BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Razboiul nervilor continua

    Lupta intre putere si opozitie s-a mutat pe un teren nou. Blocajul din dezbaterile parlamentare a fost depasit, dupa ce reprezentantii coalitiei au cedat in fata opozitiei, acceptand cererea acesteia ca regulamentul modificat al celor doua Camere sa poata fi atacat la Curtea Constitutionala. E adevarat, in decurs de 25 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial – interval aproape dublu fata de termenul de 15 zile propus initial de PSD.

     

    Dar aceasta pare a fi singura victorie a Aliantei, intrucat e foarte posibil ca decizia Curtii sa-i fie potrivnica, daca va aprecia ca schimbarea presedintilor de Camere inainte de expirarea mandatului, prevazuta de regulamentul modificat, este neconstitutionala. Majoritatea celor noua membri ai Curtii sunt considerati apropiati ai fostei puteri, asa incat faptul ca noua putere ofera acum, prin proiectul de buget pe 2006, o alocatie bugetara sensibil mai mare pentru Curtea Constitutionala a si fost deja interpretat drept o incercare de a cumpara voturile judecatorilor de acolo.

     

    Rezultatul negocierilor dintre putere si opozitie l-a iritat pe premierul Calin Popescu-Tariceanu. Cu doar doua zile inaintea rundei de negocieri, el afirmase ca Alianta nu va ceda si va merge pana la capat cu schimbarea presedintilor celor doua Camere. Apoi, constient de faptul ca PSD ar putea bloca si discutiile referitoare la buget pe 2006 si cele despre legile integrarii, primul-ministru a acceptat ideea unui compromis cu principalul partid de opozitie. Totusi, a primit rezultatul final al negocierilor cu PSD ca pe o infrangere.

     

    Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, artizanul cedarii a fost democratul Radu Berceanu. Acesta, ca si alti reprezentanti ai puterii, a promis sa accepte decizia Curtii Constitutionale, desi recunoaste ca ar putea fi in defavoarea lor. “Stim ca este subordonata PSD, dar ne gandim ca sunt oameni care isi dau seama de importanta acestei institutii si speram sa fie obiectivi”, a declarat Berceanu.

     

    De cealalta parte, conducerea PSD s-a aratat satisfacuta de negocieri. Presedintele partidului, Mircea Geoana, a afirmat ca formatiunea sa va respecta decizia Curtii, oricare ar fi aceasta, opinie intarita si de Adrian Nastase. Numai ca Nastase a deschis un nou front de disputa, declarand ca, daca presedintii Camerelor sunt schimbati din functie, inseamna ca tot sistemul de negocieri in baza caruia au fost numiti presedintii comisiilor parlamentare cade si el si trebuie reluat de la zero. Astfel incat razboiul nervilor din Parlament are toate sansele sa continue.

  • Notiunea de stimulent fiscal

    Punctul pe i in discutiile despre bugetul pe 2006 l-a pus analistul fiscal Gabriel Biris, care la un moment dat a sugerat ca, din moment ce proiectul de buget a fost aprobat inainte de a fi gata Codul fiscal, inseamna ca pe parcurs veniturile vor fi redimensionate in functie de cheltuieli. Cu alte cuvinte, comanda politica stabileste intai niste cheltuieli, apoi in functie de ele se redacteaza Codul fiscal astfel incat sa asigure venituri pentru aceste cheltuieli.

     

    In aceasta logica, nu mira faptul ca ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, s-a declarat pregatit sa rupa acordul cu FMI, cel mai probabil pe motiv ca Fondul nu aproba un deficit bugetar mai mare. Dar, totusi, de unde ar urma sa soseasca veniturile in plus la buget? Deocamdata nu se atinge nimeni de TVA, iar noile taxe propuse de Finante sau de alte ministere cad una cate una, asa cum am vazut ca s-a intamplat cu taxa pe imobilizarile corporale sau asa cum se va intampla probabil cu taxa pe viciu pe tigari si alcool daca mustrarile venite de la Bruxelles vor fi luate in seama.

     

    In lipsa de alte solutii, colectarea mai buna ramane sfanta: seful ANAF, Sebastian Bodu, a explicat saptamana trecuta ca la scoala ca, daca vrem sa avem bani mai multi pentru sanatate sau invatamant, trebuie sa marim veniturile la buget, inclusiv cu sumele recuperate de la datornicii la fisc. Iar printre acestia se numara si cluburile de fotbal, prima la rand fiind Steaua, cu cea mai mare datorie restanta – 11,6 milioane de euro.

     

    Dincolo de circul mediatic starnit de razboiul devenit personal intre Sebastian Bodu si ex-patronul Stelei, Gheorghe Becali, nu poate trece neobservat modul cum amenintarea fiscala fata de clubul din Ghencea i-a mobilizat pe jucatori, care au castigat cu 4-0 meciul din grupele Cupei UEFA cu Lens. Spre deosebire de stimulentele financiare obisnuite in fotbal, adica ofertele de sume de bani pentru echipe, Bodu a oferit deci un altfel de stimulent Stelei, avantul de pe teren de joia trecuta nefiind fara legatura cu perspectiva executarii silite de catre ANAF.

