BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Anonimul venetian

    Legea statutului minoritatilor are in continuare potentialul sa declanseze o criza a coalitiei de guvernamant. Liderii social-democrati Mircea Geoana si Adrian Nastase au declarat ca vor face tot posibilul ca statutul sa nu fie votat in forma aprobata de Guvern. Ridicarea de ton a PSD l-a determinat pe presedintele UDMR, Marko Bela, sa replice ca partidele din coalitie „se misca de parca ar primi comenzi de la PSD“ si sa ameninte cu iesirea de la guvernare, ceea ce ar declansa alegeri anticipate.

     

    Marul discordiei este articolul 5, referitor la autonomia culturala a minoritatilor. Pana acum, raportul Comisiei de la Venetia despre proiectul de statut al minoritatilor din Romania a fost interpretat in mod diferit. Adversarii proiectului au considerat ca solicitarile de clarificari cerute de Comisie la unele prevederi despre autonomia culturala sunt un argument ca sa respinga pretentiile UDMR, in timp ce Uniunea a profitat de ocazie ca sa propuna amendamente care s-o favorizeze. Unul din aceste amendamente, de exemplu, prevede ca, daca minoritatea romana va fi reprezentata obligatoriu in consiliile locale si judetene din zonele cu populatie preponderent maghiara, atunci ar trebui ca si maghiarii sa fie reprezentati obligatoriu in conducerea administrativa in zonele unde sunt ei minoritari.

  • Ce m-a invatat tata

    Philip Bloom, partenerul american al lui Bogdan Baltazar in firma de consultanta Baltazar, Bloom & Pirvulescu, ar putea fi condamnat la pana la 30 de ani de inchisoare si o amenda de 250.000 de dolari, daca va fi gasit vinovat de dare de mita in valoare de mai multe sute de mii de dolari pentru obtinerea unor contracte in Irak.

     

    Departamentul american al Justitiei a anuntat ca Bloom a fost arestat in SUA la 13 noiembrie, urmand sa compara in fata instantei la Washington, impreuna cu alti doi complici, ambii angajati ai Autoritatii provizorii a coalitiei in Irak. Omul de afaceri american, care controla trei companii implicate in lucrarile de reconstructie din Irak, a fost acuzat de conspiratie, frauda, conspiratie la actiuni de spalare de bani si la transportul international de bunuri furate, toate legate de obtinerea frauduloasa a unor contracte de pana la 3,5 milioane de dolari.

     

    In Romania, Bloom a fost implicat ca intermediar in mai multe privatizari – Astra Arad cu grupul american Trinity, Phoenix cu Allied Deals – precum si in obtinerea finantarii pentru cumpararea de catre Tarom a cinci aeronave Boeing. Acum, firma Baltazar, Bloom & Pirvulescu este unul din consultantii bancii portugheze Millenium bcp, care candideaza pentru privatizarea BCR. Bogdan Baltazar a incercat sa minimalizeze impactul arestarii asociatului sau asupra activitatii firmei de consultanta si a sugerat ca scandalul e poate motivat de invidia unor „grupuri de interese“ fata de succesul afacerilor lui din Irak.

     

    Totusi, Baltazar a recunoscut ca „orice asociere are vulnerabilitatile ei“, emitand chiar o reflectie vag autocritica: „Tatal meu imi spunea sa fiu singur in viata, pentru ca numai oamenii singuri sunt puternici. Poate, a avut dreptate, in esenta“.

  • A VANDUT COPOS

    Vicepremierul George Copos a castigat 16 milioane de lire sterline (23,8 mil. dolari) din vanzarea catre grupul britanic Vodafone a pachetului de actiuni de 0,9% pe care il mai detinea la MobiFon, operatorul serviciului de telefonie mobila Connex-Vodafone. Copos a declarat ca vrea sa foloseasca suma pentru mai multe proiecte de investitii, singurul nominalizat fiind in domeniul imobiliar.

