cinci albume realizate. „Am luat bani, in schimb, conform legislatiei de atunci, adica 2.500 de lei la fiecare album“, isi aminteste Minculescu. Mai multi bani veneau din concerte; intr-o prima perioada, spectacolele au fost gestionate chiar de formatie, care emitea bilete, punea afise si concerta. Ulterior, dreptul de a organiza un turneu a revenit numai teatrelor, cu aprovarea Consiliului Culturii, care facea si traseele. „Atunci miscau trei trupe, Iris, Holograf si Compact, si incercam sa evitam sa ne aflam in acelasi oras in acelasi moment. Pana intr-o zi, cand ne-am intalnit, toate trei formatiile, in Pitesti, la hotelul Muntenia“, isi aminteste Minculescu.

    Dupa Revolutie, formatia a incercat sa faca aceleasi lucruri, adica turnee si lansari de noi albume, dar in primii ani n-a mai fost la fel. Minculescu spune ca abia dupa 1993 piata a inceput sa se miste, dar ca solicitarile n-au ajuns la acelasi nivel din anii ’80: „Toti spuneau ca trebuie sa facem ceva nou, o schimbare la fata, in piese, iar noi nu intelegeam“, adauga vocalistul. Au inteles la jumatatea deceniului trecut, cand au inceput colaborarea cu producatorul muzical Mihai Godoroja. „Este un om care a ascultat muzica, el ne-a spus ce sa facem – «Cristi sa nu mai cante sus, tu cu tobele asa», am inceput sa mergem la televiziuni, la aparem la radio, ne-a impus o disciplina“, spune Nelu Dumitrescu. In 1996 au semnat un contract cu casa de discuri Zone Records, una din clauzele initiale, „anul si albumul“, devenind „un album cand vrem noi“, isi aminteste Minculescu. Schimbarea incepe sa se simta din 1997, cand albumele au venit fiecare cu ceva nou – participari ale unor mari nume de muzicieni sau artisti romani sau straini, colaborari cu orchestre, materiale pe suport DVD, cu conferinte de presa, turnee, spectacole mari. „Toate astea confera o dimensiune, dau o greutate numelui“, spune Dumitrescu.

    Un album la doi-trei ani, asa cum a avut Iris, confirma ca esti in activitate, spune Minculescu. „Nu esti Led Zeppelin, care nu au aparut la televiziune deloc, nu tineau conferinte de presa si singura data cand i-a lasat impresarul sa participe la un show TV, la BBC, a facut Plant laringita si nu au cantat. Trebuie sa te prezinti mereu cu cate o noutate“, adauga Cristi.

    Cei de la Iris spun ca au facut performanta cat se poate in Romania, la nivelul tehnic de aici. Un studiou de inregistrari bun, in Suedia de exemplu, costa intre 50.000 si 60.000 de euro pentru inregistrarea cantecelor, la care se aduga alte 10.000 de euro pentru masterizare, precum si costurile legate de multiplicare si imprimare. Iar vanzarile au scazut de la sute de mii de exemplare inainte de 1989 la cateva zeci de mii, in cele mai bune cazuri. „Acum, la 20.000 de exemplare vandute ai disc de aur si la 30.000 disc de platina. «Atheneum» s-a vandut in 30.000 de exemplare, dar am avut si vanzari mai mici, de zece mii, de sase mii“, spune Dumitrescu. „Albumele se vand insa in general constant, cu varfuri de sarbatori. Dupa Craciun, 8 martie sau Paste dispar din magazine“, spune Minculescu.

    Membrii formatiei nu au facut o separare a veniturilor, dar spun ca ar putea trai numai doua luni din cele 12 ale unui an din sumele care reprezinta vanzarile de albume si din drepturile de difuzare a cantecelor la radiouri. Restul banilor vin din concerte, si Iris a fost, in cei 30 de ani de cariera, o formatie de live, de concert. „Avem spre 6.000 de concerte“, spune Cristi Minculescu, care chiar a spus la un moment dat ca, daca ar avea un sponsor puternic, formatia ar lua tara „la metru patrat“. „Nu putem ajunge in localitati mici, cu toate ca, atunci cand ajungi acolo, le castigi“, spune Minculescu. Iar un sponsor „este greu de gasit, daca te duci prea tarziu spun ca au facut bugetul, daca te duci mai devreme zic ca e prea devreme, si de cele mai multe ori prefera sa cheme artisti straini“, adauga Nelu Dumitrescu.

