BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Urmasul lui Procter si al lui Gamble

    Alan G. Lafley ar putea ramane in istoria Procter & Gamble drept omul care a oprit declinul companiei, i-a redesenat strategia, a facut cele mai mari achizitii din istoria firmei – 12 miliarde $ in total – si a primit pentru asta, drept recompensa, actiuni P&G in valoare de 9,83 milioane de dolari. Sau, mai simplu, drept omul care a facut cele mai revolutionare transformari dintr-o istorie de 167 de ani.

    Traim intr-o lume P&G. Zilnic, pe la casele de marcat din intreaga lume trec doua miliarde de produse P&G – si chiar daca nu ne intereseaza cine ni le vinde, ne umplem totusi cosurile cu Pampers, Ariel, Lenor sau Head & Shoulders. In urma cu patru ani, venerabila Procter & Gamble, emblema a Americii corporatiste, isi mentinea profiturile doar prin taierea costurilor. Vanzarile celor 18 branduri de top erau in scadere. Masurile drastice pe care le luase Durk I. Jager, numit chief executive officer in ianuarie 1999, bulversasera compania – Jager incercase sa faca prea multe lucruri, prea repede, prea abrupt. Dupa 17 luni la conducerea P&G, a fost nevoit sa-si dea demisia: ratase. 

    I-a luat locul, in iunie 2000, un veteran P&G – Alan G. Lafley, „A.G.“, cum i se spune. Nimic nu prevestea revolutia care avea sa urmeze – lui Lafley, care lucra de 23 de ani la P&G, i se ceruse doar sa echilibreze compania. Dar anii care au urmat au adus la P&G probabil cea mai profunda schimbare de cand William Procter si James Gamble au inceput afacerea, in 1837, ca producatori de sapun si lumanari. Ce-i uluieste pe analisti e ca, intr-un fel, schimbarea in care Lafley a angajat grupul este la fel de revolutionara ca cea anuntata de predecesorul lui, Jager. Doar tacticile celor doi au fost diferite. Lafley a stiut sa-si faca aliati, sa pastreze specificul afacerii, sa-si tina aproape, cu diplomatie, angajatii.

    Cel mai important lucru pe care l-a facut Lafley a fost ca le-a cerut managerilor sa faca doar ceea ce stiu cel mai bine: sa vanda marcile lider, ca Tide, Pampers sau Ariel, in loc sa incerce sa creeze noi staruri. „Trebuie sa crestem marcile lider in cele mai mari piete, cu cei mai mari clienti din retail“, spune Lafley. Pozitia marcilor traditionale P&G s-a consolidat atat de bine in ultimii ani, incat au asigurat vanzari record pentru P&G: peste 50 de miliarde de dolari in ultimul an fiscal. Mai mult, vanzarile cumulate au crescut, in ultimii trei ani, cu peste 30%.

    Pe de alta parte, Lafley este responsabil pentru cele mai mari achizitii realizate de companie: P&G a cumparat, in 2001, afacerea Clairol pentru 5 miliarde de dolari, iar in 2003 a preluat Wella, tranzactie cifrata la 7 miliarde de dolari. Un alt record doborat de Lafley este ca a inlocuit peste 30 dintre managerii de varf ai companiei, adica mai mult decat oricare din predecesorii sai. 

    Pentru a reduce costurile cu personalul, a concediat 9.600 de angajati. Dar a mers si mai departe: a transferat toti cei 2.000 de angajati din IT pe statele de plata ale Hewlett-Packard.

    Cand vorbeste despre P&G, Lafley spune ca firma creeaza si dezvolta marci. Fara a mentiona productia. Iar asta poate insemna ca intentioneaza sa subcontracteze partile de productie. Asa cum s-a intamplat cu operatiunile de productie a sapunului din Cincinnati, contractate de o firma canadiana, care a preluat si 200 din cei 250 de angajati ai fabricii. Dincolo de costurile cu personalul din fabrici, bani foarte multi pleaca si in cercetare, in inovatii. Motiv pentru care Lafley a spus ca P&G ar putea prelua 30% din inovatii din afara companiei.