     

    Mai putin stimulat astfel, Dinamo n-a facut decat un egal cu Heereven. Metoda patentata de Bodu merita insa incercata si in fazele superioare ale competitiei, iar daca se generalizeaza la scara economiei, probabil ca si performanta economica a marilor datornici la stat ar creste la fel de spectaculos ca si performanta sportiva a celor 11 active inca neinstrainate de contribuabilul Becali.

  • Mai usor cu deprecierea asta

    Viceguvernatorul BNR, Eugen Dijmarescu, a iesit saptamana trecuta sa comenteze situatia cursului de schimb, prezicand ca si in 2006 va creste puterea de cumparare a leului (adica va continua aprecierea fata de euro) si ca intrarile de valuta vor continua, intarind leul, mai ales ca atunci va fi liberalizat si accesul strainilor la titlurile de stat. Dijmarescu a insistat insa pe ideea ca e vorba de o evolutie naturala si nu de una indusa de BNR, pentru ca banca centrala nu stabileste cursul de schimb, singurul ei obiectiv fiind reducerea inflatiei.

     

    Ce l-a motivat pe viceguvernator sa faca astfel de previziuni si precizari? In ultima vreme, leul a inceput sa se deprecieze, unii observatori vazand chiar o tendinta in toata regula a speculatorilor de a cumpara euro mizand pe o depreciere a leului, asteptata oricum mai de mult pentru ultimele luni ale anului (capitalurile speculative care se retrag ca si in alte tari est-europene, plus momentul unor plati pentru importuri, plus momentul de scadenta pentru euroobligatiuni in valoare de 300 de milioane de euro). Incurajati de scaderea drastica a dobanzilor la leu, speculatorii ar imprumuta deci ieftin lei ca sa cumpere valuta, ceea ce ar explica recenta depreciere a monedei romanesti.

     

    Alti observatori sustin ca de fapt in spatele intregii miscari se afla BNR, care a intervenit direct in piata, urmarind sa impuste mai multi iepuri. Pe de o parte, ar vrea sa demonstreze ca da roade politica ei de a forta cresterea creditului in lei prin refuzul de a mai absorbi surplusul de bani ai bancilor comerciale. Pe de alta parte, ar vrea sa induca o depreciere a leului, ca sa-i mai linisteasca pe exportatori si in general pe intreprinzatorii care, loviti si de cresterea leului, si de ceata Codului fiscal, au greutati reale sa-si planifice viitorul chiar pe termen foarte scurt.

     

    Disponibilitatea BNR de a lasa leul sa se deprecieze ar explica, in acesta logica, de ce Isarescu a admis ca inflatia pe 2005 ar putea ajunge la 8,3%, in loc de 8%, cum estimase premierul Tariceanu, sau in loc de 7,5%, cat era prognoza initiala. Numai ca o asemenea interpretare deranjeaza evident banca centrala, care e firesc sa se teama din principiu de o depreciere abrupta a leului, urmata de un nou salt al inflatiei. Asa incat declaratiile lui Eugen Dijmarescu vin sa linisteasca spiritele si, firesc din partea unui oficial al BNR, sa influenteze piata. Paradigma nu s-a schimbat: ramanem pe aprecierea leului si pe dezinflatie, nu ne-am intors la depreciere si la inflatie.

     

    Cat despre avertismentul de curand ale guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, ca o apreciere nominala in continuare a cursului de schimb e nesanatoasa pentru economie, daca nu e sustinuta de cresterea productivitatii, sensul lor nu e ca banca centrala vrea sa impinga leul in jos, ci doar ca excesul de capitaluri speculative dauneaza economiei. In rest, vicele Dijmarescu a vorbit destul de clar despre ce trebuie sa astepte exportatorii de la BNR, repetand ca o firma care vrea sa fie competitiva n-are decat sa-si imbunatateasca productivitatea, nu sa astepte ca leul sa slabeasca.

  • Experimente liberale

    Saptamana trecuta a fost marcata de noi tensiuni in coalitie. De aceasta data, focul a fost deschis de presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban, la o intalnire a liberalilor din Arges. El l-a acuzat pe Traian Basescu ca da peste cap toate intelegerile politice ale Aliantei, referindu-se la faptul ca presedintele s-a opus ideii de schimbare a presedintilor consiliilor judetene ai PSD. “De noua luni ii transmit presedintelui Basescu ca a ajuns acolo doar datorita sustinerii PNL. Daca nu s-ar fi retras Theodor Stolojan, noi am fi dat presedintele Romaniei”, a rabufnit Orban.

