Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Numarul nu conteaza

    Din numarul total de clienti ai distributiilor de energie desprinse din Electrica SA, cei mai multi sunt clientii casnici, iar numarul mare al consumatorilor captivi face ca acestea sa fie considerate cele mai mari distributii din tara. Cand vine vorba de venituri insa, clasamentul nu mai arata la fel.

     

    IN FUNCTIE DE NUMARUL DE CONSUMATORI

     

    Companie

    Numar clienti (mil.)

    CEZ Electrica Oltenia

    1,37

    Electrica Muntenia Nord

    1,23

    Electrica Muntenia Sud

    1,15 

    Electrica Transilvania Nord

    1,10

    Electrica Transilvania Sud

    1,03

     

    IN FUNCTIE DE VENITURI

     

    Companie

    Cota de piata (%)

    Energy Holding

    12

    Electrica Muntenia Sud

    11,18

    CEZ Electrica Oltenia

    9,17

    Electrica Transilvania Sud

    8,71

    Electrica Muntenia Nord

    8,43

     

     

  • Farmec incearca vanzarile directe

    Dupa mai bine de un secol de activitate, producatorul de cosmetice Farmec cauta strategii alternative de distributie, pentru a putea concura cu succes cu brandurile internationale.

     

    La intrarea in fabrica de produse cosmetice Farmec din Cluj-Napoca, o foaie A4 tiparita intampina vizitatorul cu urmatorul mesaj: „Ai vrea sa-ti rotunjesti venitul, dar timpul nu e tocmai de partea ta? Ai vrea sa te rupi de rutina zilnica, sa faci ceea ce-ti place? Iti propunem sa ai propria ta afacere, sa fii propriul tau sef“. Anuntul continua cu prezentarea beneficiilor intrarii in sistemul de vanzari directe (MLM – multilevel marketing) dezvoltat de Farmec.

     

    Anuntul poate parea surprinzator pe zidurile invechite ale gheretei de la poarta fabricii, unde timpul pare a fi stat in loc in ultimii 20 de ani. In interior insa, lucrurile se schimba cu rapiditate. „Fabrica trece printr-un proces de restructurare, retehnologizare, care se va termina in doi ani“, spune Manuela Crisan din departamentul de marketing al Farmec.

     

    Compania clujeana investeste in productie, dar isi construieste in paralel retete alternative de distributie. In legatura cu sistemul de vanzare directa promovat inclusiv pe zidurile fabricii, Ovidiu Horea Turdean – director de marketing-vanzari al companiei – spune ca „e o oportunitate buna“. „Este in primul rand un castig de imagine“, considera el, adaugand ca Farmec a pregatit o gama de produse ce vor fi distribuite exclusiv in sistem MLM.

     

    Conceptul nu este deloc o noutate pentru consumatorii romani, in special pentru cumparatorii de produse cosmetice. De ani de zile, vanzatorii Avon sau Oriflame si-au obisnuit clientii sa aleaga un deodorant sau un sampon dintr-un catalog si nu de pe raft. De ce a optat insa Farmec pentru vanzari MLM? „Cred ca o firma mare trebuie sa gaseasca strategii alternative de distributie“, apreciaza reprezentantul Farmec. Si nici vanzarile concurentilor nu sunt de ignorat: „Avon are vanzari de peste 100 de milioane de euro in Romania. Ne-am dori si noi macar 1% sau 5% din aceasta valoare“. Anul trecut, Farmec a avut vanzari de circa 19 milioane de euro, asa ca 1 sau 5 milioane de euro in plus la cifra de afaceri ar conta. Reteaua de vanzari directe este inca in constructie. Pentru moment, sunt cateva sute de reprezentanti, insa planurile sunt ambitioase: „Ne propunem sa ajungem pana la 10.000 pana la finele anului“, spune Ovidiu Turdean.

     

    Extinderea vanzarilor prin multilevel marketing nu este singurul plan al conducerii producatorului de cosmetice. Spre exemplu, compania pregateste si un magazin online integrat in site-ul ce a fost refacut recent. In plus, Farmec mizeaza puternic pe exporturi, prin produsele din gama Gerovital H3, care reprezinta circa 90% din vanzarile de peste hotare ale firmei clujene. Anul trecut, exportul a avut o pondere de 10% din vanzarile totale ale firmei, insa pentru 2007 Turdean isi propune „o crestere substantiala a exporturilor“.

     

    Compania a anuntat in urma cu doua luni ca intentioneaza sa-si deschida trei reprezentante proprii in Europa pana la sfarsitul lui 2008. Prima va fi deschisa in acest an la Budapesta, celelalte doua nu au fost inca stabilite, dar printre variantele luate in calcul se numara Croatia sau Spania. „Intentionam sa lansam produse profesionale, vrem sa venim cu noi game la export“, enumera Turdean cateva dintre planurile Farmec.

