BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • ENERGIE: 200 mil. euro este suma minima pe care statul roman spera sa o obtina prin vanzarea Electrica Muntenia Sud

    Privatizarile Dobrogea, Banat sau Oltenia s-au incheiat de la inceputul anului pe bani destul de putini, cu ofertanti putini si cu putin public in sala. Sfarsitul anului va umple insa amfiteatrele, deoarece incepe un spectacol adevarat pe piata privatizarilor de distributii electrice: Muntenia Sud, cea mai profitabila distributie romaneasca, a atras zece pretendenti semnificativi de pe piata internationala de electricitate. 

    In cursul acestui an, compania germana Enel a solicitat statului roman nici mai mult, nici mai putin decat incredintarea directa a societatii Electrica Muntenia Sud (EMS). Cererea a fost respinsa, deoarece distributia cea mai profitabila a Electrica nici nu era inca scoasa oficial la privatizare. Evident, Enel incerca sa castige o cota de piata cat mai mare, fiind deja proprietarul distributiilor din Dobrogea si Banat. Nemtii, normal, nu s-au lasat si saptamana trecuta s-au inscris alaturi de alte noua companii, una americana si opt europene, pentru a intra in lupta pentru castigarea EMS.

    Iar competitia se anunta stransa, fiind comparabila cu cea declansata la privatizarea Petrom. “S-au inscris numai nume interesante si cu mare potential financiar. Este si normal, EMS are doua calitati care deriva una din alta: are ca centru de greutate capitala tarii si un grad de amortizare rapid al investitiei”, spune presedintele Asociatiei pentru Politici Energetice din Romania (APER), Virgil Musatescu, pentru BUSINESS Magazin.

    Companiile competitoare si-au angajat armate de avocati si consultanti si sunt pregatite sa afle lista scurta a alesilor, care se va publica la inceputul lunii viitoare. “Data fiind experienta vasta pe care o are AES in domeniul producerii si al furnizarii de energie electrica in lume, consideram ca suntem compania cea mai potrivita pentru a furniza electricitate publicului romanesc, in deplina siguranta si la preturi acceptabile”, a declarat Paul Hanahan, directorul executiv al companiei americane AES, care si-a deschis la inceputul lunii un birou la Bucuresti, condus de Kristen Panerali, care a lucrat inainte la Casa Alba si apoi pentru Ambasada Americii la Bucuresti.

    “AES este un jucator nou si interesant pentru piata romaneasca. Avand afaceri in toata lumea si in ultimul timp si in zona, ar putea da o coloratura deosebita sistemului energetic”, spune Virgil Musatescu. AES mai este interesat in Romania si de complexele energetice, dorind sa detina un business integrat: producere si distributie de electricitate in cea mai profitabila zona a tarii.

    Ambitii mari vin si din Germania. “Preluarea Electrica Muntenia Sud este prima prioritate a EnBW in Romania, insa compania va analiza si oportunitatile din alte zone ale tarii”, spune directorul de strategie a grupului, Amir Ghoreishi. Grupul este la prima participare pentru o privatizare in Romania. “EMS ar reprezenta un activ extraordinar in planul nostru de investitii si o baza solida pentru toti pasii strategiei EnBW pentru Romania”, a mai declarat oficialul EnBW pentru BUSINESS Magazin.

    Absenta Electricite de France (EdF) din competitia pentru EMS a surprins insa pe toata lumea, grupul anuntand de mult timp ca doreste sa participe la aceasta privatizare. “Varianta aleasa a fost, se pare, intrarea pe piata nu direct, ci prin grupul EnBW, care este detinut in proportie de 45,01% de EdF, impreuna cu Oberschwäbische Elektrizitätswerke”, spune Virgil Musatescu. Oficialii EnBW au declarat ca participarea la privatizarea EMS “are tot sprijinul din partea prietenilor francezi”.

    Un alt element care arata ca lupta va fi stransa este modul in care toate companiile care s-au inscris (exceptia de la regula fiind austriecii de la EvN AG) indeplinesc ca la carte conditiile cerute de statul roman: experienta, un numar de consumatori cel putin egal cu cel al EMS, venituri anuale peste un miliard de euro, cel putin 500 milioane euro venituri din activitati de furnizare a energiei, cel putin o afacere in afara tarii de origine si prezenta pe o piata liberalizata in proportie de cel putin 30%.

    Spre deosebire de privatizarile anterioare, acum statul vinde un pachet mai mare de actiuni, de 67,5%, din care 50% direct si diferenta prin aport de capital. Marimea pachetului de actiuni vandut direct ar putea fi un alt motiv pentru “aglomeratia” de firme puternice, dar si un indiciu ca statul va obtine un pret mai bun decat la aranjamentele anterioare. EMS, pastrata de statul roman drept “cireasa de pe tort” a distributiei romanesti, avea la sfarsitul lunii august un capital social de 191.309.450 RON, o cifra de afaceri de 1,1 milioane RON si peste 1,1 consumatori in Bucuresti, Ilfov si Giurgiu. Deloc neglijabil, daca ne gandim ca privatizarile anterioare au fost pornite cu societati datornice si cu mult mai putini clienti. Tocmai de aceea, statul roman spera sa obtina o suma mai mare pe aceasta distributie decat cele 112 milioane de euro luate pe Dobrogea si Banat. Mai precis, se estimeaza ca valoarea tranzactiei va depasi 200 milioane euro.

