Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Turcii iau crema

    Din 1999 si pana acum, constructorii turci au realizat cateva dintre cele mai reprezentative proiecte din Bucuresti:

    1999    Özer – Bucuresti Mall     60.000 mp – 50 mil. $

    2002    Özer – Europe House      22.000 mp – 23 mil. €

    2004   Summa – Plaza Romania 104.000 mp – 45 mil. €

    2005   Özer – America House    55.000 mp – 50 mil. €

     

     


  • Dobanda? Cum va place.

    Bancile au o noua predica atunci cand vine vorba de credite pentru locuinte: imprumutati in lei. Argumentul lor: dobanzi greu de imaginat acum cateva luni. Dar ce sanse au sa-i convinga pe romani ca peste zece ani ar regreta daca acum aleg valuta?

    Credit in valuta sau in lei?“ – este o intrebare pe care foarte putini romani si-au pus-o pana la inceputul acestui an, cand optau pentru un credit pentru locuinta. Alegerea a fost, multa vreme, aproape implicita: credit in valuta. Motivul? Dobanda, in general de cateva ori mai mica la creditele in valuta decat pentru cele in lei. Rezultatul: la finele anului 2004, aproape 90% din creditele pentru cumpararea sau construirea de locuinte erau in valuta. 

    Inceputul anului a fost, insa, un adevarat moment de cotitura. Dupa ani buni in care bancherii au oferit romanilor exact ce si-au dorit – cat mai multe credite in valuta – 2005 se prefigureaza ca un an al schimbarii. Dupa cum spune directorul directiei credite retail persoane fizice si mici intreprinzatori de la BCR, „este anul in care creditul in lei a intrat cu adevarat in concurenta cu cel in valuta“.  

    Bancile au inceput ofensiva de primavara a creditului in lei pentru locuinte. In doar cateva luni de la inceputul anului, mai toate bancile importante romanesti au scazut cu cateva procente bune dobanzile pentru acest tip de credit. S-a ajuns, astfel, ca unele banci sa ofere chiar si dobanzi de 11-12% pentru un credit imobiliar in lei. 

    Ce sanse are, totusi, creditul in lei sa castige „inima“ romanilor? Si cat de avantajos este un imprumut in lei, pe termen lung, in fata unei valute care in ultima vreme s-a „ieftinit“ constant? 

    Experienta tarilor din Europa Centrala si de Est arata ca, in mai toate tarile, moneda nationala s-a apreciat inainte de intrarea in Uniunea Europeana. Intarirea leului atat in fata dolarului cat si a monedei europene, incepand cu sfarsitul anului trecut, nu face decat sa ieftineasca, cel putin pe termen scurt, un credit in valuta. 

    Dublat de dobanzile mai mici pentru creditele in valuta, acest lucru a inclinat puternic balanta in favoarea valutei – lucru dovedit si de statisticile Bancii Nationale. Astfel, in februarie 2005, din totalul de 33.401,40 miliarde de lei credite de tip imobiliar/ipotecar, mai bine de 30.245 miliarde de lei erau luate in echivalent valuta. Pentru case, romanii s-au imprumutat in lei doar putin peste 3.155 de miliarde de lei, adica sub 10% din total. Dar cat de corect este acest calcul pe termen lung? „Romanii ar trebui sa invete sa se imprumute in valuta in care isi castiga salariul“, crede Paul Prodan, director executiv la ING. De ce? Pentru ca un credit destinat locuintei este, prin natura sa, un credit pe termen lung si foarte lung. Pentru perioade de 15-20 de ani, sau chiar mai mult, previziunile privind evolutia cursului de schimb sunt foarte greu de facut. 

    Oficialul ING spune ca, mai mult de atat, romanii nu sunt, in marea lor majoritate, invatati sa faca astfel de previziuni. Lucru care, la un moment dat, poate crea mari probleme de rambursare a imprumuturilor pentru cei care s-au imprumutat in valuta. Ceea ce va duce, implicit, si la probleme de recuperare a banilor pentru banci. Motiv pentru care ING a decis inca de anul trecut sa mizeze pe creditele in lei, spune Prodan. La sfarsitul lui 2004 ING a fost prima banca ce a oferit clientilor un credit ipotecar in lei cu cu dobanda de 13,5%. Fortata de miscarile din piata, din februarie, banca a coborat inca o data dobanda, la 12%, fixa pe o perioada de doi ani. 

    Insa miscarea cea mai spectaculoasa, prin amploare, a venit, la inceputul anului, de la Alpha Bank. Intr-o singura zi, Alpha a coborat dobanda cu 8 procente, pana la 14%. Totusi, dobanda anuntata de Alpha nu este decat o dobanda de referinta, valabila pentru imprumuturi mai mari de 2 miliarde de lei. Daca va-loarea creditului este mai mica de 2 miliarde de lei, atunci dobanda se poate majora cu pana la 2 procente, in functie de risc si de situatie (durata imprumutului, modalitatea de rambursare, situatia financiara a solicitantului. „Dobanda la lei este de maxim 16%“, spune Mihai Maties, director de comunicare la Alpha Bank, subliniind faptul ca 2% este un procent maxim de variatie. Pe de alta parte, insa, oficialul bancii admite ca, fiind vorba despre o dobanda variabila, banca poate decide schimbarea ei in functie de „conditiile de pe piata“. 

    Decizia bancherilor de la Alpha a fost urmata, in scurt timp, de mai toate bancile mari. Cele mai recente miscari pe „campul de lupta“ ale creditului imobiliar/ipotecar in lei, operate in ultima luna, apartin celor de la Banca Transilvania, Banca Comerciala Romana sau BRD. 

    Ce va aduce perioada urmatoare? Semnalele date de banci indica, fara indoiala, ca se asteapta la mentinerea actualei tendinte de scadere. In cele mai multe dintre cazuri, oferta la aceste credite include o dobanda fixa pe doi, trei sau cinci ani. Practic, banca stabileste o dobanda fixa pentru o perioada, urmand ca apoi dobanda sa se stabileasca in functie de rata de referinta de pe piata interbancara (BUBOR), plus cateva procente (decise de fiecare banca in parte). 

    „Exista cateva tendinte care justifica lansarea unui astfel de credit in lei cu dobanda fixa pe o anumita perioada si care face acest imprumut atractiv si pentru banca si pentru clienti“, spune Sorin Mititelu. Tendinta generala de scadere a dobanzilor la lei, tendinta de crestere a dobanzilor la valuta, tendinta de fluctuatie, in ambele sensuri, a cursului valutar care aduce un risc apreciabil pentru imprumutati sunt argumentele pe care le aduce Mititelu. 

