BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Dupa chinezi vin indienii

    Ianuarie 2005 marcheaza momentul in care cotele impuse Chinei si Indiei la exportul de materiale textile si imbracaminte catre Europa si Statele Unite au fost eliminate. De atunci pana in prezent, industria textila a celor doua tari a luat un avant nemaiintalnit, consemneaza revista Forbes. In primele cinci luni ale acestui an, exporturile Chinei de materiale textile si imbracaminte catre SUA au crescut cu 54%, ajungand la 9,9 miliarde de dolari, iar ale Indiei cu 29% (2,3 miliarde de dolari), potrivit Organizatiei Internationale a Muncii, o institutie din cadrul ONU.

    Pana nu demult, continuand ideile liderului de opinie Mahatma Gandhi, autoritatile indiene sprijineau dezvoltarea industriei la scara mica, cu fabrici in care lucrau – de regula manual – sub o suta de muncitori. Rezultatele slabe au demonstrat ca sistemul este depasit. Drept urmare, guvernul indian a redus anul trecut taxele la importul de echipamente pentru industria textila si a anuntat in decursul acestei veri intentia de a aloca 150 de milioane de dolari pentru crearea pana in 2008 a 25 de fabrici de textile si, implicit, a 500.000 de noi locuri de munca. India si China isi disputa feroce suprematia in atragerea cererilor venite din partea clientilor europeni sau americani.

  • Dreptul la nostalgie

    In locuinta din Bucuresti a Danielei Anastasiu, 57 de ani, exista patru frigidere: doua in balcon si doua pe hol. Dar numai unul, cel de pe hol, isi mai respecta menirea. Restul au devenit dulapuri de muraturi, compoturi sau borcane goale.


    Daniela Anastasiu e unul dintre cei care nu s-au lasat convinsi de campania de buy-back a producatorului de electrocasnice Arctic din 2001, cand compania oferea un discount de un milion de lei la achizitia unui frigider nou Arctic celor ce-si aduceau frigiderul mai vechi de zece ani la reciclat. Discountul insemna 8-10% din valoarea produsului nou. „E greu sa convingi un om sa scoata un produs din casa“, recunoaste Monica Iavorschi, director de marketing si vanzari la Arctic. „Daca primeste ceva la schimb, e fericit si il aduce. Daca nu, gaseste sa faca ceva creativ cu el.“


    Alaturi de Arctic, si alte companii precum Dacia, Porsche, Tiriac Auto, LG Electronics sau Canon au lansat apeluri romanilor sa renunte la autoturismul, televizorul sau faxul vechi in schimbul unei reduceri de pret la achizitia unora noi. Autoturismele au fost de regula reconditionate si revandute de catre producator, iar electrocasnicele – reciclate. Ce au castigat initiatorii campaniilor? Unii vorbesc de cresterea vanzarilor, altii de cea a vizibilitatii. Unii spun ca le aduce „market share“ (cota de piata), altii ca ii ajuta sa intre mai repede pe piata cu o noua tehnologie. Daca vorbim de autoturisme, vorbim in plus si de profituri considerabile si – poate mai important – constante, daca activitatea de buy-back e constanta.


    Cert este ca tot mai multe companii din sectoare tot mai diverse constata ca piata careia se adreseaza e mai degraba o piata de inlocuire. Asa e la frigidere si la aragazuri, unde gradul de dotare este de 95-97% – adica fiecare familie are macar un frigider si un aragaz. Daca piata totala de frigidere este de 600.000 de bucati pe an, „probabil ca inlocuirea este de peste 75%“, estimeaza Monica Iavorschi de la Arctic. Din studii de comportament asupra clientilor, Arctic a constatat ca si familiile tinere, proaspat mutate intr-un apartament si aflate la prima achizitie a unui frigider, se comporta ca si cum ar fi la a doua sau la a treia achizitie, pentru ca apeleaza inainte la sfatul parintilor sau al prietenilor care au mai cumparat frigidere. O diferenta exista in cazul masinilor de spalat, care sunt „relativ noi“ si care sunt cumparate in principal ca prime achizitii. Gradul de dotare cu aceste aparate este de 55% si „nu creste foarte repede din cauza infrastructurii“, spune Iavorshi, amintind de numarul mare de sate lipsite de apa curenta.


    De inlocuire vorbim, in peste jumatate din cazuri, si pentru cumparatorii de autoturisme, chiar daca gradul de motorizare plasa anul trecut Romania pe penultimul loc in Europa cu 113 autoturisme la mia de locuitori (iar previziunile pentru acest an tot nu ne scot din coada listei tarilor din regiune, cu toate ca indicele de motorizare va ajunge in jurul cifrei 190, conform informatiilor furnizate de Raluca Lupsa, director de marketing la Dacia Comercial). Mai precis, cu toate ca mai e loc si de un prim autoturism in multe gospodarii, „peste 50% dintre masinile care se vand, se vand unor clienti care au mai avut o masina pe care o vand sau au vandut-o“, spune si Marius Carp, directorul Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile. Urmarind aceasta idee, foarte multi dealeri auto au dezvoltat de curand activitati constante de „buy-back“, din care au marje de profit de la 1 pana la 20% pe tranzactie. Unii importatori si-au infiintat chiar divizii specializate in acceptarea de autoturisme rulate ca avans pentru achizitionarea unei masini noi: Porsche are divizia Weltauto din 2004, iar Tiriac Auto are din 2003 Star Forum, prin care estimeaza sa tranzactioneze pana la finele lui 2005 peste 130 de autoturisme in sistem buy-back.


    Initial, compania Star Forum a fost creata pentru a achizitiona masini rulate la pretul pietei si a le vinde la pretul pietei, scopul fiind de a aduce clienti noi si nu neaparat de a genera profit din activitatea de buy-back, spune Cristian Sava, seful departamentului de vanzari al Star Forum. Dar, pentru ca multi dealeri nu au fost de acord cu aceasta politica, s-a ajuns la situatia in care masinile au fost achizitionate pe cat posibil la un pret sub cel al pietei. Asa se face ca marja de profit a dealerilor e considerabila: 10 – 20% din pretul masinii. Dar targetul Star Forum s-a limitat la persoanele juridice, care voiau sa-si schimbe parcul de masini si nu aveau timp sa-si caute cumparatori in piata care sa le ofere cel mai bun pret. Asa s-a intamplat cu o companie din domeniul farmaceutic, care „a venit cu 160 de Skoda si a cumparat 300 de Forduri“, spune Cristian Sava.


