Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.
Volvo va incepe constructia celei de a doua fabrici de camioane din Rusia. Investitia de 100 de milioane de euro va fi finalizata in 2009, cand capacitatea de productie anuala va atinge 10.000 de camioane Volvo si 5.000 Renault.
Fabrica va fi amplasata in orasul
Grupul finan-ciar belgian KBC isi continua expansiunea rapida in Europa de Est. Dupa intrarea pe piata ruseasca, prin cumpararea a 92,5% din actiunile bancii Absolut Bank, KBC a anuntat trei achizitii in
In portofoliul KBC au intrat brokerii Hipobroker si Senzal, precum si Bastion, o societate sarba specializata pe servicii de brokeraj si de corporate finance. Rusia este a opta
Banca olandeza ABN Amro va deschide un asa-numit centru de dezvoltare a competentelor in Varsovia. Reprezentantii bancii au cerut autoritatilor poloneze o serie de facilitati fiscale pentru noua investitie, dar au fost refuzati. Publicatia Puls Biznesu sustine ca in noul centru vor lucra 590 de persoane.
Conform unui membru al Comitetului interministerial pentru sprijinirea investitiilor, ABN Amro nu va primi ajutoare de stat, deoarece investitia ar fi de fapt doar un call center. Joanna Kobylinska, purtatoarea de cuvant a filialei poloneze a bancii, a replicat ca proiectul va sprijini activitatea unui centru similar din
Cel mai mare producator ucrainean de sucuri, Sandora, este pe punctul de a fi vandut pentru a putea obtine fondurile necesare pentru realizarea planurilor de dezvoltare. Firma a apelat la serviciile Deutsche Bank si ale bancii ucrainene de investitii
In prezent, Sandora detine 47% din piata locala de sucuri, estimata anul trecut la 365 de milioane de euro. De achizitia Sandora ar putea fi interesate Coca-Cola Company, PepsiCo, producatorul rus de sucuri Wimm-Bill-Dann sau bancile straine de investitii, a declarat pentru saptamanalul Kiev Post Oksana Kozaciok, analist la banca de investitii Dragon Capital. Compania a fost fondata in 1995, iar capitalul majoritar este detinut de doi cetateni lituanieni, cu cate 45% din actiuni fiecare; restul de 10% apartin directorului firmei. Aproape 75% din productie este vanduta pe piata interna, restul fiind exportata in 24 de tari.
Din cele patru proiecte de autostrazi din
Anexele recent semnate la contractul de concesionare catre un consortiu bulgaro-portughez au fost trimise la Eurostat, oficiul european de statistica, pentru a decide daca este vorba de ajutoare de stat. In perioada respectiva, autoritatile ar dori ca reprezentantii consortiului sa negocieze imprumutul de finantare a proiectului. Lansarea constructiei autostrazii Liulin a fost blocata de diverse proceduri legate de terenurile pe care urma sa fie realizata. In privinta autostrazii
Dezvoltarea accelerata a afacerilor din estul Europei duce la o crestere neasteptata a pietei hoteliere, care tinde sa atinga, in viitorul mediu, marje apropiate de ceea ce se intampla pe piata londoneza sau pariziana, cele mai profitabile piete hoteliere europene (pana acum).
In 2007-2008, punctul de inflexiune pentru hotelurile din
In piata hoteliera vest-europeana, punct de inflexiune pentru un hotel inseamna un grad de ocupare de 60%, de aici plecand cautarea profitului, detaliaza Malineanu, care crede ca spre o astfel de tinta se va indrepta si piata hoteliera romaneasca din acest an. Atingerea unui grad mediu de ocupare de 60% (media de acum pe piata romaneasca – n.red.) va fi satisfacator pentru unul-doi ani, dar apoi se va intampla ca in pietele vestice, in special cea londoneza, unde 80% grad de ocupare inseamna profit si la 60% grad constant de ocupare hotelul se inchide, spune Malineanu. Practic, aceasta se intampla din cauza cresterii costurilor de intretinere, a costurilor cu salariile (din ce in ce mai mari), dar si a faptului ca orice punct de ocupare in plus e din ce in ce mai greu de obtinut si se face prin campanii de marketing sau prin afilierea la un lant international, care nu este ieftina, dar aduce in schimb multa plusvaloare hotelului.
Faptul ca piata locala, in special cea bucuresteana, devine din ce in ce mai concurentiala este confirmat de doua lucruri: cresterile mici ale marjelor de profit din ultimul an (hotelurile din Capitala au raportat pentru 2006 cresteri medii de 10% ale gradului de ocupare si ale veniturilor) si faptul ca numarul de camere se apropie de cel considerat de analisti drept optim, deocamdata, pentru piata bucuresteana (9.000 de camere).
In acest an, cei care vor controla piata hoteliera se vor concentra foarte mult si vor aparea exit-uri din cauza ca multi proprietari nu vor mai putea tine pasul cu dezvoltarea pietei sau vor prefera sa vanda pentru a avea cash pentru alte investitii, mai spune Malin Malineanu.
