BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Pentru o agricultura ecologica

    Scumpirea gazelor naturale si a energiei electrice de la 1 aprilie, aprecierea leului si scaderea cererii pentru ingrasaminte pe piata mondiala a afectat puternic industria romaneasca de profil. 

    Combinatele au inceput sa cada unul cate unul: Nitramonia Fagaras a intrat in lichidare voluntara, Amonil Slobozia opreste productia la 1 aprilie, Azomures la 17 aprilie, Sofert Bacau urmeaza sa intre in reorganizare judiciara. Aceasta inseamna intrarea in somaj a peste 8.000 de angajati. 

    Patronatul din ramura sustine ca disparitia industriei de ingrasaminte va deschide calea unor importuri masive, numai ca piata interna e oricum foarte slaba, de 0,6 milioane de tone. Aceasta si explica de ce n-a avut succes incercarea combinatelor, intr-o prima faza, de a-si acoperi pierderea prin cresterea preturilor pe piata interna.

  • Cuponiada pentru nationalizati

    Guvernul se pregateste sa impuste doi iepuri dintr-o data: sa rezolve spinoasa problema a despagubirilor pentru fostii proprietari de case nationalizate si sa mai arunce ceva combustibil pe piata de capital. Autoritatile ar urma sa le acorde fostilor proprietari actiuni ale companiilor de stat (Transelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz sau societati din portofoliul AVAS si ADS) care sa fie tranzactionate la bursa intr-o sectiune separata. Exista insa si varianta unei noi SIF cu actiuni ale acestor societati, din care multe nelistate, unde fostii proprietari ar urma sa primeasca unitati de fond.

    Cum valoarea despagubirilor potentiale e de ordinul a 8-10 miliarde de euro, e lesne de inteles atractivitatea unei asemenea afaceri pentru speculatori, care vor dori sa concentreze viitoarele titluri de valoare in acelasi fel in care au fost concentrate si dupa cuponiada din anii ‘90 (nu s-a stabilit inca vreo limita de detinere a actiunilor, ca la SIF-urile actuale).

  • Rusii vin tare din urma

    O veste buna pentru automobilistii rusi: in doi ani, ei vor putea circula linistiti prin Europa, deoarece Rusia se pregateste sa devina membru provizoriu al Cartii Verzi, sistemul international de asigurare auto, anunta Moscow Times. Introdusa in 1953, sub egida Comisiei Economice a Natiunilor Unite pentru Europa, Cartea Verde acopera trei sferturi din daune in cazul unui accident, astfel incat un automobilist nu trebuie sa se asigure de fiecare data cand trece granita. 

    „Rusia este singura tara europeana care nu face parte din sistem“, spune Ulf Lemor, presedintele consiliului. Lemor spera ca Rusia va putea sa depuna o solicitare de a deveni membra pana in primavara lui 2006, cand Adunarea Generala a Consiliului Cartii Verzi, cu sediul la Londra, va avea intalnirea anuala. In cazul in care consiliul va vota in favoarea aderarii Rusiei, aceasta va putea adera la sistemul Cartii Verzi in 2007, ca membru provizoriu.

  • Francezii, cautatori de chilipiruri

    Cand vine vorba de ieftiniri, frantuzoaicele isi uita acasa rafinamentul proverbial. In ultimul timp, in Franta poti asista tot mai frecvent la scene in care reprezentantele sexului frumos dau din coate sau se calca pe picioare, pentru a inhata un sutien sau o bluza ieftinita, amestecate haotic intr-un cos expus la intrare, observa revista L’Express. Mania reducerilor a cuprins Franta. Toata lumea cauta sa cumpere orice, la preturi din ce in ce mai mici, spre disperarea intreprinzatorilor si a caselor de moda. 