    Directorul Weltauto, Horatiu Moldovan, spune ca marja bruta a profitului dealerilor companiei urca pana la 9%. Weltauto a tranzactionat deja peste 150 de autovehicule in sistem buy-back, iar tinta pentru 2006 se ridica la aproape 800 de autoturisme, in conditiile in care sistemul va fi practicat de trei centre de vanzare ale Porsche: doua in Bucuresti si unul in Suceava.


    Dar daca aceste divizii se ocupa constant de buy-back, fara vreun marketing agresiv, bazandu-se mai mult pe promovarea din vorba in vorba, piata auto a cunoscut si campanii propriu-zise de buy-back, prin care s-a urmarit mai mult decat atragerea de clienti noi si sporirea vanzarilor. Cea mai recenta astfel de campanie a fost lansata in Bucuresti de Dacia, cu ocazia lansarii modelului Logan. Atunci a fost „in primul rand vorba de fidelizare“, povesteste directorul de marketing Raluca Lupsa.


    „Noi avand acest avantaj imens de a avea un parc de 1 milion de utilizatori, trebuie intai de toate sa reusim sa ii mentinem in interiorul gamei.“ Dar daca „ce am facut pana acum a fost mai mult un soi de experiment, de exercitiu, sa vedem cat de deschisi sunt romanii la aceasta idee“, in 2006 managerul spune ca va incerca sa extinda sistemul la nivelul tuturor agentilor autorizati ai companiei, pentru ca „sistemul buy-back asigura vanzari constante“, in vreme ce vanzarile traditionale de masini oscileaza in timpul anului in functie de sezon si de alti factori. Dealerii Dacia acum practica buy-back-ul dupa reguli proprii. Principala dificultate a oricarui vanzator de vehicule de ocazie in Romania este lipsa unei grile de decotare, adica a unui sistem „cum exista oriunde in alta tara din Europa Centrala si de Est“ prin care orice dealer sa stie ce pret sa aplice unui vehicul de marca „x“ cu „y“ kilometri la bord, daca starea tehnica a masinii este buna. „Ar trebui sa existe o companie independenta care sa aiba aceasta initiativa“, spune Lupsa.


    Deocamdata, buy-back-ul are mai mult succes in pietele mai dezvoltate. Chiar daca au putere de cumparare mai mare raportata la puterea de cumparare a romanului, occidentalii sunt foarte pragmatici in achizitionarea unei masini, spune directorul de marketing de la Dacia. „Vor sa plateasca exact cat e necesitatea lor, exact ce le satisface dorinta din acel moment, de mobilitate, de «show off», sau pur si simplu nevoia de a avea o a doua masina pentru ca bunica sau femeia care are grija de copii sa poata merge sa ia copiii de la gradinita sau sa faca piata.“ Dar nici piata romaneasca nu va mai astepta mult succesul, cred cunoscatorii, care nu se tem de valul de masini second hand importate pe care il anticipeaza o data cu aderarea la comunitatea europeana.


    In afara de avantajul vanzarilor constante, sistemul de buy-back mai poate fi folosit la ceva, a descoperit compania Arctic. La indeplinirea obiectivelor pentru protectia mediului. Obligatia Romaniei de a se alinia la standardele UE in ce priveste protectia mediului se va traduce in cazul producatorilor de electronice si electrocasnice in obligatia de a colecta si recicla o cantitate de deseuri de produse din categoria furnizata, proportionala cu cota lor de piata. Si startul pentru aplicarea legii e aproape: 1 ianuarie 2006. Pana la finalul lui 2006, ar trebui colectate in medie 2 kg pe cap de locuitor – mult, avand in vedere ca obiceiul romanului este de a „nu arunca nimic“, dupa cum a constatat Monica Iavorschi de la Arctic prin studiile de comportament realizate de companie.

    De aceea, Arctic s-a gandit ca o noua campanie ar putea ajuta romanii sa-si infranga nostalgiile. „Ne tot gandim la ideea asta (n.r. – o noua campanie de buy-back), nu neaparat din motive de marketing sau vanzari, pentru ca pe frigidere avem aproape 50% cota de piata, si e greu cu orice fel de campanie organizata sa ajungi la 70%“, spune Iavorschi. „Este necesara insa o campanie de constientizare – ramane de vazut daca facem ceva pe cont propriu, daca cerem sprijinul autoritatilor sau facem o colaborare la nivelul producatorilor. Categoric e nevoie de ceva.“ Probabil, ideea companiei Arctic va fi preluata si de alte companii. Deja, operatorii de telefonie mobila incep sa se gandeasca la colectare si reciclare. „Un proces de colectare in vederea reciclarii a telefoanelor mobile defecte sau vechi face parte din preocuparile noastre viitoare“, spun reprezentantii Connex-Vodafone, care au constatat ca in acest an vanzarile de telefoane mobile clientilor existenti se va tripla fata de 2004. Lipsa unor centre de colectare si a investitiilor in unitatile de reciclare au fost pentru unii producatori impedimente in organizarea de campanii de buy-back, spune Bobby Durbac, marketing manager la Panasonic Romania.

    „Centrele de colectare a bateriilor in magazine sunt rara avis. Afara, in fiecare supermarket ai cutiuta de baterii vechi“, spune managerul, care nu crede ca o campanie pentru televizoare – cel mai bine vandut produs Panasonic – ar fi eficienta. „Suntem inca in etapa «imi schimb televizorul cu diagonala de 54 din sufragerie, il mut in dormitor si-mi iau un 29 de inci».“ Mai exact, o etapa de acumulare. LG Electronics, in schimb, a lansat in primavara o astfel de campanie tocmai pe televizoarele marca Goldstar, desi nici o alta reprezentanta LG din lume nu s-a mai folosit vreodata de acest instrument de marketing.