     

    Farmec isi disputa de cativa ani dreptul de folosinta a marcii Gerovital cu compania bucuresteana Gerovital Cosmetics. Momentan, litigiul asteapta verdictul justitiei, pana atunci ambele firme producand sub acest nume.

     

    Farmec a inceput sa fabrice creme Gerovital H3 in 1967, ca rezultat al colaborarii dintre Ana Aslan – cea care a descoperit tratamentul cu Gerovital – si cel care este de aproape patru decenii director general al companiei clujene, Liviu Turdean, tatal actualului director de marketing-vanzari. Fabrica a fost privatizata in 1995 prin metoda MEBO, iar familia Turdean a preluat ulterior pachetul majoritar.

     

    In pofida avantajului dat de brandul Gerovital, ponderea produselor cosmetice romanesti pe piata autohtona – estimata la 600 de milioane de euro in 2006, potrivit unui studiu Euromonitor – este de numai 20%, sensibil mai mica decat cea a producatorilor internationali precum Beiersdorf (cu marca Nivea) sau L’Oreal.

     

    De altfel, firma clujeana a pierdut puternic din cota de piata dupa 1990. „Mai putin pe partea de creme, unde suntem in continuare pe un trend ascendent“, puncteaza Turdean. In acest segment, compania este inca lider ca vanzari cantitative si pe locul 2-3 din punct de vedere valoric, potrivit unui studiu AC Nielsen citat de reprezentantul Farmec.

     

    Pentru a face fata concurentei din ce in ce mai stranse, producatorul clujean incearca acum sa-si diversifice canalele de vanzare. „Distributia proprie ne-a salvat deceniul trecut“, recunoaste Turdean. Farmec are 14 reprezentante in mari orase din tara, precum si cateva magazine proprii.

     

    Odata cu dezvoltarea lanturilor de retail insa, ponderea micilor magazine de cartier a scazut, la fel ca si importanta sistemului propriu de distributie in ponderea vanzarilor. „40-45% din vanzari sunt in lanturile de retail, iar daca luam in calcul si farmaciile, ponderea trece de 50%“, spune Turdean, subliniind ca procentul este in crestere. Aici insa competitia este chiar mai stransa decat in micile magazine. „Lupta la raft este acerba“, recunoaste managerul companiei, adaugand ca totusi Farmec are contracte cu toate marile retele si a inregistrat cresteri importante in magazinele mari, „mai ales pe produsele de top“ (care sunt lideri de piata, precum Doina, Triumf, Gerovital, Nufar). Au fost insa si produse care au fost retrase sau inlocuite. „Investim in productie pentru a creste competitivitatea, tocmai pentru a putea lista unele produse in lanturile de magazine“, evidentiaza reprezentantul Farmec. Fabrica va „inghiti“ circa zece milioane de euro in trei ani.

     

    Nu in ultimul rand, fondurile alocate productiei s-ar putea solda cu lansarea de marci private pentru anumiti retaileri. „Suntem in discutii cu trei lanturi comerciale“, spune Turdean, fara a da nume.

     

    Atat investitiile in productie, cat si evolutia istorica au indreptat Farmec catre un domeniu de activitate care nu-i sta in caracter unui producator de cosmetice – piata imobiliara. Fabrica actuala se intinde pe un teren de doua hectare – in interiorul orasului Cluj-Napoca, pentru ca a fost construita in anii ‘60, cu ideea de a face totul integrat in acelasi loc. Cum activitatea societatii s-a restrans dupa 1990, o parte din hale nu mai sunt utilizate la capacitatea lor initiala. Mai mult, retehnologizarea din prezent presupune restrangerea productiei pe o suprafata considerabil mai mica. Ca urmare, o parte a halelor vor fi inchiriate.

     

    Compania a cumparat mai multe active in intreaga tara, cum ar fi depozitele pe care le opereaza. Aceste proprietati sunt evaluate de Turdean la circa trei milioane de euro. In plus, Farmec a cumparat anul trecut un teren de sapte hectare la Dezmir, in apropiere de Aeroportul International Cluj-Napoca, unde a fost amplasata o sectie de productie. De altfel, compania a luat in calcul mutarea cu totul a fabricii in afara orasului, insa relocarea ar fi costat intre 20 si 25 de milioane de euro. „Am considerat ca nu e acum momentul din cauza tranzitiei cu investitiile necesare pentru acomodarea cu regulile UE“, spun reprezentantii Farmec.

     

    Dar firma face si investitii imobiliare care nu au legatura cu productia sau distributia cosmeticelor. Farmec a construit un bloc de locuinte pe care l-a vandut si acum are un altul in constructie. De altfel, una dintre cladirile deosebite ale Clujului este „blocul spray“, amplasat in fata fabricii, construit insa cu mai multi ani in urma.

     

    Transformarea intreprinderii de uleiuri comestibile si cosmetice Flacara, care producea briantina si ulei de floarea-soarelui, in Farmec SA, producator de cosmetice vandute pe toate continentele, cautat de fonduri de investitii, a durat cateva decenii. Ce va deveni Farmec peste alte cateva zeci de ani?