    Consumatorii francezi considera ca preturile au crescut in mod exagerat si ca puterea de cumparare s-a micsorat in consecinta. Incurajati, in parte, si de guvernul francez, care a declarat ca lupta impotriva scumpirii vietii e prioritatea sa, francezii cauta pretul cel mai mic, comparand in permanenta preturile cu ajutorul Internetului. Potrivit unui studiu publicat in ianuarie 2005, 84% dintre persoanele interogate considera ca preturile au crescut prea mult in ultimii doi ani. Parere justificata, deoarece majoritatea cheltuielilor obligatorii, cum ar fi chiriile, apa, electricitatea sau transporturile, au crescut in 2004. Mai mult, aceste cresteri au coincis cu intrarea in zona necesitatii a unor servicii initial socotite de lux, precum telefonia mobila si Internetul, care au micsorat si mai mult bugetul francezilor. 

    Acum, francezii dau vina pe companii, acuzandu-le ca au profitat de trecerea la euro pentru a majora preturile la alimente si la bunurile de larg consum. Scumpirile, reale sau nu, ii afecteaza in asa masura pe consumatorii francezi, incat au ajuns sa fie subiectul preferat de conversatie, potrivit unui sondaj realizat de TNS-Sofres. Cu toate acestea, perceptia asupra scaderii puterii de cumparare in randul consumatorilor difera de inflatia reala, care este de 2% si nu de 6%, cum cred francezii chestionati. 

    Coplesiti de goana francezilor in cautarea pretului cel mai mic, intreprinzatorii au inceput sa se conformeze. Etichetele atasate produselor se schimba si de trei ori pe sezon, iar anumite marci de lux nu reusesc sa vanda decat in perioada reducerilor. In sectorul de imbracaminte, de exemplu, in zece ani, ponderea produselor vandute in urma reducerilor a urcat de la 15% la 30% din vanzarile totale. Obisnuiti cu schimbarea succesiva a pretului initial, s-a ajuns pana acolo incat nimeni nu mai stie care este adevaratul pret al unui produs, preturile afisate nemaifiind concludente. Pana si magazinele care vand in exclusivitate solduri au ajuns sa ieftineasca preturile, de teama sa nu-si piarda clientela.

  • Raplata jertfei patriotice

    In ciuda tuturor asteptarilor, SUA au decis sa vanda avioane militare F-16 Pakistanului, ca o recompensa indelung solicitata de Islamabad pentru rolul sau de aliat al Americii in lupta contra terorismului.

    Secretarul de stat Condoleezza Rice a afirmat ca nu exista nici o contradictie intre incurajarea de catre SUA a democratiei in Pakistan si vanzarea avioanelor. Lucrul e greu de crezut, avand in vedere ca guvernul generalului Pervez Musharraf n-a venit la putere deloc in mod democratic, ci in urma unei lovituri de stat. Si mai important e insa faptul ca vanzarea unor avioane de lupta unui Pakistan care poseda deja arma nucleara tensioneaza si mai mult relatiile cu India vecina.

    Ca sa impace si India, Washingtonul a oferit in schimb guvernului de la New Delhi licenta de productie a unor avioane de lupta similare, dupa ce multa vreme a refuzat sa ofere Indiei tehnologia respectiva.

  • Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic

    Germania si Franta au reusit sa-si impuna punctul de vedere si sa modifice Pactul de Stabilitate si Crestere pentru Europa. La reuniunea de la Bruxelles a sefilor de state si de guverne ai UE, de saptamana trecuta, regula deficitului bugetar de maxim 3% din PIB a fost relaxata, in beneficiul tarilor care l-au depasit sistematic in ultimii ani. 

    In speta, sanctiunile pentru depasirea pragului de 3% nu vor fi aplicate tarilor care au cheltuit in plus pentru cercetare-dezvoltare (cerinta, in fond, a Agendei Lisabona), reforme structurale, investitii de interes public sau ajutoare pentru dezvoltare (de genul cheltuielilor Germaniei cu reunificarea). In plus, drept concesie pentru noii membri ai UE, liderii comunitari au acceptat ca tarile unde reforma sistemului de pensii duce la cresterea deficitului fiscal sa beneficieze de o perioada de gratie de cinci ani, pentru a nu le impiedica aderarea la euro. 