    Suma poate parea mare pentru piata romaneasca, dar este rezonabila sau chiar mica pentru tarile din jur, care nu s-au grabit sa vanda distributiile, tocmai pentru a obtine pentru ele un pret cat mai bun. Bulgaria, de exemplu, a amanat cu cateva luni depunerea ofertelor pentru privatizarea a sapte distributii de electricitate, tocmai pentru a lasa timp companiilor participante sa-si pregateasca mai bine ofertele. Amanarea a fost profitabila, Bulgaria obtinand 693 milioane de euro pentru cate 67% din toate cele sapte companii distribuitoare de energie electrica. Spre comparatie, Ministerul roman al Economiei a continuat procesul de privatizare, desi a primit o singura oferta pentru Electrica Banat si Dobrogea. Asadar, la o comparatie intre Romania si Bulgaria, vedem ca vecinii au obtinut jumatate din suma luata de Bulgaria pe consumator.

    Daca analizam preturile obtinute si de alte tari din Europa Centrala si de Est, constatam ca Ungaria, spre exemplu, a obtinut intre 20 si 52 de euro/MWh, Slovacia intre 54 si 104 euro, iar Romania, 30 de euro pentru Dobrogea si 39 de euro pentru Banat. Aceasta in conditiile in care consultantul BNP Paribas a recomandat ca MEC sa ceara intre 40 si 50 de euro/MWh la Electrica Banat si intre 30 si 38 de euro, la Electrica Dobrogea.

    Daca ritmul sustinut in care s-a lansat aceasta privatizare va continua, e posibil sa obtinem macar o data cu vanzarea EMS un pret apropiat de cel la care s-au vandut furnizorii din alte tari europene. Daca nu, distributia se va vinde la preturi cu care piata romaneasca s-a obisnuit deja sa-si vanda companiile de stat.

    “S-au inscris numai nume interesante si cu mare potential financiar. Este si normal, Electrica Muntenia Sud are doua calitati care deriva una din alta: are ca centru de greutate capitala tarii si un grad de amortizare rapid al investitiei” – Virgil Musatescu, Asociatia pentru Politici Energetice din Romania

  • Specializarea asigura supravietuirea

    De la inceputul anului, producatorii – si mai ales exportatorii – de mobila vorbesc despre o criza a industriei, provocata de aprecierea leului, de scumpirea materiilor prime si a utilitatilor. Solutia de supravietuire? Una veche – ca idee – de cel putin doua decenii: specializarea.

    “In 1988, ca sef de centrala in minister, propuneam ca fabricile de mobila sa se specializeze, sa se orienteze spre anumite nise de productie. Intentia era de a creste productivitatea, de a reduce consumurile – pe scurt, industria mobilei sa fie mai eficienta”, isi aminteste Andrei Menhardt, presedinte al Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR).

    Tot de specializare vorbeste si noua Strategie Nationala de Export 2005-2009, fara a preciza insa masuri care ar trebui adoptate. “Nu trebuie sa inventam apa calda”, spune Menhardt.

    De altfel, producatorii de mobila afirma ca din ce in ce mai multe companii din domeniu au inceput sa-si modifice structura productiei sau sa se concentreze pe anumite nise. Astfel, sunt firme care produc numai scaune sau canapele, ba chiar doar anumite componente, cum ar fi picioare de scaune sau structuri metalice.

    In Romania exista inca multe fabrici unde intra busteni si ies dormitoare sau bucatarii. Insa operatiunile de prelucrare presupun, pe langa un volum semnificativ de munca si consum de resurse, si alte costuri, precum cele de depozitare sau de intretinere a halelor.

    In alte tari, spune Aurel Rizea – presedintele executiv al APMR – producatorii de mobila sunt mai mult fabrici care asambleaza semifabricate, achizitionate de la firmele specializate numai in productia acelor repere. “De exemplu, in Germania aproape ca nu se mai produc scaune cu picioare din lemn, din cauza costurilor ridicate de prelucrare a materiilor prime”, declara Rizea.

    De fapt, chiar mobilierul cu grad inalt de prelucrare asigura cea mai mare parte a exporturilor din Romania. Mobila stil sau cea din lemn masiv fabricata la Targu Mures, Dej sau Iasi se vinde in tari ca Germania, Franta sau Belgia. Iar fabricile de mobila sunt practic dependente de vanzarile externe, dat fiind ca trei sferturi din productie merge la export.

    Insa exportatorii au fost afectati in acest an de aprecierea leului in raport cu euro, care le-a diminuat practic veniturile, concomitent cu o crestere a costurilor cu materiile prime si utilitatile. Avand contracte ferme semnate inca de anul trecut cu partenerii externi, producatorii romani s-au trezit ca incaseaza in lei mai putin decat se asteptau. De la inceputul anului, euro s-a depreciat cu peste 12% in raport cu leul.

    Pe de alta parte, majorarile repetate de preturi la energie electrica sau gaze, combinate cu cresterile tarifelor la lemn sau PAL (placi aglomerate din lemn – una dintre cele mai folosite materii prime in industrie), au dus la majorarea costurilor de productie cu inca 10-15%.

    “Rata profitului sa zicem ca ajunge la 10%, dar tot raman 15% care reprezinta pierderi, pe care trebuie sa le acoperi de undeva”, explica Menhardt. Ca urmare, fabricile de mobila au inceput sa dea afara angajati sau sa creasca preturile.

    Cum la extern nu prea pot umbla la contracte, debuseul a ramas piata interna, catre care se indreapta 25% din productie. Dar si aici este o problema. Pe langa faptul ca – sustin producatorii – piata interna nu poate absorbi toata productia de mobila, fabricile autohtone sunt concurate din ce in ce mai puternic de importuri.

