BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Germania: Tratament publicitar pentru melancolia germana

    O agentie de publicitate din Hamburg a creat, gratuit, o campanie de publicitate al carei scop este sa vindece Germania de pesimism. Unii critica initiativa, gasind ca e deplasata si inutila. Altora campania le place. Nu e clar insa cati cred ca aceasta doza de optimism publicitar va anihila legendarul pesimism german.

    Mai intai pe ecran poti vedea cativa copaci care se deseneaza deasupra liniei orizontului; apoi apare o doamna distinsa, ceva mai in varsta, care se uita direct in ochii privitorului si spune: „Tu esti miracolul Germaniei“. Dupa aceea, pe masura ce spotul difuzat de televiziunile germane continua sa se deruleze, isi fac aparitia mai multe personaje, mai celebre sau mai putin celebre, rostind fiecare un fragment dintr-un lung mesaj motivational.

    „Un fluture poate declansa un taifun“, spune privitorului o cunoscuta prezentatoare la o televiziune germana. Urmeaza o tanara cu trasaturi asiatice, care continua mesajul: „Suflul aripilor sale poate scoate copacii din pamant, la kilometri distanta“.

    Mesajul televizat include homosexuali si persoane handicapate care vorbesc printre stalpii de beton ai recent inauguratului Memorial al Holocaustului; in distributie figureaza si Katarina Witt, campioana olimpica la patinaj artistic, precum si un grup de copii care se uita direct spre camera si striga, intr-un glas, sloganul principal al campaniei publicitare: „Du bist Deutschland!“ – „Tu esti Germania!“.

    Creat gratuit de una dintre cele mai importante agentii germane de publicitate, spotul televizat descris mai sus e parte dintr-o campanie mai ampla, vizibila pretutindeni in Germania in ultima luna, al carei scop ar fi acela de a reda speranta unei natiuni. O natiune care si-a pierdut speranta si care are nevoie, cred creatorii campaniei, de un astfel de optimism, cu care de altfel nu prea sunt obisnuiti.

    Scopul final al campaniei este, deci, acela de a-i face pe oameni sa creada ca – asa cum aripile unui fluture pot schimba ceva in lume – asa pot si ei, prin mici gesturi individuale, sa-si schimbe propria soarta si, in cele din urma, soarta Germaniei intregi. Nu se stie inca daca acesta este modul cel mai potrivit de a lupta impotriva melancoliei nationale – iar opiniile variaza semnificativ in aceasta privinta – insa existenta insasi a acestei campanii (prima de acest fel, se pare, din intreaga istorie a tarii) e un fapt concret, care demonstreaza ceea ce toata lumea stie, dar nimeni nu spune clar. Ca starea de spirit a intregii natiuni e proasta, ca economia tarii e intr-o paguboasa stagnare, ca deficitele sunt prea mari si ca niciunul dintre actualii lideri ai Germaniei nu pare indeajuns de puternic sau indeajuns de vizionar pentru a scoate tara din acest disperat blocaj.


    „Daca traiesti in Germania, ai sentimentul ca o gramada de oameni nu stiu ce o sa se intample cu ei si cuvietile lor“, spune Oliver Voss, director al agentiei de publicitate Jung von Matt din Hamburg, cea care a creat sloganul si intreaga campanie. „Foarte multi oameni cred ca soarta lor e controlata de fapt de altcineva si, dupa parerea noastra, aceasta este o mare greseala.“

    Campania de publicitate, care se deruleaza acum peste tot – prin toate mijloacele, de la spoturi de televiziune la panouri publicitare, chiar si prin spoturi difuzate in cinematografele din toata tara – a pornit de la ideea unui grup de executivi media care si-au spus, la sfarsitul lui 2004, ca trebuie sa faca ceva pentru a schimba atmosfera din tara, in speranta ca o reinnoita incredere in sine a fiecarui german poate declansa in cele din urma o adevarata renastere nationala.

    In aceasta privinta, a ideii ca cineva trebuie sa faca ceva, nimeni nu se pune de-a curmezisul: pentru ca nimeni nu spune, in Germania, ca lucrurile ar merge spre bine. Deziluzia cea mai mare a germanilor isi are radacinile, cel mai probabil, in ceva care s-a petrecut cu un deceniu si jumatate in urma: unificarea Germaniei de Vest cu Germania de Est, dupa patru decenii in care tarile au mers pe drumuri diferite.

