BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • De ce n-ar pleca investitorii

    Tendinta producatorilor de piese auto este de a migra spre Asia, in cautare de mana de lucru ieftina. Romania le propune sa ramana, cu argumente.

    CALIFICARE: Forta de munca din Romania este considerata superioara, in privinta calificarii, celei din Asia.  

    ADAPTABILITATE: Romania se poate adapta rapid tendintelor pietelor europene, care vor produce in principal masini de oras, break-uri, motoare diesel si automobile de lux. 

    SOFTWARE: Traditia in domeniul software e un atu al pietei romanesti, care a inceput deja sa atraga producatori de componente electronice pentru automobile.

  • De vanzare

    „ULTRACENTRAL, imobil construit in 1914, modernizat recent, finisari exceptionale, 272 de  camere, restaurant, bar, telefon international, 17 mil. $.“ Asa ar putea fi redactat un anunt de vanzare a unui simbol al vechiului Bucuresti. Anuntul nu va aparea in presa, iar discutiile din jurul tranzactiilor sunt secrete.

    Athénée Palace Hilton, primul hotel privatizat din Romania, este de vanzare, au declarat pentru BUSINESS Magazin surse apropiate discutiilor. Dupa mai multi ani, actionarii au ajuns la o intelegere privind iesirea din afacere. Deocamdata nu au gasit un cumparator, insa mai multi oameni de afaceri romani sunt interesati. Printre acestia, Horia Ciorcila (fondator al Bancii Transilvania sau al companiei de cablu Astral Telecom) si Liviu Tudor, patronul grupului de materiale de constructii Prefabricate Vest, spun aceleasi surse. Horia Ciorcila nu a dorit sa comenteze, iar Liviu Tudor nu a putut fi contactat pana la ora inchiderii editiei.

    Nu este exclusa nici venirea mai multor companii sau fonduri de investitii imobiliare, ceea ce ar face lupta pentru achizitia cladirii mult mai interesanta in urmatoarele luni. Hotelul este detinut de societatea Athénée Phenix Group, formata in urma cu zece ani, prin asocierea unei firme de stat (proprietara hotelului la acea data) cu o companie detinuta de omul de afaceri Mihail Carciog si cu trei firme franceze, divizii ale Compagnie Générale des Eaux (actualmente Vivendi). Athénée Palace SA, firma la care statul mai detine inca un pachet important de actiuni, impreuna cu C.M.C. International, compania lui Mihail Carciog, controlau 51% din capitalul social.

    Cu sprijinul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si al unui consortiu de banci franceze, Athénée Phenix Group (APG) a renovat hotelul, care este acum clasificat la cinci stele.

    Firma a incheiat si un contract de management cu lantul international Hilton, pe o durata de 20 de ani si a redeschis hotelul in 1997, sub marca Hilton, dupa investitii estimate la 42 de milioane de dolari. Hotelul Athénée Palace, un adevarat simbol al vechiului Bucuresti, a devenit astfel primul hotel din Romania operat de un lant hotelier de renume. Ulterior, in actionariat a mai patruns o firma romaneasca – Hapcorp Romanian SA.

    De-a lungul timpului, mai multi dintre actionari au intentionat sa iasa din afacere, dar nu s-a definitivat nimic. Acum insa, actionarii romani si cei francezi au ajuns la un consens privind vanzarea, afirma surse apropiate discutiilor. Pretul cerut ar fi de 17 milioane de dolari, potrivit acelorasi surse. Ca urmare, in ultimele luni, au avut loc reorganizari ale actelor societatii.

    Consensul actionarilor s-a realizat pentru prima data in deceniul de activitate al Athénée Phenix Group. „Tot timpul au fost discutii din partea unuia sau altuia dintre actionari“, spune Dan Opran, presedintele Consiliului de Administratie al companiei. 

    Opran a recunoscut ca, in prezent, mai multi actionari vor sa-si vanda participatiile, fara a da mai multe detalii. Pentru a vinde, este nevoie si de acceptul BERD, unul dintre finantatorii procesului de modernizare, a precizat el. Aceasta deoarece BERD a sprijinit cu un credit de 14,3 milioane de dolari renovarea hotelului si detine garantii asupra titlurilor emise de companie. Practic, pana in 2007, cand se termina de achitat creditul, actionarii nu pot vinde fara acordul institutiei financiare.