Prima parte a anului 2007 aduce confirmarea acestor estimari: cele mai mari proiecte sunt anuntate de mari investitori (Confort Hotels, Continental Hotels sau RI Investments – companie imobiliara care a anuntat o investitie intr-un hotel de cinci stele de 960 de camere), mai multe hoteluri (printre care Novotel si doua hoteluri din grupul Confort Hotels) au fost vandute in lease back, iar pentru acest an se anunta predominant finalizarea proiectelor incepute, piata parand a trage o gura de aer. Explicatia este ca hotelierii par a astepta sa vada cum va evolua piata cu 8.000 de camere (cate vor fi dupa finalizarea investitiilor anuntate pentru inaugurare in 2007), urmand ca apoi investitiile sa continue.
Pentru ca, dupa cum spune un studiu Deloitte cu previziuni pentru 2007, investitiile vor continua. Cresterea constanta a punctului de la care se amortizeaza investitiile face ca si piata hoteliera romaneasca sa confirme o tendinta confirmata de companiile de consultanta din intreaga lume pentru Europa acestui an: Estul e hot, Vestul stagneaza.
In Europa de Vest s-a investit dintotdeauna si se investeste, intr-un ritm destul de sustinut, in continuare. Dar centrul si estul Europei ar trebui sa experimenteze cea mai mare crestere: riscul de tara este redus, investitiile realizate sunt atractive pentru investitori, iar cererea in crestere va face ca ciclul de dezvoltare sa inceapa puternic la inceputul anului viitor intr-un numar mare de capitale si orase secundare din zona, spune Mark Wynne-Smith, CEO pentru Europa al companiei de investitii Jones Lang LaSalle Hotels.
Principalele motive ale cresterii estului sunt nu numai cresterea afacerilor, dar si avantul turismului, favorizat de intrarea masiva a operatorilor aerieni low-cost, care a dus la majorarea gradului de ocupare a hotelurilor in tarile est-europene care au aderat la UE in 2004.
Un studiu KPMG a aratat ca in Budapesta, de exemplu, diferentele au inceput sa se vada la un an dupa integrare, in 2005, cand s-au observat urmatoarele tendinte: din cauza orelor tarzii la care zboara cursele low-cost, hotelurile au inregistrat extensii importante ale orelor de check-in si check-out, iar numarul oaspetilor veniti din tarile scandinave si Marea Britanie a crescut foarte mult (acestea fiind tarile cu cea mai puternica industrie aviatica low-cost).
Studiile sunt sceptice in privinta unei cresteri asemanatoare pentru Bucuresti. In capitala Romaniei nu este o industrie turistica recunoscuta, dar cresterile vor veni cu singuranta pentru hoteluri datorita traficului low-cost – in special dinspre micii intreprinzatori si de pe urma targurilor si a expozitiilor, spune reprezentantul Jones Lang LaSalle.
Daca in Bucuresti potentialii mici investitori nu pot gasi si hoteluri low-cost (oferta e destul de scazuta si abia din acest an urmeaza a se contura un start pentru piata de hoteluri de doua stele), fiind mai larga oferta de hoteluri peste trei stele, in Praga si Budapesta problema sta exact invers: aici, investitorii s-au gandit initial la a acoperi cererea turistica, astfel ca au construit mult la doua si trei stele. Praga si Budapesta vor avea o crestere importanta pe sectorul de lux, cu o serie de hoteluri de patru si cinci stele care se vor deschide in centrul orasului, spune Christophe Härle, analist la Deloitte.
In schimb, piata din Varsovia va trebui sa absoarba numarul suplimentar de camere construit anii trecuti: in ultimii zece ani, numarul camerelor s-a dublat, ajungand la 10.000, astfel ca acum polonezii trebuie sa se gandeasca si cum sa le umple. Dar in Polonia se dezvolta paralel si zone in care se investeste mult, precum Gdansk sau Poznan, orase catre care de asemenea zboara curse low-cost. Analistii Deloitte sfatuiesc investitorii sa se uite si spre acestea: Pietele secundare (orasele din provincie – n.red.) din centrul si estul Europei sunt cele care vor scoate la iveala oportunitati foarte bune de investitii in urmatorii ani, conchide studiul Deloitte.
