BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Niste ani buni

    Anul trecut, Titan Mar si Marmosim au raportat un profit de peste 2 milioane de euro; 2006 a compensat astfel anul 2005, cand afacerile companiei au scazut in principal din cauza aprecierii leului.

     

     

    2003

    2004

    2005

    2006

     Cifra afaceri* (mil. euro)

    14,80

    14,50

    15,90

    22,00

     Marmosim

    6,90

    7,30

    8,20

    10,20

     Titan Mar

    7,90

    7,20

    7,70

    11,80

     Profit* (mil. euro)

    1,37

    1,73

    0.91

    2,90

     Marmosim

    0,32

    0,73

    0,11

    0,51

     Titan Mar

    1,05

    1,00

    0,79

    2,39

     

    * rezultate consolidate Titan Mar si Marmosim 

    Sursa: companiile

  • CEO-ului ii sade bine la ultimul etaj

    Oamenii cu cele mai inalte functii in companii aleg  varianta biroului la ultimul etaj. Valabil pentru zgarie-norii americani, dar si pentru turnurile din Bucuresti.

     

    Cine intra pentru prima data in cladirea din nordul Bucurestiului unde isi are Romtelecom sediul central ar fi pus in fata unei dileme daca nu ar fi imediat atentionat de personalul de la securitate. Dilema e data de faptul ca exista mai multe lifturi, doua mari in partea dreapta si unul modest in partea stanga. Motivatia e simpla – au fost dimensionate in functie de numarul pasagerilor pe care trebuie zilnic sa-i transporte. Primele doua lifturi sunt pentru etajele 1-7, unde lucreaza angajatii, iar cel mic e expresul directorilor, care urca la ultimul etaj.

     

    Birourile directorilor de aici sunt plasate circular in jurul cladirii; prin peretele de sticla exterior poate fi admirat peisajul lacului din apropiere si panorama Bucurestiului in planul indepartat, iar in centru se afla birourile in spatiu deschis ale asistentelor. Directorul general Yorgos Ioannidis, venit de doar cateva luni in locul americanului James Hubley, i-a preluat acestuia biroul. Nici nu ar trebui sa mire pe cineva, e cel mai mare birou si cu perspectiva cea mai spectaculoasa asupra orasului. Si la fel de bine nu ar trebui sa mire pe nimeni daca o parte infima macar din decizia de a veni in Romania a fostului director tehnic al OTE, compania greaca majoritara la Romtelecom, a fost luata avand in vedere generozitatea noului birou. „Top managerii sunt mai motivati decat ar vrea sa o recunoasca de modul cum arata biroul si la ce nivel al cladirii si-ar desfasura activitatea, iar acest lucru e normal, pentru ca de multe ori aici isi petrec 12 ore pe zi“, explica George Butunoiu, director general al firmei de recrutare GB Consulting.

     

    Pentru o mica afacere intr-un cartier de locuinte, parterul este cel mai cautat activ imobiliar. La polul opus, cele mai mari companii, cu sediul in cladiri de birouri clasa A, prefera etajele superioare. In cazul unei cladiri noi, acestea sunt primele care se inchiriaza, in unele cazuri cu mult timp inainte de a se ajunge la finalizare. De  exemplu, ultimele etaje ale Europe House au fost inchiriate de Orange cu 2 ani inainte ca blocul sa fie dat in folosinta, iar cea mai inalta cladire la ora actuala, Tower Central International, desi inca nefinalizata, are mai mult de jumatate din spatiu inchiriat de catre Alpha Bank. Tot de sus in jos.

     

    Care e logica preferintei pentru etajele superioare? „Se prefera ultimul etaj sau ultimele etaje datorita unei securitati mai bune, circulatia altor persoane fiind oprita incepand cu acel etaj, pentru ca nu trebuie sa asigure accesul catre birourile altei companii. Un alt motiv este panorama oferita datorita inaltimii“, afirma Viorel Lacatus, directorul departamentului de investitii al companiei imobiliare CB Richard Ellis. „Peste tot in lume, ultimul etaj este cotat ca cel mai bun etaj intr-un imobil, iar preturile pentru inchirierea sau cumpararea acestuia sunt evident mai mari“, adauga Sorin Diaconu, real estate, office support & building maintenance manager la Orange Romania.

     

    Dintr-un studiu publicat in aceasta luna de CB Richard Ellis reiese ca pretul mediu de inchiriere pentru birouri de clasa A in Bucuresti este de aproximativ 19 euro lunar pe metrul patrat, iar in cazurile cladirilor ultracentrale se ajunge la preturi cu o valoare de exceptie de chiar si 30 de euro. Pentru ultimele etaje se plateste chiar un premium peste aceste valori. „In general se adauga 2-3-4 euro in plus fata de pretul celorlalte etaje si, cu toate acestea, etajele superioare sunt si primele care se inchiriaza la o cladire noua“, completeaza Lacatus. Dincolo de aspectul estetic si cel de imagine, pretul mai mare in cazul ultimelor etaje e dat si de costurile constructiei la cele mai inalte cladiri din Bucuresti. Este vorba aici inclusiv despre dotarea cladirilor cu doua scari de acces sau de amenajarile obligatorii impotriva incendiilor.