    Acum, ca unificarea a devenit deja istorie, ea continua sa fie considerata, in constiinta colectiva germana, un urias esec, atat economic, cat si spiritual. Cei din fosta Germanie de Vest sunt nemultumiti ca toti acesti bani s-au risipit fara rost si cred ca aceasta este, de fapt, cauza stagnarii economice a tarii si a somajului crescut. Cei din est sunt si ei nemultumiti, pentru ca simt ca viata lor e mai nesigura decat era in vremea socialismului. Si, pentru ca cercul sa se inchida, vesticii sunt nemultumiti, pe deasupra, si pentru ca ii vad pe estici nemultumiti de viata lor. In acest peisaj de nemultumire cronica, Oliver Voss, de la agentia Jung von Matt, a angajat un grup de executivi care sa elaboreze o campanie de publicitate ce avea sa fie conceputa fara ca cineva sa primeasca vreun ban. Campania a inceput in urma cu cateva luni – iar acum e greu de gasit macar un singur om in Germania care sa nu fi fost expus in vreun fel mesajului creat de Voss.

    „Cand am dat drumul campaniei“, spune Voss, „peste un milion de oameni au intrat pe site-ul nostru de Internet in prima ora, incercand sa se lamureasca ce se intampla. Asta inseamna ca in fiecare secunda peste 1.000 de oameni au intrat pe site. E o cifra uluitoare“. E uluitoare, intr-adevar, dar sunt oameni care spun ca Germania nu are nevoie acum de cantareti ori de sportivi – sau de critici literari, prezentatori de televiziune ori copii de scoala primara – care sa le spuna sa fie mai optimisti. Ar avea nevoie, cred criticii, sa se concentreze pe adevaratele probleme ale tarii. Saptamanalul intelectualist Die Zeit a lansat o ofensiva impotriva campaniei, pe care a etichetat-o drept „propaganda“, condamnandu-i pe creatorii acesteia in special pentru ceea ce ziarul a numit „prostul gust“ de a folosi Memorialul Holocaustului drept decor pentru homosexuali si handicapati care rostesc cuvintele „Tu esti Germania!“.

    „Campania sugereaza ca somajul ar fi consecinta unei stari proaste de spirit, un fenomen individual, care ar putea fi corectat in orice clipa prin autocontemplare si gandire pozitiva“, scria un comentator al Die Zeit, Jens Jessen. „Cineva s-ar putea intreba cum ar explica cei care au putut emite un asemenea nonsens unui inginer de 50 de ani, somer, ca si-a pierdut locul de munca tocmai pentru ca a uitat ca August Thyssen, Ferdinand Porsche sau alti muncitori germani ramasi in istorie au pornit-o si ei de la zero“, a continuat Jessen, referindu-se la un magnat german al otelului din secolul al XIX-lea si la creatorul automobilelor Porsche.

    Raspunsul lui Oliver Voss este, intr-o anumita privinta, ca pana si astfel de critici arata ca o asemenea campanie ii preocupa pe oameni si ca dezbateri de acest fel sunt o masura a succesului initiativei sale. Voss aminteste de un studiu frecvent citat in Germania, care arata ca aici doar 30% dintre oameni cred ca pot face ceva ca sa-si schimbe soarta, in timp ce in SUA procentul este dublu, de 60%. Cu alte cuvinte, nemtii ar fi pesimisti prin natura lor, iar un astfel de lucru trebuie sa aiba legatura si cu rezultatele slabe ale economiei nationale.

    „Intentia noastra nu a fost sa acoperim problemele pe care le avem cu o fata zambitoare“, spune el. „Si daca urmaresti campania, iti dai seama ca nu face decat sa transmita, foarte simplu, urmatorul mesaj: «Nu sta deoparte; incearca sa vezi ca exista probleme fata de care poti face si tu ceva».“

    Asta se traduce, in spotul televizat, intr-un scenariu: cinci personaje diferite spun, fiecare, cate un fragment din urmatorul text: „Da din aripi. Scoate copacii din radacini. Tu esti cel care are aripi. Tu esti cel care are radacini. Tu esti Germania!“.

    „Imi place mesajul“, spune un tanar de 20 de ani, Alexander Goehrs – unul dintre cele 4 milioane de someri ai tarii. „Traim vremuri grele. Vedem cu totii asta.“ Dar desi lui Alexander Goehrs ii place mesajul, tanarul se indoieste ca o astfel de campanie ar putea avea vreun efect concret. „Pentru ca lucrurile astea nu pot schimba in nici un fel situatia mea.“

  • Investitorii prefera „all-in-one“

    In 2005, investitorii au fost „cuminti“ si, in general, s-au ferit de afacerile cu grad mare de risc. Investitiile in fonduri de actiuni au inregistrat si ele o scadere in 2005, cele mai afectate fiind fondurile de crestere si fondurile „patate“ de scandalurile din 2003, scrie revista Newsweek. Cu mare trecere printre investitori au fost noile fonduri de tipul „all-in-one“, care contin un mix solid de actiuni si obligatiuni oferite intr-un singur pachet.