  • Pe stil vechi

    Compania clujeana Farmec are in portofoliu peste 400 de produse, pregateste noi lansari, insa grosul vanzarilor este adus de cateva game traditionale.

     

    DOINA: Laptele demachiant ramane cel mai bine vandut produs cosmetic romanesc, desi are o istorie de 34 de ani.


    TRIUMF
    : Solutia de curatat aragazuri este cel mai bine vandut produs Farmec ca numar de unitati. Lansat in urma cu 23 de ani.


    GEROVITAL SI ASLAVITAL
    : Cele mai profitabile game din portofoliul Farmec au, la randul lor, traditii de zeci de ani.

  • Cum sa iei fondurile europene

    Companiile de IT din Romania formeaza aliante pentru un bine comun. Acela de a invata micile firme cum sa ajunga la banii europeni si pe ce sa ii cheltuie.

     

    Care e legatura intre produsele Softwin, Totalsoft si Intrarom? Nici una pana acum, dar noua alianta intre cele trei firme de IT pentru binele fiecaruia dintre ele nu ar trebui sa mire. Saptamana aceasta vor anunta impreuna ca vor investi bani in oferirea de consultanta pentru accesarea fondurilor europene. Nu peste mult timp, echipe de angajati ai celor trei companii, care anul trecut au inregistrat cumulat venituri ce depasesc 100 de milioane de euro, vor merge in orase din tara unde vor oferi consultanta pentru intocmirea proiectelor de cofinantare. Cei vizati sunt firmele mici si mijlocii si administratia publica locala.

     

    Din informatiile disponibile, consultanta va fi neangajanta, adica cel care reuseste, ajutat de alianta gulerelor albastre, cum sunt numiti in general cei din IT, sa elaboreze un proiect care primeste finantare europeana nu va fi obligat sa cumpere produsele nici uneia dintre cele trei firme. Important va fi ca proiectele sa fie pentru achizitii din domeniul tehnologiei informatiilor. Trio-ul ofera solutii de software prin Softwin (partea de front office si aplicatii uzuale) si TotalSoft (partea de back office si comunicatii), iar echipamentele hardware ar putea fi livrate de Intrarom.

     

    „Nu vorbim de sute de mii de euro sau de zeci, sute sau mii de milioane. Vorbim de zeci si sute de miliarde de euro care vor fi alocati de Uniunea Europeana in urmatorii ani“, accentua, printr-un crescendo intentionat prelungit, Jeff Clark, directorul operatiunilor Intel din Europa. Localizat, aceasta suma ar putea ajunge la 380 de milioane de euro in Romania urmatorilor sapte ani pentru sustinerea proiectelor de informatizare, este de parere ministrul IT&C, Zsolt Nagy. Tot ce au de facut firmele de software, echipamente sau servicii IT este sa-i convinga pe cei consiliati ca investitiile in IT ar trebui sa se afle pe prima pozitie in lista planurilor lor de viitor. „Perceptia pe care o au in general oamenii este ca lucrurile pe care merita sa cheltui banii sunt lucrurile urgente. Adica strazi mai bune, un pod, cladiri, dar putini recunosc care sunt lucrurile importante, cum ar fi infrastructura IT“, sustine directorul european al Intel. El ofera doua modele extreme: Irlanda, care a investit mult in IT si a devenit o tinta preferata de investitiile marilor companii din domeniu, si Grecia, care a ramas la un nivel minim de informatizare. Promisiunea orientarii catre tehnologii performante ar trebui sa fie validata de economiile de resurse obtinute pentru cei ce aleg sa-si delege catre masini si software activitati care altfel ar necesita angajati in plus. „Daca esti IMM in secolul 21, nici macar nu ai nevoie de un birou. Cu echipamentele potrivite poti avea aceeasi perceptie in ochii clientilor, chiar daca lucrezi de acasa“, sustine Jeff Clark.

     

    Iar daca Intel crede ca „knowledge economy“ (economia bazata pe cunoastere) e calea, sunt voci care spun de pe acum ca nu atat de multi o vor urma. Din partea analistilor exista mai degraba predictii pesimiste. Intr-un studiu IDC prezentat luna trecuta se arata ca anul trecut a fost mai degraba varful de crestere al investitiilor in IT in statele din centrul si estul Europei. Impreuna au avut o medie de crestere de aproximativ 14,2% fata de anul precedent. Tendinta este descendenta si IDC estimeaza ca in 2010 cresterea investitiilor in IT nu va depasi 13%. Anul trecut, aceleasi analize, dar orientate spre Romania, spun ca totalul cresterii a fost de doar 10,2%. E drept insa ca Romania si Bulgaria au un decalaj demn de luat in calcul cand se compara cu tarile din restul regiunii.