     

    Cine are stabilita o intalnire chiar cu directorul general al unei companii cu o cladire in folosinta exclusiva aproape sigur nu va gresi daca in lift apasa ultimul buton de sus. In Piata Victoriei bunaoara, locul pe care arhitectii il considera cel mai potrivit pentru cladirile inalte, iar managerii pentru birourile dorite, cele trei cladiri principale respecta regula enuntata mai sus. Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD, lucreaza la 87 de metri inaltime in BRD Tower, cladire care a costat 50 de milioane de euro, aflata in proprietatea bancii. Mai jos, in America House, au birourile ambasadorul Japoniei si casa de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii. Desi arhitectii ar vedea in ultimul etaj mai degraba un spatiu de servicii pentru tot imobilul, un restaurant sau o sala de sport de exemplu.

     

    „Proprietarii de restaurante vin pe santier, sunt interesati in prima faza, dar apoi renunta. De fiecare data se gaseste vreun manager insa care sa vada valoarea unui birou la ultimul etaj al cladirii“, spune Calin Negoescu, director la biroul de arhitectura Westfourth, care a realizat planul la majoritatea cladirilor de birouri din Piata Victoriei. Nevoia de a ajunge cat mai sus isi gaseste o interpretare proprie la fiecare chirias.

    „Optiunea privind inchirierea ultimului etaj a fost luata cu atat mai usor cu cat ne place sa fim «la inaltime», sa avem perspectiva asupra lucrurilor si o imagine de ansamblu a ceea ce se poate numi centrul de business al Romaniei“, spune fara falsa modestie Alina Nicolae, PR manager al casei de avocatura. In egala masura, a fost o decizie fireasca daca ne gandim ca avocatii cabinetului au fost implicati in proiectul de finantare a constructiei America House.

     

    Modelul american de cultura corporatista a adus si detalii aflate la granita logicii. De exemplu, Bucharest Financial Plaza, imobilul de pe Calea Victoriei de langa emblematicul sediu CEC, nu are etajul 13. Cei care folosesc liftul pentru a ajunge la birourile BCR de la ultimele etaje nu vor regasi numarul printre butoane. Considerentele tin doar de superstitiile alaturate numarului. Oricum, nu multe cladiri din Bucuresti isi permit sa fie superstitioase, majoritatea avand mai putine etaje.

     

    In functie de ce doreste managerul sa comunice sau, mai corect, ce trebuie sa comunice, exista lideri care prefera sa lucreze cat mai aproape de angajati. Extrema din acest punct de vedere o reprezinta cazuri ca acela al lui Meg Whitman, CEO al eBay, care conduce si acum compania de licitatii online dintr-un cubicul (birou modular) la fel ca al oricarui alt angajat. Treptat insa a inceput sa se revina in preferinte la birourile luxoase pozitionate la ultimul etaj sau cel putin pe coltul cladirii („corner office“), oferind astfel vedere spre exterior prin cei doi pereti de ferestre. Mihaela Udriste, project director al Corporate Office Solutions, companie care a mobilat multe dintre birourile clasa A din Bucuresti, spune ca in Romania se intalnesc ambele ipostaze. „In functie de cultura si de politica companiei, birourile top managementului se pot situa la nivelurile superioare si impun astfel o ierarhizare clara; dar exista si situatii in care managerii doresc sa fie aproape de echipele lor“.

     

    Tot in „centrul de business“ al Capitalei, intr-o cladire care la vremea constructiei era cea mai moderna din zona, Europe House, isi au sediul companii ca Microsoft, Oracle sau HP. Dar cel mai invidiat director din acest punct de vedere este fara indoiala Richard Moat, CEO al Orange. La fel ca in cazul Romtelecom, lifturile care deservesc angajatii operatorului de telefonie mobila sunt distincte de cele ale celorlalte companii din cladire. La etajul 10, ultimul, se afla birourile top managementului Orange, iar cel al lui Moat are si terasa. La acelasi etaj se mai afla o sala pentru sedintele de board cu sistem de videoconferinta si o sala aparte – un loc botezat „Imaginarium“, destinat sedintelor creative, intalnirilor informale ori pur si simplu relaxarii. De jur imprejurul cladirii se afla si o terasa ce ofera o priveliste panoramica asupra Bucurestiului (blocata poate doar de BRD Tower) si de unde, cateodata, in zilele senine, pot fi admirati muntii.

  • De sus in jos

    Peste tot in lume, ordinea ocuparii unei cladiri de birouri inalte este de sus in jos. Romania se incadreaza in norma, dar specific este interesul mai mare al managerilor pentru ultimul etaj decat cel al proprietarilor de restaurante. Pe planseta arhitectilor, aceasta ar trebui sa fie destinatia etajului cu cea mai impresionanta priveliste.

     

    Imobil

    Inaltime (metri)/etaje

    Ultimul etaj

    Alpha Tower

    107/22**

    finalizare 2007

    BRD Tower

    87/19

    management BRD

    Bucharest Financial Plaza

    80/17*

    sala gimnastica

    Millenium Business Center

    72/18*

    West Group Architecture

    Charles de Gaulle Plaza

    58/15

    Unirea Medical Center

    Europe House

    45/10

    management Orange

    America House

    35/8

    Tuca, Zbarcea si Asociatii/Ambasada Japoniei

     

  • STRATEGII: Bricolajul si-a pregatit uneltele pentru crestere

    Cu investitii estimate la 170 de milioane de euro in acest an, retelele din domeniul do-it-yourself isi tureaza motoarele la maxim. Cel putin pe termen mediu nu au de ce sa se teama de supraincalzire, pentru ca piata e departe de punctul de saturatie.