     

    Este vorba despre „circa 150.000 mp de birouri si locuinte“ in zona de nord a Capitalei, pentru care terenul a fost deja cumparat. La momentul cand s-a infiintat MobiFon, in 1996, Copos a avut un pachet de aproape 2% din capital. Prin vanzarea actiunilor lui Copos catre Vodafone, grupul britanic ramane singurul actionar al MobiFon, dupa ce in luna martie a cumparat 79% din capital de la fostul actionar majoritar, firma canadiana TIW. Evaluarea celor 0,9% ale lui Copos la aproape 24 mil. dolari determina o valoare de piata a MobiFon de 2,64 mld. dolari.

  • Deci Orban nu vorbea la Luna

    Fruntasul liberal Ludovic Orban si-a reluat acuzatiile la adresa lui Traian Basescu, spunand ca presedintele statului ar frana procesul de schimbare a oamenilor PSD din structurile de putere, in special a sefilor serviciilor secrete. Nimic prea nou; Orban a amenintat insa acum ca PNL are „destui oameni de valoare pentru a putea propune un alt candidat la alegerile din 2009“.

     

     Cum afirmatii asemanatoare au fost calificate in trecut de catre reprezentantii PNL drept pareri personale, partenerii de alianta din PD i-au cerut lui Tariceanu sa-l tempereze pe Orban. De aceasta data, declaratiile liberalului rebel au fost ridicate de conducerea PNL la rangul de pozitie oficiala a partidului. Lucrul a fost intarit atat de Calin Popescu-Tariceanu, cat si de Puiu Hasotti, deci de presedintele si de unul dintre vicepresedintii PNL. „Tensiunile care apar intre PNL si PD sunt urmare a unor atitudini ale lui Basescu, pe care tot mai multi colegi il considera un neprieten al PNL“, a precizat ultimul.

     

    De cealalta parte, presedintele democratilor, Emil Boc, s-a declarat oripilat, dar inca impaciuitor, acuzandu-l pe Orban ca otraveste relatiile in Alianta si atragand atentia ca asemenea discutii distrag Alianta de la ceea ce ar trebui sa fie principala ei preocupare in acest moment, adica aplicarea programului de guvernare. Mult mai agresiv s-a manifestat insa Radu Berceanu, care a ridicat manusa aruncata de liberali, recunoscand astfel ca ostilitatile sunt deschise intre cele doua partide. „Ne-am lamurit ca domnul Orban nu vorbea singur la Luna, ci vorbea in numele conducerii PNL“, a spus Berceanu. Cu alte cuvinte: s-au demascat! Si acum?

  • Urmeaza planul B

    Meciul dintre coalitia de guvernamant si partidele de opozitie, care a avut drept miza principala schimbarea presedintilor celor doua Camere parlamentare, a fost transat de judecatorii Curtii Constitutionale in favoarea celor din urma. Judecatorii Curtii au decis ca articolele referitoare la revocarea din functie a lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu sunt neconstitutionale. Liderii Aliantei au incercat sa indulceasca infrangerea.

     

    Presedintele democratilor, Emil Boc, sustine ca revocarea mandatelor celor doi este inca posibila, la propunerea grupului parlamentar care ii sustine (ceea ce e insa o absurditate) sau daca acestia incalca prevederile constitutionale sau cele stipulate in regulamentele parlamentare.

     

    Desi Boc sustine ca motive „sunt cu carul“ pentru revocarea celor doi pe motiv de abuzuri in functie, reactia lui Adrian Nastase a raspuns cu o ironie care vrea sa sugereze ca atat el, cat si Vacaroiu au evitat deja aceasta capcana juridica – „Pot fi demis pentru spionaj, tradare, omor si viol in grup, domnul Vacaroiu si cu mine“.