     

    Superiorul lui Orban pe linie de partid, Calin Popescu Tariceanu, a incercat sa calmeze spiritele, insa nu s-a delimitat total de parerile acestuia, ajungand in cele din urma sa-i reproseze lui Basescu, alaturi de Orban, ca nu a rezolvat problema serviciilor de informatii. Cum era de asteptat, conflictul s-a stins, iar cel mai sifonat din schimbul de replici a ramas tot Ludovic Orban: purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu, a subliniat ca declaratiile colegului sau sunt “pareri personale”.

     

    Unii analisti au interpretat insa iesirea lui Orban drept o manevra pusa la cale de insusi seful partidului, Tariceanu, care ar fi vrut astfel sa creeze o supapa pentru nemultumirile din PNL pentru faptul ca, sustinut de Traian Basescu, PD a preluat in mod irevocabil sefia Aliantei. 

  • O poveste freudiana

    Dupa ce la congresul din aprilie a pierdut prima pozitie in partidul pe care l-a fondat, Ion Iliescu a mai primit o lovitura sub centura la inceputul saptamanii trecute. Excedati de comentariile si manevrele de culise ale fostului presedinte, liderii PSD au reactionat public, sugerand chiar posibilitatea ca fondatorul partidului sa fie exclus din randurile formatiunii. Mircea Geoana a afirmat raspicat ca “rezerva de rabdare” pe care liderii PSD au avut-o fata de Ion Iliescu “se apropie de sfarsit”, precizand ca Iliescu trebuie sa urmeze linia trasata de conducere, chiar daca “nu va fi niciodata un simplu membru de partid”.

     

    Impreuna cu Iliescu a fost criticat si senatorul Antonie Iorgovan. “Nu are nici o dezlegare sa vorbeasca in numele partidului”, a declarat Geoana, referindu-se la comentariile senatorului PSD referitoare la necesitatea organizarii unui congres extraordinar, unde Ion Iliescu ar putea candida si chiar recastiga presedintia PSD. Daca luam in considerare faptul ca Geoana i-a amenintat cu sanctiuni care merg pana la excluderea din PSD pe toti membrii care insista sa puna in discutie tema unui congres extraordinar, amenintarea la adresa lui Ion Iliescu devin cat se poate de transparente.

     

    Respingerea ideii de congres extraordinar si aruncarea vinei pentru ea in carca gruparii Iliescu apare destul de ciudata, dupa ce cu doua saptamani in urma, si Mircea Geoana, si Ioan Rus, si Adrian Nastase pareau favorabili, desi din motive diferite, unei asemenea solutii. Ulterior insa, conducerea PSD a iesit in public si a conchis ca nu e nevoie de nici un congres, iar toata povestea a fost interpretata drept un efect al masinariei de zvonuri puse la cale de adversarii lui Mircea Geoana.

     

    Explicatia e ca toate comentariile despre congresul extraordinar si luptele pentru putere din PSD ar dauna de fapt pozitiei actualului lider, pentru ca ar traduce o incapacitate a acestuia de a asigura stabilitatea in partid si o lipsa de solidaritate intre gruparile reprezentate la varf.

  • Merisorul discordiei

    Presedintii principalelor partide aflate la guvernare, PNL si PD, s-au certat saptamana trecuta pentru prima oara in mod direct, nu prin intermediari. Atacul a fost declansat de Emil Boc, suparat de declaratiile belicoase facute de liberalul Ludovic Orban impotriva presedintelui Traian Basescu.

     

    Liderul democratilor a reluat disputa declansata de demisia ministrului invatamantului, Mircea Miclea, si i-a spus premierului Calin Popescu Tariceanu ca formatiunea sa nu va vota proiectul de buget pe anul viitor daca invatamantul nu va primi macar 5% din PIB. La randul sau, primul-ministru I-a acuzat pe democrati ca incearca mereu “sa provoace o criza politica”. Tariceanu a adaugat ca daca democratii nu voteaza bugetul, el este gata, din nou, sa-si dea demisia, fiindca “nu este agatat de scaunul de prim-ministru”.

     

     Disputa s-a incheiat cu hotararea comuna de a suplimenta bugetul educatiei pe baza sumelor taiate de la Senat si Camera Deputatilor, solutie aflata la indemana inca de la inceputul dezbaterilor.

  • Cat te costa ca sa stii

    Tarifele programelor de training variaza foarte mult, in functie de firma care le furnizeaza si tipul de curs.

     

    FIRMA ROMANEASCA: Pentru o grupa de maximum 20 de participanti, cel mai scump curs ajunge la 1.800 de euro pe zi.

     

    FRANCIZA: Pentru un curs desfasurat in aceleasi conditii, costul poate ajunge la 3.000 de euro.