Pentru urmatorii ani, conform unui studiu al companiei de consultanta Lang LaSalle Hotels, Europa Centrala si de Est va fi the hot spot pentru investitiile pe piata hoteliera, iar in Vest vor mai creste in special in Germania si Spania. Iar daca pe piata est-europeana apar doar cresteri, studiile de specialitate arata ca in tarile vestice mai apar si minusuri in gradul de ocupare – semn ca varful a fost atins si acum acestea isi cauta echilibrul.
| Oras | Grad mediu de ocupare 2007* | Variatie fata de 2006 | Pret mediu pe camera (euro) | RevPAR 2007 (dolari)** |
| | 64,8% | 8,4% | 153 | 99 |
| | 49,8% | 3,7% | 107 | 53 |
| Londra | 72,8% | 5,4% | 231 | 168 |
| | 59,6% | -0,8% | 148 | 88 |
| | 64,6% | 7,9% | 254 | 164 |
| Roma | 51,3% | -1,2% | 181 | 93 |
| Viena | 53,4% | -2,4% | 125 | 67 |
| Budapesta | 71% | 7% | 115 | 50 |
| Praga | 79% | 11% | 120 | 76,36 |
| Varsovia | 49% | 2,5% | 96 | 49 |
| | 61% | 3% | 110 | 46 |
| | 64% | 4% | 120 | 38 |
| Bucuresti | 68% | 7% | 110 | 49 |
| | 59% | 2% | 130 | 34 |
* estimari – Surse: Deloitte, citat de HotelsMag; Jones Lang LaSalle Hotels
** venituri pe camera (revenue per available room) – estimari
Pe principiul cine nu are magazin sa-si faca, tot mai multe companii producatoare pun acum accentul pe dezvoltarea spatiilor de vanzare. Se transforma cumva imperativul vinzi sau mori in ai magazin, deci vinzi?
Intr-un singur an, Mondex, unul dintre cei mai mari producatori romani de ciorapi, a deschis nu mai putin de 47 de magazine. Acum are 54 si planuieste sa ajunga in 2007 la 100, pentru ca reteaua proprie i-a crescut vizibil vanzarile anul trecut – cu 37%, conform lui Calin Bogdan Vircolacu, unul dintre cei doi frati actionari ai Mondex, companie sibiana privatizata in 1995 prin metoda MEBO. Magazinele proprii au ajuns sa detina acum 40% din totalul vanzarilor Mondex, iar pana la sfarsitul anului vom ajunge la 50-55%, crede Vircolacu, care precizeaza ca si productia s-a marit in primele trei luni din 2007 cu aproape 50%, motiv pentru care si cifra de afaceri creste. Vanzarile prin reteaua proprie sunt asteptate sa creasca anul acesta de peste doua ori, depas
Cum a ajuns insa un producator get-beget sa-si bugeteze bani pentru investitii in magazine, care cer in medie 25.000 de euro numai pentru amenajare? Desi prezenti in peste 3.500 de magazine, oferta noastra nu putea fi niciodata completa in aceste spatii, spune Vircolacu. Compania produce peste 1.000 de articole, din care doar 10-15% se regasesc pe rafturile unui magazin dintr-o retea internationala, spre exemplu.
Expunerea intregii game de produse este astfel unul dintre principalele avantaje ale propriilor spatii de vanzare, apreciaza Ciprian Moga, consultant senior in cadrul firmei de cercetare iQuest Consulting. Moga semnaleaza ca activitatile de retail sunt strategii abordate de producatori din varii domenii – de la procesarea carnii si pana la mobila, de la cosmetice si pana la materiale de constructii. O expunere mai mare este si argumentul pentru care producatorul de mezeluri Cris-Tim si-a dezvoltat reteaua, ce numara acum noua magazine. Pana la jumatatea anului vor fi reamenajate toate cele opt magazine pe care le are reteaua din Bucuresti. Reteaua mai avea cateva magazine (la Constanta, Cornu si Filipestii de Padure) care au fost inchise, dar pentru anul in curs planurile companiei vizeaza deschiderea a inca trei-patru magazine, a declarat Gabriel Alexandru, vicepresedintele Cris-Tim. Pentru un producator din domeniul procesarii carnii, partea de retail este o oportunitate, nu o obligatie, pentru ca are sansa de a-si organiza aici actiunile de BTL (below the line, promovare neconventionala) – degustari de produse, merchandising, spune Alexandru.
Pentru Cris-Tim, vanzarile realizate prin propria divizie de retail inseamna cam 10% pe an din totalul cifrei de afaceri a grupului, care a ajuns anul trecut la 180 de milioane de euro, iar previziunile pentru 2007 vizeaza o crestere de 15-20%. Nu intentionam sa crestem aceasta pondere pe viitor, declara Alexandru – pentru ca ritmul de extindere a retelei de magazine proprii este mai mic decat cel al productiei de mezeluri, activitatea de baza a companiei.
Desi nu sunt obligatorii, magazinele sunt pentru procesatorii de carne de pui o buna carte de vizita, iar Cris-Tim nu este singura companie din domeniu ce a mizat pe cartea retailului. Aceeasi miscare strategica au facut-o si compania bacauana Agricola, cel mai mare producator de carne de pui, dar si Angst, care a deschis primul magazin sub brandul Angst in Bucuresti acum 14 ani.