    In luna septembrie, acest tip de fond a trecut de pragul de 100 de miliarde de dolari si continua sa fie alimentat cu active, spune Don Cassidy, senior research analyst in cadrul Lipper, o firma care monitorizeaza fonduri. Desi circumspecti, investitorii nu au respins cu totul ideea de „nou“ in 2005. Ei au descoperit anul acesta „investitiile alternative“, reprezentate de resursele naturale, aur si fondurile internationale. Ca urmare, fondurile internationale au crescut cu 26% pe pietele emergente, depasind fondurile americane in oricare din ultimii patru ani. Expansiunea globala condusa de China si India a dus la cresterea cererii de produse necesare in procesul de industrializare: petrol, gaze naturale, cupru, nichel. Poluarea mediului inconjurator a dus la cresterea veniturilor de pe urma uraniului (centrale nucleare) si a platinei (catalizatori auto). Investitiile in apa potabila vor fi si ele tot mai profitabile: tot mai multe state au provizii insuficiente (China importa apa din Alaska).

  • Acum au si ei falisii lor

    Pe masura ce marile lanturi de retail patrund in Europa Cetrala si de Est, intreprinzatorii independenti care comercializeaza produse alimentare incep sa dispara. Trendul, generalizat, este mai accentuat in Republica Ceha, preferata de investitori pentru climatul politic stabil si economia performanta, dar si in orasele cu infrastructura puternica si piata mare de desfacere.

    In urma unui studiu intreprins de Coface Intercredit, o organizatie de monitorizare a mediului de afaceri, reiese ca 17,8% din numarul total de falimente inregistrate in Cehia provin din sectorul de retail, cu aproape trei procente mai mult decat media de 15% din regiune.

    Potrivit unui alt studiu realizat de agentia de cercetare de piata Incoma Research, doar 13% dintre cehi isi fac cumparaturile alimentare in magazine independente. In tari ca Polonia sau Ungaria, procentele sunt de 28%, respectiv 49%.

    Retailerii de talie mare s-au raspandit in Cehia intr-un ritm care l-a depasit chiar si pe cel din vestul Europei, unde cresterea se realizeaza treptat, spune Petr Barák de la Coface.  Exista totusi si unele vesti bune pentru magazinele independente care au reusit sa supravietuiasca pana in prezent: piata se asaza.

    „Cel mai mare declin a fost in anii ‘90. Acum, tendinta s-a atenuat“, spune Zdenek Skála, cercetator pe retail la Incoma. Micii retaileri nu impartasesc optimismul lui Skála. „De ce ar veni oamenii sa cumpere in centru, cand au un supermarket aproape de casa?“, se intreaba Hana Musálková, proprietara unei bacanii din centrul Pragai.

  • Reforme In Rusia

    Liberalizarea sectorului energetic i-ar putea aduce Rusiei in 2006 nu mai putin de cinci miliarde de dolari, scrie revista Moscow Times.

    Continuand reformele din sectorul energetic rusesc, care se vor finaliza in 2008, guvernul planuieste vanzarea de actiuni in incercarea de a atrage investitii in infrastructura existenta si in constructia unor noi capacitati de producere a energiei. Sistemul Energetic Unit, compania care detine monopolul asupra sectorului energetic in Rusia, isi va inceta existenta in momentul incheierii reformelor (in prezent Sistemul Energetic Unit asigura 70% din necesarul de electricitate al tarii).

    Anticipand procesul de restructurare al sectorului energetic (intarziat, deja, cu doi ani) Sistemul Energetic Unit  a inceput separarea activitatilor de productie de cele de distributie si vanzari, pentru a facilita aparitia competitiei pe piata si pentru a atrage banii investitorilor in infrastructura invechita a tarii.

    In urma reformelor guvernamentale vor fi create sase companii producatoare de electricitate pentru vanzare en-gros si 14 companii teritoriale. Vanzarea unui pachet de 25% din patru companii de electricitate ar genera doua miliarde de dolari, e de parere Andrei Zubkov, vicepresedinte al bancii de investitii Trust.

    „Daca vom strange 500 de milioane de dolari, va fi suficient pentru achizitionarea unei statii electrice de 1.000 de megawati, care va putea servi un oras de un milion de persiane, sau o zecime din populatia Moscovei“, a adaugat Andrei Zubkov.

  • Alternative pentru miscat masina

    Preturile ridicate ale titeiului si resursele limitate le-au infipt cutitul in os producatorilor de automobile, care au inceput sa puna la cale nenumarate experimente avand la baza combustibili alternativi, scrie revista Budapest Business Journal.

    Desi biodieselul si bioetanolul – produsi din ulei extras din plante – se folosesc deja pe scara larga in tarile din Vest, in Ungaria legea impozitelor prevede tratarea si taxarea acestora ca derivati din uleiuri minerale, ceea ce creste pretul lor nejustificat de mult.