    In ultimii ani, importurile de mobilier au crescut intr-un ritm mai sustinut decat cel de majorare a exporturilor. Iar in primele sase luni ale acestui an, trendul s-a accentuat. Exportul a crescut cu 9,7% in euro – ceea ce inseamna practic o stagnare in lei -, in timp ce importurile s-au marit cu aproape 53% (43% in lei).

    De fapt, importatorii au inteles inca de acum zece ani ca romanii prefera – si din cauza puterii scazute de cumparare – mobilierul modern, din materiale ieftine, la preturi mai mici. In schimb, marile fabrici din Romania au continuat sa produca, in virtutea traditiei, mobilier din lemn masiv – strategie incurajata de veniturile constante din exporturi.

    Numai ca piata Uniunii Europene este acum mai aglomerata ca oricand pentru exportatorii romani. La problemele legate de cursul valutar s-a adaugat inca una – China. Mobila chinezeasca invadeaza pietele traditionale de desfacere ale exportatorilor romani, cu produse la preturi sensibil mai mici.

    Acum, cand strategia de productie cu precadere pentru export se intoarce impotriva lor ca un bumerang, producatorii mari de mobila incearca sa gaseasca oportunitati alternative. Iar orientarea catre nise de piata pare cea mai la indemana varianta.

    Fie ca vand doar in Romania sau si la export, s-au gasit solutii. Cele mai mari reusite le au cei ce au ales inca de la inceput sa se specializeze, in special firme mai mici – care, de altfel, se si adapteaza in general mai usor la conditiile de piata.

    Inca de la infiintare, Far-Est a urmat doua nise. “Facem in principal mobilier la comanda, dar si mobilier standard, insa in aceasta privinta ne-am limitat numai la dressing-uri”, spune Loredana Negulescu, director de vanzari mobilier in cadrul companiei. Mai mult, Far-Est s-a specializat pe piata Bucurestiului. “Avem 20 de magazine numai in Bucuresti, dar dressing-urile le vindem si in alte orase prin dealeri”.

    Tendinta de specializare este vizibila chiar si la marii producatori. Fabrica bucuresteana Silvarom a ales de mai multi ani sa se concentreze pe doua domenii: mobilierul de birou si dormitoarele. In ultimul timp, in gama de produse au patruns si bibliotecile, dar si – derivate din cele doua directii initiale – mobilierul scolar si cel pentru hoteluri.

    “In grupul Alprom sunt cinci fabrici, fiecare producand altceva, deci putem spune ca suntem relativ specializati”, spune si Dumitru Petcu, director general al producatorului de mobila Alprom din Pitesti. Petcu, care este si membru in conducerea APMR, remarca faptul ca au aparut din ce in ce mai multe companii care se orienteaza spre nise.

    “Daca va uitati in jur (in cadrul targului de mobila BIFE-TIMB 2005 – n.red.), vedeti ca specializarea a inceput deja. Unii produc doar picioare de scaun, altii numai bucatarii”, spune el.

    Printre cei 470 de expozanti de la aceasta editie a targului puteau fi gasite si standuri care expuneau exclusiv canapele de piele, patuturi de copii, scaune, mobilier din fier forjat sau mobilier de gradina.

    Este specializarea calea de salvare pentru industria mobilei? Posibil, dar nu pentru toti, afirma specialistii. Chiar daca productivitatea a crescut, piata interna este in ascensiune, iar cerere la export inca exista, nu toate fabricile vor supravietui.

    Oamenii din industrie cred ca, mai ales dupa aderarea la Uniunea Europeana, vor rezista doar marile grupuri cu putere financiara si firmele mici si mijlocii, care se pot adapta mai usor. Fabricile integrate, construite in mare parte in perioada socialista, cu un numar mare de angajati, vor intampina cele mai mari greutati.

    Asta si pentru ca aderarea la Uniunea Europeana presupune, pe langa cresterea costurilor salariale si a preturilor la utilitati, si importante investitii pentru protectia mediului, pe care foarte putini producatori le-au facut pana acum. Astfel ca piata largita europeana s-ar putea sa nu fie usor de patruns pentru o parte din mobilisti. Cum spune Andrei Menhardt: “Probabil ca peste cinci ani va fi mai bine, dar sa vedem cine rezista cinci ani”.

  • Este cursul leu-euro impredictibil?

    35.000 lei este noul prag pe care euro pare ca nu mai vrea sa-l paraseasca. Ori de cate ori leul se apreciaza mai mult de atat, BNR intervine pe piata valutara, cumparând euro pentru a mentine cursul la acest nivel. Dealerii avertizeaza insa: nu este un prag real si vor urma noi fluctuatii. Cat de mari? Si cat ar putea costa un euro la sfarsit de an?

    Doua mari forte trag acum, in sens contrar, de cursul de schimb, miscandu-l cand intr-o parte cand in cealalta.  Pe de o parte, intrarile de valuta din ultima perioada au determinat aprecierea constanta a leului, care a castigat de la inceputul anului mai bine de 11% in fata monedei europene.  Pe de alta parte insa, interventia “in forta a Bancii Nationale a avut ca rezultat o miscare violenta de depreciere pe termen scurt a monedei nationale” – dupa cum spune directorul trezoreriei de la Volksbank, Ciprian Muntean.