    „Aceasta campanie a fost lansata ca urmare a informatiilor pe care le detinem conform carora in perioada 1996-2000 s-au vandut in Romania un numar-record de televizoare Goldstar“, povesteste Ioana Cristescu, marketing manager la LG Electronics Romania. „In acelasi timp, discutand cu reprezentatii centrelor service, majoritatea clientilor erau multumiti de calitatea produselor si ar fi dorit sa le inlocuiasca cu altele ale aceluiasi producator.“ Experimentul a reusit: in perioada campaniei, aproximativ 10.000 de posesori de televizoare Goldstar s-au prezentat cu factura prin care demons-trau ca au cumparat un televizor marca Goldstar si primeau unul nou la pret promotional. „Nu a fost o campanie traditionala de buy-back, prin care sa si colectam televizoarele vechi“, recunoaste Ioana Cristescu.


    Intr-adevar, logistica necesara unei adevarate campanii de buy-back impune costuri considerabile. Arctic a constatat acest lucru in 2001.


    „Costurile de logistica sunt undeva la 2-3% din valoarea produsului nou, iar cel de reciclare ajunge la 5-6%“, spune directorul de marketing de la Arctic, care isi aminteste ca succesul campaniei din 2001 s-a concretizat prin vanzarea a cateva mii de frigidere, „undeva intre cinci si zece mii“.


    „Daca adaugi discountul pe care il oferi, ajungi la un minus de 15%, poate si mai mult. Poate fi insa eficient in functie de vanzarile pe care le generezi.“ Daca producatorii isi vor mentine intentia de a colecta si recicla aparatele electronice si electrocasnice devenite in unele gospodarii simplu mobilier, indicatori precum „perioada de viata“ a acestor aparate va scadea drastic in curand. Astfel, daca pentru frigidere durata de viata era de 20 de ani in urma cu cinci ani, acum este de 15 ani si tendinta merge catre zece ani in trei-patru ani, conform datelor Arctic. Noi sa fim sanatosi.

  • DE CE BUY-BACK?

    Buy-back-ul este un instrument de marketing folosit de producatori in cele mai variate situatii. In general, instrumentul vizeaza piata de inlocuire, adica acei consumatori care detin deja un produs din categoria celor promovate de companie, dar care l-ar putea inlocui cu unul nou.


    PROMOVARE: In cazul lansarii unor produse noi, o campanie de buy-back poate ajuta la penetrarea produsului in piata.


    COTA DE PIATA: Unele firme intreaba cumparatorii ce aparate au, fac un pret pentru ele si fac o oferta posesorilor de a scadea pretul aparaturii vechi din pretul aparaturii noi, sub marca producatorului. Beneficiarul va plati diferenta de pret catre furnizor.


    VANZARI: Buy-back-ul poate fi pur si simplu un instrument de resuscitare a vanzarilor. Sau de mentinere a unui ritm constant in vanzari, cum au descoperit producatorii si dealerii auto.


    CONSTIENTIZARE: Asa cum s-au gandit reprezentantii Arctic, prin buy-back oamenii pot fi stimulati sa aduca la centrele de reciclare aparatura veche, ajutand astfel companiile sa-si indeplineasca tinta de reciclare stabilita de standardele UE. „Desi costurile reciclarii sunt mult mai mari  fata de castigul din vanzarea materiei reciclate, ma pot gandi cat m-ar costa amenzile de peste doi ani daca nu-mi indeplinesc obiectivele“, spune Monica Iavorschi de la Arctic.

  • COMPANII SI CAMPANII

    Periodic, companiile lanseaza experimente de tipul campaniilor de buy-back, prin care incearca sa-si creasca vanzarile si vizibilitatea pe piata.


    CANON: Cand tehnologia faxurilor cu imprimare in sistem termic a devenit mult prea veche si uzata moral si a inceput sa fie inlocuita de tehnologia cu jet de cerneala („inkjet“) si cu laser, Canon – care producea aparatura de fax cu toate cele trei tehnologii – a hotarat sa iasa din business-ul faxurilor cu imprimare termica si a facut si o oferta de buy-back „pentru a promova mai puternic produsele noi, pentru a intra mai repede pe piata cu ele“, spune George Irimia, country manager la Canon.


    ARCTIC: In 2001, posesorii de frigidere mai vechi de 10 ani, indiferent de marca aparatului, primeau de la Arctic un discount de 1 milion de lei daca aduceau aparatul la un punct service din tara pentru a fi dus la fabrica din Gaesti unde urma reciclarea ecologica.


    DACIA: „Nu fi nostalgic“ s-a intitulat campania initiata de Dacia in perioada 10-24 iunie in Bucuresti. Dealerii Dacia au raportat 115 clienti interesati de campanie. In afara campaniei, dealerii din reteaua Dacia au declarat ca au vandut in acest an 1.470 de vehicule de ocazie, pana la finele lunii octombrie.

  • BANCI: Cand bancherii uita de sobrietate

    Nici bancherii nu stau deoparte in perioada, atat de galagioasa si de colorata, a cumparaturilor de sarbatori. Asa ca isi promoveaza acum, prin promotii vioaie, care aduc mai degraba cu cele ale retelelor de comercianti, tocmai acele credite care alimenteaza vanzarile record ale lunii decembrie.


    Cele mai multe dintre ofertele promotionale ale bancilor propun clientilor ce le calca acum pragul castiguri imediate. Fie ca e vorba de credite cu dobanzi mai mici cu cateva procente decat in mod uzual, fie ca e vorba de cateva luni fara nici un fel de dobanda, de taierea unor comisioane si taxe sau de prelungirea perioadei in care se pot returna banii. Pe astfel de campanii au mizat, de exemplu, bancherii de la BCR si cei de la Raiffeisen, in special pe partea de creditare.


    BCR, primul jucator din sistem, reduce pana la finele lui ianuarie cu cateva procente dobanzile pentru creditele de nevoi personale, pentru masini si motociclete si pentru cardurile de credit.


