BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Ce va schimba Zbarcea?

    Noul sef al AVAS intentioneaza sa reformeze activitatea institutiei. Modalitatile de selectare a investitorilor sau de valorificare a unor active sunt primele care vor suferi transformari.

    Licitatii: Daca pana acum statul impunea criterii stricte pentru investitori, acestea vor fi de acum minimale, pentru se a putea negocia cu cat mai multi oameni de afaceri.

    Valorificare: Activitatile de valorificare a activelor, de lichidare si de evaluare vor fi mai stricte.

    Pret: Scopul AVAS va fi obtinerea unui pret cat mai mare pentru societatile scoase la privatizare si nu un pachet de investitii viitoare.

    OPSPI: AVAS ar putea prelua si societatile aflate in portofoliul Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie.

     


     

  • Ce va schimba Zbarcea?

    Noul sef al AVAS intentioneaza sa reformeze activitatea institutiei. Modalitatile de selectare a investitorilor sau de valorificare a unor active sunt primele care vor suferi transformari.

    Licitatii: Daca pana acum statul impunea criterii stricte pentru investitori, acestea vor fi de acum minimale, pentru se a putea negocia cu cat mai multi oameni de afaceri.

    Valorificare: Activitatile de valorificare a activelor, de lichidare si de evaluare vor fi mai stricte.

    Pret: Scopul AVAS va fi obtinerea unui pret cat mai mare pentru societatile scoase la privatizare si nu un pachet de investitii viitoare.

    OPSPI: AVAS ar putea prelua si societatile aflate in portofoliul Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie.

     


     

  • De la liga studentilor, la AVAS

    Ministru:
    Cu cateva saptamani in urma a fost numit seful AVAS.

    Consilier:
    Zbarcea a fost, mai putin de o luna, consilier al premierului Tariceanu. 

    Avocat:
    Din 1995 pana in ianuarie 2005, Gabriel Zbarcea a fost avocat asociat la Musat si Asociatii, una din cele mai importante case de avocatura din Romania. 

    Asistent universitar:
    Din 1996 pana in 1998, a fost asistent universitar la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative.

    Liderul studentilor:
    In perioada 1993-1995 a fost presedintele Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti.

  • Clientii lui Zbarcea

    Presedintele AVAS are in portofoliu privatizari importante realizate in ultimii ani, dar si cateva nereusite. Vanzarile de societati in care a fost implicat Gabriel Zbarcea au acoperit sectorul energetic, siderurgic si bancar din Romania.  

    • ENEL: A negociat, pentru grupul italian, contractul de privatizare a Electrica Banat si Dobrogea.
    • Banca Agricola: A fost avocatul statului la vanzarea Bancii Agricole catre Raiffeisen. Aluminiu: A reprezentat statul la vanzarea Alro si Alprom catre Marco International.
    • Sidex: A participat, de partea LNM Holdings, la negocierea contractului de privatizare pentru combinatul siderurgic Sidex Galati.
    • Union Fenosa: A fost avocatul companiei spaniole Union Fenosa, care intentiona sa cumpere distributii de electricitate, dar a renuntat.
    • Occidental Oil: A reprezentat compania americana Occidental Oil, care a depus oferta pentru cumpararea Petrom. Actionar majoritar al Petrom a ajuns in final OMV.

  • Codul bunelor maniere europene

    In buzunarele a mai bine de o suta de romani se afla legitimatii de demnitar european. Legitimatii valabile, daca totul merge bine, din 1 ianuarie 2007. Tratatul de aderare agreat arata, pana la amanunt, ce inseamna si ce implica aderarea pentru cei peste o suta de viitori demnitari europeni si pentru cei 20 de milioane de viitori cetateni europeni.

    Romania si Bulgaria fac parte din acelasi val de extindere cu celelalte 10 state care au aderat la 1 mai 2004“, a declarat entuziast premierul Calin Popescu-Tariceanu in ziua in care Romania a spus OK Tratatului.  

    La cererea statelor membre, textul Tratatului de aderare (comun pentru Romania si Bulgaria) nu poate fi facut public pana la semnare. In general, insa, el este asemanator cu cel semnat in 2004 de cele zece tari din primul val al extinderii. Surse din Ministerul Integrarii Europene ne-au declarat ca diferitele parti ale tratatului s-ar afla, in prezent, in mai multe calculatoare, in cateva mii de foldere. Zecile de capitole, anexe, declaratii, liste si protocoale sunt traduse, in paralel, la Bucuresti si la Bruxelles. In final, vor fi peste o mie de pagini, textul fiind structurat in cinci parti care acopera principii, prevederi generale, ajustarea tratatelor sau a Constitutiei, adaptarea acquis-ului, perioade de tranzitie si norme legate de implementarea Actului.

