BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • In numele integrarii europene

    Pe ultima suta de metri inainte de prezentarea faimoasei strategii fiscale pe termen mediu, viziunea autoritatilor despre cum ar trebui sa arate sistemul de taxe si impozite pare mai confuza ca oricand. Confuzia vine, mai intai, din schimbarea ministrului finantelor.

     

    Fostul ministru Ionut Popescu apare acum ca un martir al justitiei sociale, prin faptul ca a sustinut aproape singur ideea de impozitare suplimentara a proprietatilor considerate de lux (imobile si masini). Noul ministru, Sebastian Vladescu, n-a dat nici un semnal ca ar vrea sa aplice aceasta prea putin liberala masura menita sa trimita mai multi bani la buget si sa descurajeze consumul pe credit in valuta. Iar daca impozitarea luxului nu se va face, cu atat mai mult ar capata justificare majorarea TVA, repede aducatoare de bani la buget, dar respinsa pana acum atat din ratiuni politice, cat si pentru ca ar stimula inflatia.

     

    Despre Sebastian Vladescu s-a spus ca s-ar opune majorarii TVA, iar pana ca el sa-si precizeze pozitia, PNL a comunicat ca nu s-a luat nici o decizie in privinta acestei masuri si ca obiectivele fiscale ale partidului sunt cota unica si reducerea CAS. Cat de delicata politic e decizia s-a vazut si din afirmatia neintemeiata economic a vicelui PNL Rusanu, dupa care daca anul acesta n-ar fi fost inundatii, „s-ar fi renuntat la majorarea TVA“, pastrandu-se in schimb numai ideea reducerii CAS. Mai nou, cu un argument altfel corect, unii politicieni au inceput deja sa-si justifice opozitia fata de marirea TVA tocmai prin sustinerea fata de politica BNR de tintire a inflatiei, sub cuvant ca Romania trebuie sa intre in UE cu o inflatie cat mai mica si nu cu preturile umflate de majorarea TVA.

     

    Cel putin premierul Tariceanu n-a mers chiar asa de departe atunci cand s-a declarat de parere ca marirea TVA n-ar creste veniturile la buget, ci le-ar scadea, fiindca ar descuraja excesiv si productia, si consumul. Fata de aceasta dovada de onestitate relativa, aproape nici nu mai conteaza ca premierul acceptase nu cu mult timp in urma cresterea TVA.

  • Cum v-am spus, mizati pe leu

    Ultimele iesiri in public ale guvernatorului BNR contureaza un peisaj ideal al sistemului financiar romanesc, cu depunatori care vin la banca sa economiseasca, atrasi de dobanzile bune la depozite (in loc sa se imprumute ca sa cumpere marfuri din import), cu credite ieftine in lei si cu bancheri care colaboreaza cu clientii lor sa finanteze (in lei) proiecte de investitii in economia reala. Mai mult chiar, in afara de constrangerile administrative fara precedent pentru creditarea in valuta, pe care BNR le impune acum bancilor, guvernatorul apeleaza deschis la o anumita responsabilitate fata de economie a bancilor – sau cel putin a celor mai mari banci din sistem, cele cu retea extinsa, mai interesate sa atraga economiile populatiei decat bancile mici, simple relee pentru intrarile masive de acum de valuta din strainatate.

     

    Spre acele banci mari si responsabile ar urma deci sa migreze, in timp, si economisirile populatiei, si doritorii de credite accesibile in lei, in timp ce restul bancilor ar ramane intr-un soi de ofsaid moral, vinovate de a urmari exclusiv castiguri rapide din plasamentele de lei la BNR. De aceea, Mugur Isarescu li s-a adresat acum doua sapatamani cu ironica amenintare ca BNR nu-i va mai sterge la gurita pe cei care „nu stiu sa pape laptic fara sa se pateze“ – adica nu va mai atrage automat din piata excesul de lei rezultat din vanzarile de valuta ale bancilor. Isarescu le-a recomandat bancilor patate de laptic sa rascumpere pur si simplu valuta vanduta in loc sa caute un plasament bun la BNR pentru leii lor.

     

    Socoteala micilor banci in cautare de profit rapid e corecta, atata vreme cat ele stiu ca BNR are tot interesul sa sterilizeze respectivul exces de lei, ca sa nu alimenteze inflatia. Numai ca, in cazul de fata, si mai hranitor pentru inflatie ar fi ca banca centrala sa se muleze pe asteptarile dealerilor si ale bancilor straine, ceea ce ar atrage si mai multe fonduri speculative din afara, imposibil de absorbit in economie. Cum am vazut in ultimele saptamani, BNR are la dispozitie aici doua parghii, ambele cu eficienta relativa: sa nu mai depoziteze leii excedentari din piata monetara si sa intervina cat mai putin previzibil pe piata valutara, cu achizitii de euro, ca sa strice socotelile celor ce pariaza pe o apreciere continua si constanta a leului.

     

    Intr-un astfel de context, limitarea creditelor in valuta, cu scopul de a frana influxul de bani din strainatate si a forta scaderea dobanzilor la creditele in lei, e o masura de ultima instanta prin care BNR lupta cu „valutizarea“ economiei romanesti. In numarul de fata al BUSINESS Magazin, economistul Mircea Cosea sustine ca BNR n-ar trebui sa faca o diferentiere asa de neta intre creditele in lei si cele in valuta, fiindca Romania tinde catre UE. E o teorie inrudita cu cea sustinuta de cine spune ca Romania ar trebui sa adopte acum direct euro, ca sa scape de necazurile aduse de variatiile de curs valutar. Numai ca drumul spre UE si spre euro trece obligatoriu prin reperul unei monede nationale functionale. BNR nu poate avea politica monetara si cu atat mai putin poate urmari dezinflatia (conditie de baza pentru intrarea in UE) intr-o economie dependenta exclusiv de jocurile dintre euro si dolar, unde leul nu conteaza decat ca teren pentru speculatiile valutare ale strainilor.