    Va fi interesant de vazut daca sub incidenta scutirii de sanctiune va intra si Grecia, tara cu cea mai mare depasire a limitei de deficit (6% din PIB), motivata de investitiile in infrastructura cu ocazia Jocurilor Olimpice. Cum era de asteptat, Banca Centrala Europeana, ca si fostul ministru de finante german Theo Weigel, unul din initiatorii Pactului de Stabilitate, au dezaprobat toate concesiile aprobate la Bruxelles, prevestind vremuri de dezordine fiscala si o crestere generala a dobanzilor in Europa.

    Tot Germania si Franta au avut castig de cauza la blocarea „Directivei Bolkestein“ de liberalizare a pietei europene a serviciilor (initiativa e numita asa dupa Frits Bolkestein, fostul comisar UE pentru piata interna). Daca nevoia liberalizarii n-o contesta nimeni, dat fiind ca ea ar impulsiona cresterea economica (in sectorul serviciilor lucreaza 70% din forta de munca din UE), argumentul impotriva ei e ca un val masiv de lucratori din tarile mai sarace ale UE ar insemna dumping pe piata muncii, fiindca ar trage in jos salariile si protectia sociala pe ansamblul Europei. 

    Presa favorabila Directivei l-a ironizat in special pe presedintele francez Jacques Chirac, pe motiv ca ideea lui despre conservarea Europei sociale e motivata electoral, adica de teama ca francezii sa nu respinga Constitutia europeana la referendumul din mai. Dar nu e numai problema lui Chirac: o respingere a Constitutiei in Franta ar atrage o criza a Uniunii, care ar intra intr-o serie de dispute ideologice si birocratice pe termen nedefinit.

  • Ce-a fost s-a prescris

    Presedintele rus Vladimir Putin a incheiat in stilul sau afacerea Iukos, promitand ca de acum inainte, investigatiile care ar duce la anularea unor privatizari nu vor mai putea fi facute decat in termen de trei ani, nu de zece ani, cum fusese pana acum. Promisiunea, facuta intr-o intalnire cu un grup de importanti oameni de afaceri, ii face sa rasufle usurati si pe oligarhii care si-au dobandit actualele proprietati in anii ‘94-’96, dar si pe investitorii straini, speriati de amenintarile diversilor oficiali rusi ca dupa incursiunile fiscului la Iukos vor urma altele, la alte firme. 

    Presa a speculat ca bunavointa lui Putin vine dintr-o subrezire a pozitiei sale, in contextul protestelor de strada fata de reforma sistemului de compensatii pentru pensionari si militari. Dar imaginea presedintelui in ochii pensionarilor nu poate fi imbunatatita prin concesii pentru oligarhi: scopul liderului de la Kremlin este de fapt impulsionarea investitiilor in economie, fara de care obiectivul de dublare a cresterii economice a Rusiei pana in 2010 este imposibil. Anul trecut, iesirile de capital din tara s-au apropiat de 8 miliarde de euro, in buna parte bani scosi de oligarhii tematori de mana lunga a fiscului.

  • Echilibristica monetara a Estului

    Ca sa limiteze fluxul de capital strain care a dus in ultimele luni la aprecierea puternica a monedelor din Europa de Est, bancile centrale din zona (inclusiv BNR – foto) reduc ratele dobanzilor. Cu exceptia Republicii Cehe, dobanzile de referinta ale bancilor centrale est-europene sunt cu cel putin un punct procentual deasupra celei a Bancii Centrale Europene, remarca Business Week. In plus, cresterea productivitatii si costurile scazute de productie atrag investitii de ca-pital din strainatate. Productivitatea fabricilor ungare, de pilda, a crescut cu 11,2% anul trecut. Rezultatul a fost aprecierea monedelor nationale din zona, care au ajuns la niveluri record fata de euro. 