Pentru anul in curs avem bugetate investitii de doua milioane de euro pentru deschiderea de noi magazine, a declarat Stefan Padure, director de vanzari la Angst. Conform planurilor, compania va deschide in 2007 minim opt magazine, dintre care trei in Bucuresti si cinci in Cluj. Angst are in prezent 23 de magazine, dintre care 18 in Capitala, unde dorim sa completam prezenta noastra in toate cartierele, spune Padure, care precizeaza ca pe termen lung compania doreste sa aiba magazine in toate orasele importante ale tarii. In opinia lui, reteaua de magazine nu este o conditie obligatorie pentru un producator, cea mai mare importanta avand-o obiectivele propuse pe termen mediu si in special pe termen lung. Padure considera ca avantajele magazinelor proprii pentru un retailer sunt nenumarate. Insa principalul atu este legatura cu consumatorul direct, urmarirea tuturor etapelor prin care trece un produs, de la stadiul de materie prima neprelucrata si pana in momentul in care consumatorul isi formeaza opinii si preferinte.
Legatura nemijlocita cu cat mai multi cumparatori este principalul atu al magazinelor proprii si in opinia Andreei Cremenescu, director de marketing al Elmi Prodfarm, producatorul de cosmetice Elmiplant. Intr-un magazin Elmiplant putem nu numai sa expunem intreaga gama de produse, ci mai ales sa discutam cu consumatorii despre produse, spune Cremenescu. Elmiplant a avut un magazin in City Mall, la care a renuntat la mai putin de un an de la inaugurare din cauza contractului de inchiriere, despre care reprezentantii companiei spun ca era incheiat in conditii dezavantajoase. Proiectul magazinelor proprii nu a fost insa abandonat, ci dimpotriva, suntem permanent in cautare de spatii, spune Cremenescu. Compania, ce a avut in 2006 o cifra de afaceri de 2,8 milioane de euro, in crestere cu 21% fata de 2005, si-a propus ca in 2007 sa atinga pragul de 3,5 milioane de euro.
In concordanta cu opinia lui Cremenescu, vicepresedintele Cris-Tim pluseaza: retailul merge mana in mana cu activitatile de BTL, pentru ca ai oportunitatea de a intra in contact nemijlocit cu consumatorul tau.
Ciprian Moga, senior consultant la iQuest Consulting, spune ca activitatea de retail a producatorilor da posibilitatea de a lua permanent pulsul pietei. Sunt firme care cer permanent rapoarte de vanzari, de genul «la mall se vand cravate rosii».
Or, pentru producator, informatiile directe de la clienti sunt de mare valoare pentru adaptarea ofertei in functie de cerintele pietei. Magazinele proprii sunt foarte importante, pentru ca iti poti da seama de tendinte si cunosti clientul la prima mana, spune Constantin Boromiz, actionar majoritar al grupului Boromir, una dintre cele mai mari companii din domeniul moraritului si al panificatiei.
Studiul nemijlocit al pietei si posibilitatea de a lansa produse noi sunt alte avantaje punctate de reprezentantul Boromir, care adauga ca nu vede niciun dezavantaj in activitatea de retail a unui producator, atat timp cat ai vad bun. Grupul are in portofoliu circa 400 de produse, jumatate ambalate, jumatate produse proaspete. Intr-un magazin propriu specializat in produse de panificatie sunt intre 50 si 70 de produse, in functie de dimensiunile magazinului; spre comparatie, intr-un lant international de magazine, grupul are listate intre 5-6 produse si maxim 70. Din cifra de afaceri a grupului, de 80 de milioane de euro in 2006, vanzarile prin propriile magazine au insemnat 5%, adica in jur de 4 milioane de euro. Ritmul estimat de crestere a vanzarilor din magazinele proprii pentru anul in curs este de 15%.
Pentru o companie care se adreseaza unei clientele specifice, contactul nemijlocit capata o importanta si mai mare. Divizia de adezivi a Henkel Romania a inaugurat la inceputul acestui an, in urma unei investitii de 100.000 de euro, primul showroom pentru materiale de constructii, destinat arhitectilor si constructorilor, insa aceasta nu este o conditie sine qua non pentru a fi client, declara Iulian Mangalagiu, business unit manager al diviziei de adezivi a Henkel Romania. Specialistii nostri ofera consiliere tuturor celor ce au nevoie de informatii pentru proiectele in care sunt implicati, spune Mangalagiu. In plus, oricine este interesat poate asista la demonstratii practice despre felul cum se folosesc corect materialele din oferta companiei.