    Astfel, desi biodieselul este, de obicei, mai ieftin in Vest decat motorina, in Ungaria ramane extrem de scump, cam la acelasi pret cu motorina. Potrivit ultimei hotarari a Biroului pentru Taxe si Impozite Vamale (VPOP), orice substanta folosita drept aditiv sau combustibil pentru motoarele cu combustie interna trebuie tratata.

    Drept rezultat, taxele cumulate urca pretul biodieselului peste cel al motorinei.In consecinta, daca un client isi alimenteaza automobilul cu ulei vegetal cumparat de la un magazin obisnuit, s-ar putea trezi cu o amenda de mii de forinti, fiind acuzat de evaziune fiscala, avertizeaza Budapest Business Journal.

    Intre timp, producatorii de automobile continua experimentele cu combustibili alternativi, printre care gazele naturale comprimate (CNG) si gazele petroliere lichefiate (LPG). Potrivit expertilor din industrie, cele mai cautate optiuni pe termen scurt vor fi cele care necesita cele mai mici modificari ale motorului.

  • E timpul sa ne ingrijoram

    Topirea ghetarilor, cresterea nivelului oceanelor si dezastrele naturale au convins Natiunile Unite sa tina la Montreal o conferinta cu privire la schimbarea climei la nivel global, anunta Deutsche Welle. Potrivit Institutului german pentru Cercetarea Economiei, in urmatorii zeci de ani dezastrele naturale vor produce pagube de 200 de miliarde de dolari. In acelasi timp, compania de asigurari München Rüch a calculat ca, in ultimii cincizeci de ani, pagubele financiare aduse de furtuni, inundatii si cutremure s-au inzecit. Oamenii de afaceri au inceput sa constientizeze impactul negativ pe care distrugerea mediului inconjurator il are asupra propriilor companii. Grijile ecologistilor par sa fie si ale oamenilor de afaceri si viceversa.

    „Protectia mediului trebuie sa inceapa cu industria“, a spus Axel Michaelowa, un cercetator al climei de la Institutul de Economie Mondiala din Hamburg. „Principalii emitatori de gaze cu efect de sera sunt otelariile si centralele electrice si este momentul sa incepem sa dezvoltam metode ieftine de reducere a emisiilor“, a mai spus Michaelowa. Unele companii, printre care si General Electric – cea mai mare companie a lumii – au inceput deja sa ia masuri, motivati mai ales de monitorizarea stricta exercitata de pietele financiare asupra strategiilor de protectie a mediului folosite de companii.

    Nivelul permis de emisii ar trebui fixat de guverne companiilor, care vor amana la nesfarsit problema, a mai spus cercetatorul. Piata care reglementeaza protectia mediului seamana perfect cu explozia Internetului de la inceputul anilor ‘90, a incheiat Michaelowa.

  • BANCI: Avem un castigator

    Indiferent ce nume va purta, castigatorul confruntarii pentru BCR, cea mai mare banca romaneasca, va schimba decisiv atmosfera in sistemul bancar romanesc. Cum cred bancherii din Romania ca va arata piata bancara romaneasca cu un BCR administrat nu de stat, ci de un grup international?

    O mica revolutie“ – acestea sunt cuvintele care ar putea defini viitorul Bancii Comerciale Romane (BCR) dupa ce noul proprietar al bancii va demara schimbarile. Asa definea recent vicepresedintele uneia dintre cele mai importante banci romanesti etapa ce va urma in „viata“ celei mai mari banci din sistem, ce detine acum aproape un sfert din piata bancara romaneasca.

    Este insa la fel de clar ca privatizarea BCR va aduce schimbari nu doar pentru banca, ci si pentru tot sistemul bancar romanesc. In lupta intra de acum inca un important grup financiar international – fie ca el se numeste Erste Bank, sau Millennium bcp. La ora inchiderii editiei, intre bancheri, pariurile pe numele castigatorului de la BCR se faceau doar soptit – si nimeni nu s-a incumetat sa faca public vreun pronostic. Castigatorul se cunoaste insa de acum: conform calendarului privatizarii, pe 20 decembrie cei doi finalisti si-au depus ofertele finale, iar castigatorul a fost decis. Criteriul: suma oferita, in proportie de 100%. Asadar, la ora la care cititi acest articol, cerneala de pe contract ar trebui sa fie deja uscata.

    Pariuri nu s-au facut. Dar la solicitarea BUSINESS Magazin, cativa bancheri au acceptat sa vorbeasca despre schimbarile pe care le va aduce privatizarea BCR. Schimbari care, spun ei, nu vor fi deloc de neglijat: atat banca in sine, cat si intregul sistem bancar vor simti din plin venirea unei noi forte internationale. In ce fel?