    Pana acum, aceasta evolutie a avut un impact minim asupra exporturilor din tarile respective, tocmai ca efect al costurilor reduse de productie. Bancile centrale au reactionat insa din timp, intervenind pe pietele valutare si reducand ratele dobanzilor, pentru a limita atractivitatea monedelor nationale pentru capitalul strain. Interventiile bancilor centrale est-europene au si un obiectiv pe termen mai lung, acela al controlului inflatiei: pentru prima parte a anului, autoritatile monetare se tem de o crestere a inflatiei, atrasa de ieftinirea importurilor. Pe de alta parte insa, reducerea prea brusca a dobanzilor ieftineste creditele si alimenteaza o crestere a cererii de consum care poate impulsiona si ea inflatia. 

    Tine de inteligenta bancilor centrale sa poata face echilibristica intre aceste pericole. Daca politicile autoritatilor monetare est-europene se vor dovedi corecte, inflatia si dobanzile vor „ateriza lin“, fara ca economiile din aceste tari sa aiba prea mult de suferit.

  • INCALTAMINTE: Piata romaneasca de incaltaminte este estimata la 1,2 – 1,4 milioane de euro

    Industria de incaltaminte exporta aproape tot ce produce. Ca si cum in tara oamenii ar umbla desculti. Produsele din Asia, Turcia si Italia incalta, in schimb, mai bine de 70% dintre romani. Cand se vor reorienta producatorii romani spre piata autohtona?

    Inca iti trebuie curaj sa vinzi in Romania. Este o predica pe care o tin, dar o si practica, aproape toti producatorii de incaltaminte intervievati de BUSINESS Magazin: cu rare exceptii, productia lor este integral sau aproape integral orientata catre export.   Situatia lor se inscrie in trendul general: putini din cei circa 2.000 de producatori din sector s-au incumentat pana acum sa se „aventureze“ producand sub marca proprie pentru co-nationali. Cati, ne sugereaza indirect cifrele Ministerului Economiei si Comertului (MEC): in 2003, 97,3% din productia totala de incaltaminte romaneasca, evaluata valoric, era exportata.

    Atentie, acest lucru nu se intampla pentru ca productia ar fi fost de 36 de ori mai mare decat potentialul pietei locale de a „inghiti“ incaltamintea produsa. Daca era, nu se mai povestea. „Consumul“ anual de circa trei perechi de incaltaminte pe cap de locuitor (cifra confirmata si de Organizatia Patronala a Pielariei si Incaltamintei, O.P.PINC) ar fi justificat o productie de peste 60 de milioane de perechi doar pentru consumul intern. Or anul trecut, productia nu a depasit aceasta valoare: circa 65 de milioane de perechi, conform O.P.PINC. Deci loc de stat cu marfa acasa era.

    Intrebarea se naste natural: care sunt motivele acestui exod al incaltamintei din tara? Cel putin pentru industria de incaltaminte, mediul de afaceri se arata inca neprietenos, se plang producatorii sedusi in urma cu niste ani buni de avantajele productiei in sistem lohn (asigurarea de catre client a creatiei, proiectarii, a materiilor prime si a pietei de desfacere, precum si plata pe loc a productiei). Ei au ales lohnul ca alternativa la productia pentru o piata capricioasa precum cea romaneasca. Dar care sunt, mai exact, tarele pietei romanesti?

    In primul rand, valul amenintator de produse ieftine din Asia si Turcia, spun producatorii. „Cei care produc pentru piata interna concureaza cu importurile din China, Turcia pentru segmentul «ieftin» si cu Italia pentru segmentul «fashion si elegant»“, spune Luminita Morosan, directorul general al Gecomod, o companie timisoreana cu o productie de 167.000 de perechi de incaltaminte in 2004, integral exportata in sistem lohn sub marca adidas-Salomon. „As fi foarte incantata sa produc pentru piata interna, dar problema este daca vom putea desface pe aceasta piata“, spune Morosan. Ea se refera la faptul ca retailerii, si in special cei mari, prefera produsele cele mai ieftine, indiferent de calitatea lor. Iar aceste produse sunt tocmai cele venite din Asia, multe contrafacute si declarate la vama la un pret mult inferior celui real.