Henkel doreste sa extinda acest concept, urmand ca la finalul anului curent sa aiba in total cinci astfel de showroom-uri in diferite orase ale tarii. Showroom-ul inaugurat de Henkel ocupa o suprafata de 150 mp, iar conceptul urmeaza, conform reprezentantilor companiei, sa fie extins si in alte tari. Care au fost insa motivele pentru care firma austriaca Henkel, consacrata in productie, a decis sa abordeze activitati de comert? Suntem constienti ca intr-o piata dinamica, cum este cea a materialelor de constructii in
In randul avantajelor unei activitati proprii de retail, Dan Trifu, director de dezvoltare la Vel Pitar, una dintre cele mai mari companii din domeniul moraritului si al panificatiei, puncteaza testarea noilor produse si legatura directa cu clientii. Vanzarile realizate de cele 170 magazine proprii se plaseaza la 15% din cifra de afaceri a Vel Pitar si a companiilor asociate, ale caror venituri au depasit anul trecut 60 de milioane de euro. Conform lui Trifu, planurile companiei nu prevad, momentan, investitii destinate extinderii retelei, ci mai degraba dezvoltarea magazinelor si francizarea acestora. Din toamna anului trecut, compania a pus la punct un plan pentru divizarea activitatilor in zece societati specializate pe domenii.
Un alt avantaj al magazinelor proprii ale producatorilor este, spune Dan Trifu, incasarea rapida a contravalorii produselor vandute. Cash-flow-ul (fluxul de bani in numerar – n.red.) permite finantarea activitatii zilnice, confirma Ciprian Moga de la iQuest Consulting. Fluxul de capital este pentru producatori una dintre cele mai spinoase probleme, in conditiile in care majoritatea clientilor, fie magazine mici sau retele internationale de comert, practica sistemul de credite. Concret, pentru o marfa ce intra azi pe poarta magazinului, plata se poate face, de la caz la caz, intr-o saptamana sau pe termene mai generoase, care merg uneori pana la cateva luni. Dar producatorul, la randul sau, are nevoie de fonduri pentru finantarea cheltuielilor, cum sunt cele cu materiile prime, utilitatile sau salariile. Din acest punct de vedere, banii incasati de pe urma vanzarilor zilnice din magazine pot fi cea mai la indemana solutie.
Nu in ultimul rand, intre avantajele operarii de magazine proprii, producatorul are avantajul de a-si face publicitate, spune Calin Vircolacu, actionarul majoritar al Mondex. Noi nu avem o problema cu desfacerea, daca suntem cunoscuti, declara Vircolacu. El povesteste ca in momentul in care a decis sa mizeze pe dezvoltarea propriei retele de magazine, unii dintre clientii traditionali ai producatorului, magazine de desfacere, s-au simtit amenintati, crezand ca un magazin Mondex le-ar diminua vanzarile. N-a fost insa asa, ci le-au crescut si lor vanzarile, sustine Vircolacu.
Un alt argument al numelui este dat de evolutia firmei clujene Jolidon, ce a plecat din start la drum mizand nu numai pe productia de lenjerie, ci si pe construirea brandului. Legata de nume, reteaua a ajuns pe piata romaneasca la 60 de magazine, avand in acelasi timp si raioane si produse in toate retelele comerciale. Brandul a fost insa cel ce a impins reteaua si peste hotare, pe pietele franceza si italiana, unde Jolidon are alte cateva zeci de magazine. Cu peste 20 de milioane de euro cifra de afaceri in 2006 si un ritm anual de crestere de 100%, producatorul roman Jolidon a intrat in categoria companiilor internationale.
Intarirea marcii, printr-o familiarizare a cumparatorilor cu produsele, este un argument punctat si de reprezentantul diviziei de adezivi a Henkel. 70% din deciziile de cumparare se iau in fata raftului, iar aceste magazine ne ofera posibilitatea de a prezenta beneficiile si caracteristicile produselor, spune Mangalagiu. Produsele diviziei pe care o conduce sunt prezente insa pe rafturile magazinelor specializate de DIY (do-it-yourself – bricolaj) de sapte ani, marele avantaj oferit de marile retele fiind vanzarile de volume mari de marfuri. Exista totusi si o serie de dezavantaje, ca de exemplu lipsa consultatiilor tehnice oferite la raft, iar noi ne dorim prin acest showroom sa completam minusul respectiv, precizeaza Mangalagiu.
Minusuri are insa si activitatea proprie de comert dezvoltata de producatori. Dan Trifu de la Vel Pitar semnaleaza drept cel mai important neajuns pericolul defocalizarii, al pierderii centrului de greutate al afacerii, cu atat mai marcat in cazul grupurilor care se extind in mai multe zone de activitate. Reversul bun al medaliei ar fi integrarea activitatilor, acolo unde e vorba de un lant logic care merge de la productie la procesare si comert. Cu anumite limite totusi: grupul de firme Agricola Bacau, cel mai mare procesator de carne de pui, care si-a dezvoltat activitati integrate – de la productia furajelor si pana la transportul, distributia si desfacerea produselor -, recunoaste ca nu are nicio intentie sa-si dezvolte reteaua de magazine. Stefan Padure, directorul de retail al Angst, desi nu considera extinderea in mai multe domenii drept un dezavantaj, mentioneaza totusi ca activitatea de retail presupune costuri carora trebuie sa le facem fata. Insa cele doua ramuri – productia si reteaua de magazine – se sprijina una pe cealalta, ceea ce noua ne confera un mare grad de libertate de actiune, spune Padure.