     

    Desigur, liberalizarea conturilor de capital continua, in aceeasi perspectiva a aderarii la UE, dar BNR trebuie sa gaseasca echilibrul intre deschiderea pietei si rezistenta unei economii unde „stabilitatea preturilor“ inseamna de fapt un leu viabil. De aici si idealul sugerat de banca centrala, al unei economii unde preturile, salariile, creditele si planurile de afaceri sa se exprime in lei. Nu inseamna ca un asemenea ideal e neaparat realizabil, cel putin nu in orizontul de timp pe care l-ar dori BNR; dar asta nu inseamna ca nu e dreptul si datoria ei sa-l propuna sau, dupa caz, sa-l impuna bancilor.

  • Soarta Rafo a ramas tot in ceata

    Un sir de afirmatii contradictorii au razbatut in ultima perioada dinspre Rafo Onesti. Mai intai a fost declaratia lui Marin Anton, reprezentantul Balkan Petroleum, care a sustinut ca firma si-a vandut la 12 iulie participatia de 98% din actiunile Rafo catre Alfa Oil, un grup format din trei companii straine (Expanet, Calder-A si Raglam Overseas), despre care informatiile disponibile public sunt inexistente.

     

    Ulterior, presedintele Balkan Petroleum, Marian Iancu, a afirmat ca de fapt Rafo n-a fost vanduta nimanui si ca daca rafinaria se va vinde, „va fi pe bani multi“ – vrand sa sugereze, probabil, ca n-a intalnit inca investitorul capabil sa-i ofere pretul dorit de BkP. In fine, acelasi Anton a revenit, declarand ca de fapt in spatele celor trei firme necunoscute care au cumparat Rafo s-ar afla grupul financiar austriac Vienna Capital Partners si ca, mai mult, una din cele trei firme (Raglam) s-ar afla in negocieri avansate pentru preluarea creantelor Petrom-OMV in raport cu Rafo si a actiunilor ce ar rezulta din conversia datoriilor rafinariei.

     

    Cand totul parea sa se fi terminat cu bine, autoritatile au readus lucrurile la punctul initial: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a precizat ca fara acordul sau este imposibila o cesiune de actiuni ale Rafo, iar Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a pus sechestru asigurator pe actiunile BkP la Rafo, incepand cu 23 august, ceea ce impiedica vanzarea actiunilor. Oficialii AVAS au clarificat si eventuala intentie de cumparare a Rafo din partea unui investitor strain, precizand ca singura oferta a venit din partea firmei Calder-A International BV (una din misterioasele trei pomenite de oamenii BkP), dar ca AVAS nu poate aproba vanzarea pana nu primeste documentele care sa certifice bonitatea respectivei firme.

  • PAZA: Cine sperie hotii si numara banii

    Stiti cat cantaresc 100 de miliarde de lei vechi gata ambalate? Adica echivalentul a mai putin de trei milioane de euro? Cam 300 de kilograme. Asta inseamna mai mult de 100 de kilograme pentru fiecare milion de euro exprimat in lei vechi.

     

    Ce rost au asemenea calcule? Au, daca am sti ca au fost facute, poate, si de marii spargatori de banci, care tocmai din acest motiv au intarziat sa intre pe „piata“ romaneasca de profil. „Leul vechi nu este atractiv pentru marii spargatori de banci. Ca sa fure o suma impresionanta, ar trebui sa care un camion de bani“, spune Liviu Tarsea, directorul reprezentantei in Romania a Group 4 Falck, al doilea furnizor mondial de servicii globale de securitate.

     

    Cu trecerea la leu greu insa, crede Tarsea, se va „schimba treaba“. „Daca in tarile occidentale sunt atacate frecvent bancile, nu vad de ce la noi va fi altfel“, sustine el.

     

    In aceste conditii, este clar ca segmentul serviciilor de paza si securitate are potential. Interesant a inceput sa fie inca de acum trei ani, cand Group 4 Falck a platit peste doua milioane de dolari pentru compania romaneasca de securitate Valahia, detinuta de Liviu Tarsea, fost ofiter SPP. Valahia, care incheiase anul 2002 cu o cifra de afaceri de 3,5 milioane de dolari, a fost prima companie romaneasca de profil cumparata de un investitor strategic strain.

     

    Mai mult decat atat, la sfarsitul lunii august a anului in curs, fondul de investitii GED Eastern Fund II, administrat de grupul spaniol GED impreuna cu liderul pietei spaniole a serviciilor de paza si securitate, Prosegur, a achizitionat 51% din actiunile firmei romanesti de securitate si paza Dragon Star Guard.

     

    Un comunicat oficial al GED Eastern Fund II anunta ca valoarea totala a achizitiei se ridica la aproximativ 7 milioane de euro si ca „preluarea companiei Dragon Star Guard se va desfasura in etape prin achizitie si prin majorare de capital“. Potrivit unui raport initial al Prosegur, din 24 august, publicat pe site-ul Comision Nacional del Mercado de Valores (Comisia Nationala a Pietei de Valori din Spania), „preluarea a implicat achizitionarea a 51% din actiuni contra a 1,2 milioane de euro. Totodata, va fi contractat un imprumut de trei milioane de euro, care va fi folosit pentru realizarea planurilor financiare si strategice ale companiei“. Acelasi document, semnat de Prosegur si citat de mai multe publicatii spaniole la sfarsitul lunii trecute, anunta ca Dragon Star a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 7,3 milioane de euro si un profit inainte de amortizare (EBITDA) de 700.000 de euro.