    Pe de alta parte, presedintele CA al Athénée Palace SA – firma care detine 36% din actiunile APG – neaga intentia de a vinde participatia. „In portofoliul societatii a mai ramas doar participatia la Athénée Phenix Group, dar nu intentionam sa o vindem“, a declarat Dumitru Stoian, presedintele Athénée Palace. Reprezentantii celorlalti actionari ai APG nu au putut fi contactati.

    Pe de alta parte, chiar Athénée Palace SA este de vanzare, de fapt pachetul de circa 42% din titlurile societatii aflat in portofoliul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT). Indiferent de rezultatul negocierilor, vanzarea hotelului nu va afecta piata hoteliera din Bucuresti. Nu este de asteptat ca eventualul cumparator sa renunte la contractul de management cu Hilton International, avand in vedere rezultatele financiare pozitive ale hotelului. Potrivit bilantului depus de Athénée Phenix Group la Ministerul de Finante, compania a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de peste 527 de miliarde de lei (circa 16 milioane de dolari) si un profit net de 113 miliarde de lei (3,4 mil. $).

    In prezent, piata hoteliera de cinci stele din Bucuresti este impartita intre sapte unitati, dintre care cinci sunt incluse in lanturi internationale.

    Pe de alta parte, vanzarea Athénée Palace Hilton ar reprezenta o noua premiera pentru piata romaneasca. Pana acum, excluzand privatizarile, pe piata imobiliara s-au tranzactionat imobile de birouri, spatii de depozitare, complexuri comerciale, dar nu hoteluri. Pe plan international, multe hoteluri sunt detinute de companii cu activitate predominant imobiliara sau de fonduri de investitii.

  • Dulcele gust al cresterii

    Reclame agresive, ambalaje noi, produse mai sofisticate. Producatorii de ciocolata au inceput o cursa declansata de cresterea pietei, care s-ar putea incheia insa cu mai putini competitori.

    In duty-free-urile din aeroporturile europene poti rareori sa gasesti marci de ciocolata specifice Spaniei, Italiei sau Olandei. Poti, in schimb, cumpara oricand o marca „internationala“: Lindt, After Eight, Cadbury sau Toblerone. Globalizarea e cuvant de ordine in lumea ciocolatei.

    Povestea suna diferit in Romania, deocamdata: dintre companiile care iti vin in minte, doar una singura este de calibru international: Kraft Foods Romania. Kraft este singurul competitor suficient de mare si de „strategic“ pentru a dori sa-si vanda afacerile de ciocolata. Poate doar sa cumpere afacerile altora, dupa modelul achizitiei marcii de cafea Nova Brasilia.

    Celorlalti producatori romani le-ar putea surade, insa, o tranzactie, fie ca este vorba de Excelent – Kandia, Supreme Chocolats, Heidi sau Modares. In aceasta stare de fapt gasim cheia „avalansei“ de marci noi din acest an, pe o piata deja aglomerata: competitorii „ocupa“ acum fiecare segment pe care l-au lasat liber, pregatindu-se pentru o eventuala vanzare, mai ales ca grupuri de calibru, precum Master Foods sau Nestlé, nu produc inca in Romania.

    Astfel, Excelent si-a lansat brandul Kandia si pe segmentul pralinelor si minitabletelor iar Heidi a pus pe piata doua game noi de ciocolata (Grand’Or si Delight) si a relansat Cremis. Tot Excelent a extins gama Kandia cu variante pentru vara, initiativa abordata si de Kraft cu produsele de sezon din gama Milka. Supreme Chocolats a atacat segmentul batoanelor cu Primola Zoo si a intrat pe cel al pralinelor cu Novatini si Primoline, dar, in acelasi timp, a intregit si gamele Primola si Novatini.

    „Agitatia“ producatorilor romani nu a trecut neobservata. Kraft a lansat Chocokoff si a completat gama de Poiana Senzatii. Nestlé a intrat pe segmentul batoanelor cu KitKat iar Master Foods a extins gamele Mars si Twicks cu editii limitate.