    Un exemplu este cumpararea marcii SpinBrush, o periuta electrica pe care cativa antreprenori americani au creat-o pentru a o vinde. Afacerea a fost atractiva pentru P&G, pentru ca periuta avea un pret de cateva ori mai mic decat produsele concurente si, in plus, a ajutat la revigorarea vanzarilor de pasta de dinti: P&G pierduse pe piata americana cateva procente de cota de piata si pozitia de lider in favoarea Colgate-Palmolive.

    Preluarea SpinBrush a demonstrat ca poate fi mai profitabil sa preiei un produs decat sa inventezi la P&G unul. Costurile ar fi fost mai mari, la fel si pretul de vanzare al produsului. 

    O alta premiera absoluta in istoria companiei este ideea lui Lafley ca P&G nu trebuie sa aiba doar marci premium. Ca urmare, in China exista acum o formula mai ieftina pentru a produce Crest, una din marcile care reuneste produse pentru ingrijirea gurii. Iar afacerea Clairol a adus in portofoliul P&G produse din segmentele mai ieftine ale pietei.  Dar poate ca cel mai important este ca Lafley a invatat din greselile predecesorului sau ca e contraproductiv sa le spui angajatilor ca nu sunt buni in ceea ce fac si ca e mobilizator sa spui ca oamenii sunt cei care au facut din nou din P&G una dintre cele mai invidiate companii ale lumii. 

    Pe de alta parte, nu toti investitorii sunt multumiti de dezvoltarea prin achizitii, pentru ca le este destul de greu sa descifreze rentabilitatea afacerii in operatiuni de preluare. Mai mult, costurile de integrare a afacerilor pot fi mai mari decat estimarile, cum s-a intamplat cu Wella. Sub semnul intrebarii sunt insa si evolutiile de dupa preluari.  Pe piata americana, vopseaua de par Clairol, cel mai important produs al afacerii preluate de P&G, a pierdut dupa preluare cinci procente din cota de piata in favoarea L’Oreal, conform informatiilor ACNielsen Corp. Totusi, expansiunea prin achizitii poate fi singura sansa de a contrabalansa dependenta P&G de Wal-Mart, cel mai mare retailer international. Wal-Mart nu este numai cel mai mare client al P&G, dar este si cel mai dur in negocieri. Retailerul de tip discount este faimos pentru presiunea pe care o exercita asupra producatorilor pentru preturi cat mai mici.

    Iar pretul la raft pentru produsele P&G nu poate fi mic, din cauza politicii de promovare a marcilor. Fenomen care se va acutiza tot mai mult o data cu cresterea vanzarilor de marci private ale magazinelor. In 2003, marcile private au reprezentat 40% din totalul vanzarilor Wal-Mart (282.290 mld. $) si 25% din vanzarile Carrefour (101.921 mld. $), conform unui studiu realizat de M^M Planet Retail.

    Deocamdata, P&G nu produce marci private. De fapt, intreaga afacere se bazeaza pe vanzarea de marci solide, construite prin publicitate sustinuta – compania este cel mai mare advertiser din Romania, de exemplu.

    Pana acum, Lafley a inregistrat succes dupa succes. In anul fiscal care s-a incheiat in iunie, vanzarile companiei au depasit 50 de miliarde de dolari, pentru prima oara in istoria companiei. Fiecare din diviziile P&G a depasit targeturile de dezvoltare. Actiunile au castigat 60% in ultimii trei ani. Pentru toate astea, Lafley a fost recompensat de firma, in septembrie, cu 9,83 milioane de dolari in actiuni.

    Dar P&G este totusi un gigant care trebuie sa aiba, si el, limitele lui de crestere. Aceasta ar fi provocarea careia A. G. Lafley va trebui sa-i faca fata de acum inainte.

  • CINE ESTE ALAN G. LAFLEY?

    Nascut in Keene, New Hampshire, Alan G. (A. G.) Lafley a absolvit Colegiul Hamilton cu un titlu de Bachelor of Administration in istorie. A incheiat si studiile la Scoala de Afaceri Harvard, cu titlul de Master in Administrarea Afacerilor. Inainte de a se alatura P&G, Lafley a facut parte din marina Statelor Unite timp de 5 ani. Este casatorit de 34 de ani si are doi baieti. 