    De ceva vreme, insa, euro pare sa-si fi gasit un nivel de echilibru, in jurul valorii de 35.000 de lei (3,5 lei noi pentru un euro). Nu “de buna voie” insa, pentru ca o contributie importanta in pastrarea acestui raport o are chiar banca centrala. Astfel ca, ori de cate ori leul paseste peste acest nivel, banca centrala intervine pe piata valutara cumparand masiv valuta, si oprind astfel o apreciere si mai puternica a monedei nationale.  Cat va mai trece insa pana cand leul va depasi si acest prag? Vor aduce lunile urmatoare schimbari majore in evolutia cursului de schimb?

    “Este doar un prag psihologic, si nicidecum unul real”, este de parere Daniel Buzatu, seful depatamentului de trezorerie de la Banca Romaneasca. In opinia sa, in pofida interventiilor repetate ale bancii centrale pe piata valutara, leul nu va ramane prea mult la acest nivel. Astfel ca, pana la finalul anului, Buzatu vede o scadere a leului in raport cu moneda europeana, pana la 35.300 – 35.500.

    Nu este pentru prima data dupa ce banca centrala a anuntat ca nu mai intervine pe piata valutara pentru a sustine un anumit nivel de curs, cand leul se “opinteste” cu cate un astfel de “prag psihologic”. De la inceputul anului doar, astfel de nivele unde cursul a stationat pentru o perioada au mai existat si la 3,7 si mai tarziu la 3,6 – fiecare rezistand insa doar cateva luni.

    “La fel ca si in cazul celor mai importante perechi de valute, si pentru euro-leu exista nivele de curs care actioneaza ca suport sau rezistenta pe anumite perioade”, explica director adjunct operatiuni de piata la BRD-Groupe Societe Generale, Marius Stoica. 

    Cum apar aceste praguri? Stoica spune ca ele se creaza urmare a evolutiilor ce apar la anumite nivele de curs in trecut, considerate semnificative de actorii de pe piata valutara. Cand acestia anticipeaza o posibila repetare a evolutiilor din trecut, cursul ramane “fixat” la nivelul respectiv.

    La fel de adevarat insa este si faptul ca un rol important in determinarea acestor nivele il are si Banca Nationala, prin interventiile ei de pe piata valutara, adauga el.

    In opinia sa, si de acum inainte leul isi va continua, usor aprecierea in raport cu principalele valuta: pentru finalul anului, Stoica coteaza euro la 3.4250-3.475 de lei, si dolarul la 2.7750 – 2.8250. 

    “Pragurile la care se opreste cursul din cand in cand sunt de fapt nivele stabilite de banca centrala, pentru a evita o apreciere prea puternica a leului”, este de parere si directorul de vanzari produse trezorerie de la HVB Bank Romania, Sergiu Puianu. “Care sunt insa aceste nivele la care BNR vrea sa tina cursul, nu stie nimeni prea sigur”, adauga el, “si de aici deriva, de fapt, si impredictibilitatea cursului de schimb”.

    Pana una alta insa dinspre partea bancii centrale mesajul este clar. Leul s-a intarit deja “nerealist de mult” in raport cu principalele valute de referinta, dupa cum atrage atentia guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. El spune ca “substanta leului si castigurile de productivitate” nu mai sustin o astfel de tendinta. Cu toate ca pe termen lung leul va continua sa se aprecieze in mod real, “pentru moment “aprecierea nominala a leului este o aberatie de proportii, chiar periculoasa”, spune Isarescu.

    Tocmai de aceea, pentru a incetini tendinta de apreciere excesiva a leului, BNR isi face simtita prezenta pe piata valutara in mod curent in ultima perioada, cumparand masiv valuta, dupa cum spun dealerii.

    In acest fel s-a creat acest “prag psihologic”, de 3,5, de care piata trage intr-o parte, iar banca centrala in directia opusa.

    “Dar interventiile bancii centrale nu pot schimba tendinta de apreciere a leului; pot doar sa o incetineasca”, spune Sergiu Puianu. Motiv pentru care, adauga el, leul va continua sa se aprecieze si in continuare, chiar daca mai lent decat pana acum. Astfel ca, pentru finalul anului, reprezentantul HVB crede ca moneda unica va fi “cotata la 3,38-3,4 lei noi”.

    Pe de alta parte, spune el, banca centrala va continua si pe viitor sa intervina pe piata valutara, “pentru a mentine cursul la un anumit nivel sau pentru a-i mari impredictibilitatea”. Dar cat de impredictibil mai este un curs de schimb asupra caruia banca centrala isi pune aproape zilnic amprenta?

    “Impredictibilitatea cursului este data mai ales de interventiile Bancii Nationale”, explica analistul sef de la ABN AMRO, Radu Craciun. De exemplu, in timpul verii, tendinta predictibila a cursului euro-leu era de coborare, dar prezenta BNR in piata a impiedicat o coborare rapida. Interventiile BNR au schimbat atunci socotelile jucatorilor ce mizau pe intarirea leului, ducand in final chiar la o inversare de trend. Astfel ca euro a fost cel care s-a apreciat, ajungand pana aproape de 3.6 lei noi.

    “In mod paradoxal, insa, tot interventiile BNR pot face cursul foarte predictibil”, spune Radu Craciun, “ridicand mingea la fileu fondurilor speculative”. Dupa ce BNR a dus in august cursul pana aproape de 3.6, era clar, spune Craciun, ca leul nu se mai poate deprecia prea mult. Ba din contra, jucatorii din piata asteptau din nou mai degraba o intarire a leului in raport cu euro, decat o scadere a lui. Ceea ce a “dus la intrari masive de fonduri speculative in Romania”. Iar aprecierea ulterioara a leului pana la 3,5 pentru un euro, a confirmat anticipatiile de profit ale speculatorilor, spune Craciun.