    Cursa lansarilor si relansarilor a fost stimulata de o piata in crestere cu circa 30%. Cei mai activi la capitolul lansari au fost tocmai Supreme, Excelent si Heidi, adica potentialele tinte de achizitie ale grupurilor internationale. Evolutia Supreme Chocolats – care s-a lansat in 2001 cu ciocolata Primola – este, de departe, cea mai spectaculoasa: a intrat pe piata in urma cu aproximativ trei ani iar in 2004 a ajuns sa detina o cota de 26% ca volum si 25% ca valoare, conform ACNielsen. In primele zece luni, compania si-a dublat vanzarile fata de aceeasi perioada a anului trecut, potrivit directorului de marketing Cristian Stancu.

    Reteta ascensiunii a fost clara: marci pe segmentul de mijloc (Primola) si economic (Novatini), sustinute agresiv de publicitate si bine distribuite. Nu cumva a ajuns insa Supreme suficient de mare si vizibila pentru a fi o achizitie oportuna? Raspunsul la intrebare se afla in trecut.

    In 2001, familia libaneza Jabra vindea marca de cafea Nova Brasilia catre Kraft, grup dornic sa aiba in portofoliul din Romania si altceva decat elitista marca Jacobs. In acelasi an, cu o parte din banii obtinuiti pe Nova Brasilia, era demarata afacerea Supreme. Se va repeta oare scenariul? „Vanzarea afacerii nu este exclusa, dar depinde mult de conjunctura“, spune Cristian Stancu, directorul de marketing de la Supreme. 

    Deocamdata, principala diferenta fata de cafea este… timpul: daca Nova Brasilia a fost vanduta dupa opt ani, Supreme nu are deocamdata decat trei-patru. Mult mai probabila pe termen mediu este vanzarea Excelent – Kandia, companie care se bate in prezent cu Kraft pentru pozitia de lider de piata. Excelent are ca actionar un fond de investitii – East Europe Development Fund, care a cumparat si a restructurat companiile Excelent si Kandia tocmai pentru a le vinde mai departe in castig catre un investitor strategic. Implicat in afacerea Excelent este si omul de afaceri Fathi Taher.

    Restructurarea a fost finalizata chiar anul acesta, cand Excelent a fuzionat cu Kandia (cele doua companii erau controlate oricum de aceiasi investitori). Fuziunea a fost urmata de integrarea productiei de la Timisoara in fabrica de la Bucuresti.

    Excelent si-a „curatat“ de asemenea portofoliul, banii pentru publicitate fiind orientati aproape numai in directia marcilor Excelent si Kandia. Ipoteza unei potentiale vanzari a companiei in viitorul apropiat este sustinuta si de faptul ca fondul a intrat in afacerea Excelent in 1999, deci investitia a atins deja o anumita maturitate.

    Sorin Alexandrescu, directorul general al Excelent, spune ca deocamdata vanzarea nu este o prioritate in conditiile in care piata este in crestere iar compania este in  „out of stock“ (nu are capacitate de productie pe masura cererii). „Ne vom concentra in continuare pe dezvoltarea afacerii, in conditiile in care ratele de crestere din ultimii ani justifica acest interes“, spune Alexandrescu. „In 2005 vom continua programul de investitii pentru marirea capacitatii de productie. Vrem sa consolidam brandurile si sa finalizam restructurarea portofoliului.“

    In primele zece luni ale acestui an, vanzarile Excelent au fost cu 25% mai mari decat in aceeasi perioada a lui 2003. Daca locul doi si trei in piata pot fi oricand tinte pentru preluari (la preturile corecte), lucrurile nu sunt cu mult diferite nici in cazul locului patru. Heidi Chocolate Suisse este detinuta de doi oameni de afaceri straini – Konrad Hafner si Massimo Palumbo – si firma elvetiana Laaderlach Chocolate Suisse. 

    Chiar daca in actionariatul Heidi exista deja un producator de dulciuri, acesta este unul de nisa, care nu are dezvoltate afaceri cu produse de masa in nici o tara europeana. In consecinta, afacerea din Romania, unde compania detine 7% din valoarea pietei, conform MEMRB, a intrat deja pe lista de achizitii a unui grup international, conform chiar reprezentantilor Heidi.