    1977 Anul debutului in P&G, in marketing.

    1992 Ca vicepresedinte, obtine vanzari si profituri record.

    1995 Coordoneaza expansiunea P&G in China ca vicepresedinte executiv pentru Asia, iar afacerea creste de la 90 mil. $ la cca. 1 mld. $.

    1999 Lafley este numit presedinte la nivel global pentru categoria de produse de frumusete si al organizatiei din America de Nord; regiunea inregistreaza cele mai mari vanzari nete din istorie.

    2000 Alan G. Lafley este numit presedinte si director executiv al P&G. 

    2001 In iulie, cotatia actiunilor P&G la Bursa incepe sa urce, inregistrand, in perioada 2001- 2004, o crestere de 60%.

  • P&G IN ROMANIA

    P&G IN ROMANIA

    • 1993 P&G intra pe piata romaneasca
    • 1994 Deschide in Bucuresti primul birou din regiunea balcanica
    • 1995 Cumpara fabrica de detergenti de la Timisoara
    • 150 MIL. $ Cifra de afaceri in anul fiscal 2003/2004
    • 15% Crestere anuala medie in ultimii 10 ani
    • 500 Numarul de angajati din Romania
    • 35 MIL. $ Investitie directa in fabrica de la Timisoara
    • 25 MIL. $ Taxe si impozite platite in 2003
    • 400 Variante de produse distribuite in regiunea balcanica
    • 7 Tari in care exporta produsele fabricate la Timisoara

    P&G IN CIFRE

    • 50 MLD. $ Vanzari record in anul fiscal 2003/2004
    • 30% Cresterea vanzarilor din ultimii trei ani
    • 110.000 Numarul angajatilor P&G
    • 2 MLD. Numarul de produse vandute zilnic
    • 250 Numarul marcilor din portofoliul P&G
    • 168 Tari unde se vand produsele P&G
    • 22 Numarul categoriilor de produse

  • Romania, unul dintre cele mai rapide ritmuri de crestere“

    Procter & Gamble a implinit 10 ani de prezenta pe piata romaneasca. Recent, si-a inaugurat si noul sediu, in prezenta Alan G. (A.G.) Lafley, Chairman, President si CEO al grupului P&G, care a raspuns la cateva dintre intrebarile BUSINESS Magazin.

    Rep: Ce inseamna Romania pentru afacerea P&G?

    A.G. Lafley: P&G Romania este o parte importanta a afacerii noastre din regiunea balcanica. Cu atat mai mult cu cat are unul dintre cele mai rapide ritmuri de crestere din aria pe care noi o denumim Europa Centrala si de Est, Orientul Mijlociu si Africa (CEEMA). 

    Care este ritmul de crestere al afacerii din Romania?

    Ritmul anual de crestere, constant in ultimii 10 ani, este de circa 15% pe an. In aceste conditii, in anul fiscal 2003/2004, cifra de afaceri in Romania a atins 150 de milioane de euro.

    Care este potentialul Romaniei de a atrage investitii?

    Tara are un potential excelent de a atrage investitii, iar intre cele mai importante premise se numara marimea pietei, estimarile de crestere ale acesteia si stabilitatea politica. In al doilea rand, tara este apropiata de Europa de Vest, atat din punct de vedere geografic, cat si cultural. Nu in ultimul rand, forta de munca este bine educata. In plus, Romania are un mare avantaj: poate juca rolul de baza pentru multi investitori, cu precadere pentru regiunea balcanica.  P&G este un exemplu in acest sens: de la fabrica din Timisoara exportam catre alte piete din regiune. Motiv pentru care am marit capacitatea de productie si investitiile in vederea Acordului de Liber Schimb cu tarile balcanice. 

  • Polonezii isi cheama investitorii straini

    Ce nu face guvernul polonez pentru a-si atinge tinta de zece miliarde de dolari investitii straine directe, stabilita pana la sfarsitul anului? Mai tot: imbunatateste legislatia, largeste zonele economice speciale si infiinteaza Agentia Poloneza pentru Promovare Economica.