    In alte cazuri – cum sunt cele ale creditului de la BRD sau de la Transilvania – dobanda este fixa pe toata perioada de creditare.  

    Lucian Cojocaru, directorul Departamentului Comercial al BRD – Groupe Société Générale, spune ca, prin lansarea unui credit imobiliar in lei cu dobanda fixa pentru toata perioada de creditare, s-a urmarit „eliminarea riscului, poate mai putin evident in acest moment, ca rata dobanzii sa creasca la un moment dat in viitor“. In plus, spune oficialul BRD, „am urmarit, prin nivelul scazut al dobanzii sa marim gradul de accesibilitate la credit pentru o serie intreaga de clienti cu venituri mai reduse“. Mai mult de atat, nivelul dobanzii este comparabil cu cele oferite pentru valuta, spune Cojocaru, insa fara riscul valutar aferent.

    Si totusi, cat de atractiv este un nivel fix de dobanda pentru client, in conditiile in care, aproape in fiecare zi acesta vede o scadere a dobanzilor? „13% este un nivel al dobanzii care, prin comparatie cu un risc valutar iminent si un nivel de inflatie care nu va fi 3-4% nici azi, si nici in perioada urmatoare, este pertinent pentru o perioada de cativa ani“, explica Mititelu.

    Pe de alta parte, stabilirea unei dobanzi fixe, pentru cativa ani sau chiar toata perioada de creditare, face plauzibil scenariul in care bancherii se asteapta ca dobanda sa scada chiar si sub nivelul actual in anii urmatori. Este si motivul pentru care Carmen Retegan, directorul general de la Domenia Credit – institutie financiara nebancara – crede ca, la o dobanda fixa pe 5 ani intr-un context de scadere a inflatiei si de apreciere reala a monedei nationale, „in continuare produsele in valuta ar trebui sa fie preferate“. Compania, finantata de Fondul Romano-American pentru Investitii, care este actionar principal, ofera doar credite ipotecare in valuta, cu termene de pana la 15 ani. 

    Pe de alta parte, insa, nici valuta nu aduce garantii totale. Spre deosebire de cazul in care imprumutul este in lei si dobanda este fixa, pentru valuta apare si riscul valutar. In conditiile in care evolutia cursului de schimb nu este un element care se poate previziona cu exactitate, trebuie avut in vedere si acest risc valutar. Ce se va intampla cu creditele in valuta daca leul se va deprecia din nou in fata valutelor? Creditul in valuta se va scumpi.  In plus de asta, banca centrala pare decisa sa se foloseasca de toate mijloacele de care dispune pentru a deturna romanii catre imprumuturile in lei. Astfel, in urma cu doar cateva luni, banca centrala a decis cresterea rezervelor minime obligatorii pe care bancile trebuie sa le constituie. Lucru care, in final, va avea un efect de scumpire al creditelor in valuta, spun bancherii. 

    Chiar daca acest lucru nu s-a vazut in piata foarte tare, „masura Bancii Nationale a avut efect in special pentru bancile cu actionari locali, care nu au acces la surse de finantare externe foarte mari“, este de parere Rasvan Radu, presedintele UniCredit. Practic, o banca straina ia bani de la grupul din care face parte, in conditii foarte avantajoase si cu maturitati foarte lungi. In  schimb, pentru bancile care nu au in spate un grup, accesul la valuta este dificil si mai costisitor. 

    Mai mult de atat, dobanda pentru creditele in valuta pe termen lung, cum sunt cele destinate locuintei, depinde si de ce se intampla pe piata internationala. Astfel, orice crestere a indicilor internationali se poate reflecta, in final, si asupra dobanzilor de pe piata romaneasca. 

    Si totusi, care este varianta optima pentru un credit destinat locuintei? Raspunsul tine de scenariul pe care il luam in calcul. 

    Daca luam in considerare varianta in care cursul leu/euro se depreciaza anual cu 2.000 de lei, pana in anul 2013, atunci vorbim despre un curs de aproximativ 55.000 lei/ euro la momentul 2013. 

    In acest scenariu, pentru un credit in lei – pentru echivalentul a 50.000 de euro – cu dobanda fixa de 11,5% pe o perioada de 20 de ani si unul in valuta cu o dobanda fixa de 9%, rezultatul este aproximativ echivalent. Pentru creditul in lei, rata lunara coboara de la 568 euro la 403 euro in 2013, in timp ce pentru cel in valuta rata lunara este pe toata perioada de aproximativ 456 euro.  

    Daca, insa, cursul de schimb va creste anual cu 1.000 de lei si la nivelul anului 2013 se va stabiliza, atunci dintre cele doua variante enuntate mai sus, „castigatorul“ va fi creditul in valuta. 

    Creditul in lei devine mai scump, in aceasta varianta, cu aproximativ 166 de milioane de lei. La fel se prezinta situatia si daca luam in considerare o varianta in care cursul de schimb ramane constant, la valoarea de 39.000. Creditul in lei este, si in aceasta situatie, mai scump decat cel in valuta cu aproximativ 330 de milioane de lei. 

    In ce conditii ar iesi „castigator net“ un credit in lei cu dobanda fixa? 

    Daca, sa spunem, dobanda la leu este de 10%, fixa pe toata perioada de 20 de ani, dobanda la valuta este de 9%, si ea fixa, atunci creditul in lei pentru echivalentul a 50.000 de euro este net avantajos daca leul se depreciaza anual, pana in 2013, cu aproximativ 2000 de lei. 

    In aceste conditii, adica un curs mediu de 55.000 de lei/euro in 2013, creditul in valuta, in conditiile de mai sus, este mai scump decat cel in lei cu 178 de milioane de lei.  Acestea sunt doar cateva scenarii. Pana una alta, avantajul net al unui credit in lei pe termen lung cu dobanda fixa tine de eliminarea unui risc valutar greu de anticipat si calculat. Ramane de vazut in ce masura tentativa bancilor de a-i convinge pe romani sa riste „patriotic“, in moneda nationala, va avea efectul scontat.