Pentru grupul Boromir, care detine 48 de magazine specializate in vanzarea de produse de panificatie, principala problema este data de spatii. Ne-ar interesa sa mai deschidem si alte magazine, dar preturile pe piata imobiliara sunt prea mari, spune Constantin Boromiz. El adauga ca ar vrea sa mai deschida inca cel putin 40 de magazine, dar acest lucru se va intampla, cel mai probabil, incepand de anul viitor, dupa ce se mai calmeaza si forfota din piata imobiliara. In schimb, Calin Vircolacu de la Mondex sustine ca abia acum are cu adevarat posibilitatea de a-si creste reteaua de magazine. Chiar daca m-as fi gandit inainte de 2005 la aceasta varianta, nu aveam cum sa o aplic, pentru ca abia acum explodeaza piata proiectelor de mall-uri si complexuri comerciale.
Situatia celor doua retele – Boromir si Mondex – este diferita din prisma pozitiei magazinelor, pentru ca Vircolacu nu doreste sa inaugureze spatii noi decat in constructii de tip mall sau galerii comerciale, care asigura un minim de trafic. Am la
Salariile, chiriile, stocurile de marfa si promovarea sunt alte dezavantaje enumerate de Gabriel Muraru, omul de afaceri ce detine afacerea Dinasty, unul dintre cei mai mari producatori romani de vestimentatie. Afacerea Dinasty, care are peste 300 de angajati (productie si magazine), a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de 5,3 milioane de euro, iar pentru 2007 vizeaza depasirea pragului de 6 milioane de euro. Dificultati apar in conducerea celor doua tipuri de activitati, care au un grad ridicat de complexitate si necesita solutii dificil de gasit, marturiseste Muraru. In plus, producatorul-retailer se confrunta si cu problema stocurilor de marfa ramase nevandute, situatie pe care nu o are in grija, de regula, cand livreaza marfa catre un alt magazin.
Razvan Nicolae, consultant senior in cadrul iQuest Consulting, spune, la randul sau, ca dezavantajele dezvoltarii activitatii de retail sunt costurile (investitiile necesare) si problemele de personal, pentru ca acum toti angajatii din comert au asteptari salariale foarte mari. Fenomenul este amplificat de extinderea rapida a tuturor formatelor de comert, pentru fiecare nou magazin deschis fiind necesari de la cativa oameni pana la cateva sute – in cazul spatiilor de vanzare de mari dimensiuni. Uneori, investitiile majore pe care le impun retelele de magazine pot afecta puternic activitatea de productie, prin presiunea financiara pe care o exercita (costuri cu chirii, salarii, materiale de promovare etc.), atentioneaza Muraru.
Cu asemenea riscuri, toti managerii care au dat curs invitatiei BUSINESS Magazin de a raspunde la intrebarea este comertul o oportunitate sau o necesitate pentru producator? au decis ca nu e vorba de o necesitate absoluta. Si au calificat mai degraba activitatea de retail drept o sansa in plus. Lucrurile sunt insa ceva mai nuantate, mai ales in functie de domeniul de activitate. Razvan Nicolae spune ca un producator care nu are brand poate face bani frumosi: retelele comerciale internationale asigura volume mari de vanzari, iar un contract cu o astfel de retea poate asigura functionarea unei fabrici la capacitate maxima – si poate permite chiar suplimentarea volumului de productie. Numai ca, in schimb, numarul furnizorilor pentru retelele comerciale este limitat. In conditiile in care in
Avantaje Dezavantaje
Acesta ar fi visul romanesc dupa Revolutie: a recupera ceea ce a lipsit in deceniile dinainte si, daca se poate, toate deodata – o casa, o masina, doua, trei, o vacanta pe o insula exotica. Un model al reusitei sociale bazat pe acumulare, care are toate premisele sa mai dureze inca destula vreme de-acum incolo.
Daca nu acum, la tinerete, atunci cand? Si daca nu noi, cei ce ne dorim un anumit statut social si o anumita stare materiala, atunci cine? Cu mai multe joburi deodata si part-time-uri castigam in plus; cu ore suplimentare si week-end-uri muncite, urcam pe scara ierarhica a companiei unde suntem angajati sau ne crestem propria afacere. Vrem sa ajungem departe foarte repede si sa avem multe lucruri deodata. S-a creat un fel de «Romanian dream», spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants Romania.
Calitatea acestui Romanian dream al goanei dupa reusita e pusa insa in discutie de modul cum inteleg sa-si dozeze efortul cei ce au asemenea idealuri. Moartea tinerei manager de la Ernst & Young, atribuita epuizarii si bolilor, a fost interpretata de majoritatea comentatorilor drept un simptom de criza al mediului corporatist de la noi, plin de oameni vesnic obositi, a caror viata personala a ajuns sa se degradeze uneori drastic din cauza muncii excesive.