    Din acest motiv “interventii de tipul celor din ianuarie, februarie sau august sunt contraproductive”. Pe de o parte, ele atrag de fapt investitiile speculative iar pe de alta parte, implica costuri semnificative pentru Banca Nationala.

    Ce se va intampla insa in urmatoarele luni? Pe un orizont de trei patru luni, spun Craciun, ” ne putem astepta ca deficitul extern sa duca la o presiune crescuta in directia deprecierii leului”.

    Deprecierea leului ar echivala cu o “gura de aer proaspat” pentru exportatori, care si-au vazut incasarile scazand dramatic in urma aprecerii monedei nationale.

    O revigorare a exporturilor ar conduce, pe de alta parte, si la reducerea deficitului de cont curent, ajuns la finele lunii iunie la un nivel record: 2,705 miliarde de euro. Nivel cu peste 60% mai mare decat cel consemnat la finele primului semestru al anului 2004.

    Pe termen lung, insa, asteptarile investitorilor financiari sunt de apreciere a leului, si nicidecum de scadere, spune analistul sef de la ABN. Motiv pentru care, orice crestere a cursului “in apropierea nivelului de 3,6” ar putea fi privita ca o noua oportunitate de a intra pe piata pentru fondurile speculative.

    Vanzarile “oportuniste” de euro ar avea in aceste conditii rolul unui “capac” pentru deprecierea leului, inversand din nou trendul catre o apreciere a leului.

    Oricum ar fi insa,”volatilitatea acestor intrari ramane un pericol pentru stabilitatea pietei valutare”, crede Craciun.

    “Volatilitatea crescuta a cursului de schimb este de natura sa atraga in tara noi fonduri speculative”, este de parere si reprezentantul Volksbank, Ciprian Muntean. Din cazua acestor noi fonduri ce vor intra in tara, spune el, miscarile cursului vor deveni si mai ample, si mai greu de contracarat de catre BNR. 

    “Este posibil ca in perioada urmatoare cursul de schimb euro-leu sa cunoasca fluctuatii destul de insemnate”. Dealerul de la Volksbank vorbeste despre caderi datorate intrarilor de valuta, urmate de interventii in piata ale bancii centrale. Cat va costa, in aceste conditii, un euro la sfarsitul anului? Ciprian Muntean in vede “undeva in intervalul 3,3 – 3,7 lei noi”.

    Tot despre fluctuatii puternice vorbeste si Gabriel Tinta, directorul departamentului de trezorerie al Unicredit. Intr-un interval ceva mai restrans,”cu o probabilitate destul de mare” situat intre 3.45 si 3.60 lei noi pentru un euro.

    “Banca centrala ar putea insa sa mai stimuleze cresterea cursului”, adauga el, “dat fiind ca rata inflatiei din august a fost de 0,1% – adica cea mai mica de dupa 1989”. Astfel ca, spune el, la sfarsitul anului un euro ar putea costa 3,45-3,50 lei noi, in timp ce dolarul s-ar situa in jur de 2,82-2,86. Asupra cursului preseaza insa, alaturi de nivelul inflatiei, si evolutiile sezoniere determinate de cresterea importurilor tn lunile de toamna, intrarile de capital speculativ – fie spre piata monetara si valutara, fie spre piata de capital. Tot la aprecierea leului ar mai putea sa contribuie si noile norme de creitare pregatite de banca centrala pentru imprumuturile in valuta.

    Astfel, pentru a putea continua sa acorde credite in valuta, anumite banci vor fi silite sa-si majoreze capitalul, “ceea ce ar putea duce temporar la o apreciere a leului”.

    Pe de alta parte, “se pot produce si iesiri de capitaluri”, spune Tinta, ceea ce ar conduce la o depreciere pe termen scurt.

    Cursul este insa impredictibil cu adevarat, spune Tinta, iar pe termen scurt impredictibilitatea sa este stimulata de interventiile bancii centrale, pentru a descuraja actiunile speculative. Cu toate acestea, exista si niste “praguri” pe termen mediu, aparute din cauza interventiilor mari facute de banca centrala in trecut “pentru a asigura o oarecare predictibilitate afacerilor”.

    In masura in care BNR regleaza anumite “perceptii gresite” ale pietei, interventiile sunt de dorit, spune Tinta. Dar si el subliniaza ca “interventiile trebuie privite ca un factor de reglare a vitezei cu care se misca cursul”. Trendul general ramane, cu sau fara interventiile bancii centrale de apreciere. Dar oare si-a spus Isarescu ultimul cuvant ?

  • Ultima veriga lipsa pentru Alro

    Pentru circa sapte milioane de dolari, Alro Slatina a cumparat producatorul de alumina Alum Tulcea. Tranzactia completeaza portofoliul proprietarului Alro, Marco Industries, cu ultima companie care-i mai lipsea din lantul industriei romanesti de aluminiu. Precedenta achizitie fusese Alprom, furnizor de materiale derivate din aluminiu. Alro a cumparat Alum prin piata electronica Rasdaq, iar conducerea Alro spune ca acum urmeaza sa faca o oferta publica de preluare pentru restul actiunilor Alum, conform legislatiei pietei de capital, si sa incheie pana la sfarsitul anului fuziunea Alro cu Alum, dupa fuziunea cu Alprom.

    In lipsa unor date precise, presa a speculat ca tranzactia inseamna instituirea controlului deplin al capitalului rusesc pe piata romaneasca a aluminiului. Alum apartinea firmei Pioche, inregistrata in Belize, dar despre care se spune ca ar fi controlata de omul de afaceri ruso-israelian Vitali Masitki, acelasi care detine indirect si Alro. Un ziar central a speculat chiar ca, dupa ce si-a integrat Alprom si Alum, Alro urmeaza sa fie cumparata de magnatul rus al aluminiului, Oleg Deripaska.