     

    Ca in nicio alta arie a comertului, pe segmentul numit bricolaj sau do-it-yourself (DIY), retelele comerciale romanesti au crescut suficient inainte de intrarea pe piata a lanturilor internationale pentru a avea forta necesara sa lupte. Asa ca romanii rezista, raman in joc si, mai mult, bugeteaza cu frenezie noi investitii.

     

    Retelele romanesti isi impart insa teritoriul tarii in functie de regiuni: Ambient Sibiu (Transilvania), Dedeman Bacau (Moldova) si, la o scara mai mica, Tiger Amira Bihor (nord-vest), respectiv Stelcati Constanta (sud-est). Acestora li se adauga Arabesque, distribuitor de materiale de constructii si finisaje, controlat de omul de afaceri Cezar Rapotan, cel ce a adus in Romania si reteaua de magazine Mr. Bricolage. Pentru aceste companii, tinta de expansiune este acum acoperirea intregului teritoriu al tarii – mai ales ca pe piata creste rapid numarul de magazine ale retelelor straine cu „vechime“, ca Praktiker sau Bricostore, ce conduc clasamentele in topul firmelor de profil, in functie de cifra de afaceri.

     

    Mai nou, au pretentii la o felie din piata de bricolaj si alte nume straine, ca bauMax, ce a deschis deja patru magazine in mai putin de un an, sau Hornbach, care a deschis primul magazin in Capitala de doar cateva saptamani. Ba chiar si companii de talie mai mica isi trec in planurile de dezvoltare piata romaneasca. Reteaua turca Tekzen, ce are doar 18 magazine in tara de origine, a anuntat ca va deschide primul spatiu in luna iulie a acestui an la Brasov, in urma unei investitii de 10 milioane de euro. Oficialii Tekzen si-au declarat intentiile de a dezvolta pe termen lung o retea de 14 magazine la noi, Romania fiind prima lor destinatie de peste granita. Magazinele Tekzen au o suprafata medie de vanzare de 5.000 de metri patrati, oferta cuprinzand 40.000 de produse.

     

    Apetenta pentru investitii are insa toate argumentele necesare intr-un plan de afaceri: intre ele, un rol-cheie il are „boom-ul de pe piata constructiilor si cea imobiliara, deopotriva pe segmentul rezidential si pe cel de birouri“, declara Gunter Vosskaemper, director general al Praktiker Romania. In plus, este tot mai vizibila, adauga Vosskaemper, „cresterea puterii de cumparare si, implicit, a disponibilitatii populatiei de a investi in amenajari, in paralel cu diversificarea instrumentelor financiare disponibile pentru astfel de investitii“. Cu alte cuvinte, portofoliile tot mai bogate de credite oferite de banci influenteaza in mod direct piata comertului DIY. Valoarea pietei a ajuns anul trecut la 700 de milioane de euro, cu 40% mai mult decat in 2005, iar ritmul de crestere estimat pentru anul in curs va pastra cel putin aceeasi viteza, conform previziunilor. Prin urmare, finalul de an ar putea sa marcheze atingerea valorii de un miliard de euro pentru vanzarile din piata de profil.

     

    Planurile tot mai indraznete ale comerciantilor din domeniu au inceput sa se aplice inca de anul trecut, dar si bazele de crestere sunt mici: unele companii abia isi fac un nume in piata, iar internationalii intrati pe piata de cinci ani – Praktiker si Bricostore – au doar 17, respectiv 7 din cele 30 de magazine planificate de fiecare. Segmentul DIY se afla inca intr-o faza de inceput a dezvoltarii, „dar vorbim despre un potential extrem de bun, care ii sustine evolutia“, spune Vosskaemper. Pe fondul evolutiei pozitive a economiei romanesti in ansamblu, „ne putem astepta ca aceasta tendinta de crestere sa se pastreze in urmatorii zece ani“, adauga directorul retelei Praktiker.

     

    In acest context, piata romaneasca ofera in continuare spatiu de manevra chiar si noilor-veniti, e de parere Cristina Calota, consultant in cadrul firmei de consultanta A.T. Kearney. Acest lucru se datoreaza faptului ca bricolajul, ca forma de comert organizat, are inca o pondere redusa in totalul vanzarii de materiale de constructii, finisaje si decoratiuni. „Daca majoritatea lanturilor internationale s-au concentrat in ultimii ani in Bucuresti, oferta pentru restul oraselor din tara este inca foarte mica“, spune Calota.

     

    Ca numar de magazine, cea mai mare retea este cea dezvoltata de Ambient in 14 judete: 11 centre comerciale si 35 de magazine. Pentru anul in curs, reteaua a preferat insa o atitudine mai prudenta, lucrarile de constructie la magazinele ce urma sa fie inaugurate in acest an fiind stopate. Afacerea dezvoltata de sibianul Ioan Ciolan a ajuns anul trecut la venituri de peste 120 de milioane de euro, in crestere cu 30% fata de 2005. Ca valoare a vanzarilor, Ambient se plaseaza insa abia pe locul al treilea in top, dupa retelele internationale Praktiker si Bricostore.