  • DE LA TEORIE LA PRACTICA

    • HVB Bank – credit ipotecar in euro, cu dobanda variabila

    DOBANDA: 8,53%/an
    VENIT NET MINIM LUNAR: pentru achizitie – 300 euro/familie; pentru constructie – 500 euro/familie
    COMISION ANALIZA DOSAR: 0
    COMISION ADMINISTRARE CREDIT: 0
    ALTE COMISIOANE: pentru achizitie, comisionul de acordare: 2% minim 250 de euro; pentru constructie, comisionul de acordare: 2% minim 300 de euro
    PENALIZARE LA RAMBURSARE IN AVANS: 1,5%, minim 150 de euro
    PENALIZARE PENTRU INTARZIEREA LA PLATA RATELOR: 10%/an peste dobanda curenta
    RATA LUNARA: 440 de euro 

    • Raiffeisen Bank – credit imobiliar in lei, cu dobanda variabila

    DOBANDA: 19%/an
    VENIT NET MINIM LUNAR: 60 mil. lei
    COMISION ANALIZA DOSAR: 150.000 lei
    COMISION ADMINISTRARE CREDIT: 1% anual, aplicat la soldul creditului
    ALTE COMISIOANE: taxa de  inregistrare la Arhiva Electronica – 668.000 de lei
    PENALIZARE LA RAMBURSARE IN AVANS: 1% din val. platita cu anticipatie (min. 3 rate)
    PENALIZARE PENTRU INTARZIEREA LA PLATA RATELOR: rata dobanzii plus 15%
    RATA LUNARA: 29.820.602 lei 

    • Alpha Bank – credit ipotecar in lei, cu dobanda variabila

    DOBANDA: 14%*
    VENIT NET MINIM LUNAR: 49.715.000 de lei 
    COMISION ANALIZA/ADMINISTRARE DOSAR: 0.5% din valoarea creditului minim 120 USD
    ALTE COMISIOANE: comision de conversie de la o valuta la alta: 2% din valoarea ramasa de rambursat
    PENALIZARE LA RAMBURSARE IN AVANS: 2% la suma platita in avans
    RATA LUNARA: 24.857.297,50 lei
    pentru imprumuturi mai mici de 2 miliarde de lei, dobanda poate creste cu maxim 2 procente

    • ING – credit ipotecar in lei, cu dobanda fixa in primii doi ani

    DOBANDA: 12%/an 
    VENIT LUNAR NET MINIM: 58.060.000 de lei 
    COMISION ANALIZA/ADMINISTRARE DOSAR: 50 de euro, platibil in echivalent lei;
    ALTE COMISIOANE: comision acordare credit – 2% maxim echivalent a 1.000 de euro;
    PENALIZARE LA RAMBURSARE IN AVANS: 3% aplicabil asupra sumelor din capital, rambursate in avans.
    PENALIZARE INTARZIERE PLATA: 45%/an aplicata la suma restanta pe perioada de intarziere.
    RATA LUNARA: 20.320.000 de lei (fixa in primii 2 ani, rata capital plus dobanda). 

    • BRD – GSG – credit imobiliar in lei, cu dobanda fixa pe toata perioada

    DOBANDA: 11,5%/an 
    VENIT LUNAR NET MINIM: cca 1.100 de euro (echivalent in lei)/ familie 
    COMISION ANALIZA DOSAR: 1,5% din valoarea creditului
    ALTE COMISIOANE: nu
    PENALIZARE LA RAMBURSARE IN AVANS:  5% la suma rambursata in avans
    PENALIZARE PENTRU INTARZIEREA LA PLATA RATELOR: 3 pp peste dobanda curenta, aplicata la suma restanta
    RATA LUNARA: 19 mil. lei (suma constanta)

  • Corida exporturilor de taurasi

    Putine lucruri din Romania au mare cautare in strainatate. Dar la exportul de bovine stam bine – in 2004 au luat drumul strainatatii peste 170.000 de boi, care au adus in tara mai mult de 50 de milioane de euro.

    Daca la sfarsitul lunii iulie a anului trecut, in Romania existau 3,19 milioane de bovine, conform datelor Institutului National de Statistica, la finele lunii decembrie mai ramasesera doar 2,94 milioane de capete. Adica mai putin cu aproape 250.000 de capete. 

    Tot din datele statistice aflam ca din cele 3,19 milioane de bovine, peste 95% se aflau in gospodariile taranilor si ca de aici „au disparut“ cele 250.000 de animale. 

    Taranii din judete precum Arad sau Bistrita Nasaud stiu mai bine unde le pleaca taurasii, pentru ca in fiecare an reprezentanti ai unor companii, in general din strainatate, vin si le cumpara animalele, care sunt, in majoritatea cazurilor, mai mici de sase luni. Animale pe care apoi respectivele companii le mai cresc cateva luni si le exporta. 

    Aceasta afacere, dezvoltata in ultimii zece ani, nu are o amploare semnificativa acum, insa creste incet si sigur. In primele luni ale acestui an, spun exportatorii de bovine, se intampla un lucru incurajator pentru ei: cererea de pe piata externa este atat de mare, incat a depasit oferta.

    Constantin Popescu, directorul Directiei Politici Comerciale din Ministerul Agriculturii, spune ca la exporturile de bovine, este vorba de taurasi, „in proportie de 99%“, pe care strainii ii importa din Romania pentru ca sunt mai ieftini decat in alte tari. „Se importa in general pentru consum. 

    Se stie ca romanii consuma preponderent carne de porc si de pasare, asa ca exista un excedent de bovine care, cumulat cu cererea de pe piata externa, conduce la dezvoltarea acestor exporturi“, a adaugat Popescu.

    Astfel, daca in anul 2003 s-au exportat 151.000 de capete de bovine, un an mai tarziu exporturile au insumat peste 172.000 de capete. Adica o piata de peste 50 de milioane de euro. In statistici, primele patru tari in care se exporta bovine sunt, in ordinea numarului de animale exportate, Croatia, Grecia, Siria si Italia. 

    De unde, totusi, acest surplus de bo-vine? Pentru ca, explica Mihai Lungu, om de afaceri din industria alimentara, fondatorul producatorului de mezeluri Gourmet, piata romaneasca nu este mare consumatoare de carne de vita, chiar daca in ultimii ani consumul acestui produs este in crestere. „Daca acum zece ani raportul intre consumul de carne de vita si cel de carne de porc era de 1/7, acum a ajuns la 1/3“, a adaugat el. La noi, in alimentara, mai spune Lungu, muschiul de vita costa 5-6 euro, pe cand in tarile Uniunii Europene pretul mediu este de 12-13 euro pe kilogram. „Exportatorii sunt in proportie covarsitoare companii straine care au clienti peste granita si care colecteaza animalele din gospodarii“, a adaugat fostul sef de la Gourmet.