    Pe primul semestru, Alum Tulcea a avut o pierdere de 16,2 milioane de euro, in timp ce Alro a avut un profit de 15,6 milioane de euro. Pana in 2008, planurile Alro prevad o crestere a capacitatii de productie de la 260.000 de tone anual la 420.000 de tone, ceea ce ar necesita o investitie de peste 300 de milioane de dolari, dar si asigurarea unor contracte solide pentru furnizarea de energie electrica (Alro se numara printre “baietii buni”, cum a etichetat presedintele Basescu marile companii care au izbutit sa-si negocieze la timp contracte pentru energie ieftina).

  • Direct in Guinness Book

    Cu cele peste un milion si jumatate de sticle de vin, Colectia de Aur a Combinatului Vinurilor de Calitate Milestii-Mici, decretat tezaur national, a intrat in Guinness Book la capitolul ”cea mai mare colectie de vinuri de calitate pastrate in sticle”. Cea mai veche sticla de aici are 47 de ani, iar cele mai scumpe sunt vinurile Morsala, Nectar, Roua diminetii si Trandafirul Moldovei, care costa pana la 480 de euro.

    Colectia se intinde pe o lungime de peste 200 de kilometri, din care 55 alocati pentru pastrarea vinurilor, alcatuind un adevarat oras subteran care ”coboara” pana la 80 de metri sub pamant. Locul a intrat si el in Guinness Book, cu recordul celei mai mari lungimi a unor galerii subterane artificiale. Producatorii de la Milestii Mici spera ca, prin intrarea in Cartea Recordurilor, sa aiba sansa de a ajunge si pe pietele occidentale, Moldova aflandu-se printre primii zece exportatori de vin din lume.

  • Cine ravneste la Electrica

    Vanzarea Electrica Muntenia Sud, societatea de distributie care aprovizioneaza Bucurestiul si judetele invecinate, a atras noua companii europene si un grup american, AES Corporation. Dintre candidati, cativa au mai candidat pana acum pentru privatizarea companiilor de utilitati din Romania (AES, Union Fenosa din Spania), altii vin pentru prima oara (EVN din Austria, RWE Energy si EnBW din Germania, Iberdrola din Spania), iar altii sunt deja proprietari ai unor societati romanesti (Gaz de France detine aici Distrigaz Sud, Enel detine filialele Electrica Banat si Dobrogea, E.ON din Germania urmeaza sa devina proprietarul Electrica Moldova, pentru care a incheiat contractul de cumparare cu statul roman, iar CEZ din Republica Ceha va deveni in aceleasi conditii proprietarul Electrica Oltenia).

    Electrica urmeaza sa anunte lista investitorilor precalificati la 3 octombrie. Statul vinde 67,5% din actiunile societatii, cu posibilitatea investitorului de a cumpara direct 50% din capital si de a-si creste ulterior participatia prin majorare de capital. Electrica Muntenia Sud are un capital social de 191,3 milioane de lei, peste un milion de clienti finali, iar anul trecut a avut o cifra de afaceri de 1,11 miliarde de lei, rezultata din vanzari de electricitate de 4,3 milioane MWh.

  • Toate scumpirile sunt spre bine

    In cele din urma, pretul petrolului s-a redus, aproape din teama de sine insusi: daca s-ar scumpi prea tare, ar frana economia mondiala, ceea ce ar atrage o scadere a cererii de petrol, iar pietele in general stiu unde sa se opreasca, tocmai din cauza acestui cerc vicios cunoscut. Cu optimismul cunoscut, UE a mizat tocmai pe o asemenea limita a scumpirilor, dar si pe o crestere a productiei de catre OPEC, atunci cand a cerut tarilor membre sa nu forteze ieftinirea carburantilor prin mijloace fiscale.

    Totusi, panica de la cozile la benzina a fost mai tare si unele tari au recurs la masuri coercitive ca sa determine companiile petroliere sa ieftineasca benzina. Ungaria a decis sa taie din TVA la carburanti de la 1 octombrie, in Franta atat presedintele, cat si ministrul de finante au cerut companiilor petroliere sa caute metode de scadere a preturilor, iar Austria a amenintat companiile cu o taxa exceptionala pe profiturile realizate din umflarea cotatiilor la petrol. Aici, amenintarea a avut un efect imediat: OMV, British Petroleum si Shell au ieftinit si benzina, si motorina, OMV chiar de doua ori intr-o saptamana.

    La noi, situatia de pe piata carburantilor a fost un nou prilej de discurs pe mai multe voci al autoritatilor, cel putin pe parcursul saptamanii trecute. Initial, intors de la o reuniune a ministrilor de finante din UE, ministrul Sebastian Vladescu a anuntat ca n-are de gand sa reduca vreo taxa ca sa provoace ieftinirea produselor petroliere; in schimb, oarecum dupa modelul din Franta, ar urma ca statul sa sprijine agricultorii, cu subventii suplimentare pentru motorina. Ulterior, Palatul Cotroceni s-a implicat din nou, vestind ca e posibil ca Romania sa introduca o taxa exceptionala pe profiturile Petrom, considerand OMV singurul vinovat pentru scumpirea excesiva a benzinei.