     

    Pasul urmator? Sa scoata proiectele de la naftalina si sa le lanseze pe piata, scrie Warsaw Business Journal. In primul trimestru al anului, Polonia a atras investitii straine in valoare de peste cinci miliarde de zloti (peste 1,5 miliarde de euro), reusind sa creeze in jur de 18.000 de noi locuri de munca. Pentru o tara a carei rata de somaj se ridica la 18%, este o realizare inestimabila, scrie revista.

     

    In ultimele noua luni, investitorii straini din Polonia nu au dus o viata usoara. In primul rand, a fost declaratia regretabila a noului ministru al finantelor, Teresa Lubinska, conform careia investitiile in lanturile de supermarketuri nu ar fi profitabile in Polonia. Apoi, un scandal iscat in sectorul bancar in urma fuziunii Pekao-BPH, a dus la un val de proteste in publicatiile internationale, care sanctionau polemicile cu privire la investitiile straine din Polonia.

     

    In fine, guvernul polonez pare sa fi invatat din propriile greseli. „Obiectivele noastre sunt identificarea barierelor ce stau in calea investitorilor straini si indepartarea acestora prin introducerea unei legislatii noi“, explica deputatul Ryszard Wawrynkiewicz din partea Partidului Lege si Dreptate. Potrivit deputatului, investitorii straini se vor putea in curand adresa unei singure institutii la nivel national sau regional, pentru rezolvarea problemelor legate de investitii. In plus, zonele economice speciale (SEZ) ar putea fi extinse de la 8.000 de kilometri patrati la 10.000 de kilometri patrati.

     

    „N-am nimic impotriva sa transform intreaga Polonie intr-un mare SEZ“, afirma Adam Zolnowski, noul CEO al Agentiei Poloneze pentru Informatii si Investitii Straine (PAIIZ), care se va transforma in curand intr-o agentie guvernamentala – PAPG, si va putea deschide birouri in strainatate.

     

    Dupa adoptarea unei noi legislatii, PAPG va putea acorda sprijin investitorilor straini si exportatorilor si va conduce si supraveghea negocierile cu investitorii si alte institutii.

  • Puciul de la CNSAS

    Noua echipa investita la conducerea CNSAS a discreditat inca de la prima sedinta asteptarile ca s-ar fi gasit in sfarsit solutia pentru ca activitatea institutiei sa inceapa cu adevarat. Pe de o parte, controversatul vot pentru conducerea Colegiului Consiliului anunta pentru viitor episoade tragicomice de genul celor in care rolurile principale le avea echipa Onisoru. Pe de alta parte, acelasi vot a lasat sa se discearna cu acuratete falia din interiorul puterii, pentru care astfel de episoade nu mai sunt accidente de parcurs, ci manifestari ale unei incordari ce creste din orice pretext.

     

    Votul a adus practic o condu-cere bicefala, cu un lider formal – Corneliu Turianu (propus de PD) si altul informal – Constantin Ticu Dumitrescu (propus de Guvern). Pentru legitimarea acestuia din urma se zbat impreuna PNL, societatea civila si o buna parte din angajatii institutiei. Scenariul coagularii societatii civile si a fortelor politice pe baricade diferite nu este neobisnuit pentru CNSAS; diferenta fata de alte episoade mai vechi tine de gabaritul combatantilor, identificati public de cei implicati ca fiind palatele Cotroceni si Victoria.

     

    O serie de comentatori au vazut aici o consolidare a campaniei anticomunism/anti-Securitate inceputa in urma cu cateva luni de premierul Tariceanu si de PNL ca reactie la campania anticoruptie cu care presedintele Basescu a marcat deja destule puncte in sondaje. De aceasta data, victoria de etapa le-a apartinut liberalilor, care au profitat de ocazie pentru a incerca sa proiecteze cat mai apasat o prezumata solidaritate a echipei Traian Basescu – Emil Boc cu interesele fostului aparat represiv si ale colaboratorilor lui.

     

    Premierul Tariceanu a condamnat extrem de sonor sustinerea PD pentru Corneliu Turianu, acuzand „o conspiratie care incearca sa ascunda adevarul despre cei 45 de ani de comunism din Romania“ si „o coalitie sui generis intre aliatii nostri si opozitia formata din PSD si PRM“. Daca la aceasta se adauga si cererea publica adresata de Ticu Dumitrescu presedintelui „sa nu mai creada in ce ii spun serviciile“, iritarea defensiva a presedintelui Basescu fata de PNL este cu atat mai explicabila. Iar episodul s-a prelungit cu propunerea liberalilor de a-i plasa sub incidenta legii lustratiei pe „comandantii de nave care au colaborat cu Securitatea“ – aluzie transparenta la trecutul actualului sef al statului.