    La creditul de nevoi personale, spre exemplu, dobanda scade acum la 9,5% in cazul creditelor pe termen scurt in lei (fata de 14%) si 10% la cele pe termen mediu si lung (de la 15%). Toate dobanzile se pot modifica ulterior in functie de conditiile pietei.


    Pentru cardurile co-branded emise in colaborare cu compania de electrocasnice Altex, banca scade in aceasta perioada dobanzile cu trei puncte procentuale, pana la 22%. Motivul? Reprezentantii Altex dau, indirect, raspunsul: „intr-o perioada speciala a anului“, spun ei, „companiile pregatesc oferte speciale“. Astfel ca, pentru posesorul de card Altex-BCR, tentatia unei duble oferte (atat a ofertelor din magazin, cat si a creditului putin mai ieftin) nu poate fi decat un indemn la cheltuieli mai mari.


    Tot pe consum sporit in perioada sarbatorilor pun accentul si austriecii de la Raiffeisen, al treilea jucator din sistem. Pentru creditele de consum ei scad pana la 31 ianuarie 2006 dobanda la zero. Campania valabila in toate magazinele partenerilor Raiffeisen Bank si pentru toate creditele de consum acordate de banca. Dupa incheierea campaniei, dobanda revine insa la normal: 21,9% sau 28,9% pe an (in functie de optiunea clientului pentru o dobanda fixa sau variabila) pentru creditele in lei.


    La creditele de nevoi personale (Flexicredit) austriecii taie pe perioada limitata 4% din dobanzi. O alta practica este eliminarea comisioanelor in aceasta perioada – o folosesc, de exemplu, bancherii de la Raiffeisen pentru creditele imobiliare sau cei de la Banca Romaneasca la cardurile de credit.

    O tactica total diferita au adoptat francezii de la BRD – Groupe Société Générale, a doua banca din sistem. Spre deosebire de ceilalti jucatori, ei nu mizeaza in principal pe reduceri imediate de costuri, ci pe premii viitoare. „Vrem sa ne diferentiem de campaniile obisnuite, sa venim cu ceva cu adevarat nou“, explica directorul adjunct al bancii, Sorin Popa. Au inceput inca de anul trecut, cu o campanie sustinuta in preajma sarbatorilor, pe care acum vor sa „o faca si mai spectaculoasa“, spune Popa. BRD ofera, luna aceasta, „carduri unice in lume si premii de exceptie“.

    Francezii au lansat la inceputul saptamanii o campanie promotionala centrata in jurul unor figuri legendare a sportului romanesc – Gica Hagi, Nadia Comaneci si Ilie Nastase. Practic, pentru cei care cumpara in aceasta perioada (pana la finele lui ianuarie) un credit de consum sau un cont de economii, banca da la pachet un card de debit cu un design total diferit de cele existente pe piata. „De fapt, sunt unice in lume“, spune Popa. Alaturi de holograma obisnuita, cardurile in editie limitata mai au inca una, infatisand o minge de fotbal, o racheta de tenis si, respectiv, o gimnasta. Francezii mizeaza insa si pe premii „altfel“: in afara celor in bani sau obiecte promotionale, ei au de dat si burse pentru copiii clientilor la prestigioase scoli sportive: la Galatasaray, la Real Madrid, Roland Garros sau la academia de gimnastica a lui Bart Connors.

    Asadar, mai degraba decat pe costuri mai mici, francezii mizeaza pe factorul emotional si pe dorinta clientilor de a se diferentia. Cardurile sunt disponibile in editie limitata, iar campania nu va mai fi reluata dupa sarbatori.


    Sunt doar cateva dintre campaniile pornite deja de bancheri – si e greu de crezut ca pana la finele anului vor ramane singurele. Iar campaniile au si alt scop: istoviti de cheltuielile mari din perioada sarbatorilor, putini romani mai intra in ianuarie si februarie in banci pentru a se indatora.


    Ca este asa o dovedeste si statistica BNR: daca in decembrie 2004, creditul intern neguvernamental era de 41,8 mld. lei noi, in ianuarie 2005 scazuse la 41,33 mld. lei noi. Trecand peste promotii, bancherii par dispusi sa cheltuiasca, pe final de an, mai mult si pe publicitate. In decembrie 2004, spre exemplu, bancile au cheltuit peste 17% din totalul sumelor platite tot anul pentru promovare, conform AlfaCont – de trei ori mai mult decat media pentru primele noua luni.


    Moda promotiilor castiga, asadar, teren si in domeniul bancar. Si cum n-ar face-o, in conditiile in care terenul consacrat – cel al comertului cu amanuntul – aduce, an de an, procente bune in plus la vanzarile din ultima luna? 

  • LEGISLATIE: Cablul vrajbei noastre

    O afacere de peste 20 de milioane de euro –  este miza conflictului deschis dintre cablisti, radiouri si televiziuni, pe de o parte, si organismele de gestiune colectiva – adica, mai putin pretentios spus, cele care colecteaza drepturi de autor -, pe de alta parte.

    Razboiul dintre cele doua tabere nu e de ieri, de azi. De ani buni, cablistii se cearta cu organismele care gestioneaza drepturile de autor pentru productiile culturale romanesti sau straine pe tema procentelor pe care cei dintai trebuie sa le cedeze din vanzari.


    Au fost initial 6,5%. Ulterior au scazut la 2%, iar acum ar putea creste la 17% – procent care s-ar aplica veniturilor companiilor de cablu TV. In cifre nete, aceste procente urmeaza sa aduca organismelor de gestiune colectiva (OGC) incasari anuale de 34 de milioane de euro.


    Pe langa drepturile de autor colectate de la operatorii de cablu, OGC-urile ar mai urma sa „taxeze“ si televiziunile cu 15,4%, si cu alte 12,8% posturile de radio, adica 32,6 milioane de euro pe an. In total, sumele pe care ar trebui sa le plateasca cablistii si institutiile de radio si televiziune ar ajunge la 66 milioane de euro. Bani care, teroretic, ar urma sa ajunga la artistii romani care au creat opere audio-vizuale.
    Noile procente au fost avansate de OGC-uri companiilor de cablu, televiziunilor si radiourilor dupa ce Ordonanta de Urgenta a Guvernului 123, publicata pe 19 septembrie 2005, a eliminat pragurile maxime prevazute de actele normative anterioare.