    Din SUA, presedintele Basescu a amenintat ca imediat ce se va intoarce acasa, va analiza “cu domnul Stolojan” contractul de privatizare a Petrom, ca sa vada ce nu e in regula. Gresita i s-a parut presedintelui vanzarea catre OMV a Petrom cu rezerve de petrol cu tot, in conditiile in care compania austriaca se comporta acum de parca si-ar aduce tot petrolul din import (“din Golf, in varful catargului”, dupa expresia lui Basescu). Cum insa e putin probabil ca vreo clauza din contractul de privatizare sa fie acum renegociata, seful statului are a se multumi cu faptul ca a mai gasit o arma de lovit in opozitie, dat fiind ca vanzarea Petrom s-a intamplat sub fostul regim.

    Pentru moment, OMV a furnizat presei o prima replica, sustinand ca a mentinut preturi inalte ca sa nu incalce principiile de concurenta loiala ale UE, avand in vedere ca daca ar fi tinut cont de pretul titeiului din productia interna, ar fi dezavantajat celelalte companii de pe piata, care isi aduc tot titeiul din import. Mai mult, celelalte companii ar fi fost astfel silite sa-si caute un debuseu mai bun la export, periclitand aprovizionarea pietei interne. Cat despre ideea taxarii exceptionale a profiturilor, seful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, a explicat ca profitul obtinut in plus se duce oricum in modernizarea Petrom, care are nevoie de investitii de circa 3 miliarde de euro pentru urmatorii cinci ani. Deci toate scumpirile sunt, de fapt, spre binele consumatorilor: nu e gaselnita OMV, ci o idee pe care au enuntat-o la noi pana acum toti proprietarii companiilor de utilitati, inclusiv statul roman.

  • Parlamentul-garsoniera, cel mai ieftin

    Presedintele Traian Basescu are darul (dat, in mare masura, de functia pe care o ocupa) de a face agenda publica in jurul unor subiecte despre care se discuta, de altfel, de mai multi ani. O ciorba reincalzita de seful statului are, desigur, o alta savoare. Este si cazul discutiilor despre Parlamentul unicameral, mai eficient, spune Traian Basescu, decat cel bicameral.

    Argumentele lui Basescu: un proces de legiferare mai rapid (de exemplu, deciziile Parlamentului European ar putea fi adoptate mai rapid de o Camera decat de doua, zice seful statului), o crestere a credibilitatii unei institutii de baza a democratiei, reducerea costurilor (cu peste o mie de miliarde de lei, s-a grabit sa calculeze televiziunea publica).

    Celor care nu sunt de acord le spun ca voi merge pana la referendum si daca poporul va vrea parlament unicameral, sa vad eu cine va indrazni sa mai comenteze, a avertizat Basescu, sigur pe ceea ce stie ca vrea poporul. ªeful statului a mai spus ca va chema toate partidele parlamentare la consultari.

    Reactia in forta a lui Basescu, tot mai obisnuit sa-si impuna punctul de vedere, nu mai mira pe nimeni. Era previzibila dupa ce declaratiile facute la New York, cum ca el este partizanul sistemului unicameral, au fost urmate mai degraba de reactii impotriva.

    Practic, in afara de Emil Boc, care sustine fara rezerve ideea unicamerala, lumea politica de la Bucuresti a fost mai degraba bulversata. “Teza Parlamentului unicameral este o imbecilitate”, a tunat senatorul PSD Antonie Iorgovan explicand ca “nu se poate” renunta la bicameralism intr-o perioada de “coagulare, de fortificare a statului de drept”.

    Iorgovan n-a avut ragaz sa ofere mai multe argumente pentru ca a fost tras de urechi (i-a fost retras sprijinul politic) de seful lui de partid, Mircea Geoana (unul dintre sustinatorii unicameralismului), vizat el insusi de afirmatia senatorului Geoana apucase sa sustina ideea uni- inca inainte ca aceasta sa fi fost relansata de seful statului).  Ideea nu pare, insa, prea populara in PSD, cel putin nu in zona care “comenteaza” mereu. Un alt “rebel”, Sorin Oprescu, a declarat, la randul sau, ca discutia e prematura fiindca subiectul “nu se afla pe agenda cetateanului”.

    Vehementi au fost si cei din PRM, pentru care ideea este “o tampenie” (Lucian Bolcas). Argumentele lui Bolcas: bicameralismul se gaseste in traditia tarilor profund democratice, deciziile importante nu pot fi lasate la latitudinea discretionara a unei singure Camere, iar parlamente unicamerale sunt doar in Bulgaria si Republica Moldova. “Daca vrei sa cobori stacheta democratiei, atunci faci unicameralism”, a mai spus Bolcas, elegant.

    Si UDMR respinge ideea, dar mult mai subtil, aratand ca in Romania nu sistemul e de vina, ci felul in care e inteles si aplicat. Am avut un fals sistem bicameral, pana la inlaturarea medierii, pana cand am decis, prin modificarile la Constitutie, ca unele legi intra la Camera, altele la Senat. Dar nu exista nici un fel de diferentiere la capitolul reprezentativitate, decat cea numerica. “Senatorii ar trebui sa reprezinte un teritoriu, sa fie portavocea diferitelor zone”, a spus liderul UDMR, Marko Bela, care prefera “un sistem bicameral real”.

    Cei din Partidul Conservator au alta problema: ei au batut moneda pe ideea unicameralismului inca in urma cu doi ani, iar acum, cand aceasta a fost relansata de inamicul nr. 1 n-o pot respinge, dar profita de prilej ca sa-l acuze pe Traian Basescu de “demagogie politica”.