    „Piata interna este mult mai dificil de estimat decat cea externa, in conditiile in care patrund pe toate caile produse ieftine, slab calitative, din Asia, la preturi de dumping, iar lanturile de magazine specializate prefera sa cumpere in special acest tip de marfa“, spune si Doru Mladin, presedintele patronatului din sector, O.P.PINC. Astfel, peste 70% din marfa pe care o gasesc romanii in magazine e reprezentata de importuri, estimeaza Mladin. Din totalul acestora, 98% reprezinta marfa produsa in tarile asiatice, conform estimarilor MEC. Aceasta e „legea“ pe care „o fac marii comercianti“, e de parere Gheorghe Dinu, directorul general al Multiprod Invest, cu o productie anuala de 200.000 de perechi de incaltaminte. Dinu se pregateste sa inceapa productia in sistem lohn din acest an.

    Chiar daca ar reusi sa razbata dincolo de zidul chinezesc al incaltamintei cu propriile marci, producatorii romani tot nu si-ar putea vedea linistiti de afaceri. Incasarea creantelor este o alta problema cu care ar trebui sa se lupte, spun producatorii.

    „In Romania se vehiculeaza in general termene de plata de 90-120 zile“, spune Romica Sburlea, directorul companiei bihorene Algero. „E foarte mult: o fabrica cu 120-150 de angajati, care a lucrat pana acum numai pentru a reinvesti, nu prea are resursele necesare pentru a supravietui atat“, spune Sburlea, care a directionat pana acum intreaga productie anuala de peste 200.000 de perechi de incaltaminte spre alte piete, in sistem lohn, sub marci precum Prada, Paco Hererro sau Pikolinos. 

    Producatorii romani care sunt prezenti pe piata cu marci proprii se confrunta in plan financiar cu o rotatie a capitalului mult mai lenta decat pe piata externa, spune Mladin de la O.P.PINC. Iar tipul de vanzare „pe masura incasarii“, practicat de unii comercianti, nu face decat sa-i descurajeze.

    „In sistem lohn aceasta problema nu exista, cel putin in cazul nostru. Nu mi-am pus niciodata problema neincasarilor valutare, dat fiind faptul ca lucram pentru o firma de renume“, povesteste Morosan. Din acest an a decis sa isi puna problema incasarilor Sburlea de la Algero, care se pregateste sa intampine pentru prima data sezonul de vara cu o colectie proprie pentru a se „face cunoscuti“. Ea spune ca pana acum a fost „nevoita“ sa lucreze pentru piata britanica pentru ca acolo a gasit stabilitate, dar de acum trebuie sa ia „alte cai“, pentru ca exporturile nu mai sunt avantajate de cursul valutar. 

    Dar Sburlea este constienta de greutatile ce o asteapta intr-o piata in care isi va primi mereu banii cu intarziere. Termenele furnizorilor de materii prime nu depasesc treizeci de zile, intre timp trebuie platita si manopera (salariile) „si nu ai in Romania un serviciu de facturare eficient precum cel de pe piata externa. La extern nu se discuta, cum ai trimis marfa, ai banii“, explica ea. 

    Fiscalitatea ridicata, concurenta neloiala (plata la negru a personalului, importuri masive de incaltaminte la valoare declarata in vama mult sub nivelul real a pretului produsului) sunt alte motive pentru care producatorii romani evita inca sa-si vanda productia „acasa“. Dar mai interesant si mai putin cunoscut este un alt aspect: disparitia furnizorilor autohtoni de materii prime. 