     

    Compania de origine germana Praktiker are acum o retea de 17 magazine si o cifra de afaceri ce a ajuns in 2006 la aproape 154 de milioane de euro, in crestere cu peste 56% fata de 2005. In topul investitiilor pentru anul in curs, Praktiker ocupa primul loc, avand bugetate cinci noi deschideri; investitia pe magazin se plaseaza intre opt si zece milioane de euro. In afara de magazinul deschis deja la Galati (primul ce functioneaza intr-o cladire aflata in proprietatea Praktiker, celelalte 16 spatii fiind inchiriate), urmeaza sa fie finalizate inca trei sau patru magazine. Compania isi propune sa dezvolte prima retea specializata care sa ajunga in toate orasele cu peste 120.000 de locuitori din tara si sa se extinda pana in 2009, la peste 30 de magazine, cu o medie de 4-5 deschideri pe an, spune Guenter Vosskaemper.

     

    Cu un ritm mai alert de crestere a cifrei de afaceri din 2006 decat Praktiker se pot lauda francezii de la Bricostore, retea ce a realizat in 2006 o cifra de afaceri de 142 mil. euro, in crestere cu aproape 70% fata de 2005. Reteaua franceza a ajuns anul trecut la sapte unitati pe piata romaneasca si planurile pentru anul in curs prevad noua noi magazine – la Targoviste si Pitesti, investitiile programate fiind de 20 de milioane de euro. Pe termen lung, compania si-a planificat sa ajunga la cel putin 30 de unitati pana in 2011, ceea ce inseamna inca 23 de noi magazine fata de cele cu care a incheiat anul trecut. Un simplu calcul arata insa ca ritmul anual ar trebui sa creasca la 4-5 inaugurari, dat fiind ca reteaua detinuta de grupul francez Bresson are programate doar doua deschideri pentru anul in curs. Reprezentantii Bricostore estimau anul trecut ca reteaua de pe piata romaneasca va ajunge la vanzari de 500 de milioane de euro la nivelul anului 2010.

     

    Magazinele retelei au fost, cel putin pana acum, incadrate in complexuri comerciale, spre deosebire de aproape toate celelalte retele de bricolaj, ce s-au extins prin spatii proprii. Combinarea intr-un centru comercial a doua sau mai multe tipuri de magazine, gen bricolaj, hipermarketuri sau „concept stores“ de electronice si electrocasnice, spune Cristina Calota, „asigura o mai buna promovare a acestor marci, datorita afluxului mare de cumparatori“. Acelasi tip de politica abordeaza, adauga Calota, si lantul austriac de magazine bauMax, prin preferinta de a-si incadra magazinele in centre comerciale mari.

     

    Cinci magazine noi in fiecare an din 2008 este reteta pe care pariaza bauMax, intrat pe piata romaneasca in a doua jumatate a anului trecut. Noul-venit a deschis deja patru magazine, din care doua in 2007. Planurile pentru anul in curs vizeaza inca doua inaugurari (la Craiova si Bacau), cu o investitie medie pe magazin de 10 mil. euro, suprafata de vanzare variind intre 10.000 si 12.000 mp. Cu un buget de investitii de 40 de milioane de euro, bauMax se plaseaza pe locul secund in topul investitiilor din acest an, dupa Praktiker. De anul viitor insa, „expansiunea va continua cu cinci deschideri in fiecare an“, declara Jörg Bierlein, director general al bauMax Romania.

     

    Un ritm mult mai lejer in dezvoltare isi propune reteaua germana Hornbach, ce a deschis primul magazin in Capitala, in a doua jumatate a lunii trecute. „Pana in 2015 vom deschide zece magazine pe piata din Romania, investitiile totale urmand sa ajunga la 200 de milioane de euro“, a declarat Albrecht Hornbach, presedintele Hornbach Holding AG. Desi investitia medie bugetata pentru fiecare magazin este de 20 de milioane de euro, primul spatiu de vanzare de pe piata romaneasca a costat 23 de milioane de euro. La aceasta suma se adauga investitia in fondul de marfa, estimata de presedintele grupului la 8-9 milioane de euro. Hornbach a marcat o premiera pe piata romaneasca prin dimensiunea magazinului inaugurat in Bucuresti, cu 24.000 mp – de cel putin doua ori mai mare decat pentru orice alt magazin de profil de pe piata romaneasca. Pe aceasta suprafata pot fi vandute peste 120.000 de produse.

     

    Un alt punct de diferentiere a noului-venit este pozitionarea ca magazin de constructii si gradinarit, spatiul alocat materialelor pentru gradinarit fiind de peste 5.000 mp, o dimensiune egala cu un magazin DIY de dimensiuni mici. O zona de 9.000 mp este destinata raionului de materiale de constructii, aria de drive-in (in care se poate intra cu masina) fiind de aproape 10.000 mp. In drive-in, clientii pot incarca direct in masina sau in camion materialele grele (saci de ciment, grinzi de lemn sau role de material izolant), plata fiind facuta direct la casa plasata la iesire. Conceptul drive-in nu este insa o premiera pe piata romaneasca, fiind aplicat deja de Bricostore si bauMax.

     

    Din cele zece magazine planificate de Hornbach pentru piata romaneasca, patru au ca tinta Capitala, al doilea magazin din Bucuresti urmand sa fie deschis,  in circa un an. Compania are deja securizate „trei terenuri in Bucuresti si unul la Brasov“, a declarat Albrecht Hornbach. Reprezentantii companiei au mai precizat ca in strategia de dezvoltare este preferat tiparul de proprietate asupra terenului, dar ca nu exclud varianta de a negocia o cale de mijloc atunci cand proprietarul nu doreste sa vanda.