    Liberalii au fost si ei suparati pentru ca presedintele tarii a lansat aceasta tema de dezbatere fara sa-i fi prevenit. Liderul grupului Aliantei din Senat, Puiu Hasotti, a declarat ca sistemul unicameral “nu se impune”.

    Dezbaterea e importanta, a afirmat vicele Teodor Melescanu. Concluzia liberala a tras-o premierul Tariceanu: “Noi nu sustinem ideea Parlamentului unicameral. Sistemul bicameral este bun. Dar numai atunci cand nu e conceput prost, asa cum e acum in Romania”. De altfel, surse de la Cotroceni sustin ca tocmai reactia liberalilor (poate chiar provocata) l-a facut pe Traian Basescu sa revina in forta cu ideea uni-.

  • Agentul fiscal Telverde

    Ca de obicei in politica fiscala, fiecare noutate favorabila pentru contribuabili se insoteste cu una favorabila pentru stat. Ultima serie de acest fel e alcatuita din promisiunile ministrului de finante Sebastian Vladescu dupa care la anul, pe de o parte, contributia la asigurarile sociale (CAS) se va reduce la angajatori cu 2%, iar pe de alta parte vor creste accizele la alcool, tutun, produse petroliere si jocuri de noroc.

    De la perspectiva de prin martie, a reducerii CAS cu 5% in 2006 si cu inca 5% in 2007, s-a ajuns deci la minimul onorabil de relaxare fiscala pe acest segment, desi a fost vehiculata la un moment dat si cifra de 1%. Fata de contributia de 32,5% din fondul de salarii, varsata acum de angajatori, e adevarat ca orice reducere e binevenita, numai ca bugetul nu permite mai mult. Evaluarile celor din Finante sustin ca o reducere a CAS cu 3% ar aduce in economia fiscalizata 120.000 de salarii noi, dar ar scadea incasarile la buget cu 9.000 de miliarde de lei vechi.

    O reducere de 2% ar avea deci si efecte pozitive, si efecte negative mai slabe, avand insa avantajul ca bifeaza indeplinirea, chiar daca nu la amploarea promisa, a unui angajament electoral. Iar autoritatile vor avea nevoie de un astfel de argument ca sa justifice, macar partial, majorarile de taxe si impozite care urmeaza. E vorba de cele anuntate deja (pe dobanzi, piata de capital, tranzactii imobiliare, mosteniri, terenuri agricole, case si masini de lux), dar si de cele mai noi, adica accizele impuse “furnizorilor de boala”, dupa cum plastic i-a denumit presedintele Basescu pe producatorii de alcool si tutun; cu un pic de imaginatie, tot aici se incadreaza si jocurile de noroc, si poluatorii indirecti care sunt companiile petroliere.

    Iar aceasta nu e totul; cu grandilocventa deja obisnuita a autoritatilor, ministrul Vladescu a anuntat ca vrea “sa intoarca cu fundul in sus” domeniile unde exista cea mai mare evaziune fiscala (petrol, alcool si tutun, jocuri de noroc, IMM, constructii), cu schimbari de legislatie care sa limiteze portitele de eludare a fiscului. Cel mai interesant e ca, urmand moda momentului, si Vladescu se intoarce la popor, cautand sprijin la simplul cetatean pentru a lupta cu evazionistii: romanii ar trebui sa se invete sa ceara facturi si bonuri fiscale (chiar daca aceasta le-ar incarca tocmai lor facturile respective) si sa sune la telefonul verde din vama ca sa reclame coruptia.

    Asemenea declaratii ascund insa tocmai lipsa de precizie a mijloacelor cu care Finantele vor sa amelioreze colectarea de venituri la buget, ca si lipsa unor cifre exacte de cuantificare a masurilor fiscale. E greu de crezut ca ministrul Vladescu va spune si la intalnirea din aceasta saptamana de la FMI ca o sa-i educe pe cetateni sa denunte evazionistii si ca asa vor veni mai multi bani la fisc. Ori ca, in ajunul raportului de tara al UE, autoritatile isi vor relua ideea din primavara ca pot renunta la acordul cu FMI, daca Fondul nu renunta la ideea fixa ca numai TVA e sfanta cand vine vorba de incasari la buget.

  • Cat de uninominal vom vota?

    O alta vedeta uni (reincalzita) este discutia despre trecerea la votul uninominal. “Adoptarea sistemului unicameral, concomitent cu cea a votului uninominal, ar insemna a doua revolutie in Romania”, s-a entuziasmat Emil Boc, liderul PD care a mers chiar mai departe, lansand ideea ca guvernul sa-si asume raspunderea pentru votul uninominal.

    “Nimeni nu va avea curajul sa initieze o motiune de cenzura impotriva votului uninominal”, crede Boc. Guvernul actual, daca e sa ne luam dupa primele declaratii ale premierului Calin Popescu-Tariceanu, nu isi va asuma raspunderea pentru asa ceva, desi aceasta problema de mai multa vreme in atentia liberalilor. “Am lansat aceasta propunere in 2003-2004 si cred ca pana la viitoarele alegeri vom adopta o noua solutie”, a spus liderul PNL.

    El a atras insa atentia asupra unui dezavantaj, acela ca “castigatorul ia totul” si ca o buna parte din voturi se vor pierde. “De aceea, trebuie o imbinare intre votul reprezentativ si cel nominal”. Liderii UDMR resping in continuare sistemul uninominal: “Daca vrem un parlament al actorilor si al fotbalistilor, putem trece la votul uninominal” (Marko Bela). Votul uninominal e sustinut insa fara rezerve, la nivel declarativ, de opozitie (PSD si PRM) si de celalalt membru al coalitiei, Partidul Conservator.