Pe piata autohtona a muncii, spune Madalina Popescu, sunt doua categorii de gulere albe: cei care au trecut de 40-45 de ani, care muncesc pentru cariera in sine, dar nu au obiective exacte, si tinerii, care muncesc pentru ca isi propun sa obtina ceva: vor sa-si cumpere o casa, sa aiba o masina buna, sa se duca in vacanta in Bahamas, sa stea la un hotel de patru stele. Dupa ce am trecut printr-o perioada de saracie si de limitare extrema a consumului, e normal ca lumea sa vrea sa aiba tot mai mult si mai mult. Modelul social dominant este cel al acumularii. Atunci cand vor fi mai multe idealuri sociale, se va schimba situatia, adauga prof. univ. dr. Florin Tudose, medic psihiatru.
Pentru tineri, riscul este ca mijlocul prin care vor sa-si atinga obiectivele, munca, sa devina scop in sine, iar scopul initial sa-si piarda importanta. Fiindca fraza pe care o auzim deoseori la tineri: Trag tare pana la 35 de ani si apoi ma retrag si traiesc din ce-am acumulat pana atunci, e o iluzie. Radu Ionescu, 28 de ani, antreprenor din 2002, marturiseste ca uneori lucreaza destul de mult, si cate 12-14 ore pe zi, dar gaseste si timp pentru relaxare. M-am gandit si eu la varianta cu lucrul pana la 35 de ani, dar avand in vedere ca sunt o persoana activa si dinamica, ma vad tragand si la 60 de ani. Cred ca e o pacaleala. Depinde de fiecare ce inseamna «sa traga», ce anume isi doreste sa obtina, spune Ionescu.
Adrian Stanciu, partener in cadrul firmei de consultanta Ascendis, considera ca atunci cand cineva ajunge sa munceasca din ce in ce mai mult, n-are nicio legatura cu banii obtinuti pentru munca respectiva. Alegerea nu e rationala, sustine el, ci emotionala, tinand de altceva care e mai presus de salariu: Cultura noastra e hipercompetitiva. Noi ca popor vrem sa demonstram mereu ceva. Cand ne prezentam spunem: «Sunt X de la firma Y». Ne definim prin munca si asta vine dintr-un sentiment de frustrare si de inferioritate pe care il avem noi ca popor, crede Stanciu.
Din acest punct de vedere, romanii se aseamana mai mult cu cei din tarile latine, in special Portugalia si Spania care, spune Popescu, au trecut si ei prin aceeasi situatie in urma cu 15-20 de ani. Popoarele latine au trasaturi culturale diferite de alti europeni – altfel reactioneaza un roman fata de un britanic. Pentru noi managerul e cineva, pentru ca exista inca o distanta foarte mare fata de putere, spre deosebire de tarile nonlatine. Un astfel de model inseamna, in practica, angajati care nu pretind respect de la manager si fata de angajator si uneori suporta din partea acestora tratamente care in Marea Britanie sau in SUA ar atrage nu numai demisia angajatului, ci si procese in justitie intentate de acesta companiei.
Sunt voci care spun ca managerii sunt de vina ca angajatii stau seara pana tarziu la munca, pentru ca nu stiu sa stabileasca obiective realiste, nu stiu sa aprecieze performanta sau vor sa taie din costuri pe seama supraincarcarii angajatilor sau a reducerii excesive a personalului. Sunt si astfel de cazuri, dar nu trebuie sa generalizam, sfatuieste Madalina Popescu. Exista si manageri romani si manageri straini foarte buni. Noi ca natie suntem dotati cu talente manageriale, dar am fost formati prost, n-am invatat de la cine trebuie, spune reprezentantul Pluri Consultants Romania.
Cazul cel mai dezbatut in aceste zile este cel al managerilor straini, care au fost promovati in tara de provenienta si trimisi la conducerea filialelor din
In aceste conditii, care sunt sansele sa se schimbe situatia? Se va schimba? Cand? Adrian Stanciu spune ca va mai trece multa vreme, pentru ca nu vom reusi usor sa scapam de obsesia de a fi cel mai bun. Sau macar de a nu fi cel mai prost. Competitivitatea se manifesta si in sensul de competenta, dar si in sensul de incompetenta.
Rezultatele masuratorilor realizate de specialistii Human Synergistics pe parcursul a trei ani de practica in
Constiinta unor asemenea probleme a aparut, intr-adevar, de mult in alte parti. In 1999, firma de audit si consultanta Ernst & Young a luat decizia infiintarii unor comitete de utilizare, intrunite lunar pentru a monitoriza eventuala supraincarcare a angajatilor. Deborah Holmes, directorul oficiului de retentie a fortei de munca al Ernst & Young din
Acelasi articol din HR Magazine pomenea si alte masuri luate de Ernst & Young – eliberarea angajatilor de a-si verifica e-mail-urile si mesageria vocala in concedii si week-end-uri si stabilirea unor calendare de echipa, pentru echipele de consultanti, unde fiecare dintre acestia trebuia sa-si mentioneze termenele de serviciu, dar si angajamentele personale si de familie de la care nu dorea sa lipseasca. Daca nu trec nimic pe lista pentru miercuri, poate ma invita colegii in oras, glumea Holmes, adaugand ca respectivele calendare au creat un mecanism de dialog despre ce e important in vietile noastre, nu doar despre munca.