     

    O reactie de alt ordin a venit din ograda liberala. Calin Popescu Tariceanu a declarat ca sunt serioase semne de intrebare asupra obiectivitatii Curtii Constitutionale, in conditiile in care „unii judecatori ai acesteia sunt in conflict de interese“, recte sunt apropiati ai PSD. Vicepresedintele liberal Teodor Melescanu a venit deci cu propunerea unei legi care sa clarifice incompatibilitatile judecatorilor din cadrul Curtii Constitutionale. Chiar membrii Aliantei recunosc ca un astfel de proiect de lege ar avea un aer clar de razbunare, ceea ce nu-i impiedica sa considere ca e o solutie corecta de depolitizare (de fapt de depesedizare) a institutiei.

  • Manageri de inchiriat

    Cine n-are manageri sa-si cumpere. Sau mai bine sa-si inchirieze. In Romania, preluarea temporara a managementului unei companii –  un serviciu cunoscut in jargonul consultantilor sub numele de „interim management“ – nu a existat. Cel putin, pana acum.

     

    Prin 1991, pe cand era „boboc“ la ASE, Marian Ene visa sa puna pe picioare o echipa de manageri care sa preia temporar conducerea unor companii, „comuniste“ le spunea el, pe care sa le adapteze la sistemul capitalist. Dupa 15 ani, e pe cale sa-si indeplineasca visul, sub statutul de free lancer. E deja un consultant atipic pentru piata romaneasca: dupa ce construieste o noua viziune pentru compania-client, preia „fotoliul de conducere“ si – intr-un interval de cel putin sase luni, cu un maxim de doi ani – e manager cu atributii depline in compania respectiva. Uneori cu contract de consultant, alteori chiar de management.

     

    Acelasi tip de consultanta il ofera MCL Medical, dar specializat pe managementul cabinetelor stomatologice din Bucuresti. Primul contract a fost semnat in luna august si i-au urmat alte 12. Inspirati de posibilitatea creditarii prin retailer pentru achizitia de electronice si electrocasnice, cei de la MCL au inventat dosarul de creditare pentru pacientii veniti la stomatolog, dosar pe care il preiau de la cabinet si il duc la banca. Treptat, ei spera sa castige increderea medicilor cu care lucreaza si sa primeasca in sarcina si contabilitatea, si reprezentarea juridica, iar in final managementul complet.

     

    Acest tip de serviciu, prin care consultantul devine manager in compania-client, reprezinta in Europa circa 1% din totalul pietei de consultanta in management si 10% din serviciile de consultanta in resurse umane, conform studiului Federatiei Europene a Asociatiilor de Consultanta in management, FEACO Survey 2005. Mai exact, o piata de 500 de milioane de euro.

     

    In Romania, cei care au taiat panglica acestei „felii“ de piata sunt tocmai Marian Ene si Mihai Pogorevici – cel din urma fiind directorul general si unul dintre actionarii MCL Medical. Dar Ene e convins ca vor aparea in curand si competitorii. De altfel, nevoia de manageri interimari a aparut de cativa ani in Romania. Un exemplu recent este Guido Castellucio, managerul chemat sa restructureze operatiunile Tofan Grup, dupa ce a facut acelasi lucru cu Fibrex Savinesti, pentru grupul Radici.

     

    Granita intre ceea ce face un manager interimar si un consultant care presteaza servicii de „interim management“ e destul de difuza. „In general, «interim management» apare cand intre o firma de consultanta mica si foarte mica si companie se creeaza o relatie stransa si se transforma, dintr-un contract pe proiect, intr-un contract pe o perioada mai lunga de timp, cu obiective precise“, spune Marian Ene, care povesteste cum de fiecare data el trebuie sa intrerupa relatiile cu clientul. Pana acum, Ene a fost director de marketing la Policolor, cel mai mare producator roman de lacuri si vopsele, unde avea ca misiune sa restructureze complet departamentul pe care il conducea. Apoi a jucat rolul „unui fel de director executiv“ la compania specializata in cursuri de limbi straine Romcommunicate, pe care a afiliat-o la reteaua internationala de profil International House.