     

    Contactat de BUSINESS Magazin, Francisc Bodo, director de investitii la GED Capital Development, care reprezinta interesele fondului de investitii spaniol in Romania, a refuzat sa faca orice comentariu despre Dragon Star, sustinand ca „abia in doua saptamani vom putea discuta despre acest subiect“. De asemenea, nici reprezentantii  unei alte companii importante din domeniu – Cobra Security – n-au putut fi contactati pana la ora inchiderii editiei.

     

    „Exista informatii in piata care arata interesul unor firme straine de a patrunde in Romania in domeniul pazei si protectiei“, sustine si Dumitru Nicolae, directorul gene-ral al companiei de profil Bidepa, care a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 270 de miliarde de lei vechi (aproximativ 6,7 milioane de euro). Bancile, argumenteaza Nicolae, isi externalizeaza o parte din servicii, obiectivele de interes national si international vor creste ca numar si importanta, Romania este membra NATO si se pregateste pentru aderarea la UE, acestea fiind doar cateva din argumentele care arata ca piata este in plina dezvoltare si ca are nevoie de investitii si investitori.

     

    Daca primele doua companii de pe piata, ca volum al cifrei de afaceri, sunt detinute acum de investitori straini, cea de-a treia, Bidepa, care are capital privat integral autohton, va fi si ea vanduta? Aici lucrurile sunt mai nuantate, precizeaza oficialii firmei.

     

    „Bidepa nu este interesata de oferte de cumparare din partea unor investitori, fie ei romani sau straini, ci de un parteneriat cu un investitor strain pe termen lung in beneficiul ambelor parti si pentru a dezvolta noi servicii“, spune Dumitru Nicolae. Cand se va realiza acest parteneriat? „Foarte curand“, raspunde seful de la Bidepa, refuzand insa alte comentarii pe aceasta tema.

     

    Deci este clar ca strainii incep  sa devina interesati de acest domeniu, mai ales ca, din ceea ce spun firmele din domeniu, piata a crescut permanent in ultimii ani. Liviu Tarsea de la Group 4 Falck estimeaza ca, daca anul trecut afacerile in domeniu la nivel national s-au invartit in jurul valorii de 85-90 de milioane de euro, pentru acest an se asteapta un volum de 120-125 de milioane de euro, adica o crestere de peste 40% a pietei. Cand vorbim de piata, ne referim la tot ce inseamna protectie, paza, monitorizare, administrare de numerar si transport de valori.

     

    Motivele acestei cresteri – cea mai mare din scurta istorie a domeniului – sunt mai multe: investitiile straine facute anul trecut, care au dus la cresterea nevoii de securitate, dezvoltarea sectorului rezidential, care a crescut si el numarul de contracte de paza si monitorizare, dar si retragerea jandarmilor de la paza diverselor institutii, fapt ce le-a facut pe acestea sa apeleze la firmele private.

     

    Oricum, si in acest domeniu, ca in majoritatea cazurilor, inceputul a fost anevoios. Pana sa se ajunga ca piata sa depaseasca 100 de milioane de euro, au fost sute de companii de profil care au aparut si disparut peste noapte. In prezent, pe piata activeaza peste 650 de firme de paza si protectie licentiate – pentru care lucreaza cam 100.000 de agenti. Dar mai putin de 10 dintre ele au afaceri care depasesc un milion de euro pe an. Printre acestea, BGS, infiintata in 1995 de catre Bogdan Oprea. Printre primele contracte ale BGS a fost cel cu centrul comercial Massa din comuna Glina, de unde se fura ca-n codru.

     

    „Acolo era patria hotilor. In fiecare zi aveau loc furturi din standuri si talharii“, povesteste Costin Oprea, directorul general al BGS. El adauga ca prestatia buna a companiei a dus la castigarea in perioada imediat urmatoare a altor contracte importante. Pentru ca, spune Oprea, in acest domeniu, multi dintre clienti te cauta in urma unor recomandari. Acum, BGS are in derulare peste 100 de contracte de paza doar in Bucuresti, plus alte peste 1.000 de contracte de monitorizare. Practic, monitorizare inseamna urmatorul lucru: in orice tip de obiectiv, fie el o casa, un magazin sau orice alt spatiu se monteaza un sistem de alarma „legat“ la un dispecerat al companiei de paza, care semnalizeaza orice atentat la securitate.

     

    Contractele companiilor cu beneficiarii se calculeaza in functie de numarul de ore lucrate. „La BGS, pentru un contract de paza, taxa este intre 1,5 euro si 10 euro de om pe ora, in functie de tipul obiectivului“, spune Oprea. Cele mai scumpe tarife, adica 10 euro, se cer in cazul garzilor de corp.

     

    Nici investitiile nu sunt de neglijat, pentru ca in domeniu trebuie sa fii permanent in pas cu tehnica, atat pentru sistemele de monitorizare, cat si in ceea ce priveste armele, munitiile si, mai ales, parcul auto.

     

    O masina blindata pentru transportul de valori costa, in medie, 40.000-50.000 de euro. Group 4 Falck Romania are in prezent o „flota“ de 150 de blindate. Doar intre iunie 2002 si decembrie 2003, grupul a investit in Romania peste 10 milioane de euro in masini, echipamente si sisteme de comunicatie. Anul acesta, investitiile in innoirea parcului auto trec de 3,5 milioane de euro.

     

    In unele cazuri se investeste si in caini de paza. „Un caine de paza bun poate costa chiar si 2.000-3.000 de euro“, spune directorul BGS. Investitiile sunt cu atat mai necesare cu cat si companiile beneficiare sunt din ce in ce mai pretentioase. British American Tobacco (BAT), de exemplu, apeleaza de peste 10 ani la serviciile companiilor de paza si securitate. „Investim atat in securitatea fizica a angajatilor, cat si in securitatea transportului de produse. Agentii de paza mai urmaresc si desfasurarea contractelor in derulare“, spune Cristian Alecu, director de securitate la BAT. El nu a vrut sa dezvaluie valoarea contractului pe care-l are cu compania care asigura serviciile de securitate.