     

    „Companiile trebuie sa urmareasca nu doar sa fie competitive in Romania, ci sa fie competitive in orice parte a lumii“, este de parere Jeff Clark. Iar daca acceptam premisa managerului Intel, care nu pune deloc la indoiala faptul ca firmele romanesti au nevoie de procesoare multicore si sisteme de operare Vista, intr-adevar banii europeni vor exista, destinati intr-un mod mai general cresterii competitivitatii, iar investitiile in IT sunt considerate una dintre modalitati. Fondurile alocate sunt de doua ori mai mari decat cele venite prin programele USAID sau cele ale Bancii Mondiale. Raportat la numarul de locuitori, Romania urmeaza sa primeasca pana in 2013 fonduri structurale de 911 euro pe cap de locuitor, cu zece euro mai mult ca Bulgaria, dar de cel putin doua ori mai putin decat oricare dintre cele zece state ce au aderat la Uniunea Europeana in valul anterior, cu exceptia Letoniei (1.751 de euro). Si nu toti banii alocati se vor traduce automat in vanzari mai mari ale companiilor locale.

     

    Exemplul de pana acum al tarilor din regiune a aratat ca cele mai multe nu au reusit sa consume nici macar 30% din sumele puse la dispozitie. In medie, spun cei de la The Economist, doar 4% dintre IMM au depus dosare pentru a accesa fonduri si un sfert dintre ele au reusit sa convinga ca le merita. In Romania, in acest ciclu vor interveni, asadar, companiile de IT, incercand sa deturneze cat mai mult din fonduri spre dezvoltarea infrastructurilor informatice.

  • Daca IMM-urile nu vin la firmele de IT…

    Aliante: Intrarom, Softwin si TotalSoft au semnat un acord de investitii comune intr-un proiect de a oferi consultanta firmelor si administratiilor locale pentru accesarea fondurilor europene.

     

    Programe: Biroul Microsoft de la Bucuresti lucreaza acum la stabilirea modului cum va fi adaptat local propriul program de consultanta EUGA (EU Grant Advisor) si la un portal de informare.

     

    Argumente: Divizia de analiza de piata a The Economist a publicat un raport care pune in evidenta ce sume vor putea fi accesate de fiecare stat membru al UE pentru investitii IT. Studiul a fost sponsorizat de Intel si Microsoft.

  • Dezamagiri regionale

    Fondurile alocate de UE in doua etape intre mai 2004 si septembrie 2006 au fost absorbite doar intr-o mica parte de statele primitoare.

     

    Tara

    Grad de absorbtie (%)

     

    2004-2005

    2005-2006

     Slovenia

    27,5

    34,0

     Ungaria

    22,5

    32,5

     Estonia

    28,0

    29,0

     Slovacia

    19,5

    27,5

     Cehia

    18,0

    26,5

     Lituania

    21,5

    26,0

     Letonia

    23,5

    25,0

     Polonia

    19,0

    24,5

     

    Sursa: Comisia Europeana

  • Unu, doi, trei

    Expertii disting trei elemente principale ale unui employer brand:

     

    1. Personalitatea – cine esti ca angajator (cu ce te ocupi?, cine sunt clientii tai?, care sunt lucrurile importante pentru tine?, care sunt misiunea si valorile tale?, care sunt principiile tale de lucru?)

     

    2. Promisiunea – care este propunerea unica, de natura sa te diferentieze de competitie, pe care o faci pentru potentialii angajati?

     

    3. Mesajul – care este mesajul-cheie pe care vrei sa-l transmiti fiecarui grup-tinta (clienti, angajati, potentiali angajati, parteneri de afaceri)?

  • Toti vor sa lucreze pentru noi

    Toate studiile recente care incearca sa afle ce anume isi doresc angajatii arata clar ca a apus epoca in care numai salariul conta pentru ei. Pe langa posibilitatile de dezvoltare profesionala sau alte avantaje, angajatii incep sa tina seama tot mai mult si de aspecte legate de reputatia companiei sau de cultura corporatista.

     

    In ultimii ani, raportul de forte s-a schimbat si la noi. Dintr-o situatie cu putini angajatori mari si multi ofertanti de forta de munca, s-a ajuns la foarte multi angajatori si putini potentiali angajati valorosi. Acestia din urma (care inainte erau selectati dintre sute de solicitari) au inceput sa isi aleaga ei compania pentru care sa lucreze. Ceea ce diferentiaza compania in piata, dar in mod special in calitate de angajator, inseamna „employer brand“ (imaginea unei companii in calitate de angajator).

     

    Daca termenul de „corporate branding“ inseamna construirea relatiei unei companii cu clientii sai, cu furnizorii si cu partenerii, „employer branding“ inseamna construirea relatiei cu angajatii, cu piata fortei de munca, cu partenerii de dialog social, cu autoritatile in domeniu. Conceptul este destul de nou pe piata autohtona si a inceput sa se dezvolte mai ales de cand companiile si-au dat seama ca trebuie sa se foloseasca de toate armele pentru a atrage si pentru a retine cei mai buni oameni. „De curand, de cand ne confruntam cu o scadere din ce in ce mai dramatica a ofertei de munca in piata, companiile au inceput sa-si puna intrebari referitoare la imaginea lor ca angajator“, spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants Romania.