    Ordonanta este opera noului ministru al culturii, Adrian Iorgulescu, cel care – inainte de a ocupa aceasta functie – a fost presedintele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, nici mai mult nici mai putin decat unul dintre cele sapte organisme de gestiune colectiva. Un „detaliu“ care a pus si mai multe paie pe foc. Chiar daca Iorgulescu nu mai este presedintele Uniunii, cablistii sustin ca exista totusi un conflict de interese in cazul in care actualul ministru, la final de mandat, se va putea intoarce pe aceeasi pozitie. Pana atunci, insa, unde ar urma sa ajunga cele 66 de milioane de euro colectati de OGC-uri? Aceste organisme sunt create pentru a redistribui fonduri reprezentand drepturi de autor catre artistii romani si cei straini. Pe langa sumele pe care trebuie sa le plateasca beneficiarilor de drepturi, organismele de colectare au posibilitatea stabilita prin lege, sa opreasca pana la 30% din venituri pentru cheltuieli proprii.


    O treime din incasarile pe care OGC-urile le-ar incasa prezumtiv, daca noua ordonanta de urgenta ar deveni operationala, inseamna 22 de milioane de euro – venituri pentru administrarea celor sapte organisme de colectare a drepturilor de autor.


    Aceasta suma se apropie de valoarea intregii piete de avocatura de business (25-30 de milioane de euro) si o depaseste pe cea de consultanta de management (15 milioane de euro). Cu alte cuvinte, o afacere foarte buna pentru OCG-uri, o miza pentru care merita intreg efortul ministrului Adrian Iorgulescu.


    Bineinteles, toate aceste cifre reprezinta scenarii care ar putea deveni realitate in cazul in care OUG nr. 123 ar urma sa fie votata de cele doua Camere ale Parlamentului. Deocamdata, aceasta a primit girul Senatului si urmeaza sa treaca prin furcile caudine ale Camerei Deputatilor. „In doua luni, situatia ar trebui sa se transeze intr-un fel sau altul“, afirma Radu Petric, presedintele Asociatiei de Comunicatii prin Cablu (ACC).


    Care ar fi schimbarile aduse de noul act normativ? In primul rand, eliminarea actualelor praguri maxime pentru contributiile operatorilor de cablu (2%) si ale televiziunilor si radiourilor (13%).  Acum, OGC-urile au cerut cablistilor 17% din venituri. In replica, acestia au anuntat ca nu vor sa dea nimic. In cazul votarii legii, Radu Petric crede ca se va ajunge la o medie aritmetica intre 17% si 0% adica 8,5%. Presedintele ACC sustine insa ca o negociere de acest gen nu este una civilizata.


    In cazul in care procentele ar ramane in formula propusa de OGC-uri, cablistii spun ca vor mari abonamentul TV cu circa 15% – majorare care ar putea avea ca efect scaderea numarului de abonati. Din cate explica Petric, introducerea de curand a taxei pe valoare adaugata la abonament a generat o scadere cu 2% a bazei de clienti de cablu.

    Rezumand: OGC-urile sustin interesele creatorilor de opere si vor cat mai multi bani pentru acestia, in vreme ce cablistii, televiziunile si radiourile cer alinierea procentelor pretinse cu cele practicate in tarile din Europa Centrala. Conform ACC, procentele aplicate companiilor de cablu sunt de 1,8% in Ungaria, 1,5% in Cehia sau 3% in Polonia. In plus, OGC-urile mai sunt acuzate ca nu au pus la punct un mod transparent de redistribuire a drepturilor de autor colectate, fiind amintite in acest sens cazurile unor artisti care nu au vazut nici un ban de la aceste organisme. In plus, cablistii spun ca ar prefera sa negocieze cu un singur OGC in loc sa discute cu sapte. Una peste alta, numarul mare al acestor organisme creste costurile de administrare, care ar putea ajunge la 22 de milioane de euro pe an. Pe de alta parte, exista voci care sustin ca nu trebuie sa le plangem de mila cablistilor – care au oricum profituri mari.


    In 2004, incasarile celor sapte organisme de colectare au totalizat peste 1,3 milioane de euro. In fond, votul Camerei Deputatilor ar putea aduce raspunsul la cel putin doua dintre „intrebarile zilei“: Cu cat va creste abonamentul TV?; Vor avea mai multi bani OGC-urile?.


    In orice caz, un raspuns e aproape sigur: artistii – titularii atat de disputatelor drepturi – vor avea prea putin de castigat, indiferent de modul in care ar fi formulata legea.

  • BANCI: Credite peste credite

    Scaderea accentuata a dobanzilor, imbunatatirea conditiilor de creditare la multe dintre banci sau cresterea riscului valutar ar fi doar cateva dintre motivele pentru care si romanii se indreapta acum catre creditele de refinantare. In ce conditii se poate insa face un astfel de imprumut si mai ales cu ce costuri?


    La o cautare pe internet cu motorul Google, pentru termenul „refinantare“ sunt returnate aproape 10 milioane de referiri.  E adevarat ca in limba engleza, pentru ca in romana nu exista decat cateva zeci de astfel de raspunsuri, si nici ele in stransa legatura cu subiectul. Inlocuirea unui credit vechi cu unul nou, contractat in conditii mai avantajoase – cu o dobanda mai mica sau pe o perioada de timp mai extinsa – este o practica uzuala in vestul Europein sau in Statele Unite, mai ales in cazul imprumuturilor ipotecare, unde sumele sunt mari si perioadele de creditare lungi.