    Va fi o schimbare „majora“, spune Patrick Gelin, presedintele celui de-al doilea jucator din sistem, BRD-Société Générale. Cu o cota de piata de 14,2% (in functie de active), BRD este unul dintre jucatorii care ar putea profita de un eventual moment de stand-by pe care-l va aduce restructurarea activitatii la BCR. „Va dura probabil cateva luni pana cand efectele acestei operatiuni (privatizarii – n.r.) se vor simti pe piata“, spune Gelin, pentru ca cel care va cumpara banca va avea nevoie de timp pentru a cunoaste mediul, a defini o strategie si a reorganiza in consecinta banca. Amploarea investitiei ii va obliga pe cumparatori sa incerce, crede el, sa isi amortizeze rapid investitia, „deci probabil vom asista la aplicarea unei strategii comerciale incisive“, cu toate consecintele ce decurg de aici pe plan organizatoric.

    Ce presupune restructurarea unei banci, in general? Modelul difera de la banca la banca, dar cu certitudine nu este de mica amploare. Spre exemplu, la Novosadska banka (Serbia), preluata de austriecii de la Erste Bank in august, procesul a demarat cu restructurarea board-ului de conducere. Au urmat mai apoi 15 proiecte de transformare, vizand, practic, toate departamentele bancii. Acest proces dureaza, conform programului, 18 luni, implicand atat angajati ai Novosadska banka (170), cat si angajati ai Erste Bank (70). Restructurarea a vizat insa si sucursalele bancii, personalul si sistemul informatic. Numele bancii a fost, de asemenea, schimbat.

    Este doar un model, cu titlu de exemplu, dar se vede clar un lucru: procesul dureaza, si nu e deloc simplu.
    Cu atat mai mult cu cat BCR nu este deloc o banca mica: are peste 364 de sucursale si agentii, si aproape 12.000 de angajati. „Cu certitudine administrarea si restructurarea unei astfel de afaceri de catre noul proprietar va cere timp, pentru ca e de lucru acolo“, spune, sub garantia anonimatului, un bancher decis sa profite pe cat se poate de perioada ce va urma la BCR. „Si noi, dar si alte banci, vom incerca sa profitam de moment.“

    Ce e sigur, pana una alta, spune pe de alta parte Gelin, e ca in cele din urma, concurenta se va intensifica in folosul consumatorului roman. Motiv pentru care, adauga el, este salutara atat privatizarea BCR, cat si cea a CEC, chiar daca ele aduc unele constrangeri suplimentare pentru restul bancilor. Motivul? „Normele de functionare ale marilor banci romanesti vor fi de acum standardizate.“

    Un loc mai jos in topul bancar, controland 8,8%,din activele sistemului bancar de la jumatatea anului, si presedintele Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, anticipeaza ca „noul actionar al BCR va schimba multe“. Va urma, crede el „o etapa noua de restructurare si de innoire in toate directiile“. Primul pas pentru oricine va veni la BCR va fi sa preia controlul.  „Este un pas care va avea impact asupra organizatiei, mai mult asupra aspectelor interne decat asupra celor externe.“

    Vor fi, adauga van Groningen, schimbari la toate nivelele: politica de creditare, produse si servicii, politica de personal, politica de gestionare a riscului, modificari operationale  sau la nivelul retelei de distributie. Cum simte Raiffeisen concurenta pe care o va aduce noul jucator? Concurenta de pe piata este importanta, „cu cat e mai mare cu atat ne forteaza sa fim si noi mai buni“, crede Groningen. Principalul impact pozitiv asupra sistemului bancar a trecerii BCR in maini private (fie ele austriece sau portugheze) tine, in opinia presedintelui Bancpost, Mihai Bogza, de faptul ca statul „iese din joc“.

    Indiferent de cat de mica sau mare a fost influenta statului in activitatea bancii (si implicit a sistemului bancar) pana acum, perceptia ca „BCR era banca de stat“ a existat intotdeauna, explica Bogza. Motiv pentru care, in opinia sa, „prin iesirea statului, climatul pare mai concurential“. Iar concurenta e „foarte in regula sa fie“, pentru ca ea are un rol de potentare a activitatii din sistemul bancar. „Cand un jucator ridica standardele, toti se simt nevoiti sa o faca“, explica Bogza.

    Iar venirea unui nou jucator international nu-l sperie, daca nu de alta, dar macar pentru ca in Romania exista deja „grupuri chiar mai mari decat cei care vin acum prin BCR“. Concurenta este deja acerba, spune el, in conditiile in care 39 de institutii de credit ofera, practic, aceleasi produse. „In fiecare oras mai rasarit, clientul are posibilitatea sa aleaga cel putin intre cinci sau sase banci.“ Iar pentru viitor, nu e deloc exclus sa mai vina si alte grupuri internationale, data fiind tendinta de concentrare ce se simte acum in sistem.