     

    „A fost un simulacru de contract de management“, isi descrie Ene experienta. A urmat apoi furnizorul de servicii de birotica si papetarie Top Birotica, in cadrul caruia a facut parte dintr-o echipa care avea ca obiectiv „aducerea companiei de la un nivel la alt nivel“. De curand, a inceput negocierile pentru preluarea fotoliului de manager general al unei alte companii pe care trebuie sa o restructureze, dupa ce isi va crea o echipa de manageri. „Aceasta este marea provocare a companiilor acum“, spune consultantul, „de a trece de la nivel antreprenorial la nivel managerial“.

     

    Mihai Svasta, presedintele Asociatiei Consultantilor in Management din Romania (AMCOR), spune ca, din studiile facute de FEACO, motivele pentru care o firma apeleaza la „interim management“ ar fi urmatoarele: scaderi rapide ale cifrei de afaceri, restructurari, situatii de faliment, preluari de firme si implementarea managementului schimbarii. Pe de alta parte, Svasta marturiseste ca nu a auzit de companii romanesti de consultanta care sa ofere astfel de servicii. Iar companiile care apeleaza la „interim management“ au tendinta sa treaca sub tacere acest lucru, ca si cum si-ar ascunde un punct nevralgic.

     

    „Senzatia mea este «ca interim managementul» nu este o solutie cu care firmele se lauda, pentru ca el poate fi semnul unei crize sau al unei slabiciuni interne“, este de parere presedintele AMCOR. Situatia descrisa de Svasta se aplica insa mai ales in cazul companiilor mari. Pentru cele mici si mijlocii, pe care le are in vizor Marian Ene, contractarea unui manager interimar pare naturala. In general, antreprenorii sunt cei care au inceput afacerile in urma cu cinci-zece ani, cand nu aveau nici experienta, nici cunostinte si le-au dezvoltat mai mult din instinct, pana cand au ajuns la o limita de la care nu mai stiu ce sa faca. „Fie nu mai stiu ce sa faca sa vanda mai mult, fie s-au plictisit, vor sa faca altceva sau nu mai simt ca afacerea e solida“, isi sintetizeaza Marian Ene observatiile adunate din discutiile cu antreprenorii. Sau pur si simplu „simt presiunile concurentei“.

     

    Numarul firmelor romanesti care ar putea ajunge in aceasta situatie e estimat de Marian Ene la 10.000. Acestea sunt firme mici sau mijlocii, cu cateva milioane de euro cifra de afaceri, dar in care „toata lumea vorbeste cu toata lumea, toata lumea se ocupa de orice si nimeni de ceva anume, clientii sunt cunoscuti de toata lumea, nu exista un sistem informatic si nici unul informational, nu exista proceduri“, spune consultantul. „Maine-poimaine intram in Europa, unde exista reguli care se respecta. Or, ei nu sunt invatati cu reguli.“

     

    Pe langa aceasta nevoie a antreprenorilor romani de a intra in pas cu lumea, alte fenomene vin in intampinarea pietei de „interim management“ in Romania, spune Mihai Svasta, presedintele AMCOR. Unul dintre ele este dat de amploarea pe care a capatat-o „leasingul de personal“ (inchirierea de personal de catre o firma de resurse umane catre clienti). „Aims, Professional si alte firme fac o mare parte din cifra de afaceri din asta“, spune Svasta. „Deocamdata inchiriaza personal «low» sau cel mult mediu. Va veni un moment in care vor inchiria si middle management sau top management.“

     

    Un alt fenomen favorabil deschiderii pietei spre „interim management“ este acceptarea de catre companii a serviciilor profesionale externalizate, consultanta fiind unul dintre ele. „Exista o tendinta generala ca firmele sa externalizeze segmente din activitate catre firme de consultanta“, spune Svasta, dand ca exemple recrutarea, gestiunea personalului, functia de ITsi functia financiara, „si in acest sens ele externalizeaza uneori conducerea executiva, rezultand «interim management»“.