    In Romania bancile si societatile de credit ipotecar fac inca pasi timizi in acest domeniu. Clientii au inceput insa sa ceara si astfel de credite, spun bancherii. Motiv pentru care, chiar daca din portofoliul multora dintre ele inca lipsesc produsele specifice, bancile analizeaza solicitarile de acest gen de la caz la caz, oferind refinantare pentru creditele vechi. Practic, prin creditele de refinantare se pot acoperi orice fel de credite, de la cele pentru nevoi personale si pana la creditele ipotecare, explica directoarea departamentului de dezvoltare produse de la HVB Bank, Eliza Radu. In general, creditele de refinantare sunt solicitate de clientii care doresc alte conditii de creditare decat cele asigurate de bancile la care au contractat creditul initial, adauga ea. De asemenea, multi clienti isi refinanteaza creditele existente pentru a putea obtine un alt credit, de regula mai mare. Obtinerea unui credit nou este mai dificila, avand in vedere noile norme ale bancii centrale, „ce limiteaza creditarea persoanelor fizice“. Optiunea este un credit mai mare care are drept scop declarat refinantarea creditului vechi, cu doar o parte din bani.


    Practic, apeland la un credit de refinantare, clientul unei banci ramburseaza integral un credit vechi, folosind un credit nou, de la aceeasi banca sau de la o alta. Motivele pot fi multiple, plecand de la costurile mai mici cu care se poate contracta un imprumut in prezent la existenta unor perioade mai lungi de creditare sau pur si simplu la aparitia unor oferte mai potrivite nevoii actuale a clientului in cauza. 


    Scaderea dobanzilor este, cu siguranta, unul dintre motivele pentru care au inceput sa fie cautate astfel de imprumuturi. Dobanda medie din sistemul bancar a coborat de la finele anului 2003 si pana in prezent cu aproape 10 procente, conform bancii centrale. Astfel ca, acelasi credit in lei care costa la finele lui 2003 peste 27% are in prezent o dobanda sub 18%. Mai mult de atat, pentru un credit pe termen lung (cum sunt cele de tip imobiliar/ipotecar) dobanzi sub 10%, greu de imaginat chiar si la inceputul anului, in prezent nu mai sunt deloc o raritate pe piata.


    Pe de alta parte, daca in urma cu cativa ani perioada maxima pentru care se putea contracta un credit pentru locuinta abia ajungea la 10 ani, in prezent nu sunt putine bancile care „sar“ si de 20-25 de ani. Ceea ce inseamna, implicit, o povara lunara mai mica pentru cel ce ia bani cu imprumut de la banca. Pentru cei care au contractat un credit in valuta – si nu sunt deloc putini, mai bine de 60% din imprumuturi fiind in valuta la jumatatea anului – fluctuatiile cursului valutar pot fi un motiv la fel de bun pentru a dori sa scape de creditul respectiv. Inlocuirea lui cu unul in lei devine, in conditiile unui risc valutar in crestere, o optiune demna de luat in seama. Mai ales ca un credit in lei pe termen lung costa acum, la multe banci aproape tot atat cat unul in valuta.


    Motivatiile celor ce trec pragul bancilor cautand refinantare nu se opresc aici. Bancile isi vaneaza una alteia clientii. Pentru a atrage un client de la o banca rivala, „o alta banca poate sa ii ofere acestuia refinantarea unui credit existent in conditii mult mai bune decat cele oferite clientilor prin oferta comunicata publicului larg“ – dupa cum explica directoarea executiva de credite de la Domenia Credit, Ana Cernat.


    Iar pentru cei care au credite la mai multe banci, refinantarea permite restrangerea mai multor obligatii de plata in una singura“, adauga reprezentantii Volksbank. Daca, de exemplu, un client are mai multe credite de consum pe care le-a contractat pentru achizitia de electrocasnice, cheltuieli diverse etc., el poate acum contracta un singur credit – cel de refinantare, care sa le acopere pe toate cele 3-4 credite mici. Ce inseamna asta pentru client? O singura grija in loc de mai multe si economie de timp.


    In principiu, un credit de refinantare nu difera din punctul de vedere al caracteristicilor de cele obisnuite. Difera insa procedura de acordare, formalitatile pe care trebuie sa le indeplineasca solicitantii si, in unele cazuri, costurile. La unele banci, aceste credite sunt oferite in mod distinct, ca si credite de sine statatoare, pe cand la altele solicitarile se analizeaza diferit, de la caz la caz.


    Raiffeisen Bank, de exemplu, nu are un produs distinct pentru refinantarea unor credite mai vechi, spun reprezentantii bancii, adaugand ca in acest scop poate fi folosit creditul pentru nevoi nenominalizate din portofoliul bancii.


    In schimb, la Domenia, societate ce vinde doar credite ipotecare, „creditul de refinantare se asimileaza unui credit ipotecar de achizitie, renovare sau construire de locuinta, in functie de destinatia creditului initial“, explica directoarea executiva de credite de la Domenia Credit, Ana Cernat.


    Ea spune ca au existat cazuri in care clientii ce le-au trecut pragul pentru a lua un astfel de credit cautau, „pe langa preluarea creditului de catre Domenia, si o suplimentare de suma pentru continuarea unor lucrari de renovare/construire si nu au gasit deschiderea necesara in acest sens la finantatorul initial“.


    Un credit ipotecar de refinantare se aproba insa doar daca destinatia creditului initial este cu certitudine acceptata de legea creditului ipotecar. De exemplu: un client contracteaza un credit pentru nevoi personale pentru renovarea casei. Creditul initial nu poate fi refinantat cu un alt credit ipotecar decat daca este clar specificata destinatia: renovarea locuintei.


    Si la HVB, creditele de refinantare se bazeaza tot pe creditele standard ale bancii, atat din punct de vedere al conditiilor, cat si al costurilor. Totusi, acestea au si cateva caracteristici specifice. Pentru creditul de refinantare, calculul venitului disponibil exclude rata lunara datorata pentru creditul initial. In rest, clientul trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii de eligibilitate ca si pentru produsul standard.


    In plus, dosarul de credit trebuie sa includa cateva documente specifice legate de creditul refinantat, cum ar fi contractul de credit si un extras de cont din care sa rezulte soldul la zi al creditului.