     

    CURS “IMPORTAT”: Daca vorbim de o firma de training din afara Romaniei adusa special pentru o grupa de 20 de participanti, aproape ca nu exista limita superioara. De exemplu, conferinta de business sustinuta de Philip Kotler in luna martie, incadrata de reprezentantii din piata tot in categoria cursurilor, a fost platita de organizatori cu mai mult de 10.000 de euro si a durat mai putin de o zi.

     

    TEAM-BUILDING: Pretul poate ajunge cu usurinta la 6.000 – 8.000 de euro pe zi.

     

    CURSURI DESCHISE: Preturile cursurilor la care se percepe taxa pe participant, numite cursuri deschise, “preturile variaza ca nebunele”, ajungand la 700 – 1.000 de euro per participant pe zi de curs, spune Marius Balasoiu de la Business Intelligence Agency (BIA).

     

    MEDIE: Piata s-a educat destul de mult in ultimul timp si plateste in jur de 2 – 3.000 de euro pentru un curs bun de doua zile.

     

    Vazuta din perspectiva companiilor consumatoare, piata de training e la fel de diversa.

     

    QAB: Aproximativ 50% dintre angajatii QAB beneficiaza de traininguri. Din bugetul total de resurse umane alocat de companie, 20% reprezinta investitii in training. Intr-un an, compania lucreaza cu minimum 10 companii de training. Anca Podoleanu, manager de resurse umane in cadrul QAB, considera ca piata romaneasca de training trebuie sa “atace” si mai multe teme de nisa. Specialistul spune ca rezultatele imediate ale unui training asupra angajatilor sunt cele de motivare.

     

    CARREFOUR: Compania a investit 112.00 de euro in traininguri in 2004. Costul unui training organizat in-house se ridica la 30-50 de euro per angajat, iar cel al unui training externalizat ajunge la 100-150 de euro. Cele mai vizibile rezultate apar in relatia angajatului cu clientul.

     

    METRO: Sesiunile de training la Metro incep cu doua luni inaintea deschiderii magazinelor (compania are 22 de magazine), urmand apoi diferite sesiuni de scolarizare in functie de pozitia angajatului in companie. Impactul trainingurilor este masurat de companie prin cresterea numarului de clienti ai Metro Cash&Carry Romania, prin fidelizarea lor, cresterea vanzarilor, dar si prin masurarea performantelor angajatilor.

     

    ING: Totate categoriile de angajati ai bancii trec prin traininguri, fie pentru cunostinte tehnice specifice, fie pentru dezvoltarea de abilitati precum comunicarea, managementul sau negocierea.

     

    PRICEWATERHOUSECOOPERS: Cea mai mare parte a cursurilor din PwC sunt metodologice sau tehnice, iar 70% din instructori provin din cadrul companiei. “Aproape 30% dintre cursurile tehnice obligatorii sunt sub forma de studiu individual pe computer, urmat de un test si de obsinerea unui certificat de absolvire”, spune Dana Oniga, senior learning & development officer in cadrul PwC.

     

    COCA-COLA HBC: Compania investeste anual circa 1 milion de euro in traininguri. “Dar trebuie tinut cont ca avem departament intern de training, deci majoritatea cheltuielilor sunt internalizate”, explica Mugurel Radulescu, director de comunicare si relatii publice in cadrul CCHBC. CCHBC masoara eficienta cursurilor prin evolutia unor “parametrii ai culturii organizationale” precum “focus pe client”, “teamwork” si “innovation”. Un training de negociere pentru departamentele de clienti speciali sau achizitii poate avea un impact de milioane de euro, apreciaza Radulescu.

  • Inapoi la scoala

    Piata mentorilor si a modelelor de urmat freamata de initiative. De la cursuri pentru parinti prea ocupati pana la traininguri pentru customer service, ofertele “de nisa” vin sa acopere lipsurile acestei piete tinere. Noi francize rasunatoare vor lungi lista optiunilor.

     

    Telephone Doctor, lider mondial pe piata serviciilor de training pentru customer service, are din toamna aceasta birou si in Romania. Si-a inceput activitatea in 3 octombrie in cadrul Grupului People Solutions, alaturi de companiile TMI, EcoSim, SEE, People Solutions Conferences si Qualians si a incheiat deja primul contract, cu o banca.

     

    “Orice companie are nevoie de cursuri de customer service astazi pentru ca a oferi servicii de calitate devine o prioritate”, descrie Liana Avram, managing director, oportunitatile din piata in care tocmai a intrat. Dar viziunea Lianei Avram nu se opreste la granita: filiala Telephone Doctor din Polonia tocmai a incheiat un contract de cateva milioane de euro cu o companie de telefonie poloneza, ca atare proaspatul manager roman e increzator ca cifra de afaceri din Romania poate depasi 200.000 de euro in primul an.