    Cei care lucreaza in acest domeniu spun ca exportul de bovine se face in general cu taurasi care au, in medie, greutatea de 200 de kilograme. „Noi exportam in general taurasi pentru ca nu avem nici mentalitatea, nici tehnologia si nici furaje de calitate pentru a ingrasa aceste animale si a le vinde pe piata externa“, apreciaza Lungu.  Din datele Centrului Roman pentru Promovarea Comertului, pe primul loc in topul exportatorilor de bovine vii intre 160 si 300 de kilograme pentru sacrificare, in 2004, s-a situat compania Interglobal din Arad, infiintata in urma cu zece ani, cu capital italian.  Zocche Pacho, directorul general al Interglobal, spune ca firma pe care o conduce exporta in fiecare an cam 70 de camioane de bovine a cate 70 de capete per camion, adica aproape 6.000 de bovine pe an.

    Majoritatea exporturilor se fac in Croatia si Italia. „Este o cerere foarte mare pe aceste piete. Noi cumparam taurasii in general de la particulari, persoane fizice, ii mai crestem cam 5-6 luni, pana cand ajung la 240-260 de kilograme si ii vindem“, explica Pacho.  Pretul mediu de vanzare a acestor animale la export este de circa 2 – 2,1 euro pe kilogram, „in viu“, considerat destul de mic pentru importatorii straini si suficient de bun pentru exportatorii romani.

    Directorul Interglobal spune ca si pe piata romaneasca cererea de carne de vita este din ce in ce mai mare in ultimii ani, insa preturile pe care le ofera procesatorii romani nu sunt atractive. „Practic, in Romania, se plateste jumatate din cat platesc italienii sau croatii pe carnea de bovina in viu. Problema este ca romanii nu se uita la calitatea carnii, ci doar la pret. Marele avantaj de a produce in Romania este pretul de achizitie mic al animalelor, mana de lucru ieftina si furajele ieftine. 

    Noi cumparam de la tarani cu circa 70.000 de lei kilogramul de animal in viu. Luam taurasi de 100 – 150 de kilograme“, a mai spus Zocche Pacho. Pe locul trei in topul Centrului Roman pentru Promovarea Comertului este o companie romaneasca, ITL Agrocomplex din Bistrita Nasaud, infiintata in anul 2000. 

    Ovidiu Ciurus, administratorul firmei, a inteles potentialul acestei piete la fel de bine ca investitorii italieni si astfel  ITL Agrocomplex a ajuns sa exporte anual 3-4.000 de capete de bovine. Dintre acestea, 80% se adreseaza pietei din Grecia, si restul celei italiene. Foarte important in acest comert este ca, in general, transportul animalelor este platit de catre cumparator.

    „In momentul actual, cererea venita de pe piata externa este foarte mare. Ceva s-a intamplat in ultimele zece luni, pentru ca a crescut foarte mult cererea – nu stiu ce s-a intamplat. In aceste zece luni si preturile de export au crescut cu 50%, de la 1,4 la peste 2 euro/kilogram“, spune Ciurus. 

    La randul sau, si acesta confirma interesul in crestere de pe piata interna pentru carnea de vita dar, spune el, preturile sunt mici, adica sub un euro/kilogram. „Aceasta activitate este in crestere, dar nu se poate dezvolta spectaculos, peste noapte, in pofida cererii externe mult mai mari decat oferta, pentru ca in zootehnie investitiile sunt costisitoare“, crede Ciurus. Costisitoare sau nu, important este pana la urma ca boii nostri au cautare. Si ca au intrat in Europa cu mult timp inaintea noastra.  

  • Managerii regionali

    Culmea naivitatii managerilor romani era, pana acum doi-trei ani, sa spere ca o companie din Vest ar putea fi interesata sa-i „vaneze“. Lucrurile s-au mai schimbat. Exista deja manageri romani interesanti pentru tari ca Germania sau Marea Britanie. Lucreaza in domenii diferite, dar au ceva comun: sunt manageri regionali.

     

    Pe langa faptul ca sunt romani si au functii regionale in aceeasi companie, cativa dintre managerii de la Coca-Cola Adriatic and Balkan Region au constatat de curand ca mai au un punct comun: figureaza pe listele de recrutari ale unor companii vest-europene. Si, in fine, o ultima asemanare: toti au refuzat ofertele. Sesizati cumva doua paradoxuri?

     

    V-ar putea lamuri Vlad Bog, manager de resurse umane in cadrul companiei, raspunzator de angajatii din noua tari. Bog a fost una dintre tintele companiilor straine: „acestea sunt principalul nostru concurent pentru angajati, si nu atat companiile din tara“. Sunt doua motive principale, crede Bog, pentru care companii straine vin sa-si recruteze manageri din Romania. Si costul nu este unul dintre ele, pentru ca „managerii nostri sunt deseori mai scumpi decat managerii germani sau austrieci“.

     

    Primul dintre motive ar fi ca „romanii aduc o abordare noua, nu sunt crescuti in sistemul lor rigid si sunt mai liberi in gandire“. Al doilea: pentru companiile care vor sa se extinda in aceasta parte a continentului, experienta celor din Est e un atribut pretios. Asta nu inseamna, totusi, ca e cazul sa ne entuziasmam prea tare, crezand ca managerii romani sunt o tinta favorita a companiilor vest-europene, atentioneaza George Butunoiu, managerul companiei de recrutare de manageri Alexander Hughes Romania.

     

    Dar nici ca vor fi ocoliti cu totul. Vanati de companiile vest-europene sunt deocamdata doar managerii cu atributii regionale sau globale: iar cand ai o experienta si o reputatie regionale, criteriul nationalitatii dispare. Managerii care au doar atributii locale nu prezinta acum interes. „Inainte de a ajunge acolo, Romania va trebui sa treaca printr-o faza intermediara, cea de furnizor de specialisti in domenii precum cel financiar, tehnic sau IT“, crede Butunoiu.

     

    Specialistii, la un moment dat, vor avea sanse sa urce in ierarhia companiilor occidentale, ajungand pe pozitii care vor consolida un atribut ce le lipseste acum managerilor romani ne-regionali pentru a fi interesanti pentru pozitii de top: reputatia. Intre timp, numarul managerilor romani cu atributii regionale creste constant. Cel care traverseaza coridorul ce leaga birourile Coca-Cola Adriatic and Balkan Region de cele ale imbuteliatorului international CCHBC, cu operatiuni in 26 de tari, primeste si confirmarea: o privire aruncata pe schema de personal a CCHBC arata ca Romania e tara cu cei mai multi manageri globali in grup si cu cei mai multi romani trimisi peste hotare – chiar daca CCHBC Romania nu are, prin statut, nici o raspundere regionala.