     

    Infruntarea se anunta departe de final, dupa ce presedintele si-a anuntat prezenta la proxima sedinta a Colegiului CNSAS, unde urmeaza sa se prezinte argumentele ambelor parti. Greu de presupus ca argumentele vreuneia dintre tabere vor reusi sa o convinga pe cealalta de injustetea pozitiei sale, avand in vedere ca disputa nu se duce pe acelasi plan: in timp ce unii acuza ilegitimitatea prin imoralitate – „viciul de constiinta“ al lui Dan Lazea, noul vicepresedinte propus de PD, care a votat pentru Turianu sub „presiuni“ obscure, doar pentru ca apoi sa-si dea demisia – ceilalti sustin legitimitatea rezultatului prin faptul ca votul a fost exprimat cu respectarea normelor legale.

     

    Pentru ca blocarea activitatii CNSAS nu produce beneficii in planul imaginii nici uneia dintre parti, ratiunea politica ar dicta scurtarea pe cat posibil a disputei. Insa intr-un moment in care arbitrul este el insusi jucator pe teren, fair-play-ul ramane mai mult un deziderat al tribunelor.

  • Reteta miraculoasa pentru combaterea somajului

    In timp ce in Franta aproape 23% dintre tineri trec pe la agentia nationala pentru ocuparea fortei de munca, in Marea Britanie, Germania sau SUA mai putin de 12% dintre tinerii sub 26 de ani sunt someri.

     

    In Danemarca, Irlanda si Tarile de Jos, procentul este de cel mult 8%. Iar aceste rezultate sunt posibile fara introducerea unui contract de prima angajare (CPE), de genul celui francez, mult contestat in ultimele saptamani. „CPE-ul nu exista nicaieri in alta parte“, subliniaza Raymond Torres, seful departamentului de analiza si politica a angajarii din cadrul OECD.

     

    Cum de reusesc altii si francezii nu? Pentru unii, secretul se afla in spatele perioadei de proba, scrie L’Express, care variaza de la tara la tara: douasprezece luni in Irlanda si Marea Britanie, zece luni si jumatate in Danemarca si sase luni in Germania – fata de mai putin de trei luni, in medie, in restul Europei si de doar o luna si jumatate in Franta.

     

    Concedierea este o alta modalitate de a stimula flexibilitatea, scrie L’Express. In tari ca Marea Britanie, Italia, Irlanda, Danemarca, Elvetia si in majoritatea tarilor din OECD, un salariat poate fi concediat fara alte formalitati, in cazul in care este considerat neperformant sau daca postul sau este desfiintat. In Franta, ca si in Germania, Suedia, Finlanda si Spania, angajatorul trebuie sa motiveze toate concedierile.

     

    Germanii, austriecii, elvetienii si danezii considera ucenicia ca fiind foarte folositoare. „Reteta e eficienta pe termen lung“, observa un economist. In alte tari, termenele scurte sunt baza. In Spania, rata somajului in randul tinerilor cu varste intre 15-25 de ani a scazut in zece ani la jumatate, ajungand de la 40% la mai putin de 22%, in principal datorita cresterii contractelor cu durata determinata, o tendinta observata si in Italia. La un an dupa terminarea studiilor, 80% dintre tinerii spanioli activi in campul muncii lucreaza prin contracte scurte, fata de 60% in Franta. Reteta miraculoasa nu exista.

  • Vae victis

    Dupa furtuna provocata de marginalizarea lui Adrian Nastase, PSD a incercat saptamana trecuta sa se regrupeze. Intentia lui Nastase de a reveni in prim-planul partidului cu o platforma politica noua a fost repede taxata de fostul sau mentor, Ion Iliescu, care a reflectat ca ex-presedintelui executiv al PSD „ii trebuie cel putin un an de zile de reflectie si sa stea putin mai in umbra“. Iliescu a rabufnit in stilul caracteristic, cerand de la Nastase „decenta! Cand te afli in situatia lui, nu te apuci sa dai lectii altora“.