    Massimo Palumbo, care este si director de marketing si vanzari al Heidi, spune ca in prezent actionarii companiei nu sunt foarte incantati de ideea vanzarii. „Totusi, nu putem spune un nu categoric“, spune Palumbo.

    Pentru a intra pe o piata nu trebuie neaparat sa preiei un producator mare – unul mic (precum Modares & Witt sau Romana Prod, detinuta de Agrana) poate fi de-ajuns. Modares are doua marci (Alpina si Nice) distribuite de Peral, dar, mai nou, face ciocolata si pentru Carrefour (Marca 1) si pentru Milcom (CiocoBar). 

    Romana Prod a fost cumparata de grupul austriac Agrana impreuna cu fabricile de zahar pe care le detine in Romania. Cum austriecii nu au dezvoltat afacerea cu dulciuri, este foarte probabil sa accepte o oferta de preluare.

    Asadar, Supreme Chocolats, Excelent-Kandia si Heidi, poate chiar Modares si Romana Prod, sunt companiile interesante. Cine ar putea fi insa cumparatorii? 

    In afara de Kraft, un competitor puternic la nivel mondial este Master Foods, prezent in Romania cu marcile Mars, Twiks, Bounty si Snikers, dar care nu are productie. 

    Master Foods este specializata insa in batoane de ciocolata, iar piata romaneasca este dominata in prezent de tablete. Cand batoanele vor ajunge la mai mult de 25% din piata, cat au in prezent, poate interesul Master Foods pentru a cumpara o fabrica in Romania va creste.

    Nestlé? Si gigantul elvetian are, deocamdata, o prezenta destul de „diafana“ pe rafturile romanesti, avand aici doar Lion si After Eight – deci tot pe segmentul batoane.  Si Ferrero Rocher, grup italian cu afaceri de peste 4,5 miliarde de euro la nivel mondial, are o prezenta abia sesizabila pe piata – vinde in Romania doar produse de nisa, ca bomboane (Raffaelo, Ferrero Rocher) sau produse pentru copii (Kinder).

    Potentialul de crestere este, alaturi de absenta „internationalilor“ de pe piata si disponibilitatea actionarilor romani de a vinde, un motiv care ar putea declansa un val de consolidare in industria ciocolatei.

    Desi piata a crescut anul acesta cu circa 30%, de la circa 120 de milioane de euro in 2003, consumul de ciocolata pe cap de locuitor este inca modest in Romania – in jur de de 1 kg anual. Este greu de crezut ca romanii vor concura, in viitorul apropiat, cu marii consumatori de ciocolata precum elvetienii (10 kg per capita), englezii (12 kg) sau chiar cu unii mai „moderati“ precum americanii (4,6 kg) sau finlandezii (3,5 kg), conform informatiilor Leatherhead Food International. 

    Nu suntem prea aproape nici de slovaci sau cehi, care au un consum per capita dublu fata de media est-europeana. Anul acesta a readus insa speranta pe piata ciocolatei, dupa o perioada (200 si 2001) de stagnare sau chiar scadere usoara. 

    Pe langa factorii strict economici – cresterea veniturilor, dezvoltarea retelelor de retail, investitiile in promovare – anul acesta si vremea a tinut cu producatorii de ciocolata. Ploile si racoarea din vara au atenuat sezonalitatea, astfel ca pe perioada verii vanzarile nu au mai scazut ca de obicei.

    Sigur, nimeni nu se asteapta aici la tranzactii de 9 miliarde de dolari (valoarea pietei dulciurilor din Marea Britanie), insa piata romaneasca face primii pasi catre maturitate. In urmatorii ani, asta poate insemna consolidare. Dar, cu siguranta, ciocolata la moda va fi cea mai putin „fragmentata“.

  • O tranzactie cu mai multe intrebari

    Chiar daca astepta o crestere de 30% anul acesta, piata romaneasca de snacksuri nu arata ca o platforma de „aterizare“ pentru un gigant precum PepsiCo. Cu toate acestea, motive pentru achizitia Star Foods existau. O data cu ele, apar insa si semnele de intrebare legate de urmatoarele decizii ale Pepsi in Romania.