     

    Preferand aceeasi metoda de extindere – a spatiilor in proprietate – s-a dezvoltat si retailerul bacauan Dedeman. Reteta aplicata de reteaua ce domina regiunea Moldovei exclude preluarea de magazine de la alti comercianti, declara pentru BUSINESS Magazin Cristina Catea, specialist in relatii publice la Dedeman. Explicatia e simpla: spatii care sa coincida cu modelul dorit de Dedeman nici nu prea exista, magazinele si depozitele de mari dimensiuni fiind plasate la marginea sau chiar in afara oraselor, argumenteaza Catea. Compania are in acest moment opt centre comerciale, patru depozite si patru magazine, investitiile bugetate pentru anul in curs fiind de 20 de milioane de euro. Dedeman a deschis in acest an un magazin la Targoviste, urmand ca in iulie sa fie deschis inca un spatiu la Roman si, spre finalul anului, inca unul la Piatra-Neamt. Investitia medie pe magazin este de sase milioane de euro, „iar in acest moment au fost lansate demersurile pentru un centru comercial in Botosani“, afirma Catea. Compania este condusa de Dragos Paval, care detine afacerea impreuna cu fratele sau, Adrian Paval. Dedeman a inregistrat anul trecut o crestere a cifrei de afaceri de 60%, ajungand la 112 mil. euro, dupa ce a inregistrat un plus de 40% in 2006 fata de 2005. Previziunile pentru anul in curs se refera la vanzari cu circa 30% mai mari. Pe termen mediu, planurile Dedeman prevad extinderea retelei in zona de sud si sud-est a tarii, prin deschiderea a trei centre comerciale pe an. In conditiile in care pe piata DIY aproape ca nu trece saptamana fara sa fie anuntate noi investitii, concurenta se ascute tot mai mult. Romanii insa isi mentin pozitiile, chiar daca nu au aceeasi forta financiara ca grupurile internationale. Greu va fi pentru investitorii romani aflati la inceput in acest domeniu, spune Catea. „Noi avem deja un sistem destul de bine pus la punct pentru a nu ne speria de concurenta, de oriunde ar veni ea“, sustine reprezentanta Dedeman.

     

    Sansa firmelor romanesti ce nu si-au croit inca un fagas bine definit in piata de bricolaj nu este insa complet exclusa. Cristina Calota crede ca o solutie in dezvoltarea afacerilor ce nu au inca amploare este specializarea pe anumite subsegmente. Intre exemple se numara magazinele dedicate materialelor de constructii sau cele specializate in vanzarea de articole de gradinarit.

     

    Indiferent insa din ce directie vine concurenta, schimbari vor exista. Companiile se vor concentra mai mult, crede consultantul A.T. Kearney, pe fidelizarea clientilor si oferirea de servicii cu valoare adaugata, precum transport gratuit, servicii de montaj si chiar oferirea de consultanta in privinta alegerii produselor potrivite. Tocmai pe aceasta carte a pariat Ioan Ciolan, care in dezvoltarea retelei Ambient a pus accentul pe relatia dintre client si omul de vanzari din magazin, ce are mai degraba rolul de consilier decat de vanzator.

     

    Intr-o liga superioara joaca deja Arabesque, cea mai mare companie romaneasca din domeniul distributiei de materiale de constructii si finisaje. Reteaua acopera deja intreaga tara, prin 13 centre comerciale care sunt plasate astfel incat „distanta maxima dintre client si depozit este de 100 km“, conform lui Cezar Rapotan, cel ce a dezvoltat afacerea. Odata ce vanzarile de anul trecut au ajuns la aproape 300 de milioane de euro, afacerea a trecut deja peste hotare, in Moldova si Ucraina. Pentru anul in curs, Arabesque are programata atat intrarea pe piata bulgara, prin deschiderea unui centru comercial la Sofia, cat si abordarea Serbiei, prin inaugurarea unui spatiu la Belgrad. Rapotan este unul dintre putinii oameni de afaceri autohtoni ce si-au aranjat treburile „acasa“ si acum ridica pretentii la piata regionala. In domeniul materialelor de constructii, Arabesque este dovada cea mai clara ca, asa cum strainii isi fac calcule in functie de buzunarul consumatorilor romani, si pietele externe pot fi motoare de crestere pentru afaceri romanesti.

  • Cursa investitiilor

    Indiferent de stadiul de dezvoltare in care se afla, toate companiile din domeniul bricolajului se intrec in investitii. Toate si-au definit deja atat orizontul de timp in care sa finalizeze expansiunea, cat si numarul de magazine la care tintesc.

     

    Compania

    Nr. de magazine (final 2006)

    Deschideri (2007)

    Investitii (2007) mil. euro

    Praktiker

    15

    4-5

    32-50

    Bricostore

    7

    2

    20

    Ambient

    46

    NA

    NA

    Dedeman

    16**

    3

    20

    bauMax

    2

    4

    40

    Hornbach

    –

    1

    32

     

    * 11 centre comerciale si 35 de magazine

    ** 8 centre comerciale, 4 depozite si 4 magazine

  • Pe strada Covaci nu se mai bea cafea

    Strada Covaci din Bucurestiul vechi n-a fost prielnica afacerilor cu cafenele culturale sau avangardiste, frantuzesti sau olandeze. Asa se face ca toamna 2007 va prinde strada fara nici un astfel de local.