In
Mihai Popa-Radu, professional executive coach acreditat in Marea Britanie si membru al European Coaching Institute, spune ca dincolo de aceste reguli interne, care pot fi bune, ar trebui ca sistemul de evaluare a performantei chiar sa functioneze si angajatii sa vada ca pot promova si altfel decat lucrand 12-14 ore pe zi, pentru ca in momentul de fata aceasta e, in opinia lor, cheia succesului.
Madalina Popescu este insa de parere ca si un cadru legislativ mai atent la nevoile angajatilor ar putea fi folositor. Ea da exemplul Frantei, unde guvernul a mentinut saptamana de lucru de 35 de ore pe saptamana (in ciuda oprobriului altor tari occidentale care au criticat lenea francezilor) si a stabilit sanctiuni drastice pentru cei care incalca legea. Chiar daca legea a fost data pentru a limita somajul, s-a creat totusi o presiune si asupra angajatului, care trebuia sa faca munca din 40-45 de ore in 35, dar si asupra managerului, care trebuia sa ii ajute pe acestia sa fie productivi, ceea ce a dus la standardizare, la folosirea a diferite software-uri de eficientizare etc. La noi lipseste cadrul legislativ, lipseste elementul care poate penaliza, nu avem tribunale specializate in dreptul muncii, se judeca dupa ureche. Si de cele mai multe ori castiga angajatul, pe ideea ca angajatorii sunt niste exploatatori, lucru care nu este mereu adevarat, spune Madalina Popescu.
Ca schimbarea sa se poata produce la nivelul societatii depinde insa in primul rand de angajat. Acesta are puterea sa spuna nu, de a alege sa stea sau nu peste program. La noi insa, spune Adrian Stanciu, sunt apreciati oamenii obedienti, de aici dorinta angajatilor de a face pe plac si neputinta de a refuza. Sunt culturi organizationale anglo-saxone care spun ca ii dai angajatului pana spune «nu». Nu angajatorul trebuie sa aprecieze cat poate duce angajatul si cand sa se opreasca sa-i dea sarcini. Termenele si resursele sunt negociate la angajare, de aceea fiecare este responsabil de alegerile sale, considera reprezentantul Ascendis.
Si Mihai Popa-Radu crede ca depinde de optiunea fiecaruia, de felul cum defineste fiecare calitatea propriei vieti: Romanul considera ca daca n-are succes in afacere sau nu urca pe scara ierarhica, nu are valoare, tocmai pentru ca aceste valori sunt cele care sunt promovate si care fac diferenta in societate. In crestere de popularitate in Occident, conceptul de downshifting, care se refera la limitarea timpului alocat muncii in favoarea altor valori ale individului, e departe de orizontul Romaniei. Dar chiar si in strainatate, adeptii acestui concept sunt oamenii inteligenti – nu toti oamenii bogati renunta la a face bani pentru a se bucura de lucrurile care conteaza mai mult pentru ei. Iar modelele promovate de societatea noastra nu au nicio legatura cu valorile postmaterialiste. Mai avem pana vom renunta la valorile materialiste care ne guverneaza acum, spune psihologul Aurora Liiceanu.
Dupa secretomania din comunism, acum exhibitionismul este exagerat. Trebuie sa arati lumii intregi cate case si limuzine ai. Dar mai avem pana sa intelegem ca nu trebuie sa muncesti atat de mult ca sa ai un trai decent si ca mai sunt si alte bucurii decat banii, spune Liiceanu.
E bine de inteles totusi ca puterea angajatului, concept despre care se vorbeste intens la noi in ultima vreme, nu tine numai de capacitatea de a cere o leafa mai mare sau un pachet salarial mai exotic unui angajator confruntat temporar pe piata cu o criza de forta de munca. Puterea angajatului tine de fapt de capacitatea de a negocia cu bataie pe termen lung, de a fi in masura sa controleze ce se intampla cu aspiratiile lui, cu relatia sa cu angajatorul, cu viata lui privata.
E o chestie de optiune: daca ne ducem la un salariu mai mare, dar care implica mai multa munca, cum definim noi calitatea propriei noastre vieti si daca aceasta se cumpara cu bani, spune Mihai Popa-Radu. Iar daca ajungem la lege care sa se spuna cat sa muncim, atunci e trist, pentru ca inseamna ca noi nu putem decide ce e bine pentru noi.