    Mai sunt si alte elemente specifice creditelor de refinantare. Astfel, suma creditului sau o parte din aceasta nu este pusa la dispozitia clientului. Banii, de fapt, sunt transferati prin ordin de plata in contul clientului din cealalta banca. Asa se stinge creditul initial. Asadar, exista motive suficiente pentru ca romanii sa intre mai des in banci pentru a lua un astfel de credit, dupa cum spun bancherii. In ultima perioada, „numarul creditelor de refinantare a crescut spectaculos“, argumenteaza Eliza Radu, completand ca se asteapta ca „acest trend sa se mentina si in viitor“.


    Totusi, oricat de atragatoare ar putea parea o astfel de metoda de a „scapa“ de un credit devenit neperformant, bancherii atrag atentia ca avantajele lui trebuie cantarite pentru fiecare caz in parte.


    Daca un beneficiar decide sa inchida un credit cu un alt credit pentru a beneficia de un termen mai lung si/sau de o dobanda mai buna, spune Cernat, trebuie sa fie constient ca noul credit aduce si el noi costuri. Astfel, un credit de refinantare va presupune din nou plata unui comision de acordare, care poate fi mai mic sau mai mare decat cel initial. Iar rambursarea creditului anterior poate fi penalizata si ea cu un comision de rambursare anticipata, daca acesta e specificat in contractul de credit.


    In cazul refinantarii creditelor ipotecare, semnarea unui contract nou de ipoteca (de rang II) aduce dupa sine si taxe notariale. In plus, mai spune Cernat, „timpul constituirii unui nou dosar de credit costa si el“. Nervi si bani. Cat merita, ramane sa decida fiecare in parte.

  • Anticoncurential? Sau nu?

    La anul s-ar putea ca vreo doua milioane de romani sa-si schimbe tigarile – nu de buna voie, ci din pricina Ministerului Finantelor. Daca planul ministerului va deveni litera de lege, cele mai ieftine tigari din Romania vor costa 31.500 de lei vechi. Ceea ce inseamna ca vor disparea tigarile care acum costa intre 17.000 de lei si 31.000 de lei.


    Introducerea pretului minim de 31.500 de lei vechi la tigari in propunerile pentru noul Cod fiscal a declansat saptamana trecuta pe piata tutunului o furtuna pe care nu se stie daca o poate opri cineva. O furtuna pe care, pe langa minister, o alimenteaza cu argumente atat producatorii de tutun, cat si Consiliul Concurentei, care gaseste prevederea drept anticoncurentiala. Calculul Ministerului de Finante este urmatorul: impunand un pret minim de referinta, forteaza scumpirea tigarilor low price, ceea ce duce la incasari mai mari din accizele aplicate acestor tigari si, implicit, la incasari mai mari la buget.


    Dar pentru unele marci de tigarete – cele ieftine – un pret minim de referinta ar putea insemna eliminarea de pe piata, in vreme ce pentru altele, masura ar putea echivala cu scaderea a peste 50% din vanzari.


    Ce inseamna, totusi, pretul minim de referinta? Acest prag ar face ca nici un fel de tigarete de pe piata legala sa nu mai poata avea preturi mai mici decat 31.500 de lei. Pretul minim de referinta reprezinta 90% din asa-numita MPPC (most popular price category – pretul celei mai vandute categorii, plasat acum intre 34.000 de lei si 36.000 de lei – interval de pret in care sunt incluse tigari ca Pall Mall, L&M sau Winston). Acum, plaja in care variaza preturile la tigari incepe in jurul valorii de 17.000 de lei (Carpati fara filtru) si ajunge pana la 45.000 de lei (Dunhill). Pentru buzunarul fumatorilor de tigari ieftine, gen Carpati, propunerea Ministerului de Finante se traduce prin cheltuieli cu circa 50% mai mari. Dar pentru un fumator de Kent, L&M sau Camel, ale caror preturi sunt cuprinse intre 35.000 lei si 39.000 lei – unele oricum mai mari decat pretul minim de referinta – e de asteptat ca propunerea ministerului sa nu aiba impact.


    Introducerea noii masuri ar face „ca toti jucatorii din piata sa joace dupa aceleasi reguli“, sustine Peter Imre, Corporate Affairs Director la Philip Morris Romania, companie care ocupa locul doi pe piata tutunului, dupa British American Tobacco (BAT).


    Gilda Lazar, Director Corporate Affairs la Japan Tobacco International (JTI)- companie care ocupa locul al treilea pe piata – sustine insa ca introducerea baremului de pret minim, de la 1 ianuarie 2006, „penalizeaza doar partea de jos a pietei, doar consumatorii saraci si anumite companii“. Prin urmare, spune reprezentanta JTI, „nu vor fi afectate semnificativ“ companiile Philip Morris si BAT. Dar „vor fi afectate total“ Galaxy (fosta SNTR) si Gallaher si, in proportie de 60%, compania JTI, pentru ca circa doua treimi din vanzarile acesteia sunt facute pe segmentele de pret inferioare ale pietei.


    Aceasta situatie face ca piata tigaretelor sa fie acum impartita in doua curente de opinie: unele pro si altele impotriva introducerii pretului minim. Controversa se isca tocmai din faptul ca marcile din segmentele inferioare ale pietei nu-si vor putea pastra consumatorii, care vor avea tendinta, dupa cum arata studiile, sa migreze spre tigari mai cu staif, in cazul in care diferenta de pret scade semnificativ sau chiar dispare.


    Segmentele „amenintate“ de pretul minim sunt plasate acum, in intervalul de pret 17.000 – 33.000 de lei. Cat reprezinta acestea din vanzarile de tutun din Romania? Unele estimari vorbesc de circa un sfert din piata, adica sute de milioane de euro. In opinia reprezentantului Philip Morris, cota de piata detinuta de marcile aflate sub pretul minim de referinta este de sub 8%. O parere diferita are oficialul JTI, care sustine ca „segmentele afectate insumeaza circa 30% din piata si aproape 2 milioane de consumatori cu venituri reduse“. Diferenta mare de opinii vine din faptul ca reprezentantul Philip Morris ia in calcul doar segmentul low (20.000-28.000 lei), in timp ce JTI se raporteaza la un interval de pret mai larg, care cuprinde si segmentul value (intre 30.000 si 33.000 lei).