     

    Cresterea preocuparii pentru imaginea de angajator este un efect evident al globali-zarii, care creste concurenta pentru atragerea fortei de munca. Un studiu international realizat anul trecut de compania de consultanta in management Bernard Hodes arata ca patru din zece angajatori nu dezvoltau inca astfel de programe, dar o treime din cei 500 de directori de resurse umane chestionati spuneau ca au planuri de a organiza intr-un mod formal actiunile nestructurate de branding deja existente, iar aproape doua treimi afirmau ca intentioneaza sa introduca un astfel de program in urmatorii cinci ani.

     

    „Angajatii pun tot mai multe intrebari dificile despre angajatorii lor. In zilele noastre, oamenii se gandesc profund la implicatiile deciziei de a-si asocia reputatia carierei lor pe termen lung cu brandul unei anumite organizatii“, spune Helen Rosethorn, director executiv al Bernard Hodes.

     

    Avantajele construirii unui brand de angajator sunt recunoscute in mod clar, 81% dintre managerii inclusi in studiu afirmand ca aceste programe usureaza procesele de atragere a candidatilor si aproape doua treimi (63%) considerand ca imbunatatesc retentia angajatilor. Totusi, doar unul din opt respondenti este de parere ca valoarea acestui brand este puternic influentata de nivelul general de performanta a companiei. Specialistii Bernard Hodes explica acest raspuns prin faptul ca programele de consolidare a brandului de angajator au fost in mod traditional mai greu de justificat in termeni de rentabilitate. Conceptul se afla la granita dintre domeniul resurselor umane si cel al marketingului, pentru ca se refera practic la construirea unei marci, similar cu marca unui produs. Imaginea angajatorului ar trebui in esenta sa raspunda la o intrebare: „de ce s-ar alatura un individ calificat si competent acestei companii?” si ar trebui sa furnizeze catre potentialul angajat informatii referitoare la afacerea in sine, la cultura organizatiei, la beneficiile muncii pentru compania respectiva. Cu alte cuvinte, specialistii din resurse umane trebuie sa inceapa sa se intrebe: „dar eu cat de bine stau cu marketingul?“.

     

    Sursa unui bun brand de angajator este cultura corporatista, spune Madalina Popescu, la care se adauga elemente specifice: pozitionarea in piata muncii, politica de resurse umane, politica de salarizare, climatul social, fluxul de personal, stilul de management, fluxul de comunicare interna (formala si informala) si istoricul social al companiei.

     

    In Romania, putine companii stiu ce inseamna sa-si faca o imagine de angajator, altele descopera acum. Stefan Palarie, consultant al Interact Development Romania, estimeaza ca numarul companiilor care stiu ce inseamna sa aiba o imagine de angajator este de 7-9%, raportat la numarul total de firme din Romania cu peste 20 de salariati. Foarte multe firme simt deja dificultatile generate de ignorarea imaginii de angajator: lipsa candidatilor in procesele de recrutare, nivelul mai ridicat al salariului sau al pachetelor salariale pe care trebuie sa le acorde pentru acelasi post atunci cand sunt in competitie cu o companie cu un bun brand de angajator, nivelul crescut al fluctuatiei de personal.

     

    Conceptul de „employer brand“ are doua componente: prima este legata de construirea unui renume in piata fortei de munca fata de potentialii angajati, iar cea de-a doua este legata de sustinerea fata de angajatii actuali a promisiunilor implicate de renumele companiei. Daca dupa perioada de recrutare, spune Palarie, apar discrepante majore intre promisiunea brandului si ceea ce se intampla in realitate, atunci apar premisele pentru ca acel „contract psihologic“ intre angajat si angajator sa fie rupt unilateral. „De la acest stadiu si pana la ruperea contractului legal de munca nu mai este decat un pas. Angajatul demotivat nu mai are niciun alt motiv decat cel financiar pentru care sa ramana, si cand i se va face prima oferta de la concurenta, va pleca“, explica Stefan Palarie.

     

    Ce greseli fac companiile atunci cand incearca sa construiasca marca de angajator? Reprezentantul Interact Development enumera: faptul ca firmele considera construirea brandului ca fiind responsabilitatea exclusiva a departamentului de resurse umane (care nu este expert in marketing); faptul ca nu vad legatura intre brandul de angajator si brandul de firma in piata (daca ai probleme de imagine in piata, atunci aceasta va afecta si numarul oamenilor care vor sa lucreze pentru tine) sau construiesc un brand fals, care nu se regaseste si in realitatea interna a organizatiei.

     

    La acestea se adauga neglijente in definirea si dezvoltarea culturii corporatiste sau in comunicarea interna, ceea ce creeaza o imagine de companie cu atmosfera autocrata. „Multe companii neglijeaza rarele evenimente in care pot marca puncte fara ca investitia in imaginea lor ca angajator sa coste prea mult (petrecerile corporatiste, evenimentele de marketing, programele de training etc.)“, adauga Madalina Popescu.