    Cat de bine se castiga din asta? In general, tarifele pe care le percep consultantii in management din Romania variaza, in functie de pozitia consultantului, de la 50 de euro pe zi – cat percepe un junior consultant – la 2.000 de euro pe zi – tariful unui senior partner. Marian Ene spune ca incaseaza de doua ori si jumatate salariul unui director de marketing intr-o companie mare, lucrand doar patru-cinci ore pe zi. Pentru MCL Medical e devreme sa vorbeasca deja de venituri, dar cifra de afaceri prognozata pentru 2006 este de 240.000 de euro, spune Mihai Pogorevici. Insa ambitiile lui sunt de extindere pana la pragul critic de 20 de cabinete stomatologice pe sector in Bucuresti, pana la finele anului, dupa care limita va fi data doar de granitele tarii. Cel putin pana la aderare.

  • Solutii alternative

    In varianta ca bancile nu vor mai acorda credite in valuta, se vor gasi cu siguranta alte companii care sa o faca. TBI Credit, o societate de credite de consum, are o pondere de 40% din totalul creditelor acordate in valuta.

     

    INDEPENDENTA: Nefiind banca, societatea nu se supune restrictiilor bancii centrale, dar si daca ar trebui s-o faca, „tot am continua sa dam credite in valuta“, explica managerul general Traian Baicu. Chiar daca asta ar presupune o majorare a capitalului social (in perspectiva supravegherii societatii de catre BNR), „mentinem oferta de credite in euro“.

     

    AUTOREGLARE: Baicu spune ca situatia creditului de consum in valuta este „reglata de piata“, pentru ca imprumuturi de consum in valuta se iau mai mult pentru IT si electronice si mai putin pentru alte destinatii (gen mobilier si accesorii, care detin aproximativ 43% din portofoliul companiei).

     

    CINE IA CREDITE: Clientii companiei sunt, in genere, „clienti cu venituri foarte mici spre medii“, explica Baicu, dar cu toate astea, „rata de default este mica, doar 100 de dosare din 40.000“.

  • CREDITE: Sub ghilotina boanta a BNR

    Nu e obligatoriu sa fii un as al finantelor pentru a observa ca masurile bancii centrale de limitare a creditelor in valuta au generat o scadere considerabila a dobanzilor la lei. Totusi, bancile s-au repliat si au gasit solutii pentru a acorda din nou credite in valuta. In fond, cat sunt de eficiente pe termen lung restrictiile impuse de BNR?

     

    Un calcul exact, cu cifre clare si statistici oficiale, se va putea face doar peste vreo luna-doua. Abia atunci datele bancilor vor arata cat de mult au scazut cu adevarat imprumuturile in valuta si cat au crescut cele in lei. Atunci se va vedea, negru pe alb, cat de tare a taiat „ghilotina“ bancii centrale, cum au spus recent bancherii intr-o intalnire de specialitate. Pana una alta, la mai bine de o luna si jumatate dupa ce BNR a introdus regulile de limitare a creditului neguvernamental in valuta, prin plafonarea soldului acestora la 300% din fondurile proprii, efectele nu s-au lasat prea mult asteptate.

     

    In mai putin de o luna, dobanzile pentru creditele in lei s-au aliniat, in oferta celor mai multe banci comerciale, undeva sub nivelul de 10%. Ba chiar mai mult de atat, in portofoliile bancilor au aparut ca peste noapte noi tipuri de credite – pentru consum, pentru masini, pentru case, pentru aproape orice. Dar de aceasta data toate sunt denominate in lei, pentru a umple golul unei activitati de creditare in valuta ce nu mai putea fi continuata. Practic, marea majoritate a bancilor isi depasise, la data introducerii normelor BNR, „ratia“ de credite impusa de banca centrala.