    Desi rivalul mondial Coca-Cola a „aruncat“ in piata romaneasca sute de milioane de dolari, PepsiCo nu a parut pana in prezent deranjat de acest lucru. Marcile grupului american erau prezente in Romania pe piata traditionala Pepsi, cea a bauturilor racoritoare, insa prin intermediul francizei acordate companiei Quadrant Amroq Beverages. Tot prin franciza au venit si Pizza Hut sau KFC, alte divizii ale grupului.

    In concluzie, majoritatea analistilor pietei asteptau ca investitiile directe ale Pepsi sa urmeze caile deja batatorite de francizati. Raspunsul americanilor la asteptari a fost insa mai mult decat surprinzator: compania Snack Ventures Europe (SVE), un joint-venture intre PepsiCo si grupul american de panificatie General Mills, a preluat de curand cel mai mare producator si distribuitor de snacksuri din Romania, Star Foods, detinatorul marcilor Star Chips, Loto, Star si Pop Corn. Presedintele PepsiCo International, Mike White, declara cu ocazia anuntului oficial al tranzactiei, ca Star Foods „ofera o platforma strategica semnificativa in vederea servirii clientilor din Romania si din intreaga zona balcanica“.

    Dincolo de intentiile de cucerire a zonei, exista si un al motiv pentru achizitia Star Foods, mai pragmatic: nu exista o alta cale. Iar Pepsi si-a dat rapid seama de acest lucru dupa ce a „incercat“ piata chiar anul acesta cu propriile produse, importate prin intermediul reprezentantei Pepsi Romania. PepsiCo detine prin divizia Frito-Lay International snacksuri sub marcile Cheetos, Lays, Fritos si Ruffles. 

    Star Foods detinea insa deja doua treimi din volumul pietei de cipsuri si mai bine de o treime din volumul celei de snacksuri.

    Cum detronarea companiei din pozitia de lider era un fel de „misiune imposibila“, Pepsi a preferat drumul drept: achizitia competitiei. Dincolo de confirmarile oficiale care se refera la incheierea tranzactiei, comentariile despre ce va urma se opresc.  Iar intrebari privind deciziile care vor urma dupa tranzactie abia acum au inceput sa apara.

    Preluarea Star Foods ofera Pepsi posibilitatea de a produce marcile Frito-Lay in fabrica pe care Star Foods o are in Popesti Leordeni, langa Bucuresti. In 2004, Star Foods a definitivat o investitie de peste un milion de dolari prin care capacitatea de productie a fost marita, pentru primul an de functionare, la 2.400 tone/an de la circa 1.400 tone/an. Mai mult, in urma acestei investitii, capacitatea de productie poate creste, progresiv, pana la 3.300 tone/an.

    Productia marcilor Pepsi in Romania ar oferi un avantaj clar: preturi mai mici, datorita costurilor mai mici. Iar pe piata romaneasca criteriul pret ramane inca unul decisiv.   Intrebarea este daca Pepsi va lua cu adevarat decizia de a-si vinde mai ieftin marcile sale, din moment ce asta ar putea avea ca rezultat „canibalizarea“ cu produsele Star Foods.  Efectul achizitiei Star Foods de catre Pepsi asupra pietei este asadar greu de cuantificat tocmai din cauza lipsei raspunsului la intrebarea privind productia. 

    Deocamdata, in afara de Pepsi, nici competitorii nu au prea multe comentarii. „Aparitia unui alt jucator international este benefica, din perspectiva evolutiei obiceiurilor de consum si a orientarii consumatorilor catre produse de calitate“, considera Cristian Rey, directorul general al Intersnack Romania, principalul competitor al Star Foods/Pepsi pe piata romaneasca.

    Compania, care are in portofoliu marcile Chio, Felix si Wolf, a inaugurat in toamna trecuta o fabrica la Brasov, ceea ce ofera suficiente indicii asupra faptului ca nici germanii nu sunt dispusi sa cedeze teren. 

    Lucru valabil probabil si pentru un alt jucator de calibru international, care a revenit pe piata romaneasca de snacksuri la finele anului trecut: Procter & Gamble. Chipsurile Pringles, ambalate in cutii, au fost fost aduse in Romania si in urma cu sase ani de P&G, dar dupa doi ani au fost retrase, consumatorii nefiind pregatiti pentru un produs premium. Intre timp insa piata a devenit, se pare, suficient de mare pentru trei competitori de calibru.