    Asa incat formatia prefera sa isi pastreze relatiile cu primariile din Romania, pentru participari la periodicele „zile ale oraselor“ si sa regrete disparitia unor festivaluri rock importante, cum au fost cele de la Timisoara sau Satu Mare. Despre invitatiile la concertele partidelor, Minculescu afirma ca „ai doua variante daca te invita sa canti: sau nu canti deloc, sau la toti – nu vrem sa ne sara cineva in cap“. Una peste alta, Iris socoteste ca a cantat pana acum in fata a peste 9 milioane de oameni. Showbizul, cred cei de la Iris, este marcat de jocurile de interese ale producatorilor, de o lupta intre gustul public si interesele caselor de discuri. „O formatie ca Deep Purple, care a facut istorie, nu mai vinde acasa, dar in alte tari rupe stadioane. Unii nici nu conteaza in America, dar merg bine in Europa, ca Robbie Williams“, spune Cristi Minculescu. Muzicienii nu ofera prea multe detalii privind recenta trecere, anul trecut, de la Zone Records la Roton. „Ce te tine la o casa de discuri?“, intreaba retoric Nelu Dumitrescu. „Respectul, investitiile in promovare, in videoclipuri, legatura cu radiourile, evidenta periodica a vanzarilor, corectitudinea“.

    In primii ani dupa Revolutie, industria muzicala romaneasca a avut o perioada mai putin fasta, odata cu promovarea intensa a muzicii straine si migrarea gustului popular din zona rock spre pop si dance. In perioada respectiva, Holograf, de exemplu, a plecat din tara si a cantat in Olanda. Undeva la jumatatea deceniului trecut, spun oficiali ai casei de discuri Roton, tripleta de aur a rock-ului romanesc – Iris, Holograf si Compact – a reintrat in circuitul muzical si in preferintele publicului. Pe langa noile curente muzicale, formatiile au avut insa de depasit si complexul de „trupa batrana“.

    Holograf a trecut, pentru a se impune la public, din zona hard-rock spre un sunet mai pop. Drept urmare, formatia a inregistrat succese importante, cum sunt vanzarea a 100.000 de exemplare din albumul „Holografica“ (noiembrie 2000) in numai doua saptamani, sau peste 250.000 de exemplare din „Pur si simplu“, lansat in 2003. Solistul trupei, Dan Bittman, s-a integrat in showbiz si prin alte mijloace decat muzica, devenind gazda unui show de televiziune, iar trupa a exploatat din plin si potentialul oferit de internet, luand decizia sa-si publice integral pe propriul site cateva albume in format mp3, disponibile pentru descarcare gratuita. O soarta cu totul diferita a avut Compact, care spre deosebire de Iris si Holograf, a fost urmarita de ghinioane, inclusiv prin disparitia succesiva a unor membri ai trupei, si acum incearca sa reziste in baza vechilor slagare, avand in plan sa-si lanseze in perioada urmatoare un album live.

    Anca Lupes, managing partner la agentia de impresariat si management muzical Star Management, care s-a ocupat in timp de organizarea de concerte pentru Iris si Compact, crede ca fiecare din cele trei formatii „batrane“ au dispus de un capital de audienta pe care si l-au mentinut pentru ca au fost, intr-un fel su altul, consecvente. „Iris este una dintre trupele cu cea mai indelungata cariera din Romania si totodata unul din cele mai puternice branduri de pe piata muzicala romaneasca. Cred ca acest tip de succes se bazeaza in primul rand pe coerenta imaginii si a mesajului pe care l-au transmis catre generatii de fani“, afirma Lupes. Totusi, in materie de concerte, artistii romani in general pacatuiesc prin faptul ca nu aduc mereu cate ceva nou, crede Mihai Cernea, directorul Sfinx Experience si fost membru al trupei rock Sfinx. De aceea, spune el, organizatorii de concerte si sponsorii prefera si vor prefera artistii straini. „Publicul se plictiseste daca nu primeste nimic nou timp indelungat sau isi pierde interesul daca artistul intra in pana prelungita de inspiratie. Si pur si simplu isi indreapta atentia in alta parte“, spune Anca Lupes.

    La ora actuala, trupele din Romania care canta rock au de profitat de pe urma faptului ca acest gen muzical se afla de o bucata de vreme in revenire. „Legende ale rockului mondial au simtit momentul si revin sau se reunesc dupa ani de despartire sau inactivitate, vezi Led Zeppelin, Police sau Guns’n’Roses“, spune Lupes. Acum, pentru concertul aniversar de 30 de ani, cei de la Iris au incercat sa aduca nume mari, din acea „prima linie“, cum ii spune Cristi Minculescu, dar nu s-a putut, pentru ca toti aveau programul stabilit pe sase luni inainte: Nazareth se afla in turneul de 40 de ani, Deep Purple avea concerte, Whitesnake „fara 30 de spectacole in Europa nu se misca“, iar Robert Plant era in America. „N-am vrut sa aducem din linia a doua, am jucat sus de tot, dar n-a fost nimeni disponibil“.