     

    Unul dintre acestia e Adriana Gontariu, director de „talent development“ pe toate cele 26 de tari. Din aprilie 2005, ea recruteaza – impreuna cu firmele de head-hunting – manageri generali, regionali sau globali pentru companie. Iar pe colegii sai romani, investiti cu atributii regionale in alte birouri, ii pastreaza intr-un document Excel: Adrian Lupu e business plan manager pe intreg grupul, la Atena; Dan Nistor e manager general in tarile baltice; Anca Georgescu e manager de resurse umane pe 26 de tari; Costin Balcu e manager regional pe reteaua de furnizori; patru IT-isti sunt responsabili pe cateva tari si lista continua.

     

    Romania e furnizor de manageri si pentru grupul german Metro Cash & Carry: 20 de romani si-au luat zborul spre birouri din alte tari in interiorul grupului, unul dintre cele trei „hub“-uri IT ale grupului Metro este in Romania (celelalte doua sunt in Germania si Polonia), iar Valentin Radu conduce divizia regionala de aprovizionare-desfacere pentru companie. „Aceste atributii sunt rezultatul unui mare potential de expertiza si unui tip de management foarte bun“, spune pentru BUSINESS Magazin Bert van der Velde, directorul general al Metro Cash & Carry.

     

    Din Belgrad, Silviu Hotaran, managerul general al Microsoft South East Europe, ii insiruie din memorie pe cativa din colegii sai cu cariere regionale: Dan Bulucea e Manager Platform Strategy pe centrul si estul Europei la sediul din München, Paul Miches – Technical Readiness Manager pe Europa, Orientul Mijlociu si Africa in Reading si Paula Apreutesei lucreaza impreuna cu Hotaran ca Business Strategy Manager pentru aceeasi regiune.

     

    Coca-Cola, Metro si Microsoft sunt doar cateva dintre companiile care au manageri regionali romani: numarul lor trece de cincisprezece. E vorba de multinationale care isi au birourile regionale la Bucuresti. Lista incepe, din punct de vedere cronologic, cu Procter & Gamble, care isi infiinta in 1992 biroul pentru regiunea balcanica in Bucuresti cu numai trei angajati. Coca-Cola, General Electric, Unilever, GSK, Microsoft au facut pe rand acelasi lucru.

     

    Sunt cateva motive pentru care aceste companii si-au stabilit bazele regionale in Romania. Cel mai important: marimea si potentialul pietei. Apoi vin flexibilitatea romanilor, cunoasterea limbilor straine, infrastructura si serviciile care se apropie de un nivel acceptabil, perspectiva integrarii in UE.

     

    Panos Manolopoulos, managerul companiei de recrutare de manageri Stanton Chase – de asemenea cu atributii regionale – spune ca mutarea sediilor regionale pentru Europa de Sud-Est dinspre centrul Europei inspre Est incepe sa fie o tendinta. „Acum cinci ani, sediile regionale pentru sud-estul Europei erau in orase europene «non-sud-estice», ca Viena sau Atena. Acum vedem o mutare a lor catre tarile balcanice, in principal Romania, dar si Ungaria sau Praga.“

     

    Chiar daca se manifesta, fenomenul „vanarii“ managerilor romani regionali e acum putin vizibil din doua motive. In primul rand, pentru ca vanatoarea e intermediata de companii de head-hunting straine. Birourile firmelor de recrutare din Romania nu primesc solicitari decat din partea unor companii din regiune precum Serbia, Ucraina sau Bulgaria, sau provenind din tari cu economii slab dezvoltate precum Sudan.

     

    Al doilea motiv pentru care fenomenul trece neobservat este acela ca managerii romani incep sa refuze sa mai paraseasca Romania. Nu e o gluma. E concluzia lui Vlad Bog de la Coca-Cola care mentioneaza, pe langa refuzul sau de a pleca in Vest, si pe cel pe care l-a primit de la cativa angajati ai companiei carora le propusese sa lucreze in strainatate pe functii superioare.

     

    „Le facem oferte si nimeni nu mai vrea sa se mute“, povesteste Bog, inca surprins de intorsatura situatiei. O explicatie ar fi sistemul de taxare – „o mare realizare din punctul acesta de vedere“, considera Bog. „E clar ca cineva, inainte de a pleca acum, isi pune mult mai multe intrebari decat inainte.“

     

    Tarile in care mai poti avea o echivalenta a venitului sunt foarte putine: SUA si, poate, Australia, dar in alta parte iesi in pierdere, spune managerul de resurse umane. In plus – mai ales pentru angajatii cu familie – costurile sunt mai mari in strainatate decat in tara. Scolile particulare, cursurile de tenis sau inot pentru copii sunt foarte bune in Romania si de cinci ori mai ieftine decat in strainatate. Apoi, in cele mai multe cazuri, sotul sau sotia unui expat e nevoit(a) sa renunte la serviciu, pentru ca in multe locuri permisele de munca nu pot fi obtinute, ceea ce scade bugetul familiei si priveaza partenerul de satisfactii profesionale.

     

    La toate acestea se adauga faptul ca in Romania „se intampla lucruri“, pe cand „in tari cu o economie asezata promovarile sunt mult mai rare, stai in fiecare cutiuta mult mai mult timp, carierele sunt mult mai lente si mai putin interesante. Si atunci iti dai seama ca nu renteaza sa pleci“, conchide Bog. Si Adriana Gontariu de la CCHBC a avut de curand o oferta pentru un post regional pentru care nu a gasit candidati. Chiar daca a refuzat sa plece, Vlad Bog e mai mult musafir in tara lui, de cand a fost promovat director regional de resurse umane in Coca-Cola, acum sapte ani.

     

    Urarea de pe aeroportul Otopeni – „We hope that you have enjoyed your stay in Romania“ („Speram ca v-ati simtit bine in Romania“), pe care o citeste saptamanal, ii descrie cel mai bine viata: circa 75% din timp il petrece peste hotare, unde ia aceeasi camera de hotel, de dragul rutinei. Cativa manageri regionali din companie l-au informat deja ca ar vrea sa revina pe posturi locale, satui de hoteluri si avioane.