     

    O alta intrare in piata a unei companii internationale prestigioase s-a facut prin franciza Dale Carnegie, cumparata recent de unul dintre cei mai mari prestatori de servicii integrate de resurse umane – AIMS Human Capital Romania – care si-a separat deja divizia de training pentru a indeplini conditia de francizat. Iar Rares Manolescu, senior manager la compania Human Invest – deja partener din 2004 al companiei Ken Blanchard – spune pentru BUSINESS Magazin ca se afla in negocieri “cu alti parteneri” pentru a-si imbunatati portofoliul.

     

    “Pana la finalizarea negocierilor, putem spune doar ca anul 2006 va marca multe aparitii noi pe piata”, anunta Manolescu.

     

    In acelasi spirit gandeste si Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane Business Intelligence Agency (BIA), care spune ca va lua categoric o franciza cat de curand.

     

    “Acesta e trendul”, explica Balasoiu, vorbind cu siguranta omului care a lucrat timp de 14 ani in training. “O firma de training creste pana cand poate cumpara o franciza”. Franciza in training inseamna sa primesti un material care este rulat in mai multe tari din lume, pe care il poti modifica mai mult sau mai putin – de obicei mai putin – dupa care il livrezi sub brandul francizorului.

     

    Costul achizitionarii unei francize poate ajunge la cateva zeci de mii de euro si se compune dintr-o taxa de acreditare, din costurile interne cu pregatirea viitorilor traineri acreditati precum si dintr-un procent variabil din vanzarea ulterioara a oricarui curs, explica Ionut Datcu, marketing manager la Interact, o companie care se bazeaza in proportie de 90% pe licente straine (“francize”) si care si-a propus sa depaseasca 500.000 de euro ca cifra de afaceri in 2005. Nici Interact nu s-a lasat mai prejos in ce priveste noutatile aducand recent “Structural Tension” de la Robert Fritz si urmand sa aduca “Lateral Thinking” de la Edward de Bono.

     

    Dar francizele nu sunt singurele “pe val”. Qualians, o companie a grupului People Solutions, s-a nascut pe taramul romanesc in aceasta luna din ideea directorului grupului, Octavian Pantis. Compania isi propune sa atraga in aceasta toamna 250 – 300 de cursanti pentru proaspat-lansatele cursuri deschise, contra unor tarife ce variaza de la 400 la 580 de euro.

     

    Din oferta de cursuri Qualians, cel mai original pentru piata autohtona este cel de “Parenting”, care ii ajuta pe parintii ocupati cu serviciul sa-si dezvolte relatiile cu copiii in timpul insuficient pe care-l petrec impreuna. Cursul se adreseaza acelor manageri “care avem mai putin timp decat am dori pentru copiii nostri”, dupa cum il prezenta Octavian Pantis la inaugurarea din aceasta luna. Printre inscrisii la cursul pentru parintii ocupati se afla “manageri de companii mari si foarte mari”, conform afirmatiei Alinei Lazar, managing director Qualians. Costul unui astfel de curs: 389 de euro plus TVA.

     

    Sa estimezi valoarea pietei in care se desfasoara atatea forte e o adevarata provocare. Odata, pentru ca piata de training are doua valori, extrem de diferite. Pe prima o afli daca iti propui sa calculezi cat se investeste in training in fiecare an. Imposibil de calculat, pentru ca in socoteala trebuie sa incluzi atat trainingurile contractate in afara tarii de catre companiile active in Romania, care isi trimit uneori angajatii la “studii” peste hotare, cat si cursurile oferite de trainerii straini adusi in tara, trainingurile contractele local si cele organizate “in-house”, cu personalul specializat din cadrul companiei.

     

     Un calcul mai fezabil ar rezulta din insumarea cifrelor de afaceri ale tuturor companiilor si persoanelor fizice autorizate (PFA), active in piata de training. Conform unei estimari facute de BUSINESS Magazin, cele peste 60 de companii de profil alaturi de sutele de PFA aduna circa 20 de milioane de euro anual in bugetele lor. Cele mai mari dintre companiile de training au cifre de afaceri de 700-800.000 de euro. Venitul la finalul unei zile de training pentru o companie de profil variaza, in functie de specificul cursului, de la 600-700 de euro pentru cursurile “basic”, nu foarte specializate, pana la 1.800 – 2.500 de euro pe zi, in cazul cursurilor de management sau leadership. De exemplu, Human Invest, partenerul local al companiei Ken Blanchard, cere fiecarui participant la un curs de leadership intre 150 si 200 de euro pe zi, cursul durand una sau doua zile, conform senior managerului Rares Manolescu.

     

    Piata insa creste de la an la an, mai ales pe masura ce si companiile romanesti au inceput sa descopere utilitatea unui training, dupa “anul de cotitura” 2003, identificat ca atare de specialisti. Astazi, aproape fiecare firma care a trecut de primii doi-trei ani de activitate are un buget de training. Iar beneficiul unui training nu mai e vazut doar in planul instruirii, ci si al motivarii si pastrarii angajatilor. Cele mai cautate traininguri in aceasta perioada sunt cele de leadership, cele de vanzari si team-building-urile, spun reprezentantii companiilor din piata.