    Documentul arata, de exemplu, ca in Parlamentul European (PE) vom avea 33 de parlamentari (sau 35, in cazul in care Constitutia europeana va fi adoptata pana a-tunci). De asemenea, Romania va avea 14 voturi in Consiliul UE (organism legislativ, alaturi de PE), cate un reprezentant in Curtea de Justitie a UE (institutia jurisdictionala a Comunitatii europene) si in Tribunalul de Prima Instanta, 15 mem-bri in Comitetul Economic si Social (organism consultativ), 15 in Comitetul Regiunilor („punte“ de legatura intre institutiile europene si regiunile, comunele si orasele UE), unul in Banca Europeana de Investitii (institutia financiara a UE) s.a.m.d.

    Interesante vor fi Protocoalele. In Tratatul celor 10 tari care au aderat in 2004 exista, de exemplu, protocoale privind restructurarea siderurgiei in Cehia si Polonia, inchiderea unor centrale nucleare in Lituania sau Slovacia precum si unul potrivit caruia aplicarea, in Malta, a legislatiei privind avorturile nu poate fi afectata de nici o lege, directiva sau reglementare UE. 

    Tratatul de aderare cuprinde, de asemenea, o multime de liste, din cele mai diferite domenii: a speciilor de plante si de animale protejate in Romania, a produselor chimice periculoase, a profesiunilor liberale si a unitatilor de invatamant care au eliberat diplome in acest sens, a aeroporturilor internationale si a punctelor de trecere a frontierei, dar si a statelor carora Romania le solicita viza. De regula, totul devine foarte interesant a-tunci cand vine vorba despre bani.

    Este si cazul Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei. Cele doua tari trebuie sa aduca importante contributii financiare. De exemplu, la Fondul de Cercetare pentru Carbune si Otel sau la capitalul subscris al Bancii Europene de Investitii (cele mai mari contributii sunt cele ale Germaniei, Frantei, Italiei si Marii Britanii, cate 26,6 miliarde de euro, in vreme ce tari ca Austria si Polonia contribuie cu cate 3,6 mld. euro, Cehia cu 1,2 miliarde, Ungaria cu 1,1 miliarde si Malta cu 73 de milioane de euro – cea mai mica astfel de contributie). 

    Sunt precizate, fireste, si fondurile pe care le va primi Romania. Este vorba, de exemplu, de asa-numitele Facilitati Schengen (in cazul Poloniei sunt aproximativ 270 de milioane de euro, pentru primii trei ani ai integrarii, iar in cel al Ungariei de 150 de milioane de euro). Sau de Facilitatile cash-flow, respectiv suma alocata de UE ca sa nu avem dificultati in momentul in care incepem sa platim la bugetul Uniunii (in cazul Poloniei, in jur de 1,4 miliarde de euro in primii trei ani, iar in cel al Ungariei aproximativ 210 milioane de euro in primii trei ani).

    Desi textul Tratatului privind Romania si Bulgaria este foarte asemanator cu cel al celor 10, exista si cateva deosebiri importante. Principala se refera la clauzele de salvgardare. Daca in cazul celor 10 erau trei astfel de clauze (generala, pentru Piata Interna, respectiv pentru Justitie si afaceri interne), Romania si Bulgaria mai au una, potrivit careia aderarea se poate amana cu un an, in cazul in care exista riscul ca aceste tari sa nu fie pregatite sa faca fata conditiilor de stat membru la data aderarii. Romania are parte, chiar, de un „supliment“: aderarea ii poate fi amanata si cu votul majoritatii calificate a Consiliului, nefiind nevoie de unanimitate, ca in cazul Bulgariei sau ca in cazul celorlalte 10 state recent integrate.

    „Acum, performanta nu se mai masoara prin numar de legi adoptate sau planuri strategice trimise la Bruxelles ci prin actiuni concrete si rezultate masurabile“, se arata intr-un studiu al Societatii Academice din Romania, dat publicitatii saptamana trecuta. Este vorba, in primul rand, de indeplinirea, pana la jumatatea lunii martie, a celor 11 conditii stabilite la incheierea negocierilor capitolelor Justitie si Afaceri Interne, respectiv Concurenta. „Iar aceste masuri sunt doar inceputul; exista numeroase restante din anii precedenti in materie de reforma economica si administrativa ce trebuie recuperate urgent, pe cat posibil chiar in anul 2005“, se mai arata in raportul SAR. Lucru de care pare constient si premierul Tariceanu: „Faptul ca procesul de elaborare a Tratatului de aderare a fost finalizat nu inseamna ca munca noastra a luat sfarsit. Dorim ca, la 1 ianuarie 2007, Romania sa fie un membru bine pregatit al UE“. Vorbele premierul sunt ca la carte. De la carte la fapte – aceasta pare acum singura cale. Altfel, legitimatiile celor peste o suta de viitori demnitari europeni din Romania vor fi simple cartoane fara valoare. 