     

    Oricum, daca acum 10-12 ani clientul cerea doar simpla paza, pentru a evita furturile, acum cerintele sunt mult mai diverse: zone de acces controlate, perimetre securizate, supraveghere video, servicii integrate.

     

    „De asemenea, daca acum 10 ani, clientul avea o viziune limitata a posibilitatilor de a-si proteja bunurile si valorile – atat din punct de vedere tehnic, cat si financiar, in zilele noastre clientii se conving ca asigurarea securitatii nu este o cheltuiala tolerata sau o excentricitate, ci o investitie pe termen lung“, spune Dumitru Nicolae, directorul general al companiei Bidepa.

     

    Valoarea unui contract de securitate, in functie de numarul de ore prestate, poate pleca de la cateva zeci de mii de euro pe an si poate ajunge spre un milion de euro.

     

    La transportul de valori, tarifele se calculeaza altfel, adica pe numarul de kilometri parcursi. „La noi, un kilometru parcurs, cu masina noastra blindata, benzina si oamenii inarmati costa 1,2 euro pe kilometru“, spune seful de la Group 4 Falck.

     

    Acest segment al pietei este in crestere, mai ales ca atacurile la masinile blindate cu valori, in Occident la ordinea zilei, incep sa-si faca aparitia si la noi.

     

    Chiar la sfarsitul lunii trecute, o masina de transport de valori care colecta incasarile oficiilor postale din Oradea a fost atacata de doi insi care au reusit sa fure un sac cu 35.000 de lei noi (350 de milioane de lei vechi). Cei  doi au pandit masina oprita in spatele unui oficiu postal, i-au atacat cu un spray paralizant pe cei doi agenti care pazeau transportul si au fugit cu sacul. Respectivii agenti de paza sunt cercetati de politie pentru neglijenta in serviciu, din cauza ca nu au depus sacul cu bani in compartimentul special al masinii, ci l-au asezat in partea din fata, la picioare.

     

    Dar nimic nu se compara cu asa–numitul „jaf al secolului“ in Romania, care a avut loc anul trecut. Petru Nica, angajat al unei companii de paza, a reusit sa fure din masina blindata pe care o conducea 100 de miliarde de lei vechi. A fost prins la putin timp.

     

    Liviu Tarsea de la Group 4 Falck spune ca asemenea evenimente sunt excluse in cazul unei companii serioase de protectie si paza, pentru ca agentii sunt monitorizati permanent, iar orice abatere a masinilor de la traseul dinainte stabilit duce imediat la blocarea rotilor si a usilor.

     

    Transportul de bani merge mana in mana cu ultima moda in domeniu – procesarea de numerar, considerata de mare per-spectiva. Compania de securitate colecteaza banii de la banci, supermarketuri sau diverse alte societati si ii transporta la centrul de procesare – un buncar cu un grad ridicat de securizare. Aici are loc numararea, sortarea lor pe cupiuri (de lei sau euro), selectarea numerarului necesar pentru casetele bancomatelor, precum si selectarea bancnotele deteriorate ori false, acestea din urma fiind separate de restul banilor. Group 4 Falck, pionier in Romania in acest tip de afacere, proceseaza lunar 20.000 de miliarde de lei vechi, adica peste 570 de milioane de euro. Compania are astfel de centre in opt localitati – Bucuresti, Bacau, Baia Mare, Brasov, Constanta, Craiova, Deva si Galati, investitia pentru amenajarea si dotarea acestora depasind 10 milioane de euro. Special pentru aceasta activitate, la 4 Falck proceseaza bani 800 de angajati.

     

    Noutatea acestor centre o reprezinta echipamentele de procesare a monedelor, activitate care este previzionata sa creasca o data cu introducerea in acest an a leului greu si, mai tarziu, dupa trecerea la euro.

    Afacerea a aparut o data cu decizia mai multor banci, in special, de a externaliza acest tip de activitate. „Noi lucram pentru Raiffeisen, Volksbank, Banca Romaneasca si HVB. Piata este in mare crestere si ne asteptam sa creasca si mai mult dupa privatizarea CEC si a BCR“, estimeaza Liviu Tarsea de la compania 4 Falck.

     

    Este si normal ca grupul danez sa viseze cu ochii deschisi la potentialul acestei piete de nisa; anul trecut, din cifra de afaceri de 10,5 milioane de euro a companiei doar 4,5 milioane au provenit din servicii de paza, protectie si monitorizare, celelalte sase milioane provenind din administrarea de numerar (transport si procesare de bani).

     

    Pentru acest an, estimarile conduc la venituri de sase milioane de euro din paza si monitorizare si de opt milioane de euro din administrarea de numerar. Daca tot vorbim de procesare de numerar, ne-am putea ima-gina ca aceia care nu fac altceva decat sa stea pe miliarde in fiecare zi si sa-i sorteze in fel si chip ar trebui sa castige cat un angajat al unei banci.

     

    „Un angajat cu functie medie in segmentul procesarii de bani castiga cam 250-300 de euro pe luna. Lucrand cu atatia bani in fiecare zi, chiar nu mai au valoare pentru ei“, face haz de necaz Liviu Tarsea.

     

    Pentru ca, spune el, salariile din domeniu nu reprezimta mai mult de jumatate din media pe economie. Atat castiga, in medie, un angajat al unei firme de paza si protectie –  400-450 de lei pe luna.

     

    De fapt, aceasta este cea mai mare problema din domeniu. Seful de la 4 Falck se plange ca  rulajul de personal in domeniu este de 30-35% pe an. Adica o treime din angajati pleaca in fiecare an din firmele de paza si protectie. Bine macar ca in cea mai mare parte din cazuri nu pleaca si cu blindatele cu bani sau cu cainii din dotare.