    „Industria de materii prime pentru fabricarea incaltamintei a disparut aproape in intregime“, spune Luminita Morosan de la Gecomod. „Pentru talpi, piele si alte materiale ne orientam tot catre importuri. Sunt foarte putini cei care au rezistat.“

    Pentru un pantof este nevoie de peste 50 de „componente“, atentioneaza Mladin de la O.P.PINC. Dintre toate, pielea este cea mai importanta, iar procurarea ei a devenit o problema. „Acum 15 ani functionau in Romania 14 tabacarii pentru piele. Astazi, functioneaza vreo trei-patru, in ritm mai mult sau mai putin constant“, spune el. Dar tabacarii nu sunt singurii furnizori care si-au abandonat afacerile. In fiecare sector – talpi, captuseli, spume si accesorii diverse – numarul furnizorilor a scazut si scade in continuare. 

    Pentru o gama larga de accesorii, producatorii lipsesc cu desavarsire, spune Carmen Cazan, directoarea uneia dintre principalele fabrici de incaltaminte din tara, Banatim din Timisoara.

    Din acest motiv, ofertele din import abunda. De regula, la un pret mult superior celui practicat in Uniunea Europeana, spune Gheorghe Dinu de la Multiprod Invest.  Mai mult, aceste preturi sunt de trei-patru ori mai mari decat in Asia, spune Neculai Olaru, directorul general al Tino SA Brasov, una dintre cele mai importante fabrici romanesti de incaltaminte, cu o productie anuala de peste un milion de perechi, din care 95% sunt exportate in sistem lohn. Compania importa peste 90% din materiile prime folosite in productie. 

    Chiar daca materiile prime pe piata interna sunt scumpe (cu un adaos uneori de peste 100%), altele sunt net mai economice pentru producatori, observa insa reprezentantul sectorului, Doru Mladin. „Achizitionarea lor presupune efort valutar si de aprovizionare, dar daca ai un produs competitiv si il poti finanta, iti poti face loc atat in piata interna cat si pe cea externa.“ Mladin este optimist in ce priveste revigorarea sectorului furnizorilor in Romania, atat prin forte locale, cat si prin interesul crescand al strainilor de a investi aici.

    „De bine, de rau, cativa furnizori sunt inca activi, chiar daca numai 30% din cei care au fost. Iar alti furnizori, in special din strainatate, se pregatesc sa investeasca in Romania pentru a fi mai aproape cu produsul de client.“ 

    Pana atunci, rata profitului in industrie va continua sa fie mica, raportata la cea din alte sectoare industriale. Companiile care au lucrat doar in lohn si s-au lovit de evolutia cursului valutar din ultima perioada au lucrat aproape fara profit. Este cazul fabricii de incaltaminte Banatim, care a exportat in lohn 99% din productia anuala de 200.000 de perechi de incaltaminte sub marci precum adidas, Salomon, Puma, Levi’s sau Hilfiger.  Marja de profit a companiei pentru anul trecut a fost de 0,6% din cifra de afaceri dupa ce, in anul precedent, aceasta fusese de 1,72%. „Industria ar fi mai profitabila daca nu s-ar produce in sistem lohn“, recunoaste Carmen Cazan, directoarea companiei. Ca atare, pana in 2007, compania si-a propus sa isi dezvolte compartimentul de creatie si sa inceapa sa participe la targuri si expozitii cu colectii proprii, pentru ca, in 2007, sa poata exporta direct sub marca proprie Banatim.

    „Viitorul totusi este piata interna, si pana in anul 2007 producatorii autohtoni trebuie sa recastige aceasta piata“, spune directoarea. O vor face? Acest lucru va depinde in mare masura de evolutia lohnului in industria romaneasca de incaltaminte. Iar lohnul va mai continua ani buni de acum inainte, e de parere Vasile Mirciu, director general adjunct al Directiei Generale Politica Industriala din cadrul MEC.

    „Chiar daca unii pleaca, altii vin in locul lor. Avem semnale ca vor sa vina portughezii si englezii, care au fost mai conservatori pana acum.“ Venirea strainilor ii deranjeaza insa pe producatorii romani, cand aceasta se concretizeaza in construirea de fabrici proprii. Motivul? 