    In afara de impactul tranzactiei asupra pietei romanesti, mai ramane de clarificat ce se va intampla cu contractele de distributie pe care le are Star Foods cu firme ca Chipita, Flipper (marca Fiesta), Gallina Blanca, Axxon, Tip Top (produsele Conty).

    Producatorul de croissante Chipita, care a avut in 2002 o cifra de afaceri de peste 20 de milioane de euro, este unul dintre cei mai mari clienti de distributie ai Star Foods. Pana la inchiderea editiei, oficialii Chipita nu au putut fi contactati pentru a comenta pe marginea preluarii Star Foods de catre Pepsi. Daca raspunsurile la intrebarile privind efectele tranzactiei asupra pietei sau activitatii de distributie a Star Foods par dificile, ce spuneti insa de urmatoarea. Nu cumva snacksurile sunt doar aperitive, iar Pepsi asteapta felul principal? Adica o piata a bauturilor racoritoare de circa 250 de milioane de euro.

  • Turisti pe tava

    Intrebarea zilei in turism este „De ce o vacanta in Austria, patria schi-ului, este mai ieftina decat una pe Valea Prahovei?“. Paradoxal, raspunsul este strans legat de cuvantul lipsa: a investitiilor in partii de schi, instalatii de transport si agrement in general.

     

    Fostul presedinte american Ronald Reagan spunea la un moment dat ca agricultura ruseasca are patru dusmani: primavara, vara, toamna si iarna. Acelasi lucru se poate spune fara frica de greseala si despre turismul romanesc. Studiu de caz: iarna.

     

    Una din problemele care ii agaseaza in fiecare an pe sefii hotelului Premier din Predeal al lui Theodor Stolojan, fostul lider al Partidului National Liberal, este disparitia tavilor de inox din restaurant. Disparitie care nu este legata de valoarea bucatilor de metal, ci de faptul ca turistii care nu schiaza le „imprumuta“ pentru a le folosi ca sanii pe partie, in lipsa altor variante de a-si petrece timpul. Sa cheltuiesti, pe Valea Prahovei, intre 400 si 1.000 de euro pentru cateva zile de cazare in perioada revelionului si sa urci pe partie carand tava de inox, pare incredibil. Situatia este insa simptomatica pentru starea turismului romanesc in general si cel de iarna in special.

     

    In lipsa solutiilor de distractie, turistul este in stare sa faca orice pentru ca, odata venit la munte, are de ales intre a incerca sa schieze si a sta intr-un restaurant. Pentru ca la asta se reduc investitiile in agrement din statiunile romanesti de la munte. Amenajarea catorva partii, unde se poate crea si ceva zapada artificiala, modernizarea lenta a instalatiilor de transport pe cablu si… cam atat. Situatia nu este cu mult diferita nici pentru schiori, care nu au decat sa viseze la sutele de kilometri de partii cu teleschi din Austria, Italia sau Franta, in numeroasele ore pe care le petrec zilnic la coada la telecabina in Poiana Brasov sau Sinaia. Paradoxal, tocmai in aceste lipsuri sta raspunsul la intrebarea „De ce este mai scump la noi“?.

     

    Sezonul este scurt din cauza numarului redus de utilaje pentru zapada artificiala si temperaturilor din ce in ce mai ridicate, iar turistii cheltuie putini bani dintr-un motiv simplu: nu au pe ce. Hotelierii sunt nevoiti astfel sa exploateze la maxim cele doua luni din sezonul romanesc de iarna (de doua ori mai scurt decat cel austriac sau italian) si majoreaza, de multe ori aberant, preturile.

     

    Cifrele sustin teoria. Investitiile in turism s-au ridicat, anul acesta, la circa 400 de milioane de euro in intreaga tara. Din total, circa 360 de milioane de euro au fost investiti in structuri de primire – hoteluri, moteluri si pensiuni, conform datelor anuntate chiar de ministerul de profil. Partea de agrement este deci foarte slab reprezentata si nu depaseste ca investitii in ultimii doi ani, la nivelul tuturor statiunilor montane din Romania, suma de 30 de milioane de euro. „Doar cateva procente din aceasta valoare sunt investitii straine“, considera Paul Marasoiu, presedintele companiei de consultanta hoteliera Peacock Hotels. Cu 30 de milioane de euro, crede Marasoiu, abia se pot pune bazele infrastructurii de agrement doar in Poiana Brasov.