    Astfel ca, adauga si Dan Pascariu, presedinte HVB Bank, „in urmatorii cativa ani, in jur de 80% din cota de piata va fi detinuta de primii cinci competitori“. Banca pe care o conduce a fuzionat recent cu Banca Tiriac, fiind la randul ei cumparata (la nivel international) de italienii de la Unicredit. Impreuna, cei trei jucatori vor forma o noua banca ce va lupta pentru locul trei din sistemul bancar romanesc, cu active totale de aproximativ 3 miliarde de euro.

    Nu contesta nimeni ca lucrurile se vor schimba  dupa ce noul proprietar isi va intra in drepturi. Indiferent insa cine va fi acesta si de cat de ample vor fi schimbarile aduse de el, „BCR va ramane cea mai mare banca romaneasca si un competitor foarte puternic pentru noi“, dupa cum admite van Groningen. Dar „pentru noi“ poate, la fel de bine, sa insemne pentru intreg sistemul bancar. Cel putin atata vreme cat raportul dintre cota de piata a BCR si a urmatorului concurent este de aproape doi la unu.  

  • Cumparatorul ia totul

    BCR detine in acest moment 364 de sucursale si agentii, acoperind majoritatea oraselor cu peste 10.000 de locuitori.

    SUCURSALE: Ritmul deschiderii de sucursale va fi insa „extrem de alert“, potrivit reprezentantilor bancii. BCR va deschide si prima sa cafenea, BCR Café.

    PERSONAL: Banca are aproximativ 12.000 de angajati, aproape triplu fata de urmatorii competitori – aproximativ 4.600 la BRD si 4.500 la Raiffeisen.

    PROFIT: Dupa primele noua luni, BCR a raportat un profit de aproape 650 de milioane  de lei (echivalentul a 180 de milioane de euro), comparativ cu 443 de milioane de lei (121 mil. euro) in prima jumatate a anului.

    ACTIVE: BCR este cea mai mare banca din Romania, cu active de aproximativ 9 miliarde de euro.

    PLATA: Castigatorul licitatiei va deschide un cont escrow in strainatate, la o banca din Londra selectata de statul roman, potrivit unor surse apropiate procesului de privatizare, citate de Mediafax. Contul escrow este deschis la o terta parte, neutra, din care depunerea va fi eliberata catre beneficiar numai dupa indeplinirea anumitor conditii, prevazute intr-un acord scris.

  • De ce scade PNL in sondaje?

    Din cateva motive: uzura guvernarii, absenta liderilor populari, cu care populatia s-ar putea identifica, lipsa dezbaterilor, a competitiei si a reformei interne, repetarea greselilor PSD si profilul de partid de nisa.

    Mai multe sondaje recente au aratat ca PNL scade in preferintele opiniei publice si ca ponderea capitalului electoral in interiorul Aliantei este mai scazuta decat cea a PD. Iata o explicatie a declinului PNL focalizata asupra catorva cauze mai importante.

    1. DECONTAREA NEREUSITELOR GUVERNARII. Aceasta cauza este cea mai evidenta si a fost indelung discutata, asa incat nu merita atentie suplimentara. Prin prezenta liderului liberal Calin Popescu-Tariceanu in fruntea Guvernului si prin detinerea de catre liberali a unor portofolii delicate (Finante, Sanatate), PNL deconteaza in cea mai mare masura nereusitele guvernarii. La fel s-a intamplat cu PNTCD in perioada guvernarii CDR, cand PNL a profitat de pe urma situatiei. PD si mai ales presedintele Traian Basescu au avut grija de cateva ori sa indrepte aratatorul spre PNL.

    In acest prim an de guvernare, au aparut destule probleme (legate de proasta gestiune a situatiilor de criza, ineficienta, lipsa de autoritate, indecizie, lupte intestine, nerespectarea promisiunilor electorale, lipsa schimbarilor majore in nivelul de trai) care au convertit incantarea si speranta din preajma alegerilor in dezamagire si nemultumire. Trebuie adaugat ca Tariceanu si guvernul nu se confrunta cu ostilitate si scepticism cronic din partea populatiei (care, atunci cand face comparatia cu alte echipe guvernamentale, ofera o evaluare destul de favorabila echipei Tariceanu), insa este un fapt ca increderea in persoana premierului si in institutia executiva se afla pe un trend descendent sever (mergand de luna aceasta mult sub 30%).