     

    SA FIE PAROLISTI. Robert C. Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania (BT), cotata la Bursa de Valori Bucuresti, recunoaste ca un concept puternic de „employer brand“ sporeste gradul de performanta pe piata al oricarui jucator de pe piata bancara. In cazul BT, elementele-cheie ale conceptului sunt: personalitatea brandului BT ca angajator si ca organizatie, o cultura corporatista definita, o anumita politica de resurse umane; oferirea catre angajati a posibilitatii de a-si incepe sau dezvolta cariera; existenta unui program intern de dezvoltare profesionala si de integrare in organizatie; modul de comunicare cu actualii si potentialii angajati.

     

    Constructia acestui concept a inceput odata cu infiintarea bancii, acum 13 ani. In 2003, BT a inceput un proces de rebranding pe toate nivelurile, inclusiv in managementul resurselor umane. „BT a impus pe piata o imagine de angajator atractiv, care isi respecta angajamentele. Dinamica extinderii teritoriale – in 2005 si 2006 au fost deschise peste 220 de unitati – ne-a permis sa oferim in fiecare an un numar semnificativ de locuri noi de munca, precum si oportunitati de dezvoltare a carierei.“

     

    Anul trecut, in jur de 1.900 de persoane s-au alaturat echipei bancii, cu peste 140% mai mult fata de luna decembrie 2005. „Firmele mari stiu mai bine ce inseamna acest concept, cum se construieste si ce avantaje poate sa aduca unei companii. Echipa poate fi unul dintre elementele care fac diferenta pe o piata in care concurenta e tot mai mare si in care clientii români devin tot mai pretentiosi“, spune Rekkers.

     

    La BT, cea mai mare banca cu capital privat romanesc si a cincea in sistem ca valoare a activelor, fluctuatia de personal este sub 12%, cu mult sub media domeniului bancar – 27%, cât era in 2005.

     

    UN COCTEIL CU SEFUL. In momentul de fata, companiile din telecom sunt printre cei mai cautati angajatori. Orange Romania a inceput constructia employer brandului sau din 2002, odata cu procesul de rebranding de la Dialog. Conceptul de brand de angajator este unic in toate tarile in care Orange functioneaza, dar punerea lui in practica variaza de la o tara la alta Potrivit Oanei Tanislav, HR learning and communication specialist al Orange, brandul de angajator Orange inseamna in primul rand juxtapunerea intre brandul companiei si brandul personal al celor care lucreaza aici. „Orange este un brand relational, care pune omul pe primul loc, iar cei care lucreaza la noi sunt imaginea din oglinda a acestui brand: isi reinventeaza jobul in fiecare moment, il inoveaza si diversifica“, spune reprezentanta companiei. Orange are in Romania peste 2.500 de angajati, a caror medie de varsta este de 28 de ani.

     

    Brandul este dezvoltat prin workshop-uri de comunicare interna, actiuni de promovare a ideilor angajatilor sau fidelizarea celor mai vechi angajati. Spre exemplu, anul acesta, cei care au implinit zece ani in companie au fost invitati la un cocteil de directorul executiv, Richard Moat.

     

    Pe principiul ca nimeni nu poate preveni si defini mai bine (si mai critic) nevoile companiei decat cei care lucreaza pentru ea, sugestiile si ideile angajatilor sunt solicitate prin sondaje interne, intalniri cu echipa de management, forumul angajatilor prin care acestia isi expun punctele de vedere, fac propuneri si primesc raspunsuri direct de la directorul executiv. In plus, angajatii pot obtine feedback prin diverse canale de comunicare: pagina de intranet, call center-ul de resurse umane, evenimente sociale organizate pentru ei. In exterior, Orange se remarca prin campaniile de comunicare: parteneriate cu asociatii studentesti, burse, participarea la targurile de job-uri, programe de responsabilitate sociala, sponsorizari.

     

    Oana Tanislav considera ca odata cu intrarea in Uniunea Europeana, pretentiile angajatilor vor evolua si mai mult, prin comparatie cu beneficiile angajatilor din UE. „Brandul de angajator nu mai este o optiune, ci o necesitate. Firmele trebuie sa gandeasca strategii de atragere a talentelor de pe piata si, in acelasi timp, de motivare si de fidelizare a capitalului uman in care au investit. Fara angajati motivati si dedicati 100% companiei pentru care lucreaza, nu se poate spera in reusita.“

     

    CULTUL DIVERSITATII. Pentru Microsoft, conform reprezentantilor companiei, brandul de angajator inseamna construirea si pastrarea reputatiei de „loc de munca la care sa te duci cu drag“, care ofera oportunitati egale tuturor celor ce isi doresc o cariera aici. „Viziunea este unica oriunde in lume, dar modul in care oamenii o percep si o transpun in fiecare loc de munca tine seama de conceptele de comunitate si de diversitate. Microsoft pune pret pe diversitate, care merge dincolo de rasa, nationalitate, sex, varsta, disabilitati sau orientare sexuala“, spune Corina Irimie, manager de resurse umane al Microsoft Romania si Bulgaria. Conducerea companiei sustine mereu ca pune in centru oamenii, deoarece ei creeaza si adauga valoare. „Suntem o companie ale carei valori sunt compatibile cu valorile fiecarui angajat, oamenii sunt motivati sa contribuie la pastrarea valentelor brandului, sa spuna cu mandrie unde lucreaza si sa-si asocieze brandul personal cu brandul companiei“, afirma Irimie.