    Pe de alta parte, accizele la tigarile ieftine difera acum de cele aplicate tigarilor scumpe cu sume de ordinul miilor de lei, pentru ca in prezent se aplica o taxare care ia in calcul si valoarea pachetului: cu cat acesta e mai scump, cu atat creste si acciza.


    Prin noul Cod fiscal, diferentierile de impozitare ar fi reduse simtitor. Adrian Popa, Corporate Affairs Manager al British American Tobacco, crede ca prin noua varianta de Cod fiscal Ministerul Finantelor isi atinge trei obiective: cresterea veniturilor la bugetul de stat, garantarea unui venit minim din accize si atingerea nivelului minim al accizei in 2010.


    Dintre aceste obiective, „poate cel mai important este atingerea nivelului minim de acciza pentru „most popular price category“ (MPPC): 64 de euro pe mia de tigarete in 2010“, spune Adrian Popa. Daca pretul celei mai vandute categorii scade – si se poate intampla asta in timpul razboaielor de preturi dintre competitori – apar doua probleme. Pe de o parte se mareste presiunea asupra cresterii accizei, iar pe de alta parte creste diferenta de acciza care trebuie recuperata pana in 2010. Oricum, preturile la tigari trebuie sa creasca, pana in 2010, cu peste 200%, daca se respecta calendarul agreat cu UE. In ce ritm? Intelegerea stabilita cu UE prevede o anumita cadenta. Dar nu mai departe de jumatatea lunii septembrie, ministrul de finante Sebastian Vladescu declara ca ministerul pe care il conduce are in proiect majorarea accizelor, inclusiv a celor aplicate la produsele din tutun. Ca urmare, „probabil ca pachetul de tigari va fi mai scump anul viitor, pana la o dublare a preturilor“, declara la acea vreme Vladescu.


    Or, noua propunere de introducere a pretului minimal la tigari ar fi un „castig extraordinar“, crede reprezentantul BAT, „pentru ca revenim la calendar (cel agreat cu UE – n.r.)  si nu ne vom mai confrunta cu situatia din aprilie“. La acea data, acciza (si implicit pretul de raft a produselor) a crescut mai repede si mai mult decat se planificase: a avut loc o majorare cu 13,5% peste nivelul previzionat, care a fost aplicata la 1 aprilie, si nu la 1 iulie cum se stabilise anterior.


    E clar ca preturile vor creste, mai alert sau mai lent. Si poate, pentru unele marci de tigari, salturile vor fi mai rapide si mai dese. Daca nu se iau alte noi masuri – de tipul introducerii pretului minim -, urmatoarea marire de acciza va fi facuta la 1 iulie 2006 si va afecta preturile tuturor tigarilor. Cel putin 4.000 de lei in plus va scoate fiecare fumator din buzunar, fie ca este vorba de tigarile cele mai ieftine (ca Snagov si Carpati) sau cele mai scumpe (ca Parliament sau Dunhill).


    Iar valurile de discutii pe marginea pretului minim nu s-a limitat doar la schimburi de replici intre reprezentantii industriei. Consiliul Concurentei a trimis deja, saptamana trecuta, un aviz negativ pentru prevederile „anticoncurentiale“ referitoare la fixarea unor preturi minime atat la tigari, cat si la produsele din alcool – aviz care are doar titlu informativ si nu implica nici o obligativitate.


    Ca raspuns la anuntul Consiliului Concurentei, ministerul a apreciat ca isi va definitiva punctul de vedere privind introducerea unui pret minim la tigari numai dupa ce va discuta cu reprezentantii consiliului. „Este un proces intre noi si Consiliul Concurentei“, a spus Sebastian Vladescu, mentionand ca intre 2001 si 2003 au existat, prin lege, astfel de preturi minime la tigari si alcool fara ca membrii Consiliului Concurentei sa le considere anticoncurentiale.


    In ceea ce priveste tigarile, consiliul crede ca intentia Ministerului de Finante nu este compatibila cu Directiva specifica a UE, care prevede ca producatorii si importatorii de produse din tutun sunt liberi sa-si determine preturile maxime de vanzare cu amanuntul. Totusi, in ciuda discutiilor pe tema „anticoncurential sau nu“, „in acord cu directivele UE sau nu“, un lucru e cert: preturi minime de referinta exista si in alte state. Anul acesta, in iulie, guvernul belgian a adoptat practica pretului minimal la tigari, alaturandu-se grupului de tari in care acesta exista deja: Franta, Italia si Irlanda.


    Pentru pretul minimal exista, deci, si argumente pro, si argumente contra. Si indiferent cum va suna noul Cod fiscal, acesta va avea si adepti, si contestatari. Fiecare cu propriile argumente.

  • Cine ruleaza tigarile

    Trei companii internationale – British American Tobacco (BAT), Philip Morris (PM) si Japan Tobacco International (JTI) detin aproape 90% din piata totala a tigarilor, care anul trecut a depasit un miliard de euro.

    O piata in care se fabrica, se vand si se fumeaza, anual, 35-36 de miliarde de tigarete. Potrivit estimarilor BUSINESS Magazin, cotele de piata ale companiilor, in volum, sunt urmatoarele: BAT (35%), Philip Morris (33%), JTI (21%), SNTR (5,5%), Gallaher (3,5%), altii (3%).

  • Sub limita pretului minim

    Daca noul Cod fiscal va introduce pretul minimal, 28 de feluri de tigarete (cele din lista de mai jos, cu toate variantele lor) va trebui sa creasca pretul cu valori cuprinse intre 3.000 si 10.000 de lei.


    SNTR (Galaxy Tobacco): Carpati, Snagov


    Gallaher: Memphis, LD, Saint George, Smart, Ronson, State Line


    BAT: Viceroy necartonat


    PM: Assos, Zet, President, Red & White


    JTI: Monte Carlo, Winchester, More