    2. ABSENTA LIDERILOR DE IDENTIFICARE. Prestatia lui Tariceanu ca premier, luata separat, nu a fost deloc rea, insa aceasta a fost judecata public intr-un context politic foarte complicat, in principal din prisma conflictelor din coalitie si a comparatiei cu presedintele Traian Basescu, a conflictului si competitiei cu acesta. In comparatie cu seful statului, premierul pare mai putin legitim (nefiind ales prin vot universal), mai putin puternic, decis si eficient, mai putin charismatic si popular. In sondaje, populatia cere celor doi, precum si PNL si PD, sa se inteleaga insa daca este fortata sa aleaga, tinde sa mearga, conform unui mecanism psihologic cunoscut, pe mana celui mai puternic (in politica, cei slabi, oricat ar fi de simpatici, nu au loc).

    Tariceanu mai are o problema majora: nu este un lider de identificare, adica unul cu care majoritatea populatiei sa se identifice, cu care sa simta ca are lucruri in comun (fapt care a explicat popularitatea durabila a lui Iliescu si o explica in prezent pe aceea a lui Basescu). Acest lucru face dificila acumularea de popularitate si cresterea in sondaje. O multime de alti lideri vizibili ai PNL (Ludovic Orban, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Cristian Boureanu) au aceeasi problema. PNL a pus accentul pe un anumit tip de biografie (de obicei absolvent de Politehnica, implicat in afaceri, care capata de timpuriu autonomie financiara si este capabil sa-si sustina singur activitatea politica) care are destul de putine lucruri in comun cu profilul „cetateanului obisnuit“.

    In fine, in timp ce in cazul vectorilor de imagine stabiliti prin sondaje ai PD – Traian Basescu si Emil Boc – lucreaza consensul, vectorii PNL, Tariceanu, Theodor Stolojan si Mona Musca merg pe cai separate. Vina ii apartine in principal lui Tariceanu, care nu a fost capabil sa ofere o solutie politica inclusiva in interiorul partidului prin care diferitele discursuri concurente sa fie articulate intr-o singura strategie si cu un singur beneficiar, PNL.

    3. LIPSA DEZBATERILOR, A COMPETITIEI SI A REFORMELOR IN INTERIORUL PNL. In sondaje, PNL este al doilea partid, dupa PSD, despre care populatia crede ca trebuie reformat. Din pacate, in interiorul PNL s-a intamplat ceea ce era prognozat inca inaintea Congresului liberal din februarie: dupa alegerea in fruntea partidului a lui Tariceanu si a unei echipe stabilite de acesta prin lista proprie, competitia si dezbaterile interne au fost inghetate. PNL a facut aceeasi greseala ca PSD atunci cand a venit la guvernare: a concentrat majoritatea resurselor umane si de alta natura spre actul executiv (asa incat identitatea partidului s-a suprapus peste imaginea guvernarii si invers), iar puterea in partid a fost concentrata in mana presedintelui premier. Disidentele au fost amendate: Stolojan a fost lasat sa vorbeasca singur, Mona Musca a fost marginalizata, iar Boureanu, suspendat – lucruri care constituie un teribil pas inapoi pentru PNL.

    Cum s-a vazut din cazul PSD, daca viata de partid ingheata, iar puterea si beneficiile sunt concentrate in folosul unei oligarhii, partidul – liderii locali, cei neprinsi in actul executiv, disidentii, activistii, simpatizantii etc. – se demobilizeaza (infrangerea PSD poate fi pusa intr-o buna masura pe seama acestui fapt). Daca partidul nu se adapteaza din mers, nu are cum sa fie pregatit atunci cand e nevoie, la alegeri si in momente de criza (PNL a reactionat greoi si neconvingator in crizele din acest an). Daca este blocata competitia interna, nu e sigur ca in prim-plan se afla oamenii cei mai buni (dovada preeminenta liderilor liberali nepopulari pomeniti, de tip Ludovic Orban).

    In fine, foarte important, daca dezbaterile sunt amanate, partidul nu functioneaza ca furnizor de sustinere politica, de sfaturi utilizabile si strategie coerenta (nauceala premierului si a PNL in problema alegerilor anticipate sau in relatia cu Basescu spune totul). In PNL, doar disidentii fac strategii (dintre care cel mai insistent este Valeriu Stoica). In acest moment, PNL este un partid destul de inert, demobilizat, dezarticulat si lipsit de luciditate – pe scurt, nu este pregatit de o confruntare politica majora si nici nu suscita, din acest motiv, incredere populara ridicata.

    4. REPETAREA GRESELILOR PSD. Trebuie stabilit din capul locului ca actuala guvernare difera de aceea a PSD in doua puncte esentiale: autoritarismul si coruptia. Puterea de acum este incomparabil mai permisiva si mai putin corupta, cel putin deocamdata, decat guvernarea Nastase.