     

    Asadar – chiar si fara calcule si statistici exacte – se poate spune, fara teama de a gresi prea mult, ca BNR si-a atins obiectivul urmarit. S-a dorit scaderea dobanzilor la lei? Ei bine, s-a reusit. Ba chiar s-a intamplat atat de repede, incat acum, la doar cateva saptamani de cand pe piata au aparut dobanzi la lei egale cu cele la valuta, bancherii vorbesc despre o iminenta crestere a acestora.

     

    „Distorsionarea dobanzilor“, spune presedintele Bancii Romanesti, Andreas Maragkoudakis, „a ajuns pana la un nivel la care acestea nu mai sunt logice“. Chiar mai mult decat atat, „s-a ajuns la un nivel nesustenabil“ in unele cazuri, dupa cum spunea recent presedintele BCR, Nicolae Danila.

     

    Cu atat mai mult cu cat, pentru a-si pastra cat de cat constante marjele de castig, bancherii le-au coborat o data cu dobanzile la credite (sau chiar inainte) si pe cele platite pentru economiile in lei. Si daca pentru bancheri o dobanda de 10% pentru un credit in lei este nesustenabila, cat de sustenabila ar putea fi pentru un roman obisnuit ce-si pune banii la banca o dobanda de 2-3-5% pe an pentru un depozit in lei?

     

    Pana una alta, tabloul pietei bancare arata cam asa: dobanzile la creditele in lei „au coborat pe pamant“ (dupa cum comenta recent un om de afaceri pentru BUSINESS Magazin), multe banci au sistat aproape total creditarea in valuta, iar cele care mai au inca ceva spatiu de miscare sunt mult mai precaute. Cat va dura insa aceasta stare de fapt? Cat de eficiente sunt masurile bancii centrale pe un termen ceva mai lung decat o luna-doua-trei?

     

    Banca centrala „a aplicat ghilotina si gata, a terminat cu creditele in valuta“, spunea recent Petru Rares, presedintele boardului de la Institutul Bancar Roman (IBR). In opinia sa, bazata dupa propriile spuse pe o cercetare realizata de IBR in randul specialistilor din sistem, toate bancile cauta acum modalitati pentru a-si continua activitatea de creditare in valuta. „Iar solutii sunt multe“, spune Rares, „si multe dintre subsidiarele bancilor straine le-au gasit deja“. Doar ca, adauga Rares, sustinut si de alti bancheri, aceste solutii aduc costuri suplimentare. Costuri care, pana la urma, se transmit in pretul banilor, adica in dobanda si comisioane, clientilor finali.

     

    Costul unui credit e o suma de costuri „mai mici“, explica Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank: costul resurselor (adica al banilor), costul de risc, profitul bancii si costurile din sistemul bancar. Iar in Romania, „costurile din sistemul bancar sunt mult mai mari decat in alte tari“, spune Groningen, aratand cu degetul spre banca centrala si adaugand ca „multe sunt de-a dreptul inutile“. In opinia sa, lucrurile sunt foarte clare: masurile bancii centrale nu vor avea efectul dorit. Motivul? Clientii pot obtine acum mai usor un credit in valuta direct din strainatate. In plus, si „bancile isi pot vinde cu usurinta portofoliile de credite in valuta altor banci, reintrand astfel in limitele BNR“, sustine el. Din cate spune el, normele BNR vor converge spre unul si acelasi rezultat: costuri mai mari in sistemul bancar.

     

    Exemplele unor banci care si-au transferat deja portofoliul de credite in valuta in tara grupului mama n-au intarziat sa apara. Banca Italo-Romena (detinuta in proportie de 92% de grupul Veneto Banca) a anuntat ca si-a transferat o parte din creditele in valuta in Italia, dupa intrarea in vigoare a noilor reglementari ale BNR. Pana la sfarsitul anului banca va opera o majorare a fondurilor de dotare cu pana la 40 de milioane de euro, pentru a putea sa continue creditarea in valuta in conditii normale.