     

    Pe strazile Lipscani, Stravopoleos si Smardan din centrul vechi al Capitalei, afacerile cu cafenele si restaurante isi bifeaza planul de business de la bine spre foarte bine. Sunt putin incomodate, cu procente intre 10% si 30% din cifra de afaceri, de sapaturile arheologice si de lucrarile la strazile din zona, care ar trebui sa se termine in toamna. De asemenea, se simt efectele perioadei de concedii, care intotdeauna incetineste putin veniturile cafenelelor si ale restaurantelor.

     

    La cateva strazi mai jos, spre splaiul Dambovitei – pe strada Covaci – Amsterdam Café s-a inchis, iar Monaco Lounge a dat faliment. Proprietarii sustin ca ambele localuri au fost inchise doar pentru o perioada, mai precis pana cand „centrul vechi va fi o zona atractiva pentru afaceri“. Tot pe Covaci, al treilea local care urma sa fie deschis de investitorii de la Planters (care au deja un club si o cafenea in Bucuresti) s-a oprit pe drum: spatiul a fost renovat si aranjat pentru deschidere, iar acum pe peretele colorat intr-un rosu pal este o hartie A4 pe care scrie „Spatiu de inchiriat“. 

     

    „Restaurantul si lounge-ul pur si simplu nu au mers, inca de la inceput“, comenteaza Catalin Mihai, fost director de marketing al Monaco Lounge, cafenea care a aparut pe strada Covaci in mai 2005, in urma unei investitii de 130.000 de euro facute de Niro Group, controlat de omul de afaceri Nicolae Dumitru si din care fac parte Chinatown Romania – complex ce include magazinul en-gros Dragonul Rosu si va avea si locuinte si birouri -, precum si proiectul imobiliar Central Park si Hotel Bulevard.

     

    Monaco Lounge a intrat pe piata la cateva luni dupa ce accesul cu masina in centrul vechi a fost restrictionat. Alaturi de alti factori, precum strada neprietenoasa si vecinii, aceasta a facut ca publicul pe care restaurantul il tintea sa nu ajunga sa cunoasca locul, sustine Mihai. Monaco s-a pozitionat ca un local cu specific francez – poze din Monaco, machete de masini de curse, mobilier masiv din lemn si piele, manifestari comune cu Ambasada Frantei si a incercat sa atraga manifestari culturale: a jucat aici Maia Morgenstern, s-au jucat piese de Stefan Peca si s-a cantat blues si jazz. „Am atras un public destul de restrans, dar dupa un an am realizat ca abia ne acopeream costurile, fara sa mai vorbim de un plan de recuperare a investitiei“, spune Catalin Mihai. La trei ani de la lansare, restaurantul-lounge a fost inchis, iar spatiul – care este luat in locatie de gestiune pentru 10 ani – va fi refolosit daca actionarii vor simti ca afacerea poate merge.

     

    Cand au ales locul pentru Monaco Lounge, reprezentantii Niro au observat ca strada Covaci nu este la fel de circulata si colorata precum mai luminatele Lipscani sau Smardan, dar au considerat ca daca barul cel mai cunoscut din zona la acea vreme, Amsterdam Café, merge, va fi bine si pentru ei. De fapt, nici Amsterdam Café nu se mai simtea prea bine de la inchiderea circulatiei auto in centrul vechi, dar traditia numelui (localul fiind deschis din martie 2002) l-a mentinut pe linia de plutire. Ba mai mult, fondatorii (oamenii de afaceri olandezi Jerry van Schaik si Gisbert Huijnk) s-au simtit incurajati sa mai deschida un local (Grand Amsterdam Café Garden & Terrace, in locul fostei Cina), dar si un hotel boutique – Rembrandt, pe strada Smardan.

     

    Amsterdam Café a fost insa primul proiect al oamenilor de afaceri olandezi, dupa investirea a 1 milion de dolari in refacerea cladirii de pe strada Covaci. La subsol s-a deschis un club – Exit, la parter – cafeneaua, iar la etaj un restaurant,  care au adus in ultimii ani in Bucuresti idei la moda, de genul petrecerii in liniste, al cinelor pe intuneric sau al invitatiilor la jazz si ciocolata fierbinte cand ningea afara.

     

    Inchiderea Amsterdam, la inceputul acestei saptamani, are drept cauza nu numai inchiderea circulatiei auto in centrul vechi, dar si deschiderea de cafenele si restaurante in zona vecina mai usor accesibila (strazile Smardan sau Lipscani), fenomen care a inceput tot in 2005 si a dus intre timp la aparitia a 15 noi restaurante si cafenele. Concluzia a fost ca, din 2005 incoace, afacerile Amsterdam au scazut cam cu 20-30% pe an, ajungand ca pentru 2007 sa fie estimate pierderi.

     

    Jerry van Schaik va pastra cladirea (pe care a cumparat-o) inca un an fara sa schimbe nimic, deoarece se gandeste ca in 2008 sa redeschida localul. Pana atunci, este in discutii pentru achizitia unui nou spatiu in zona de nord, mai precis undeva in Baneasa, pentru deschiderea unei alte cafenele.

  • Strada mititeilor

    In dictionarul „Strazi vechi din Bucurestiul de azi“, scris de istoricul Alexandru Ofrim si publicat la editura Humanitas, strada Covaci este una a restaurantelor si a birturilor.