  • Cumparaturile pe Net

    De pe Internet se poate cumpara orice: de la bilete de concert sau calatorii cu avionul pana la cadouri, carti, calculatoare, biciclete sau chiar clasicele cumparaturi de „supermarket“: bunuri de larg consum – de la apa minerala si tigari la detergent si branza. Cateva reguli:

     

    INSCRIEREA: Multe portaluri cer utilizatorilor sa se inscrie pe site. De cele mai multe ori, aceasta inscriere este gratuita.

     

    ALEGEREA PRODUSELOR: Exact ca in orice alt magazin, odata identificat produsul dorit, el trebuie luat din „raft“ si pus in „cosul de cumparaturi“. Produsele pot fi inlocuite sau se poate renunta la ele inainte de lansarea comenzii.

     

    LANSAREA COMENZII: Este echivalenta cu mersul la casa, o data ce cautarea si alegerea produselor este finalizata.

     

    CONFIRMAREA COMENZII: Este ultimul pas, ceea ce inseamna ca au fost parcurse cu succes toate celelalte etape: alegerea produselor, lansarea comenzii, stabilirea datelor de facturare si livrare si stabilirea instructiunilor speciale pentru livrare.

     

    PLATA: Suma de platit este cea afisata in cosul de cumparaturi, la trimiterea comenzii. De obicei, pentru fiecare comanda se emite prin e-mail o factura.  Pentru clientii romani care apeleaza la serviciile unor site-uri romanesti, plata se poate face prin transfer bancar, mandat postal, numerar (platile in numerar nu pot depasi suma de 30.000.000 lei / 3.000 RON, conform legii).

     

    LIVRAREA PRODUSELOR: Se face, de regula, dupa confirmarea platii. Majoritatea portalurilor asigura livrarea gratuita, la domiciliu, pentru Bucuresti. In provincie, livrarea se face prin servicii de curierat rapid (ex.: PrioriPost). In acest caz, taxele de livrare variaza, in functie de locatie si de produsele comandate. Valoarea taxelor de livrare este afisata in cosul de cumparaturi.

     

    Cumparaturile online de tip „supermarket“ fac deocamdata primii pasi pe piata romaneasca

  • SERVICII: Cand supermarketul vine la tine

    Daca n-ai timp sa mergi la magazin pentru cumparaturi, vine magazinul la tine – e drept, pentru preturi cu circa 10-15% mai mari.

     

    E-tailingul e deocamdata un termen avangardist pentru Romania. Asa era si pentru britanici acum zece ani, cand doi mari retaileri, Tesco si Sainsbury, au dat doua raspunsuri diferite la aceeasi intrebare: ne aventuram sau nu in comertul electronic?

     

    Intre cei doi retaileri britanici Tesco si Sainsbury era, la sfarsitul lui 2004, o diferenta de peste 22 miliarde de euro in termeni de vanzari anuale. In termeni de „medalii“, Tesco se clasase pe podium, ocupand locul al treilea in retailul european, dupa Carrefour si Metro, iar Sainsbury ocupa, anul trecut, abia locul al 14-lea, conform Planet Retail.

     

    Distanta dintre cele doua companii a crescut constant in ultimii 10 ani, iar decalajul isi are, printre explicatii, si felul diferit in care Tesco respectiv Sainsbury s-au pozitionat fata de ceea ce pe atunci era o forma revolutionara de a vinde paine, cascaval, detergent ori legume: comertul electronic.

     

    Greseala celor de la Sainsbury a fost ca au spus, dupa sedinte, evaluari si rapoarte, doar atat: „OK, sa facem un departament de «delivery» cu tineri care sa care cu bicicleta cumparaturile la domiciliu“. Tesco a intuit ca un departament de delivery, conceput drept o anexa prea putin sofisticata a retailului clasic, n-ar fi exploatat cum se cuvine potentialul a ceea ce avea sa capete numele de e-tailing.

     

    Si a decis sa investeasca milioane de lire sterline pentru a „construi“ un magazin virtual – de fapt, un departament de sine statator, cu logistica si angajati proprii. Iar in 2003, vanzarile Tesco prin Internet ajunsesera la 660 de milioane de dolari, conform Planet Retail, adica de trei ori mai mult decat vanzarile realizate anul trecut in Romania de Carrefour si Cora la un loc.

     

    Retailerii din Romania mai au pana la momentul in care va trebui sa ia, asemeni Tesco si Sainsbury, astfel de decizii – iar cand vremea va veni, probabil ca vor „importa“ modelul de grup. Deocamdata, nici hipermarketurile Cora sau Carrefour, nici magazinele cash & carry ca Metro si Selgros, nici supermarketurile ca Billa, Mega Image sau La Fourmi nu se gandesc la „revolutii electronice“ – si asta cel putin din doua motive.

     

    Primul motiv e ca retailul modern are inca o pondere mica in totalul comertului – circa 20% – deci retailerii sunt suficient de ocupati sa construiasca mai intai magazine clasice, iar concurenta nu este intr-atat de acerba incat magazinele sa fie dispuse sa livreze clientilor cumparaturile acasa pentru a-i pastra. Retail-ul clasic, cel „cu cosul printre rafturi“, merge intr-atat de bine in Romania incat unele magazine au chiar statut de vedete la nivel de grup. E cazul Carrefour Orhideea, care detine locul al treilea la nivel international, intre magazinele grupului, in privinta traficului de cumparatori – pe primele doua locuri si pe cel de-al patrulea plasandu-se magazine din China. Un al doilea motiv tine mai putin de disponibilitatea companiilor de a livra cumparaturile „la usa“ si mai mult de dezvoltarea Internetului in Romania: doar 24% din romani utilizau Internetul in 2004, conform datelor Ministerului Comunicatiilor si Tehnologia Informatiei (MCTI).