    Ei isi permit sa ofere salarii „uneori mult mai mari decat intreprinderile autohtone“, spune Morosan de la Gecomod. „Atrag cel mai bun personal prin aceste salarii“, spune directoarea, care regreta ca anul trecut a crescut salariile personalului cu 42%, „tinand cont de cursul valutar“. 

    In pierdere din cauza cursului valutar a iesit si Tino Brasov, care a cheltuit 73% din costuri cu salariile negociate la un curs al euro de 41.000 de lei.

    Cand se vor hotari sa vanda in Romania, producatorii va trebui sa isi gaseasca comercianti dispusi sa renunte la intermediari (adica sa accepte marfa direct de la producator), pentru ca producatorul sa poata mentine un pret final mai atractiv pentru cumparator. O alta problema va fi gasirea de comenzi substantiale.

    „Nu exista en-gros-isti“, spune Dimitrie Stefanescu, reprezentantul firmei Dino Design din Bucuresti, o firma mai mica, ce produce exclusiv pentru piata interna cate 25.000 de perechi de pantofi anual. „Riscul productiei viitoare este exclusiv al producatorului. Comerciantii cumpara maximum 12 perechi dintr-un model si asteapta sa vada cum se misca piata si apoi mai comanda.“ 

    Dar Stefanescu este multumit de afacerea sa, pe care o catalogheaza drept „100% profitabila“. Chiar daca a pariat pe piata interna. Sau poate tocmai pentru ca.

  • Economia, de pe azi pe maine

    Eforturile autoritatilor, dar mai ales criticile analistilor economici s-au indreptat saptamana trecuta cu precadere spre ceea ce lipseste din strategia actuala a guvernului: o viziune a economiei pe termen mai lung. Cu o rectificare bugetara impinsa spre sfarsitul lunii aprilie, pana dupa negocierile cu FMI, care la randul lor urmeaza sa fie influentate de statistica incasarilor la buget pe primul trimestru, combustibilul discutiilor publice a devenit viitorul, pur si simplu – viitorul inca destul de imprevizibil. 

    Fostul ministru de finante Daniel Daianu (si avut in vedere la un moment dat pentru aceeasi functie in guvernul actual) a reflectat ca Romania ar fi trebuit sa aiba o programare bugetara multianuala, in speta pe trei ani, cu care ar fi putut sa se prezinte mult mai convingator la negocierile cu FMI. Pe de alta parte, Dragos Neacsu, secretar de stat in Ministerul Finantelor, face iarasi aluzii la viitoare emisiuni de obligatiuni (pentru inceput externe) pe termen mai lung, de 5-10 ani, ceea ce reprezinta o incercare a autoritatilor de stabili niste repere cu bataie mai lunga pentru evolutia dobanzilor. Ministerul incearca si sa separe problema datoriei publice de ciclurile electorale, promitand ca anul acesta va fi infiintata o agentie de management al datoriei publice.

    Pana la proiectarea viitorului insa, cel mai neplacut ramane prezentul. Membrii Grupului de Economie Aplicata (GEA) s-au alaturat corului presei ingrijorate de o crestere a inflatiei. Daca presa a insistat in special pe scumpirile atrase de majorarea accizelor si a tarifelor la utilitati, de la 1 aprilie, perspectiva GEA e legata insa mai mult tot de viitor: economistii au calculat ca deficitul bugetar al Romaniei va creste la aproape 2,5% din PIB in jurul anului 2007, din cauza cheltuielilor mari legate de aderarea la Uniunea Europeana (infrastructura, investitii pentru standardele de mediu, contributii la bugetul UE). 

    Deocamdata, prima reactie a venit din partea BNR, prin anuntul viceguvernatorului Cristian Popa ca banda de variatie a ratei inflatiei pentru acest an ar putea fi mai elastica in jurul obiectivului de 7%. Declaratia vine in contextul in care guvernatorul Mugur Isarescu a sugerat ca acolo unde austeritatea bugetara nu va mai functiona ca bariera in calea inflatiei va ramane tot sarcina BNR sa completeze eforturile autoritatilor, prin armele sale traditionale – cursul de schimb si volumul creditarii.