     

    Presedintele partidului, Mircea Geoana, a dezavuat si el ideea unei platforme politice separate in PSD, confirmand astfel zvonurile ca aceasta ar fi fost punctul de plecare al unei tentative nereusite de scindare a partidului. „Discutiile cu privire la platforme si alte incercari de acest gen in partid sunt neave-nite“, a transat Geoana problema, explicand ca ideea de organizare a unui congres extraordinar al partidului, la care ar fi urmat sa se dezbata platforma lui Nastase, nu s-ar justifica decat daca in Romania vor fi alegeri anticipate.

     

    Cu toate acestea, Geoana a admis ca dupa raportul de tara al UE din luna mai va fi convocat un Consiliu National al partidului, la care va fi discutata „dinamica politicii in ansamblu“ in functie de concluziile raportului de la Bruxelles. Intr-o astfel de perspectiva, Geoana a si inceput „sa faca teren“ pe la filialele partidului, bifand deja doua intalniri importante cu organizatiile din Moldova si din Transilvania. Totodata, Geoana a anuntat si intrarea PSD intr-o „perioada de testare“ in care fiecare membru sa isi asume o decizie privind raporturile cu carnetul de partid.

     

    Interesanta in acest sens a fost saptamana trecuta o discutie in plenul Camerei Deputatilor intre actualul si fostul secretar general al PSD, respectiv Miron Mitrea si Cozmin Gusa, actualmente sef al PIN, in care cel dintai i-a transmis ca „toti pesedistii trebuie sa ramana in PSD“. Nu e prea greu de identificat la ce s-a referit fruntasul PSD, dupa insistentele zvonuri ca tinerii lui Ponta ar vrea sa plece la PIN, insa importanta este declaratia lui Mitrea potrivit careia astfel de discutii ar fi purtat si cu liderii altor formatiuni politice. In atari conditii, destinderea afisata de senatorul PSD Ion Vasile – care a vorbit despre o selectie naturala in partid, prin externalizarea „celor corupti“ catre celelalte formatiuni – apare doar ca un caz izolat intr-un partid unde temerea de fragmentare inca nu a disparut.

  • Europa, intre „noi“ si „restul“

    Statele europene au doua optiuni: fie accepta rapid schimbarile, fie amana acceptarea, pana cand vor fi fortate sa le accepte. Strazile Frantei au fost napadite de protestatari militand impotriva noului cod al muncii. In Germania, salariile au fost motiv de proteste ale sectorului public de curand.

     

    Pana si Marea Britanie, care si-a reformat economia mai mult decat majoritatea statelor, se confrunta cu demonstratii impotriva modificarii legii pensiilor. In Italia, guvernul si opozitia nici n-au mai avut curajul sa deschida subiectul reformelor necesare, in timpul campaniei electorale.

     

    Toate aceste situatii au un numitor comun: perceptia ca schimbarea doare si ca potentialii infranti striga mai tare decat potentialii invingatori. Acelasi numitor e prezent si in protestele impotriva liberalizarii sectorului energetic, al serviciilor sau al pietei muncii. Dar schimbarea in Europa se loveste de alta piedica: protejarea excesiva a insiderilor in detrimentul outsiderilor.

     

    Dimpotriva, ca sa se miste ceva, schimbarea trebuie sa intervina la nivel national, scrie The Economist. Iar schimbarile trebuie sa fie de fond, nu de forma. Degeaba modifica guvernul francez pe ici, pe colo, legislatia muncii, daca a doua zi strazile Parisului sunt pline de protestatari furiosi. In Italia si Germania, desi guvernele au recurs la reforme ceva mai serioase, situatia economica e departe de a se imbunatati vizibil.

     

    Desi au luat unele masuri care sa faciliteze miscarea pe piata muncii din cadrul UE, guvernele au omis ce era mai important: sa incurajeze competitia in sectoarele industriale si serviciile protejate, fapt ce ar fi dus la crearea de locuri de munca si la scaderea costurilor. Favorizarea insiderilor in detrimentul strainilor are efecte negative multiple asupra economiilor nationale.