     

    “E normal sa creasca numarul cursurilor de vanzari”, considera Marius Balasoiu de la BIA. Meseria de vanzator are cel mai mare grad de supunere la stres, “rulajul” fiind, din acest motiv, mare. Astfel, “din cinci in cinci ani, in viata fiecarui om de vanzari apare o perioada de criza in care se gandeste sa renunte”. Un alt factor este cresterea numarului de companii din Romania.

     

    “E firesc (sa creasca – n.r.)”, spune si Dan Berteanu, manager executiv la AchieveGlobal Romania, o franciza intrata pe piata locala in 1998 si care a inregistrat o cifra de afaceri de aproximativ 800.000 de euro in 2004. “Vanzarile sunt motorul oricarei companii si, in plus, atunci cand vrei sa dovedesti ca esti un bun manager general trebuie sa-ti atingi tintele care tin de venit, cota de piata si profit operational”. Mai mult, cursurile de vanzari au cele mai vizibile si cuantificabile rezultate pe termen scurt, conform reprezentantilor Interact.

     

    Cresterea cererii pentru cursuri de leadership este iarasi lesne de inteles. Pe de o parte, pentru ca se face transferul conducerii companiilor din mainile expatilor in cele ale romani, explica Marius Balasoiu de la BIA. Pe de alta, pentru ca exista o tendinta de a “intari managementul de mijloc si procesele manageriale”, explica Ionut Datcu de la Interact. Un alt lider de pe piata de training din Romania – TMI, companie a grupului People Solutions, reprezentand o investitie straina directa facuta in 1999 – spune ca cele mai solicitate cursuri sunt cele din categoria management.

     

     Astfel, aproape doua treimi din activitatea TMI Romania in acest an a insemnat pregatirea middle- si top-managerilor, spune Octavian Pantis, managing director TMI. TMI Romania a re in portofoliu 65 de companii multinationale si 36 de companii private romanesti, sustinand in fiecare an cursuri pentru peste 4.000 de persoane.

     

    Tocmai in acest context de dezvoltare a segmentului de leadership, Human Invest, prin parteneriatul cu Ken Blanchard, va aduce in Romania cursuri din ce in ce mai specializate precum One Minute Manager (Manager Timp de Un Minut), Situational Leadership for Sales Leaders (Leadership Situational pentru Managerii de Vanzari), Raving Fans (un concept revolutionar de schimbare a mentalitatii in servirea clientilor) sau Whale Done – cum sa mentii relatii productive intre angajati si manageri. “Consideram ca fenomenul este unul cu tendinta globala: leadershipul e acum aspectul primoridal in performanta oricarei companii”, spune Rares Manolescu, senior manager la Human Invest.

     

    Spuneam ca team-building-ul e de asemenea in topul preferintelor cumparatorilor de training. Explicatia sta in faptul ca firmele au ajuns in acel punct de criza din curba dezvoltarii lor in care “se duc in jos” din cauza ca echipele nu sunt sudate, explica Marius Balasoiu de la BIA. O firma aflata la inceput de drum nu se gandeste la echipa mai repede de un an-doi.

     

    “Intotdeauna in viata unei echipe apare o etapa numita pseudo-echipa. Oamenii care nu se cunosc dar trebuie sa munceasca impreuna isi gasesc niste pseudo-norme la inceput, sa poata supravietui”. Dupa un timp, adevaratele lor valori ies la suprafata. “Atunci e furtuna”. Team-buildingul este un mod foarte productiv de a scoate furtuna la suprafata, explica managerul BIA.

     

    Nevoia de training pentru customer service nu a fost simtita doar de Telephone Doctor, proaspat intrati pe piata. Si AchieveGlobal Romania a lansat anul acesta un astfel de curs, numit Achieving Stellar Service Experiences.

     

    Exista si un trend descrescator in piata: aducerea de traineri straini. Pe de alta parte insa, creste fenomenull aducerii de “speakeri” (vorbitori cu vaste cunostinte intr-un anumit domeniu, precum Philip Kotler).

     

    “In 1992, cand au aparut primele traininguri in Romania – isi amineteste Marius Balasoiu de la BIA – era aproape o exclusivitate sa vina strainii sa tina cursuri, iar romanii erau folositi doar pe post de facilitatori in interactiunea dintre trainer si grupurile de cursanti”. Primele cursuri au fost facute in domeniul  ne-guvernamental, unde veneau multe finantari internationale si de unde provin azi multi dintre specialistii din piata. Urmatoarele s-au organizat in sectorul de stat si abia apoi au aparut firmele care au dezvoltat un business din organizarea de traininguri.

     

    De atunci, piata se tot dezvolta. Pe ea cine o invata?

  • Majoritate de trei stele

    In Bucuresti sunt 46 de hoteluri, cu o capacitate totala de 4.962 de camere, cele mai multe camere fiind in segmentul hotelurilor de trei stele.