  • CALENDARUL RESEDINTELOR REGIONALE

    In ultimii ani, atrasi de potentialul de afaceri al celei mai mari piete din regiune, tot mai multe companii multinationale si-au stabilit sediul regional in Romania, multe dintre ele conduse de manageri regionali romani. Iata-le pe cele mai importante:

     

    1992: Procter & Gamble Balkans.

     

    1999: Coca-Cola Black Sea Region.

     

    2000: General Electric South-Eastern Europe, cuprinzand 11 tari, s-a extins de la biroul care coordona Romania si Moldova inca din 1997. Managerul general Dan Ionescu spune ca, in 2004, regiunea a inregistrat cea mai mare crestere din istoria companiei: 90%. Motivele stabilirii sediului regional in Bucuresti: locatia este „favorabila, stabila si ieftina“.

     

    2000: Unilever South & Central Europe. Manager: Alexandra Gatej.

     

    2003: GSK South-Eastern Europe. Manager: Roberto Musneci.

     

    2004: Microsoft South East Europe reprezinta 11 tari. Scopul infiintarii acestei regiuni este eficientizarea operatiunilor interne si extinderea prezentei Microsoft in zona, spune Silviu Hotaran, managerul general pe aceasta regiune.

     

    2005: Coca-Cola Adriatic & Balkan Region.

     

    2005: Visa International, Romania & Bulgaria. Manager: Catalin Cretu.

     

    2005: Mastercard South-Eastern Europe. Motivul: cresterea pietei cardurilor din Romania in ultimii ani, precum si potentialul de crestere. General Manager Southeastern Countries, MasterCard Europe: Denisa Mateescu.

     

    2006: ABB Romania, Bulgaria & Republica Moldova. Manager: Peter Simon.

     

    2006: OMV-Petrom*.

     

    2006: Ozone Laboratories. Biroul din Romania va deveni in acest an centru regional, urmand sa coordoneze activitatea companiei in Rusia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia si Slovacia.  Directorul general  Dan Schiopu a recunoscut ca este interesat si de Croatia si Kazahstan.

  • 7 ARGUMENTE PENTRU UN HUB ROMANESC

    Motivele pentru care tot mai multe companii multinationale isi stabilesc sediul regional in Bucuresti par sa tina in mare masura de noroc. Dar nu exclusiv. Cel putin managerii expati intervievati par sa se fi vorbit intre ei cand lauda deschiderea spre nou si flexibilitatea romanilor.

     

    1 Marimea pietei; Romania, cu cele 22 de milioane de locuitori, este a doua piata ca marime din zona, dupa Polonia.

    2 Romania este piata din regiune cu cele mai multe oportunitati de afaceri pe termen mediu, conform lui Robert Musneci, manager regional la GSK pentru Europa Centrala si de Est.

    3 Apropierea momentului aderarii la Uniunea Europeana.

    4 Managerii romani au deja experienta, dobandita in cadrul multinationalelor, care functioneaza ca adevarate scoli de management.

    5 Increderea in Romania a crescut o data cu accelerarea reformelor anul trecut, conform managerilor intervievati.

    6 Flexibilitatea angajatilor romani, mentionata in special de expati.

    7 Talentul la limbi straine al angajatilor, care nu e un element specific tarilor din regiune.

  • BNR a luat noi masuri pentru descurajarea creditului in valuta

    Infirmand toate asteptarile analistilor, banca centrala a majorat dobanda de politica monetara cu un punct procentual si a ridicat din nou rata rezervelor minime obligatorii pentru resursele in valuta ale bancilor. In numele aceluiasi unic scop: descurajarea creditului si combaterea inflatiei.

     

    S-au inselat aproape in unanimitate. In urma cu mai putin de o luna, BUSINESS Magazin lansa dealerilor din cele mai mari banci o intrebare: va creste, la urmatoarea sedinta, BNR dobanda de politica monetara, ca urmare a depasirii tintei de inflatie de anul trecut? In sase cazuri din opt, reprezentantii bancilor au fost fermi: o astfel de crestere este total improbabila.

     

    Si totusi, pe 8 februarie, Consiliul de Administratie al BNR a hotarat majorarea dobanzii de politica monetara la 8,5%, de la nivelul de 7,5%, unde ramasese batuta in cuie inca din septembrie anul trecut. O data cu aceasta majorare, oficialii bancii centrale si-au reafirmat si decizia de sterilizare „substantiala“ a excesului de lichiditate de pe piata monetara.

     

    Ce inseamna acest lucru si ce consecinte are pe piata? Un prim efect s-a vazut inca de a doua zi: euro s-a depreciat masiv, inca de miercuri dupa-amiaza, dupa anuntarea deciziei BNR. Practic, cresterea dobanzii de politica monetara, adica acea dobanda pe care banca centrala o plateste pentru depozitele atrase de la banci, lasa loc de noi intrari de capitaluri speculative pe termen scurt. Pe piata valutara, analistii se asteapta la cresterea presiunii de apreciere a leului, tocmai din pricina fluxurilor de capital extern atrase de potentialul castig permis de noile conditii monetare.

     

    Pe de alta parte, decizia BNR s-ar putea traduce si intr-o crestere mai consistenta a dobanzilor platite de banci pentru depozitele populatiei. „In cazul in care BNR va creste dobanzile, si bancile se vor alinia la aceste noi dobanzi“, aprecia Bogdan Mihoc, directorul trezoreriei de la HVB Bank. Aproape fara exceptie, bancherii au numit politica bancii centrale ca fiind principalul resort al scaderii dobanzilor la depozite pana la niveluri real negative.

     

    De acum insa, conditiile de crestere a dobanzilor sunt indeplinite: dobanda bancii centrale e mai mare si angajamentul de a atrage lichiditatea din piata a fost reconfirmat. Este acum randul bancherilor. Pe de alta parte, cresterea dobanzii de politica monetara ar putea conduce, cel putin teoretic, si la o crestere a dobanzilor la credite. Bancherii spun insa ca o intoarcere a dobanzilor la credite este greu de anticipat, in conditiile de concurenta puternica intre banci.