     

    Pana anul trecut, in mai, cand a fost deschis la Bucuresti centrul global de suport tehnic al Microsoft, numarul angajatilor era mic, cu putin peste 50 de persoane. Cand se faceau angajari, nou-venitii erau selectati exclusiv din zecile de CV-uri primite pe adresa companiei. Odata cu deschiderea centrului, compania a inceput o campanie de recrutare prin participarea la targurile de joburi si organizarea de road show-uri in facultati. Pe baza feedback-ului obtinut de la studenti a fost conceput si modul in care compania se prezinta in fata celor interesati sa lucreze la Microsoft.

     

    „Suntem perceputi ca o companie inovatoare, care investeste in dezvoltarea profesionala a oamenilor si una care se implica in educatia tinerilor din Romania“, spune Corina Irimie. Aceasta considera ca brandul de angajator se poate distruge atunci cand promisiunile nu sunt respectate, cazuri care fac ca oamenii sa nu mai stea mult in companie. „In Romania, in cei zece ani de cand suntem prezenti, nu am avut astfel de cazuri”, spune Corina Irimie.

     

    SI NU MINTITI: RTC Holding, unul din cele mai mari grupuri de retail si distributie din Romania, si-a construit brandul de angajator treptat, de la infiintarea sa in 1990. „Fiecare nou pas in evolutia grupului, fiecare cotitura si schimbare de strategie de-a lungul timpului a contribuit la sedimentarea valorilor actuale, pe care le cautam si la angajatii nostri. Desigur ca in urma cu mai multi ani nu puteam sa promitem si sa oferim aceleasi oportunitati de cariera ca acelea pe care le avem la dispozitie in prezent datorita dimensiunilor grupului, insa principiile care stateau la baza imaginii in exterior au ramas aceleasi“, spune Alina Olaru, manager de resurse umane al grupului.

     

    Relatia emotionala dintre firma si angajatii sai, adica recunoasterea si identificarea cu aceleasi valori si principii, este independenta de eforturile uzuale de promovare comerciala a firmelor din grup si nu poate fi influentata de acestea. Dar coincide aproape in totalitate cu mesajul transmis de ele, sustine Olaru: „Exista o corespondenta puternica intre ceea ce stiu potentialii angajati despre grup si ceea ce gasesc ulterior aici. Noi promitem echidistanta, posibilitati multiple de dezvoltare profesionala si de construire a carierei, o atmosfera calda si prietenoasa. Ceea ce gasesc ei aici este un mediu care incurajeaza initiativa personala, libertatea de decizie. Ritmul alert in care se desfasoara lucrurile este un stimulent extraordinar pentru a creste, pentru a experimenta, pentru a invata lucruri noi“.

     

    Reprezentanta RTC este de parere ca, desi companiile nu sunt in mod deosebit preocupate de construirea unei anumite imagini ca angajatori, aceasta se formeaza oricum, pentru ca toate interactiunile firmei cu mediul extern isi lasa amprenta in perceptia care se formeaza despre ea. Fiecare aspect al politicii de personal in raport cu angajatii proprii isi are ecoul in imaginea pe care acestia o transmit la randul lor in exterior.

     

    „Oricat de mari ar fi eforturile de promovare, daca ele nu sunt corelate cu realitatea, daca nu corespund cu ceea ce percep angajatii in fiecare zi si cu ceea ce afla mediul extern, atunci toate aceste eforturi sunt inutile, chiar daunatoare imaginii“, spune Alina Olaru.

  • Corporate vs. Employer

    Notiunea de imagine corporatista nu se suprapune cu cea de imagine a angajatorului.

     

    Corporate branding

    • exprima pozitionarea companiei in piata
    • avansul sau tehnologic
    • istoricul companiei
    • misiunea si valorile sale
    • esenta filozofiei manageriale

     

    Employer branding 

    • exprima climatul social
    • stilul de management
    • calitatea mediului de munca
    • politici de gestiune a carierei
    • gradul de satisfactie a angajatilor

  • ASIGURARI: Afacerea urmatorului deceniu face primii pasi anul acesta

    Pensiile private vor fi afacerea urmatorului deceniu. Companiile interesate estimeaza ca activele sistemului de pensii private vor depasi un miliard de euro in urmatorii trei ani si se vor apropia de 10 mld. euro in zece ani.