    Totusi, PNL, alaturi de celelalte partide din coalitie, a cedat tentatiei de a prelua cateva metode din retetarul PSD de concentrare a puterii. Este vorba de cateva practici informale, care inca nu sunt criminalizate in perceptia publica si nu starnesc prea des atentia organelor de justitie (desi ar trebui), intrand in formula „normalitatii“ postdecembriste: controalele ordonate, schimbarea sefilor de institutii pe criterii politice, recrutarea alesilor altor formatiuni politice, directionarea banilor publici spre fiefurile proprii etc. Nici in aceasta privinta derapajele nu au luat amploarea din perioada 2001-2004, dar cert este ca PNL nu reuseste sa faca, intr-o maniera convingatoare, diferenta de PSD si de celelalte partide politice (percepute de electorat ca o „clasa politica“ destul de uniforma, cu pacate transpartinice).

    PNL are imaginea publica a unui partid orientat spre profit, amoral (nu imoral, dar nici foarte preocupat de etica), alunecos, tranzactional. Liberalii se ghideaza dupa regula cinismului minim necesar (nu au indolenta PSD, dar nici nu doresc sa piarda din exces de candoare si idealism asemeni PNTCD). Sa nu uitam ca PNL, in ciuda imaginii publice in declin pentru care ii plangem de mila, detine cea mai mare putere de dupa 1989, pe care ar dori sa o pastreze, sa o consolideze si sa o sporeasca.

    5. IMAGINEA DE PARTID DE NISA. In timp ce PD este identificat de electorat ca partid de centru, iar majoritatea populatiei se declara de centru, PNL este perceput ca partid de nisa, la dreapta spectrului politic (deci nu centru-dreapta) spre care se indreapta in cel mai bun caz un sfert din populatie. PNL nu are un discurs integrator, inglobant, despre natiune si societate, si nici mesaje pentru grupuri tinta altele decat patronatul privat. O parte consistenta a elitei si diferite segmente ale societatii pur si simplu nu se recunosc si nu se simt reprezentate in discursul PNL, care nu are elaborata o strategie de tip catch-all (de felul celor incercate de PSD si PD), de extindere a bazei electorale. Au existat, de exemplu, cateva tentative de a recupera electoratul CDR-ului, prin resuscitarea discursului anti-comunist si a unor initiative menite a aduce curatenie morala in societate (lustratie, procesul comunismului, controlul serviciilor secrete etc.). Pentru ca astfel de strategii sa aduca profit este nevoie de perseverenta si de reusite.

    Marea problema este ca marginalitatea PNL nu tine atat de discurs, cat de componenta. In filialele liberale, recrutarea membrilor si promovarea liderilor s-a facut preponderent dupa un anumit portret robot al „liberalului de succes“ care aproape se suprapune cu portretul omului de afaceri, care isi converteste capitalul economic in capital politic. In mod particular, formatiunea liberala este vazuta ca interfata politica a unor interese parcelare si solidaritati de afaceri. „Scandalul telefonului“ legat de prietenia Tariceanu-Patriciu a intarit aceasta impresie (de fapt, toate partidele sunt conectate la interese specifice, insa PNL risca sa joace rol de tap ispasitor).

    6. UNDE FACE PD DIFERENTA. Toate cele afirmate despre PNL nu implica nici pe departe ca restul partidelor, si PD in mod particular, cu care formatiunea liberala se compara mai des, nu ar avea aceleasi pacate. PD este in aceeasi masura un partid nereformat, clientelar, fara prea mare democratie interna, tentat la randu-i de „metodologia“ PSD de acumulare a puterii, care nu are filiale reprezentative etc. In schimb, profita din plin de pe urma transferurilor de imagine dinspre popularul Traian Basescu, de imaginea de partid de centru, de discursul mai inclusiv, de faima unor lideri „eficienti“ si de mai slaba identificare cu guvernarea.

  • Sa impacam si capra, si varza

    Pentru romani e un loc comun, si, de curand, si pentru francezi: nu putem inclina definitiv balanta in favoarea cuiva, pentru ca suntem la rascruce de drumuri. De aceea, a explicat presedintele Basescu in vizita sa recenta in Franta, desi Romania sprijina axa Bucuresti-Londra-Washington, spera in egala masura sa fie primita in 2007 in Uniunea Europeana.

    Intrebat de jurnalistii francezi ce asteapta de la Paris, avand in vedere respingerea Constitutiei europene de catre Franta, presedintele roman a invocat trecutul, amintind sprijinul pe care Franta l-a acordat Romaniei la intrarea in NATO si asigurandu-si interlocutorii ca legaturile dintre cele doua state sunt mai puternice decat efectele pe care le-ar putea avea respingerea Constitutiei din mai. Pe de alta parte, sustinerea axei Bucuresti-Londra-Washington este necesara pentru atingerea celor doua obiective principale ale mandatului sau: ameliorarea nivelului de trai si securitatea nationala. „Pozitia geografica a Romaniei este foarte expusa“, a continuat Basescu. „De aceea avem un parteneriat strategic cu Statele Unite, bazat pe aparare si pe probleme de securitate.“