     

    Iar ca si italienii „fac de altfel si alti jucatori“, potrivit lui Athos Varusio, directorul general al Italo-Romena. O afirmatie care este sustinuta si de avalansa de declaratii publice venite in acest sens din „aria“ bancherilor, imediat dupa „caderea ghilotinei“. Transferul portofoliului de credite conduce insa si la migrarea profiturilor de la sucursala locala in tarile bancilor mama si, in consecinta, si a taxelor platite.

     

    Pentru alte banci, solutia a fost insa alta: majorarea capitalului si, implicit, a fondurilor proprii, astfel incat sa se conformeze normelor BNR. Este insa o solutie scumpa pentru banci, care isi vad astfel rentabilitatea capitalului diminuata – lucru deloc pe placul actionarilor.

     

    Si totusi, unele banci au facut-o deja, iar altele se pregatesc sa le urmeze exemplul. Alpha Bank Romania, spre exemplu,  isi va majora fondurile proprii cu 126 de milioane de euro, pana la 240 de milioane de euro, prin cresterea capitalului cu 60 de milioane de euro si un imprumut de 60 de milioane de euro, potrivit unui comunicat al bancii. La fel, la Piraeus Bank Romania s-a decis, in cursul lunii septembrie, majorararea capitalului social cu 26,1 milioane de lei (circa 7,2 mil. euro), pana la 66,1 milioane de lei, prin aport in numerar al Piraeus Bank Grecia. Actionarii Volksbank Romania au hotarat, la inceputul lui octombrie, majorarea capitalului social cu 116,1 milioane de lei (32,5 mil. euro), pana la 169,7 milioane de lei. Majorarea fondurilor proprii va permite bancii sa-si continue activitatea de creditare in valuta.

     

    La randul sau, Bancpost incepe pregatirile pentru reluarea creditarii in valuta, in conditiile in care actionarii sai ar urma sa aprobe la finele lui noiembrie majorarea capitalului social cu echivalentul a 12,5 milioane de euro. La acesta se vor adauga prime de emisiune aferente actiunilor noi, pana la nivelul a 80 de milioane de euro. Operatiunea ar urma sa se incheie cel tarziu in februarie 2006, iar in urma acesteia capitalul social al bancii va ajunge la 201,8 milioane de lei (55,3 milioane de euro). Astfel, Bancpost va iesi si ea de sub restrictia impusa de BNR si va putea da, din nou, credite in valuta.

     

    Ca unele banci (dintre cele care nu mai puteau da credite in valuta) au mai adus fonduri noi la capital „e un lucru foarte bun“, in opinia lui Napoleon Pop, membru al Consiliului de Administratie al BNR. Potrivit lui Pop, masura bancii centrale a fost luata „cu multa durere“. Dar in lupta sa cu inflatia, banca centrala trebuie sa aiba la dispozitie (si functional) „canalul dobanzii“ – altfel spus, sa poata transmite, „manipuland“ dobanda la lei, impulsurile dorite in piata. Iar in conditiile in care in economie predomina valuta, „influenta ratei dobanzii de referinta asupra economiei risca sa fie redusa pana la un nivel care ar fi avut ca efect o eficienta foarte redusa a acestui instrument“ – dupa cum le-a explicat recent bancherilor guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu. In plus, adauga Pop, „Uniunea Europeana ne asteapta cu o intermediere financiara in lei de 27%“, fata de 21% cat se anticipeaza ca va fi in acest an. „Mai avem, asadar, de recuperat sase procente.“

     

    Motive sunt, asadar, suficiente pentru a face o astfel de incercare de deturnare a romanilor de la valuta la lei. Nu o contesta nici bancherii, care spun ca „este un fenomen care ajunsese la procente foarte inalte, iar banca centrala trebuia sa faca ceva“ (Andreas Maragkoudakis) si ca „banca centrala a stiut probabil exact ce face“ (Eugen Radulescu, presedintele CEC).