  • Mai avem sapte pasi

    22 FEBRUARIE 2005: Avizul Comisiei Europene.

    PANA LA 4 APRILIE 2005: Tratatul de aderare, tradus in romana si bulgara, transmis oficial statelor membre, PE, CE, Romaniei si Bulgariei.

    13 APRILIE 2005: Avizul Parlamentului European.

    20 APRILIE 2005: Aprobarea in COREPER a proiectului Deciziei Consiliului UE privind Tratatul de aderare.

    25 APRILIE 2005: Aprobarea Tratatului de catre Consiliul UE si semnarea lui.

    2005-2006: Ratificarea Tratatului de catre statele membre si Romania, respectiv Bulgaria.

    1 IANUARIE 2007: Intrarea efectiva in UE (sau 1 ianuarie 2008, in cazul aplicarii clauzei de salvgardare).

     


  • Cine se va muta pe Downing Street, nr. 10?

    Gordon Brown va fi, cel mai probabil, succesorul actualului prim-ministru al Marii Britanii, Tony Blair. Insa la fel de bine ar putea veni si David Cameron care, la doar 39 de ani, a devenit noul lider al Partidului Conservator. Oricare ar fi viitorul locatar din Downing Street 10, lucrurile nu se vor schimba prea mult in Anglia, observa revista Time.

     

    In ciuda divergentelor de opinie dintre Blair si Brown (in prezent ministru de finante) speculate indelung de presa britanica, cei doi oameni politici au numeroase opinii similare: amandoi sustin o economie deschisa, nevoia restructurarii sectorului de servicii publice si sunt filoamericani. Diferentele dintre cei doi sunt mai degraba de forma decat de fond, observa Vernon Bogdanor, profesor la Oxford University. Cameron pare sa-si fi insusit teoria „caii de mijloc“ atat de apreciata de actualul premier, de vreme ce si-a petrecut ultimele trei luni pledand pentru ameliorarea saraciei si protejarea mediului inconjurator, scrie Time.

     

    „Amestecarea“ doctrinelor politice observata in Marea Britanie nu este un fenomen singular in Europa. Noul cancelar crestin-democrat al Germaniei, Angela Merkel, conduce un cabinet ale carui ministere-cheie sunt ocupate de reprezentantii doctrinei social-democrate. Europa este martora unui sfarsit al ideologiilor (fenomen observabil in SUA in urma cu 50 de ani), in care doctrinele unor partide distincte incep sa se uniformizeze.

     

    La o prima vedere, asta poate insemna maturizarea scenei politice europene. Figuri memorabile ca Margaret Thatcher – cea care a scos Anglia din „amortire“-, Helmuth Kohl – unificatorul Germaniei – sau Vaclav Havel, care a sustinut vehement dreptul la egalitate politica si morala intre Est si Vest, nu vor mai aparea prea curand, data fiind stabilitatea politica si economica a continentului european.

     

    Cu toate acestea, evenimentele „belicoase“ din ultimele saptamani ar trebui sa sugereze liderilor politici europeni ca ideea de stabilitate nu este decat o iluzie si ca Europa mai are multe de rezolvat: integrarea sociala a numarului tot mai mare de emigranti musulmani, scaderea continua a numarului persoanelor apte de munca, competitia acerba din partea Asiei, restructurarea sectorului stiintific sunt cele mai urgente probleme. Pentru toate acestea, Europa are in continuare nevoie de „eroi“ politici.

  • Cele mai admirate companii

    Revista Fortune a publicat in numarul trecut topul anual „All Stars“ al celor mai admirate companii la nivel global. Daca General Motors se situeaza de sase ani pe primul loc, surpriza cea mare a venit din partea Toyota Motor, ocupanta locului doi in top. Succesul producatorului japonez de automobile a fost asigurat in mare parte de vanzarile spectaculoase ale modelului-hibrid Prius, cea mai bine vanduta masina de acest tip din lume.

     

    Un salt impresionant l-a realizat si Apple, companie care intra pentru prima data in topul All Stars. In spatele succesului sau sta popularul iPod, gadget-ul care a plasat compania pe locul zece in topul din acest an al companiilor admirate si pe primul loc in topul celor mai inovatoare companii. Hay Group – realizatorul topului – a intervievat directorii executivi a 74 de companii. In urma cercetarii (realizate in trimestrul patru al anului 2005), companiile au fost impartite in doua grupuri: „lideri globali“ – cele care au ocupat primele trei locuri in segmentul lor industrial la nivelul intregului glob – si restul – „peer group“.