     

    In paralel, banca centrala a decis si ridicarea nivelului pentru rata rezervelor minime obligatorii la pasivele in valuta ale bancilor, de la 35% la 40%. Masura vine dupa o succesiune de mai multe majorari, incepute inca din august 2004. Prin majorarea de saptamana trecuta, BNR incearca sa contracareze riscul atragerii de capitaluri speculative, obligand bancile sa tina in seiful ei 40% din totalul sumelor atrase in valuta, inclusiv sub forma de depozite ale nerezidentilor. Pe piata, efectul va fi insa o crestere a dobanzilor la credite, spun bancherii.

     

    O crestere a dobanzilor pe piata ar ajuta banca centrala in lupta cu o inflatie care a sarit din grafic anul trecut: rata inflatiei pentru 2005 a fost de 8,6%, fata de o tinta de 7%, cu o marja de variatie de plus/minus un procent. In context, tot in sedinta de consiliu de saptamana trecuta, banca centrala a decis mentinerea tintelor de inflatie anuntate anterior, de 5% pentru anul 2006 si 4% pentru 2007. Tinte optimiste, in opinia majoritatii bancherilor, dar si a organismelor internationale.

     

    Astfel, in opinia negociatorului-sef al FMI in relatia cu Romania, Emmanuel van der Mensbrugghe, „BNR va avea dificultati in atingerea unei tinte de inflatie de 5% cu o marja de plus/minus un punct“. Mai realist ar fi, dupa parerea oficialului FMI, un nivel de inflatie de 6,5%.  BNR pare insa decisa sa lupte cu toate fortele pentru a-si atinge obiectivul, anuntand ca va utiliza intregul set de instrumente de care dispune ca sa contracareze presiunile inflationiste. Si, dupa un 2005 cand aproape toate masurile BNR au luat prin surprindere intreaga piata bancara, nimeni nu se mai incumeta sa spuna, 100%, ce poate insemna asta.

  • Puzderie de firme romanesti incep extinderea in tarile din Balcani

    Inspirate de modelul creat de Flamingo si Softwin, primele mari companii romanesti de IT&C care au infipt steagul in pietele din afara granitelor, mai multe firme din domeniu au anuntat ca planuiesc sa-si extinda business-ul in tarile vecine.

     

    E unanim recunoscut: software-ul, internetul, retail-ul IT si de electrocasnice sunt domeniile care au dat cele mai multe „multinationale“ romanesti. Explicatia e relativ simpla: investitiile initiale mai mici decat in alte industrii, experienta acumulata in 10-15 de ani de activitate si o relativa maturizare a pietei IT autohtone au „impins“ companiile sa-si extinda operatiunile in Balcani sau in Occident.

     

    TotalSoft, producatorul softului de afaceri Charisma, de exemplu, isi netezeste acum terenul pentru intrarea in Balcani si estul Europei. Liviu Dragan, director si actionar TotalSoft, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca va extinde afacerile companiei sale in Ucraina, Bulgaria si Grecia. „In aceste tari vom vinde solutia Charisma, iar echipele pe care urmeaza sa le detasam acolo vor face promovare si service.“

     

    In acest moment, o echipa a TotalSoft se afla in Serbia, de unde coordoneaza si operatiunile de pe piata albaneza. Si cei de la Siveco vorbesc de extindere, directorul general Irina Socol anuntand intr-o conferinta de presa organizata luna trecuta ca producatorul de software isi va dezvolta afacerea in Europa Centrala si de Est. Intr-o prima etapa, compania va lucra cu parteneri din fiecare piata pe care va patrunde, urmand sa-si deschida filiale daca business-ul va merge conform asteptarilor.

     

    „Cea mai interesanta piata va fi cea in care se vor organiza licitatii pentru solutiile oferite de noi. Stim ca in tarile din jur exista si va aparea nevoia pentru tipul de solutii oferite de Siveco“, spunea cu aceeasi ocazie Irina Socol. Iar nevoia de extindere a Siveco este rezultatul firesc a evolutiei de pana acum a companiei. Ritmul de crestere al companiei este sensibil mai mare decat cel al economiei locale (4%) sau al pietei IT autohtone, explica directorul de marketing Anca Crahmaliuc.

     

    Decizia de extindere in regiune a Siveco nu este prin urmare o surpriza. La jumatatea anului trecut, fondurile de investitii Enterprise Investors si Intel Capital deveneau actionari minoritari (22% si, respectiv, 10%) ai Siveco Romania in urma unei investitii de 12 milioane de dolari, oficialii companiei anuntand inca de pe atunci ca vor folosi aceasta infuzie de capital pentru dezvoltarea afacerilor pe piata internationala.

     

    In plus, nu este un secret nici faptul ca cele doua fonduri de investitii asteapta o crestere a companiei cat mai mare in urmatorii 3-5 ani, pe care Siveco nu o poate obtine decat prin extinderea in regiune a operatiunilor. Tot pe extindere mizeaza si cei de la Neogen – compania care detine site-urile Bestjobs.ro (recrutare), Noi2.ro (matrimoniale) sau Doizece.ro (jocuri) – care au „punctat“ deja in Bulgaria si Serbia, urmand sa se orienteze acum spre noi piete.

     

    „In 2006, ne vom extinde activitatea in Croatia si Republica Moldova si posibil inca o tara din regiune. Am ales aceste tari datorita nivelului lor de dezvoltare similar cu piata din Romania“, spune Calin Fusu, director general si actionar Neogen. In opinia sa, principalul avantaj competitiv al Neogen este reprezentat de faptul ca tehnologia dezvoltata in Romania poate fi aplicata cu succes pe fiecare dintre aceste piete, fiind necesara doar traducerea site-urilor. Un atu care inseamna inainte de orice o crestere a veniturilor fara majorarea corespunzatoare a costurilor. Pana acum Neogen a cheltuit 250.000 de euro pentru extindere, urmand ca aceeasi suma sa fie investita si in 2006.

     

    In tot acest tablou, o tusa aparte este data de producatorul de software Softwin, al carui sistem de securitate a cunoscut un succes considerabil pe pietele occidentale. Pana in 2002, BitDefender, produsul-emblema al Softwin, a fost practic inexistent pe piata romaneasca.

     

    Ulterior, managerii companiei au incercat „multiplicarea“ succesului din Vest si pe piata locala, adica exact invers fata de strategia „traditionala“ a companiilor din Romania. Acum, Softwin a anuntat ca BitDefender vizeaza intarirea pozitiei sale si in Europa Centrala si de Est. Motivul? „Cu un ritm de crestere de circa 25-30% anual, cel mai dinamic din intreaga Europa, aceasta zona a devenit atractiva pentru BitDefender“, spune Oliviu Talianu, BitDefender Regional Manager pentru Europa de Est.