     

    Dar lucrurile s-au schimbat mult in ultimii ani si vor continua sa se schimbe. Conform acelorasi date, in 1998 numarul de utilizatori era de doar 2%, in 2001 de 9%, iar in 2003 de 19%; dintre cei circa 5 milioane de utilizatori romani, doar 36% isi cautau in 2004 produse pe Internet, adica circa 1,3 milioane – si doar vreo 350.000 ajungeau sa si cumpere.

     

    Chiar daca doritori ar fi, nu prea au de unde sa cumpere deocamdata. Desi unii comercianti au sistem de vanzare on- line la nivel de grup (cum este Cora, cu www.houra.fr), „este prematur in acest moment sa spunem cand am putea demara un astfel de proiect in Romania“, dupa cum spun reprezentantii Cora, care tin insa sa mentioneze ca sunt „mereu deschisi la idei noi“ si incearca sa anticipeze tendintele pietei. Pana cand retailerii isi vor construi propriile departamente de e-tailing, apar firme de sine statatoare care suplinesc lipsa acestora. Una dintre ele este Mirabilis Media, care ofera bucurestenilor serviciul No Stress de cumparaturi din supermarket. Serviciul apartine site-ului culinar.ro, lansat in septembrie 1999 ca „portal dedicat in mod special bucatariei“, explica Dragos Roua, directorul Mirabilis Media, firma care detine si opereaza site-uri ca masini.ro, porta.ro, culinar.ro, onlinetv.ro.

     

    In 2001, culinar.ro a inceput sa ofere servicii de livrare a mancarii la domiciliu, in colaborare cu o firma de livrari. Culinar.ro preia comenzile lansate pe Internet si le transmite restaurantelor prin e-mail, web sau SMS, fiind, practic, o interfata intre clienti si restaurant. Cei care n-au vreme si nici dispozitie sa se plimbe printre rafturi pot primi acum cumparaturile la usa, daca locuiesc in Bucuresti, si pot alege dintre cele peste 4.000 de produse listate pe site. Serviciul No Stress este activ de luni pana vineri intre orele 9:00 – 19:00, iar taxa de livrare este de 10 RON (100.000 ROL). Dupa lansarea comenzii, unul dintre cei patru angajati ai site-ului merge la cumparaturi „in Selgros, in aceeasi zi sau cu o zi inainte de data aleasa de client pentru livrare“, spune Dragos Roua, care admite ca pentru a fi profitabil ai nevoie de multi clienti. „Rata de profit este intre 5 si 7%“, adica pentru o comanda de 1.000.000 lei (100 RON), castigul este de 50 – 70.000 lei (7 RON).

     

    Iar apetitul romanilor pentru astfel de servicii este in crestere. Desi in prezent numarul mediu zilnic de clienti este de 100, de la luna la luna comenzile cresc cu 8-9%. „Cea mai aglomerata zi din saptamana este vinerea, iar lunar se observa datele de primire a salariilor: 1-5, si 20-25 ale lunii“, adauga Roua.

     

    Dupa modelul culinar.ro functioneaza si portalul kiosk.ro, un site pentru cadouri. Iar din septembrie, de pe site-ul masini.ro vor putea fi cumparate masini noi, serviciu despre care reprezentantul site-ului spune ca este „o noutate in Romania“.

     

    Si producatorul de pateuri Scandia a inaugurat, de curand, un magazin virtual prin intermediul caruia se pot face comenzi de peste 150.000 lei (15 RON). Produsele sunt expediate prin posta, iar plata se face la primire. De anul trecut, Posta Romana a lansat, si ea, portalul de comert electronic Postmarket, care se adreseaza atat furnizorilor de produse, cat si potentialilor cumparatori. Astfel, companiile interesate au posibilitatea sa-si expuna produsele pe pagina web, iar consumatorii le pot achizitiona la preturi de furnizor, fara adaos comercial.

     

    Dar pentru a discuta cu adevarat despre comert electronic, si platile trebuie realizate tot online. Deocamdata, aceasta piata ar putea ajunge, la finele lui 2005, la 80 de milioane de euro, ponderea covarsitoare, de aproximativ 90%, fiind detinuta de tranzactiile operate de catre clientii din afara tarii.

     

    „Se pare ca romanii nu au incredere in aceasta forma de comert“, a declarat pentru Mediafax directorul general al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, Cornelia Rotaru. Iar lucrurile nu se vor schimba decat prin educatie, pentru ca „platile online tin de cultura antreprenoriala“, crede Rotaru.

     

    Acum, in Romania, sunt peste 500 de site-uri care deruleaza tranzactii in sistem electronic, iar rata de crestere lunara este de 17-20%, procent cu care nu se mai poate mandri, poate, nici un alt domeniu. Asa ca era „supermarketului electronic“ nu va putea sa ocoleasca nici Romania, dupa cum n-a ocolit nici alte tari in care timpul petrecut printre rafturile magazinului a devenit fie un stres in plus, fie un lux, fie amandoua.

  • Principalii poluatori

    In prezent SUA sunt responsabile de aproape 20% din emisiile de noxe. Tot Statele Unite au refuzat sa ratifice tratatul de la Kyoto din „considerente economice“.

     

    TRANSPORT: La nivelul Uniunii Europene, circa 28% din emisiile de gaze cu efect de sera sunt degajate in aer de mijloacele de transport. 84% dintre aceste emisii sunt cauzate de transportul rutier.

     

    INDUSTRIALIZARE: Cel mai mare poluator cu emisii de CO2 este considerat sectorul energetic, in special pe baza de carbune. Urmeaza industria chimica, metalurgica, agricultura si incinerarea deseurilor.