     

    CINCI STELE: Capitala are cinci hoteluri de cinci stele, care au in total 1.326 de camere si o cota de piata de 26,7% din totalul locurilor de cazare. Pe primul loc se afla hotelul Intercontinental, cu o cota de piata de 31,9% pe segmentul de cinci stele.

     

    PATRU STELE: Exista opt hoteluri de patru stele din Bucuresti, cu o cota de 18,6% din piata. Cele mai multe camere le are hotelul Howard Johnson Grand Plaza, fost Dorobanti, cu 285 de camere si o cota de piata de 30,8%.

     

    TREI STELE: Cele mai multe hoteluri, respectiv 20, sunt clasificate la trei stele, cota de piata a acestui segment fiind de 34,2%. Cel mai mare hotel de trei stele este Best Western Parc, cele 268 de camere asigurandu-i o cota de piata de 15,7%.

     

    DOUA STELE: Cea mai mica bucata de piata este reprezentata de hotelurile de doua stele, cele sapte existente avand in total 403 camere si o cota de piata de 8,12%. Cele mai multe camere sunt la hotelul Astoria (166), dar si la Muntenia (105 camere).

     

    O STEA: Pana si hotelurile de o stea, desi reprezentate, ca si categoria anterioara, de cladiri vechi si nerenovate, stau mai bine. Cele sase hoteluri de o stea din Bucuresti reprezinta 12,2% din piata hoteliera, cu un total de 609 camere. Cele mai multe camere sunt la hotelul Turist (280).

     

     

    Sursa: FIHR

  • Un tabu de doua stele

    De ce in Bucuresti nu se construiesc hoteluri de doua stele? De ce investitorii se incapataneaza sa ofere pietei doar camere de trei si patru stele? N-ar fi decat doua explicatii: avem doar vizitatori de minim trei stele sau sunt mult prea multi bani pentru investitii.

     

    Din legendele pietei putem afla ca hotelierii romani care au pornit o investitie cu scopul de a construi in Bucuresti hoteluri de doua stele s-au decis pe parcurs ca suma investita (nu mica) ar fi nedrept clasata la doar doua stele. Asa ca au modificat din mers proiectul, i-au adaugat mobilier mai complex, televizoare cu antena satelit si asternuturi mai scumpe, un lobby mai pretentios si micul dejun in pret si le-au lansat pe piata ca hoteluri de trei stele.

     

    Asa se face ca, in acest moment, hotelurile de doua stele din Bucuresti reprezinta un segment de piata relativ inexistent, cele cateva proprietati hoteliere clasificate la doua stele cumuland un numar nesemnificativ de camere in raport cu piata bucuresteana, iar pe de alta parte, aproape toate facand parte din “zestrea veche” si suferind doar minime interventii cosmetice, dupa cum arata datele furnizate BUSINESS Magazin de compania de consultanta si management hotelier Peacock Hotels/Global Hotel Management.

     

    “De fapt, vorbim de proprietati de nivel real de o stea sau de unele chiar greu de clasificat. In ciuda mesajelor adresate pietei privind acest segment, interesul investitional se cantoneaza inca la limita a trei stele si mai sus”, declara pentru BUSINESS Magazin Paul Marasoiu, presedinte al Peacock Hotels. De ce? Fiindca se pare ca nu sunt inca intelese mecanismele si nevoile generate pe o piata hoteliera: investitorii considera neadecvata, chiar degradanta in planul imaginii clasificarea noii lor proprietati la numai doua stele, iar multe investitii sunt initiate fara sa aiba la baza un studiu de fezabilitate, analize comparative si proiectii bugetare pentru diferite scenarii, explica Paul Marasoiu. “Daca ar folosi aceste instrumente de evaluare si decizie absolut necesare, investitorii ar constata ca pentru segmentul hotelurilor de tip <budget> exista o cerere potentiala deloc de neglijat, cu resurse evidente de crestere”, motiveaza directorul companiei de consultanta.

     

    Dar exista target pentru aceasta piata? Stim ca Bucurestiul este mult prea putin dezvoltat pentru turismul de placere, iar turismul in Bucuresti este dominat de segmentul de business. “Dupa parerea mea, targetul pentru doua stele este suficient pentru a motiva o investitie pe termen lung”, afirma Radu Enache, directorul lantului Continental Hotels, pentru BUSINESS Magazin.

     

     Mici intreprinzatori aflati in calatorii de afaceri, delegati ai firmelor mari de distributie, personal detasat temporar, tineri in calatorii de studii, romani sau straini aflati in programe turistice “low budget” ar fi categoriile pe care pot sa se bazeze investitorii. “Acest segment de piata nu e mai mare decat cel al hotelurilor de patru stele, dar are avantajul ca poate oferi o recuperare mai rapida a unor investitii simtitor mai putin costisitoare si costuri de operare mult mai reduse decat cele pentru un hotel de patru stele”, spune presedintele Peacock Hotels/Global Hotel Management, Paul Marasoiu.