     

    Cosmin Mares, PR manager la Softwin, precizeaza ca, in ceea ce priveste estul Europei, va fi exportat modelul de business care a avut succes in Romania, adica furnizarea de solutii de securitate catre clienti corporate, piata de retail fiind mult mai putin dezvoltata decat in Vest.

     

    Care sunt insa atuurile companiilor locale de software si servicii care se pregatesc acum sa sara gardul in ograda vecinilor? Un prim raspuns: tehnologia. In Romania, exista o masa critica de specialisti IT – ceea ce nu se poate spune insa si despre statele din jur. George Haber, cel mai bogat roman din SUA, care a strans o avere de circa 100 de milioane de dolari creand si vanzand companii (in zona multimedia), spune ca industria IT autohtona a aparut de fapt in anii ‘60, Romania fiind una din cele cinci tari din lume care au construit un calculator electronic.

     

    „In 1989, existau centre de calcul teritoriale in toate judetele tarii, exista Institutul de Tehnica de Calcul si Informatica care reuneau peste 2.500 de specialisti“, explica George Haber. De altfel, din centrele de calcul, ITC si Fabrica de Calculatoare s-au nascut majoritatea companiilor de software si servicii romanesti.

     

    Know-how-ul castigat de companiile romanesti din domeniu prin dezvoltarea unor proiecte pentru clienti mari, precum operatorii de telefonie mobila, Rompetrol, Petrom sau institutiile de stat reprezinta un alt atu deloc de neglijat.  Practic, furnizorii de software si servicii din Romania si-au facut mana intr-un mediu de business care a necesitat un grad mai mare de complexitate decat cel presupus de dezvoltarea unor proiecte similare in Europa de Est.

     

    Pe cartea extinderii regionale vor juca si cei de la E-Sign Security Software, firma care ofera servicii de certificare digitala (semnatura digitala). „Integrarea europeana implica o schimbare a mediului concurential care prezinta o serie de noi oportunitati si amenintari“, spune Lauru Badita, director de marketing si vanzari.

     

    „Organizatia noastra a reusit sa-si consolideze o pozitie relevanta in peisajul IT&C autohton si avem posibilitatea ca pe baza compententelor acumulate sa atacam pietele externe.“ E-Sign va avea ca tinta tarile vecine si va opta pe parteneriate strategice cu jucatorii relevanti din sectorul securitatii IT, urmand o extindere graduala in toata zona sud-est-europeana. 

     

    „Strategia pe termen mediu si lung nu exclude dezvoltarea unor prezente proprii in tarile care reclama aceasta varianta“, adauga Badita, care estimeaza ca, pana in  2010, 80% din veniturile companiei vor proveni din strainatate. Insa software-ul nu este singurul segment in care romanii au dobandit suficienta experienta pentru a-i putea „invata“ si pe altii. Retailer-ul de electronice si electrocasnice Flamingo si-a deschis magazine in Bulgaria si Serbia. Momentan, Flamingo si-a stopat extinderea si chiar a vandut doua companii de distributie pe care le detinea in Croatia si Statele Unite.

     

    „Vom folosi toate resursele pentru integrarea cu distribuitorul de electronice si electrocasnice Flanco“, explica Dragos Simion, vicepresedinte Flamingo. In vara anului trecut, cand compania s-a listat la Bursa, conducerea Flamingo anunta ca banii astfel atrasi (12,4 milioane de euro) vor fi folositi inclusiv pentru extinderea regionala.

     

    In schimb, Altex – retailer-ul numarul unu de electronice si electrocasnice – ia in calcul extinderea regionala. Banii necesari vor veni de la o posibila vanzare de actiuni (circa 30% din companie) catre doua fonduri de investitii cu care Dan Ostahie, presedintele si proprietarul grupului de firme Altex, a reluat discutiile la inceputul acestui an.

     

    Modelul pe care vrea sa il exporte Ostahie in regiune este conceptul Media Galaxy, care s-a dovedit un succes in Romania. Atuul? Forta de negociere mare. Scopul? Cresterea vanzarilor si, implicit, a valorii companiei, mai ales ca in aproximativ trei ani, Ostahie se gandeste sa vanda pachetul majoritar. Ca sa nu mai vorbim de fortificarea retailer-ului pentru asteptata confruntare cu marile companii care vor intra in Romania o data cu integrarea Romaniei in UE.

     

    In plus, Ostahie crede ca ritmul de crestere al vanzarilor din acest an nu va mai fi atat de spectaculos ca si anul trecut, intrucat piata romaneasca pe acest domeniu a ajuns la o relativa maturitate. „Am ajuns la performante din tari ca Italia sau Germania, din punct de vedere al conceptului“, spune Adrian Urda, directorul de operatiuni al Altex.

     

    Tarile vizate de Altex sunt Serbia si Bulgaria. „Aceste tari sunt in urma cu 2-3 ani fata de Romania. Nu ma refer neaparat ca sunt mai putin dezvoltate, dar nu au o structura clara pe acest segment de bussines“, explica Ostahie, care se gandeste atat la achizitia unui jucator mic-mediu local, dar si la dezvoltare greenfield in aceste tari.

     

    „Fiecare metoda are avantaje si dezavantaje. Prin achizitie dezvoltarea este mai rapida, dar risti sa preiei si niste probleme mai vechi de la compania preluata. In cazul unei dezvoltari de tipul greenfield iei totul de la zero, dar stii ca o faci bine de la inceput“, adauga Ostahie. Iar cel putin pana acum, investitorii romani au aratat ca pot fi ceva mai mult decat un neam de poeti.

  • DINCOLO DE GRANITE

    LACURI SI VOPSELE: In 1998, Policolor a cumparat producatorul de rasini Orgachim din Bulgaria, devenind astfel lider regional in acest domeniu.

     

    CARBURANTI: Rompetrol detine un lant de 68 de statii de carburanti in Republica Moldova, doua statii si un depozit in Ungaria si 12 statii in Serbia-Muntenegru. La sfarsitul anului trecut, Dinu Patriciu anunta preluarea companiei fraceze Dyneff, cel mai mare distribuitor independent din Franta.

     

    MOBILA: In primavara lui 2005, Grupul Mobexpert a deschis un magazin in Sofia si un altul la Belgrad

     

    RESURSE UMANE: Professional, companie de resurse umane, are reprezentante si colaboratori permanenti in Serbia, Bulgaria, Republica Moldova, Rusia si SUA.