     

    Rezultatele au fost surprinzatoare: companiile cele mai apreciate pentru „universalitatea“ lor sunt cele care se concentreaza mai degraba asupra obiectivelor generale si nu a unor initiative locale, fiind manageriate eficient de la centru, scrie Fortune.

     

    Astfel, 90% din liderii globali au afirmat ca au reusit sa alinieze filialele la o strategie comuna, fata de doar 78% din peer group-uri. Tot asa, 87% dintre liderii globali spun ca sistemele lor de performanta in management se concentreaza pe indeplinirea obiectivelor generale, in comparatie cu 63% dintre peer group-uri.

     

    Peter Brabeck-Letmathe, presedintele si directorul executiv al Nestlé – companie care anul acesta a ocupat primul loc la eficienta in management global -, spune ca, desi unele decizii se iau pe plan local, managementul central este acela care hotaraste cand o activitate externa ar trebui limitata si cand extinsa, pe baza profitabilitatii sale generale. Intr-adevar, liderii globali au afirmat, in proportie de 68%, ca managerii nu vor ezita sa „sacrifice“ prioritatile locale pentru binele companiei mame, in timp ce managerii peer group-urilor vor face asta in proportie de doar 51%.

  • Morala pentru feministi

    Inlaturarea, saptamana trecuta, a lui Carleton Fiorina de la conducerea companiei Hewlett-Packard, din cauza rezultatelor financiare nesatisfacatoare, ofera comentatorilor prilejul de a reflecta pe marginea eternei pro-bleme a „plafonului de sticla“ – masura in care o femeie are mai putine sanse sa ajunga si sa se mentina in fruntea unei mari corporatii. In ceea ce o priveste, Fiorina a declarat intotdeauna ca nu exista un astfel de plafon invizibil si a refuzat mereu interviurile pe tema aparetenentei ei la sexul slab.

    Presa financiara americana scrie insa ca, la fel ca multor femei in functii executive, lui Fiorina i-a lipsit experienta manageriala: penuria de femei capabile sa ajunga CEO se explica tocmai prin faptul ca urcarea in cariera a acestora are loc de obicei doar in departamentele oarecum periferice, ca marketingul sau resursele umane. 

    Pana a ajunge CEO al HP, si cariera lui Fiorina s-a concentrat mai mult pe marketing si vanzari, adica exact ceea ce aveau sa devina punctele ei tari in calitate de sef al HP. Dar si punctele slabe: ca un bun agent de vanzari, Fiorina a cheltuit mult timp si multa energie in discutii cu clientii, politicienii si alti manageri, pe care i-a convins cat de avantajoasa e pentru toata lumea fuziunea cu Compaq, desi in cele din urma s-a vazut ca lucrurile nu stateau deloc asa. In plus, sefa HP a venit de la Lucent, adica din industria telecomunicatiilor, de unde nu avea cum sa capete experienta tehnica, financiara si operationala ceruta de specificul industriei IT.

  • Un alt buget de razboi

    Presedintele american George W. Bush a prezentat saptamana trecuta proiectul de buget pentru 2006, care are ca scop redu-cerea deficitului bugetar de la 427 de mi-liarde de dolari in 2005 la 390 de miliarde, adica 3% din PIB, cu pretul reducerii drastice a unor categorii de cheltuieli cu finalitate in special sociala: subventii pentru agricultura si transporturi feroviare, ajutoare pentru locuinte destinate saracilor sau fonduri alocate centrelor de prevenire a unor boli. In schimb, pentru aparare a fost propusa o crestere cu 4,8% a cheltuielilor, iar pentru securitatea interna de 3%, iar proiectul de buget nu include suma suplimentara de 80 de miliarde de dolari pe care presedintele vrea s-o solicite Congresului pentru actiunile din Irak. 

    Nu e de mirare ca proiectul de buget a fost aspru criticat de opozitia democrata (foto), care l-a calificat drept „irespon-sabil“. Bush a explicat insa ca administratia americana are ca scop injumatatirea in cinci ani a deficitului bugetar, care impreuna cu cel de cont curent au ajuns o pro-blema internationala, intretinand neincre-derea investitorilor fata de moneda americana. Saptamana trecuta au sosit si statisticile oficiale privind deficitul comercial (care reprezinta 90% din deficitul de cont curent), indicand un sold negativ record de 617,7 miliarde de dolari, in crestere cu 24% fata de anul anterior. 

    Anuntarea bugetului a mai revigorat insa dolarul, care a ajuns pe pietele internationale la un maxim pe ultimele trei luni fata de yen si a recuperat 5,9% fata de mi-nimul atins la 30 decembrie 2004 in raport cu euro. Analistii sustin insa ca revirimentul dolarului va fi de scurta durata, pentru ca pietele sunt departe de a-si fi recastigat increderea in moneda americana.