     

    Cu toate acestea, eficienta „ghilotinei“ BNR ramane inca sub semnul intrebarii, pentru ca „auto-limitarea (propusa de banci – n.r.) ar fi produs efecte mai favorabile si de durata, chiar daca masura administrativa si-a produs efectele mai rapid“ (Petru Rares), a aparut „problema dramatica a scaderii puternice a dobanzilor“ (Eugen Radulescu), iar solutia aleasa de BNR „a oprit bancile cu experienta si a lasat marje de manevra celor fara experienta“ (Steven van Groningen). Chiar si „vocea“ de la BNR, Napoleon Pop, admite ca „masurile administrative nu au impactul dorit“. Nici macar atunci cand sunt luate cu durere in suflet. 

  • Nu va faceti o livada?

    Invadati in ultimii ani de fructele aratoase si nesanatoase din strainatate, romanii incep sa caute productia interna. Va puteti implica:

     

    DEPOZIT: Crearea de centre specializate de colectare a fructelor de la producatorii particulari. Constructia unui astfel de depozit, cu facilitati de colectare, sortare, ambalare si distributie pentru 300 de tone de fructe poate costa pana la 400.000 de euro.

     

    MARKETING: Mentinerea si dezvoltarea suprafetelor existente, tratamente pentru copaci, astfel incat fructele sa pastreze o imagine buna, apoi orientarea productiei catre exporturi. Intretinerea unui hectar de livada se ridica la aproximativ 1.000 de euro anual.

     

    PRODUCTIE: Extinderea suprafetelor cultivate cu pomi fructiferi sau infiintarea de noi plantatii. Costurile pot fi, in functie de fruct si de suprafata, intre 30.000 si 150.000 de euro. Daca vremea tine cu producatorul, investitia se amortizeaza in mai putin de trei ani.

     

    Datele INS arata ca Romania importa masiv fructe care se produc in cantitati importante si in tara. Mai ales merele, care au cea mai mare productie in Romania, sunt concurate serios de piata externa.

     

    Fruct               prod. interna            import                   export

     

                            (tone)           (tone/mii euro)           (tone/mii euro)

     

    Mere               1.097.837        41.058/4.269,46          176/82,81

    Cirese                  50.988             68/21,36            2.280/1.153,40

    Pere si gutui         45.931       26.000/348                   19/145

    Prune                 475.767           211/30,98            4.120/1.369

     

    Sursa: INS

  • Cirese sau cherestea?

    Mobila de nuc, parchet de cires, esenta de lemn de visin – asa-zise delicatese pentru sufragerie, scumpe dar nu imposibil de gasit.

     

    Anunturi peste anunturi cu „achizitionez livezi de cires, nuc, mar si prun“ gasim des. Nu vin de la investitori care doresc sa retehnologizeze livezile, ci de la investitori care exporta cu mult succes astfel de piese de mobila de lux. Modus Operandi, o astfel de firma a refuzat sa spuna de unde provine materia prima, limitandu-se la a preciza ca nu distrug „livezi pe rod“. Dar specialisti din piata spun ca un copac, o data uscat, nu mai poate fi folosit eficient pentru prelucrare. Singurul pom din care se poate prelucra lemn fara multa paguba este nucul, deoarece, in afara de plantatiile eficiente,  se inmulteste foarte mult cu ajutorul ciorilor, iar nucile din acei copaci nu sunt bune pentru consum. Ghinion insa. Mobila de nuc nu prea se mai poarta.

     

    Cat despre livezile care au fost plantate in intravilan, mai precis pe teritoriul construibil din jurul vreunui oras mai rasarit, aici a contat doar pamantul. In Bistrita-Nasaud, Cluj, Pitesti sau Arad, a aparut noua moda imobiliara: cartier de vile cu „decor cu livada“. Astfel, in Bistrita-Nasaud, din aproximativ 1.600 de hectare de livezi, mai sunt exploatate mai putin de 1.000, iar soseaua de centura s-a transformat intr-un cartier de lux, cu vile ridicandu-se printre meri si pruni. Conform datelor de la statiunile pomicole, peste 70% din terenurile plantate cu pomi fructiferi din intravilan au fost deja vandute.