     

    Primul efect este lipsa de flexibilitate economica, ce duce la cresterea somajului (vezi Franta si Germania). Reformele initiate in Italia au dus la crearea a noi locuri de munca, insa angajatii italieni (insideri) au primit salarii tot mai mari, ceea ce a dus la cresterea costului orei de munca si la scaderea competitiei. Al doilea efect este faptul ca, pana la urma, aceasta separare nu functioneaza. Presiunea competitiei globale e atat de mare incat nici insiderii nu vor mai putea fi protejati.

     

    Ca atare, jocul de-a reformele incomplete nu poate fi perpetuat la nesfarsit. Iar optiunile nu sunt multe: ori statele europene accepta rapid schimbarile, ori amana acceptarea, pana cand vor fi fortate sa renunte.

  • Calendarul scumpirilor

    Saptamana trecuta s-a incheiat cu anuntul oficial privind majorarea cu 3,6%, de la 1 aprilie, a tarifelor la gazele naturale pentru consumatorii casnici. Aceasta inseamna ca, pentru categoria de tarifare de baza (consum de pana la 2.400 mc/an), clientii Distrigaz Sud urmeaza sa plateasca 830,68 RON/1.000 mc, iar cei ai Distrigaz Nord – 830,24 RON/ 1.000 mc. In compensatie, Guvernul vrea sa ofere categoriilor cu venituri mici ajutoare banesti si, mai important, a anuntat ca nu va aproba pentru al doilea trimestru nici o majorare a tarifului la gazele din productia interna, care vor costa tot 110 dolari/1.000 mc.

     

    De o alta parere sunt insa sindicalistii din petrochimie si alte federatii afiliate la Cartel Alfa, care ar fi calculat ca populatia plateste deja mai mult de 280 dolari/1.000 mc si care acuza faptul ca toate majorarile de tarife la utilitati, intreprinse pe motiv de aliniere la nivelul european, nu se regasesc deloc in investitii pentru modernizarea infrastructurii in industrie, ci doar se reflecta in majorari ulterioare impuse de intermediarii de pe piata. Sindicatele ameninta cu proteste pentru aprilie si mai impotriva tarifelor prea mari la utilitati, iar combinatele de ingrasaminte se tem in continuare de perspectiva scumpirii gazelor, desi Comisia Europeana tocmai a aprobat pentru Romania prelungirea perioa-dei de aliniere a pretului gazelor din productia interna la nivelul celor de import pana la 31 decembrie 2008.

     

    Tarifele la gaze nu sunt insa unicul motiv de agitatie pentru sindicate. Guvernul a anuntat saptamana trecuta ca unele din accizele prevazute sa creasca de la 1 ianuarie 2007 vor fi majorate la nivelul respectiv inca de la 1 iulie anul acesta – este cazul accizelor pentru produse din tutun (cu 25% la tigarete), pentru alcool etilic (de la 465,35 euro/hl alcool pur la 550 de euro), pentru benzina cu plumb (de la 480 la 513 euro/tona), pentru electricitate (de la 0,14 la 0,19 euro/MWh pentru cea destinata consumului industrial si de la 0,30 la 0,39 euro/MWh pentru cea destinata consumului casnic), pentru gazele folosite drept combustibil pentru motor (de la 1,59 la 2 euro/GJ) si pentru pacura (de la 6,81 la 9,5 euro/1.000 kg).

     

    In fine, desi nu pentru aceasta au de gand sa protesteze sindicatele, tutunul si alcoolul vor intra in aprilie sub incidenta taxei pe viciu, avand in vedere ca pachetul de legi privind reforma in sanatate, care instituie aceasta taxa, n-a intampinat nici o obiectie din partea Curtii Constitutionale. La sfarsitul saptamanii trecute, Ministerul Finantelor si cel al Sanatatii nu puteau inca sa precizeze exact cu cat se vor scumpi tigarile, singura estimare fiind ca din taxa pe viciu se vor putea colecta anual la buget circa 200 de milioane de euro. Previzibil, patronatul din industria alcoolului a protestat primul, cu argumentul ca taxa pe viciu va face ca pretul alcoolului sa urce peste media UE.