  • Taxe la mare inaltime

    Cel mai vizat sector de servicii care ar putea fi pus la plata pentru ca polueaza este cel aeronautic. Noxele degajate de avioane au un efect nociv asupra climei, deoarece sunt emise la mari altitudini, unde descompunerea gazelor de sera se produce foarte incet. La nivel global, companiile aeriene produc peste 4% din gazele ce determina efectul de sera.

     

    PROPUNERE: Un raport trimis comisarului european pe probleme de mediu, Stavros Dimas, de catre CE Delft, o organizatie olandeza ce activeaza in domeniul protectiei mediului, recomanda ca legislatia privind agentii poluanti care se aplica in sistemul comercial sa fie extinsa si la domeniul aviatic. Stavros va propune ca liniile aeriene sa cumpere „permise de poluare“.

     

     

    PRETURI: CE Delft considera ca introducerea „permiselor de poluare“ va avea ca efect majorarea cu 9 euro a biletelor de avion. Myclimate, omologul suedez al ecologistilor de la CE Delft, estimeaza ca, de fapt, majorarile ar putea atinge 20 de dolari pentru o calatorie scurta in interiorul Europei si  100 de dolari pentru un zbor lung.

  • INVESTITII: Si aerul se vinde, nu-i asa?

    In sfarsit, Romania are de vanzare un produs pentru care nu trebuie sa faca marketing. Este inodor si incolor, dar poate aduce Romaniei peste un miliard de euro in urmatorii sase ani.

    Din 2006, sute de companii straine se vor aseza la rand pentru a intra in Romania. Dar nu pentru a investi, ci pentru a cumpara aer. Da, ati citit bine! Cote de aer curat, pentru care ei spera sa dea cat mai putini bani, iar noi sa primim cat mai multi. Asta deoarece, de la inceputul anului viitor, intra in vigoare directiva care va pune in aplicare Protocolul de la Kyoto, care va lansa pe piata tranzactiile cu emisii de noxe in Europa. Asteptat cu sufletul la gura de marii poluatori ai lumii, comertul cu drepturi de emisie are la baza un principiu cat se poate de simplu: fiecare intreprindere primeste un certificat anual care specifica foarte clar cantitatea de noxe pe care are dreptul sa o degajeze in atmosfera.

    In cazul in care cantitatea alocata este mai mare decat cea produsa in decurs de un an, „surplusul“ poate fi vandut companiilor care-si depasesc drepturile de emisie. Ce ar avea Romania de castigat dintr-o astfel de afacere? „Trebuie sa cream mecanismele pentru a putea atrage aproximativ un miliard si jumatate de euro prin Protocolul de la Kyoto, dar trebuie in continuare sa promovam proiecte, atat cu tari europene, cat si cu alte companii interesate“, spune ministrul mediului, Sulfina Barbu. Dupa cum se arata in Strategia Nationala privind schimbarile climatice, Romania are disponibile cateva zeci de milioane de tone de dioxid de carbon anual. „Pentru prima perioada de transfer de emisii, 2008-2012, sunt peste 200 de milioane de tone de drept de emisii pe care le putem vinde“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ioan Purica, consilier la Ministerul Mediului.

    Prin Protocolul de la Kyoto, incheiat in 1997, cele 141 de state semnatare – printre care si Romania – se obligau sa reduca in medie cu 8%, emisiile de gaze ce stau la ori-ginea asa-numitului efect de sera, pana in anul 2012. Reducerile se refera la trei dintre cele mai importante gaze: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) – care se vor masura comparativ cu anul de baza 1990 (cu exceptia unora dintre tarile cu economie in tranzitie, inclusiv Romania, care au ca referinta anul 1989). 

     

    In schimb, protocolul nu a fost agreat de cel mai mare poluator al momentului, Statele Unite ale Americii, presedintele George W. Bush exprimandu-si public indoiala fata de rezultatele cercetarilor privind incalzirea globala. Pe de alta parte, SUA au dezvoltat o metoda clara si coerenta de vanzare-cumparare a drepturilor de emisie a noxelor, prin infiintarea bursei de credite de emisie la Chicago. In Europa, pana la aparitia directivei mult asteptate, modul de realizare a transferurilor de cote a ramas la latitudinea guvernelor, care s-au ferit, cel putin pana acum, de afacerile cash. Romania are la dispozitie doua mecanisme:  „Implementarea in comun“ (Joint Implementation) si „Tranzactiile cu emisii“. Ambele presupun un proces de transfer al drepturilor de emisii intre tara care are o cota disponibila si cea care vrea sa o achizitioneze. Iar aceasta din urma fie le tranzactioneaza direct, fie contribuie la un proiect comun si le achizitioneaza in contextul acestei colaborari.

     

    Oficialii romani au preferat proiectele de tip „Joint Implementation“ (JI), intrucat acestea implica si o retehnologizare a domeniilor prioritare. Prin astfel de memorandumuri incheiate cu Elvetia, Norvegia, Olanda sau Danemarca, Romania a beneficiat de implementarea a 10 proiecte comune, insumand o reducere de emisii de gaze cu efect de sera de aproximativ 7,2 milioane de tone de CO2, arata datele furnizate BUSINESS Magazin de Ministerul Mediului. Cel mai mare proiect JI a fost constructia a doua centrale termice pe baza de rumegus (Vatra Dornei si Intorsura Buzaului), in valoare de 14 milioane de euro.

     

    Pana in 2012, Romania va trebui sa reduca gazele cu efect de sera pana la echivalentul a 20 de milioane tone de CO2, fata de anul 1989, cand in atmosfera se degajau aproximativ 250 de milioane tone de CO2.