     

    ETIMOLOGIE. Ulita Covacilor, adica a fierarilor, si-a pastrat numele de la inceputul secolului al XIX-lea. Numele de covaci vine din slavul „kovaci“ – „fierar“ (cuvantul, identic, exista si in limba maghiara: kovacs)

     

    LEGENDA URBANA. Pe strada Covaci la numarul 3 se afla restaurantul „La o idee“ al lui Iordache Iorgulescu – care a functionat acolo intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator. Povestea locului spune ca lipsa unor elemente esentiale pentru fabricarea carnatilor l-a facut pe Iorgulescu sa puna carnea direct pe gratar, dupa ce o amestecase cu putin bicarbonat, si asa ar fi aparut mititeii.

  • Centrul vechi

    Barurile, restaurantele si cafenelele din centrul vechi au inceput sa creasca accelerat in ultimii doi ani.

    • 2005. Daca intre deschiderea Amsterdam, in 2002, si anul 2005 deschiderile de noi localuri au fost mai curand intamplatoare, in iarna lui 2005 au aparut pe rand in zona City Grill, Arcade Café, Market 8 si Gregory’s.
    • 2006. Anul trecut a avut loc cel mai mare numar de (re)lansari: a revenit Caru cu Bere, s-au deschis Chocolat, Kartell Café, Lucky 13, Charme si Loggia.

  • GHID DE PENSII: Pensie facultativa vs. asigurare unit-linked

    Strategia de investitii asemanatoare si publicul-tinta comun lasa impresia ca pensia facultativa si asigurarea unit-linked sunt intr-o concurenta crancena. Adevarul este totusi ca avem de-a face cu doua produse cu totul distincte.

    In esenta, pensia facultativa (un produs nou pe piata romaneasca, dar care a strans in doua luni de la lansare cateva mii de contributori) si asigurarea de viata cu componenta de investitie (asa-numitele asigurari unit-linked) sunt doua produse extrem de asemanatoare ca principiu de economisire si investitie. Principiul este simplu si identic la amandoua: cei interesati economisesc an de an o anumita suma, care este investita de administratorul ales in functie de apetitul de risc al clientului, iar la finele perioadei de contributie, banii investiti se intorc in buzunarele contributorului. Esenta celor doua produse este aceeasi: in timpul vietii active, cand exista un surplus financiar, cei ce doresc pot pune deoparte un „ban alb pentru zile negre“ care, investit in diferite plasamente, produce si un castig suplimentar. De fapt, in alte tari politele de asigurare cu componenta de investitie sunt cuprinse intr-un pachet mai mare de pensii facultative. In Romania, pilonul III al sistemului de pensii include doar pensia facultativa, reglementata separat prin legi speciale. Iar intre cele doua exista cateva deosebiri, asa cum exista si multe asemanari.

     

    O prima diferenta vine din faptul ca politele unit-linked combina o asigurare de viata traditionala cu o componenta investitionala; practic, clientul care cumpara un astfel de produs detine si o asigurare de viata, iar cu o parte din contributia sa merge spre diferite plasamente. Venitul suplimentar pe care il poate oferi o astfel de polita depinde mult de perioada pentru care se contribuie la sistem, de sumele pe care fiecare este dispus sa le economiseasca in timpul vietii active si de planul de investitii care se alege. Compania plaseaza banii in diferite programe de investitii – in functie de alegerea clientului si de gradul de risc pe care este dispus sa si-l asume, o combinatie intre investitii in depozite bancare, actiuni sau obligatiuni. In acest fel se obtine un anumit randament, care se adauga depunerilor initiale din contul clientului. Impreuna reprezinta castigul care, scazand comisioanele companiei de asigurare, la varsta de inchidere a contractului de asigurare ii va oferi contributorului un venit suplimentar. Societatile de asigurari ce vand polite unit-linked au, cel mai adesea, mai multe fonduri, cu grade de risc diferite, intre care la un moment dat contributorii se pot transfera daca doresc. Acelasi principiu se aplica si in cazul fondurilor de pensii – iar daca un contributor opteaza pentru transferul la un alt fond administrat de aceeasi companie, nu este penalizat.

    Acelasi principiu de investitii functioneaza si la pensiile facultative, unde nu exista insa componenta de asigurare, iar contributiile merg integral (dupa ce se scad comisioanele administratorului) spre diferite tipuri de plasamente. Legislatia in vigoare permite administratorilor de pensii facultative sa investeasca maxim 50% din activele fondurilor in actiuni, in timp ce la politele de asigurare nu exista o limitare impusa prin lege. Gradul de risc al fondurilor de pensii este, in aceste conditii, cel mult mediu, chiar si in conditiile in care plasamentele in actiuni se apropie de limita permisa de lege.

     

    Pe piata exista acum patru administratori de pensii facultative si sase fonduri. Cele mai recente au fost lansate chiar saptamana trecuta, respectiv AZT Vivace (administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private) si ING Optim (administrat de ING Asigurari de Viata). Cel dintai este un fond cu profil de risc ridicat, ce investeste 45-50% din activele clientilor sai in actiuni listate, in timp ce al doilea are un profil de risc moderat, investind in actiuni listate intre 5% si 35% din active.

     

    De asemenea, CSSPP a autorizat vineri si Raiffeisen Asset Management (RAM) ca administrator de fonduri de pensii facultative, precum si prospectul primei scheme de pensii a RAM, „Raiffeisen Acumulare“.