     

    Amanate mai bine de zece ani, pensiile private vor fi lansate luna viitoare, odata cu colectarea primelor contributii. Cine sunt jucatorii de pe aceasta piata? De ce este ea atat de interesanta? Ce trebuie sa stie angajatorii, dar si viitorii contributori in sistem? Acestea au fost intrebarile care si-au gasit raspuns in cadrul seminarului „Pensiile private, al doilea salariu pentru 2 milioane de angajati“, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar si ING Asigurari de Viata.

     

    In acest moment, pensiile private facultative (pilonul III) sunt foarte aproape de colectarea primelor contributii in sistem. ING Asigurari de Viata a obtinut deja licenta de administrator si are deja pregatit un fond de pensii, pe care il va autoriza curand pentru a incepe sa alerge dupa clienti. Astfel, in luna mai vor putea fi platite primele contributii la pensiile facultative.

     

    La pilonul III pot contribui, pe baza de optiune, toti cei care obtin venituri de natura salariala si au o varsta de maxim 52 de ani si jumatate, care sa le permita sa cotizeze cel putin 90 de luni pana la varsta de 60 de ani, conform legii. Contributia lunara nu poate sa depaseasca 15% din veniturile lunare brute, legislatia permitand si deduceri fiscale, in limita a 200 de euro, atat pentru angajat, cat si pentru angajator.

    Optiunile pentru pensii facultative vor fi multiple, fiecare administrator avand voie sa gestioneze mai multe fonduri, cu profiluri de risc diferite, la fel ca fondurile mutuale.

     

    In afara de ING, alte trei companii s-au aratat interesate formal de sistemul de pensiile facultative: Allianz-Tiriac, care a primit licenta pentru a-si deschide o societate de pensii private, BCR Asigurari de Viata si Aviva Romania. Administratorii sunt deocamdata putini si reticenti, dar pe masura ce data lansarii sistemului se apropie, autoritatile se declara optimiste ca vor fi atrasi pe piata mai multi jucatori. Alte companii care si-au anuntat intentia de a intra pe piata sunt Interamerican, Generali, Omniasig Viata si AIG Life.

     

    Pensiile facultative ofera angajatorilor sansa imbunatatirii politicilor de recrutare si salarizare, prin includerea lor in pachetele salariale. Desi in teorie suna bine, sondajele printre angajatori arata ca majoritatea acestora percep pensiile facultative mai mult ca pe o obligatie birocratica in plus, pentru ca ei trebuie sa vireze lunar contributiile salariatilor catre un fond privat. Majoritatea angajatorilor au declarat ca prefera sa nu fie deloc implicati in pilonul III.

     

    Pe langa pilonul III, unde primele plati vor fi facute luna viitoare, pe baze voluntare, companiile de administrare asteapta cu si mai mare interes pilonul II, adica pensiile private obligatorii. Jucatorii interesati de pilonul II, in principal companiile de asigurare, sunt in bloc-starturi, pentru ca perioada de autorizare a inceput deja. Pana in august, viitorii administratori trebuie sa aiba gata fondul de pensii obligatorii, cate unul de fiecare administrator, conform legii.

     

    Intre timp, autoritatile vor lansa campania publicitara de informare privind sistemul de pensii, desi deocamdata bugetul de promovare nu este prea generos. Cu un milion de dolari, oficialii planuiesc o campanie de un an, inclusiv pe posturile TV si de radio. Apoi, timp de patru luni, salariatii de maxim 35 de ani vor fi obligati sa isi exprime optiunea pentru un fond dintre cele care vor activa pe piata. In plus, cei cu varste intre 35 si 45 de ani vor putea participa pe baze optionale. Participarea la sistem presupune virarea unei parti din contributiile de asigurari sociale platite la bugetul public catre administrare privata, fara costuri suplimentare nici pentru angajat, nici pentru angajator.

     

    Aceasta perioada (august-noiembrie) va fi o cursa foarte agitata pentru piata. Circa 2,5-3,5 milioane de salariati vor trebui sa faca o optiune pentru un fond de pensii obligatorii, asa ca piata ii va intampina cu circa 100.000 de agenti de marketing, care sa ii convinga sa vina de partea unei companii sau a alteia.

     

    Dupa perioada celor patru luni, cei ramasi fara optiune vor fi repartizati aleator jucatorilor din sistem, proportional cu numarul de clienti deja atrasi. Din acest motiv, cursa va fi cu atat mai interesanta si mai plina de recompense pentru administratorii cei mai harnici, care au reusit sa adune cel mai multi clienti. Bram Boon, directorul general al ING Asigurari de Viata, spune ca numarul mare de clienti este necesar din cauza marjelor foarte reduse, care nu permit atingerea profitului decat in conditiile unui rulaj de volume mari de active administrate.

     

    In final, la 1 ianuarie 2008 vor incepe contributiile si in acest sistem. In primul an, activele administrate vor depasi 150 de milioane de euro, conform autoritatilor.