     

    Mai greu e de raspuns la intrebarea cine ar fi dispus sa investeasca. Intentii sunt, dar investitii lansate, lucruri puse clar la punct, bugete in curs de finalizare nu prea. “Pentru sfarsitul anului viitor ne gandim serios sa lansam pe piata bucuresteana un proiect pentru constructia unui hotel de doua stele”, declara pentru BUSINESS Magazin Jerry van Schaik, unul dintre cei doi proprietari ai hotelului Rembrandt, din Capitala. Acesta, pasionat de cladiri cu structuri arhitecturale deosebite, inca urmeaza sa decida daca va construi o cladire noua sau va reconditiona una deja existenta.

     

    Un singur hotel de doua stele aruncat in valtoarea pietei bucurestene nu pare insa o idee foarte buna altor viitori investitori. Directorul Continental Hotels considera ca o amortizare sigura si profitabila vine atunci cand ai puterea sa intri pe piata cu un numar mare de camere, organizate intr-un lant hotelier. “Rentabilitatea unui singur hotel va acoperi investitia initiala, dar nu va lasa foarte mult spatiu de manevra pentru modernizare si imbunatatire continua a serviciilor. De aceea, cel mai bine e sa fie mai multe hoteluri organizate intr-un lant, care sa aiba o imagine impecabila in piata – mai precis, un pret acceptabil si conditii bune”, spune Radu Enache.

     

    Compania hoteliera Continental intentioneaza sa dezvolte, in anii urmatori, o retea de hoteluri clasificate la doua stele, sub unul dintre brandurile Accor, Continental Express sau Etap. “Dorim sa dezvoltam hoteluri de doua stele. Numele retelei va fi decis in viitor, urmand sa fie operata fie de Continental, fie in parteneriat cu grupul francez Accor”, a declarat agentiei MEDIAFAX presedintele Continental, Radu Enache. Planul de investitii pentru urmatorii patru ani se ridica la 54 milioane de euro, Continental avand in plan sa deschida zece noi hoteluri, sub marcile Ibis si Continental.

     

    De cate astfel de hoteluri are nevoie Bucurestiul? Aici piata e de acord: cel putin 1.000 de camere pentru a acoperi cererea. “Segmentul de doua stele a ramas putin dezvoltat, fiind nevoie de circa 1.000 de camere pentru a acoperi cererea”, spune Mihai Rajnita, secretarul general al Federatiei Industriei Hoteliere din Romania (FIHR). Iar aceste camere ar trebui sa apara in viitorul cat mai apropiat. “In urmatorii cinci ani, adaugarea progresiva a unor hoteluri noi de doua stele, in standarde international acceptate, cu o capacitate totala de minim 900-1.100 camere, distribuite in circa 9-12 proprietati, ar fi extrem de utila pietei hoteliere bucurestene si, in acelasi timp, profitabila pentru investitorii ce se vor convinge de eficienta si oportunitatea acestei brese neacoperite de piata”, spune Paul Marasoiu.

     

    Analizele Peacock Hotels/Global Management arata ca, daca luam ca referinta totalul celor circa 9.000 de camere de hotel prefigurate a exista in Bucuresti pana in 2012, atunci minim 16-18% din aceasta capacitate ar trebui acoperita de hoteluri de doua stele. “Capacitatea pe care o estimam ar fi logic sa se repartizeze in proprietati cu 60 pana la 150 camere, plasate in zonele de mare trafic urban pe caile de circulatie catre centrul orasului, in arealele cu concentrari comerciale de tip mall-uri, hipermarketuri, la intrarile in oras, in zonele de expansiune de pe centura orasului, in apropierea nodurilor de transport ale orasului (gari, autogari, aeroporturi)”, apreciaza Paul Marasoiu.

     

    Conceptul ar trebui sa fie simplu, curat si decent, iar micul dejun poate fi optional, deoarece legea nu prevede expres mic dejun obligatoriu decat de la hotelurile de minim trei stele. Cu toate acestea, managerul Continental spune ca viitoarele lor hoteluri vor avea mic dejun in pret, pentru ca oaspetii sa simta un tratament cat mai apropiat de hotelurile de trei stele. Cat despre hotelurile de la marginea orasului sau de pe centura, o solutie ar fi o componenta minima de “food & beverage”, snack / bistro / café, dupa cum arata studiile Peacock Hotels.

     

    Daca in urma cu zece ani principalii vizitatori ai Bucurestiului erau oameni de afaceri care tatonau terenul si aveau nevoie de cazare de la trei stele in sus, dezvoltarea de astazi a micilor afaceri, a studiilor transfrontaliere sau a turismului de tranzit determina o nevoie clar definita de hoteluri “low budget”.