     

    Alte patru fonduri au strans deja cateva mii de clienti, cumulat, si au inceput deja sa colecteze contributii: Pensia Mea – administrat de Aviva, ING Clasic –  ING Asigurari de Viata, AZT Moderato – Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Prudent – BCR Asigurari de Viata. In cazul lor, riscul este moderat (la Allianz, ING si Aviva) si redus (la BCR). Si OTP Garancia, compania de asigurari a OTP Group, a primit aprobarea pentru prospectul schemei primului sau fond, OTP Strateg Fond de Pensii Facultative, ce va avea un grad de risc mediu. La OTP, vanzarile ar putea incepe cel mai probabil in luna august.

     

    O alta deosebire intre cele doua produse tine de nivelul contributiilor si de tratamentul fiscal pentru acestea. La fondurile de pensii facultative, contributia maxima este stabilita prin lege la 15% din venitul salarial brut lunar, iar in limita a 200 euro/an contributiile sunt deductibile fiscal. Optional, si angajatorul poate contribui in contul salariatilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. La asigurarile de viata, contributiile nu sunt limitate, dar nici deductibile. Iar deductibilitatea poate face diferente: spre exemplu, in Ungaria, unde pensiile facultative au fost introduse fara a se oferi facilitati fiscale pentru contributii, au fost un esec. Ulterior au fost transformate in pensii obligatorii. In Cehia, unde contributiile facultative la un sistem privat de pensii au fost deductibile fiscal – intr-un anumit cuantum – sistemul a fost un mare succes (in sistem intrasera, la jumatatea anului 2004, aproximativ 2,6 milioane de cehi, adica aproximativ un sfert din populatia totala a tarii).

     

    O alta deosebire importanta tine de garantii. Daca in cazul asigurarilor unit-linked riscul de pierdere de pe urma plasamentelor efectuate este al asiguratului, la pensii administratorii sunt obligati sa garanteze macar contributiile efective, din care se scad comisioanele de administrare. In plus, in cazul pensiilor, legislatia impune existenta unui fond de garantare, constituit din contributiile administratorilor si ale furnizorilor de pensii, cu scopul de a proteja interesele participantilor. Din acest fond se face plata drepturilor beneficiarilor, daca este imposibila asigurarea lor de catre administratori sau furnizori de pensii facultative.

     

    In afara de toate diferentele cuantificabile mai exista una psihologica: contributiile la fondurile de pensii sunt „blocate“ pana la momentul pensionarii. In cazul asigurarilor, chiar daca retragerea lor se comisioneaza, banii sunt oricand la indemana. Iar cand vine vorba de banii de pensie, tentatia de a folosi aceste economii probabil ca de la bun inceput e mai bine sa nu existe.

  • Puncte cheie

    OFERTA DE PENSII FACULTATIVE. Doua noi fonduri au aparut pe piata: AZT Vivace este administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private si are un profil de risc ridicat, iar ING Optim este administrat de ING Asigurari de Viata si are un profil de risc moderat. Cele doua vin sa completeze oferta existenta: Pensia Mea – administrat de Aviva, ING Clasic – administrat de ING Asigurari de Viata, AZT Moderato – administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Prudent – administrat de BCR Asigurari de Viata. Cel mai probabil, in august li se va alatura si OTP Garancia, cu primul sau fond, OTP Strateg, ce va avea un grad de risc mediu. De asemenea CSSPP a autorizat si prospectul primei scheme de pensii a Raiffeisen Asset Management,  „Raiffeisen Acumulare“.

     

    CONCURENTUL UNIT-LINKED? Asigurarile unit-linked presupun plasarea unei parti din contributie in fonduri administrate de societatea de asigurari sau de un administrator extern. In cazul acestor produse exista insa si o componenta de asigurare de viata, spre care merge o parte din contributie. In Romania, politele unit-linked au aparut in urma cu aproape zece ani, iar pe piata exista acum mai multe companii ce le ofera. Printre acestea se numara Interamerican, Aviva Asigurari de Viata, ING Asigurari de Viata, Allianz-Tiriac, Generali, KD Life, iar BCR Asigurari de Viata si-a anuntat intentia de a le introduce in oferta. Anul trecut, randamentele programelor de investitii unit-linked au variat intre o pierdere de peste 7% si un castig de mai bine de 30%.

     

    DIFERENTE. Cele doua produse, pensiile facultative si asigurarile unit-linked, sunt complementare (acolo unde exista disponibilitatea financiara de a contribui la amandoua). Unul dintre avantajele pensiilor facultative sta in deductibilitatea fiscala a contributiilor – care, desi mica (maxim 200 de euro pe an), aduce din start un randament de 16% investitiei. Pe de alta parte, contributiile la asigurarile unit-linked nu sunt limitate prin lege, in timp ce la un fond de pensii contributia maxima poate fi de 15% din venitul salarial brut lunar. La ambele produse pot contribui si angajatorii, in contul salariatilor – la pensii existand si pentru acestia o deductibilitate fiscala in limita a 200 de euro pe an. Perioada de contributie este lunga in ambele cazuri – insa la pensii accesul la banii economisiti este restrictionat, in timp ce la asigurari banii pot fi retrasi oricand (chiar daca, retrasi dupa o perioada scurta de timp, aduc pierdere si nu profit). In plus, la pensii, administratorul trebuie sa garanteze macar contributiile efectuate (fara comisioane), in timp ce la asigurari, riscul este transferat total participantului.