    La aceasta ora, „tona de carbon“, cum este denumita, se vinde la preturi intre 3,5 si 10 euro, insa specialistii sunt de parere ca acestea ar putea scadea intr-un viitor nu prea indepartat, o data cu intrarea Rusiei pe piata emisiilor de noxe. Chiar si in aceste conditii, la un pret estimativ de 5 euro, sumele estimate de Ministerul Mediului ar putea fi atinse.

     

    Unde vor ajunge toti acesti bani? „Avem de acoperit costuri de mediu si vinderea cotelor de carbon va fi de mare ajutor“, spune Ioan Purica. Mai precis, oficialii intentioneaza sa amortizeze o parte din costurile pe care Romania trebuie sa le suporte in urmatorii ani pentru armonizarea acquis-ului in domeniul mediului tocmai cu sumele obtinute din vanzarea creditelor de carbon. O armonizare care, trebuie spus, nu e ieftina deloc. Conform datelor Ministerului Mediului, alinierea deplina la cerintele acquis-ului comunitar de mediu a fost estimata la circa 29 de miliarde de euro pentru intervalul 2004-2011.

     

    De mai multe batai de cap si cheltuieli suplimentare nu vor scapa nici companiile din industria romaneasca. Pentru a ramane in joc dupa deschiderea acestei piete, va trebui sa produca in aceleasi conditii ca si competitorii lor din UE. Mai precis, sa lucreze cu echipamente performante, care reduc drastic poluarea. Prin urmare, cerintele dure ale UE referitoare la mediu vor determina o crestere substantiala in urmatorii trei ani a importurilor si productiei de echipamente antipoluare. Iar cererea e considerabila.  „Nu e vorba doar de combinate imense care produc ciment sau tevi si au nevoie de astfel de echipamente pentru a nu polua.

     

    De exemplu, un IMM care se infiinteaza pentru a lucra in domeniul constructiilor trebuie sa aiba echipamente specifice pentru a putea functiona“, explica Nicolae Fratiloiu, directorul firmei Frati Technics, importator de echipamente de acest tip. Romania reprezinta o piata dominata de importuri, cu un potential de crestere de peste 30% pe an pentru urmatorii patru ani. „Piata de echipamente ecologice este greu de estimat acum, deoarece obligatiile referitoare la mediu impuse de perspectiva aderarii reasaza acum importurile, care in urma cu cativa ani erau aproape inexistente“, adauga Fratiloiu, aratand ca vanzarile de echipamente de filtrare si purificare a aerului, precum si cele pentru retinerea la sursa a noxelor au crescut in acest an cu 25%, numai in sectorul IMM-urilor.

     

    In cazul marilor poluatori lucrurile stau insa cu totul altfel. „Este vorba de combinate construite in anii ‘60-’70, in care nu s-a investit mai deloc de atunci si a caror singura sansa de a rezista dupa integrare este sa investeasca in protectia mediului“, se arata intr-un document de pozitie a Ministerului Mediului. Daca pentru o firma mica investitia pentru mediu se poate rezuma la un banal filtru de aer – care costa aproximativ 100 de euro -, costurile de retehnologizare ale unei companii mari pot ajunge la cateva sute de milioane de dolari.

     

    In urma cu patru ani, cand au cumparat combinatul Sidex Galati, cei de la Mittal Steel s-au obligat sa investeasca in protectia mediului, pana in 2011, 76 de milioane dolari. „Pana acum, jumatate din aceasta suma (aproximativ 38 de milioane de dolari) a fost investita in proiecte specifice de protectie a mediului (tehnologii, imbunatatiri ale capacitatilor de productie existente si echipamente noi)“, arata oficiali ai Mittal Steel.

     

    In urma negocierilor cu oficialii UE, Romania a obtinut cele mai lungi perioade de tranzitie la capitolul Mediu. Astfel, firmele romanesti au la dispozitie noua ani pentru se alinia normelor europene de mediu fata de cei sase ani negociati de Polonia, de exemplu.

     

    Rezumand, se iau urmatoarele „ingrediente“ si se amesteca bine: fenomenul de sera, politicile agresive de marketing care au invatat oamenii sa vanda pana si nisip in desert si fobia tot mai gene-ralizata ca aerul curat ar putea sa dispara. Melanjul astfel obtinut se trece prin cateva tratate internationale de mediu si se obtine o piata la scara unei planete, in care ozonul a devenit o marfa in jurul careia se invart afaceri de ordinul miliardelor de dolari. Afaceri care, de aceasta data, nu vor mai ocoli Romania.

  • Cateva diferente

    Intre sistemele de sanatate umana si animala exista mai multe diferente decat asemanari. Totusi, multi producatori de medicamente de uz uman fabrica si produse de uz veterinar, iar produsele medicamentoase sunt de multe ori similare.

     

    VANZARE: Medicamentele umane se vand prin farmacii administrate de farmacisti, in timp ce farmaciile veterinare sunt conduse de medici veterinari. Doctorii in medicina umana nu au voie sa vanda medicamente, in timp ce medicii ve-terinari sunt incurajati sa o faca.

     

    DISTRIBUTIE: In cazul medicamentelor umane, producatorii straini lucreaza cu mai multi distribuitori, in timp ce contrac-tele de exclusivitate sunt preferate pentru importul de produse veterinare.

     

    PRETURI: Preturile medicamentelor de uz uman este controlat de stat, la fel si adaosurile comerciale practicate de distribuitor sau farmacie, in timp ce piata medicamentelor veterinare este libera.

     

    VALOARE: Piata medicamentelor umane este evaluata la circa un miliard de euro, in timp ce piata produselor de uz veterinar reprezinta cam 3% din aceasta valoare, circa 27 de milioane de euro.

      

    Din cauza scaderii    efectivelor de animale, piata medicamentelor veterinare a scazut   cu 20% in Ungaria, dupa aderare Ferenc Korponay, Maravet