     

    De ce sunt investitiile in agrement inca timide, cu toate ca situatia nu este deloc roza? Investitorii straini isi amana sosirea din cauza fiscalitatii excesive si a fluxului slab de turisti din statiuni, care fac ca banii pusi la bataie sa se recupereze foarte greu. La acestea se adauga si sezonul de schi relativ scurt, care face ca o investitie in domeniu sa fie mai putin profitabila. „Sunt circa 60 de taxe si impozite in turism“, spune George Turna, prim-vicepresedintele Federatiei Industriei Hoteliere din Romania. Oamenii de afaceri romani si-au orientat banii mai mult catre achizitii si modernizari de hoteluri si au ramas, dupa modelul George Copos, fara „suflu“ cand au ajuns la capitolul agrement.

     

    Principala cauza este insa lipsa unei strategii nationale de incurajare a parteneriatelor de tip public – privat, esentiale atunci cand poate fi vorba de investitii de zeci de milioane de euro pentru amenajarea unei partii noi. Cateva initiative de acest gen exista, insa sunt rezultatul ideilor izolate ale unor primari. „O investitie exclusiv privata de 15-20 de milioane de euro in infrastructura unei statiuni montane, se recupereaza intr-un interval suficient de mare ca aceasta sa nu fie atractiva“, considera Marasoiu. Situatia este asadar neagra, insa incepe sa capete si usoare nuante de gri.

     

    La Busteni s-au finalizat lucrarile la amenajarea partiei Kalinderu (parteneriat public – privat), dotata cu un telescaun si tunuri de zapada artificiala. Investitiile au fost insa de 5,2 milioane de euro iar rezultatul este o lungime a partiei de doar 1.500 de metri. Pentru comparatie, in vest, un traseu „bun“ de schi inseamna parcurgerea unei distante de minim 10 kilometri.

     

    La Predeal, cea mai importanta investitie din acest an este inlocuirea instalatiei de transport pe cablu, pentru care compania Teleferic Prahova a alocat peste 2,8 milioane de euro. Noul telescaun, care va putea transporta 2.400 de turisti pe ora, scurteaza timpul de urcare pe partie de la 15-20 de minute la cinci minute. Faptul ca suma de 2,8 milioane de euro poate reprezenta cea mai mare investitie privata in agrementul de iarna anul acesta in Romania spune insa multe despre viteza cu care ne apropiem de standardele vestice.

    Poiana Brasov sta anul acesta cel mai prost la capitolul investitii. George Copos, patronul grupului Ana  Hotels, care detine instalatiile de transport pentru schi din statiune, spune insa ca se va revansa in urmatorii doi ani. „La anul vom inaugura o telegondola cu o capacitate de transport de 1.700 de persoane pe ora. Ea se va deplasa pe o distanta de 3,5 kilometri, iar investitia aferenta se va ridica la circa 4 milioane de euro“, spune George Copos, presedintele grupului de companii Ana.

     

    De asemenea, Copos negociaza cu Consiliul Local Brasov posibilitatea unei investitii in tunuri de zapada artificiala printr-un parteneriat public-privat. Investitia va fi finalizata in 2006 si se va ridica la 7-9 milioane de euro. Daca in privinta disputelor cu autoritatile „de vara“, Copos este deja celebru, lucrurile nu sunt diferite nici in privinta iernii. „S-au mai asfaltat ceva drumuri in Poiana, dar daca nu era reuniunea NATO din aceasta toamna nu se facea nimic“, spune Copos. Desi nu evidente, relatii intre preturile ridicate din timpul iernii si situatia statiunilor in timpul verii exista si sunt importante.

     

    Iar daca pentru agrementul de iarna tot mai exista initiative palide, cel de vara lipseste cu desavarsire. Daca un turist vine in iunie la munte si are ghinionul „sa prinda“ doua-trei zile de ploaie, neputand face drumetii, nu poate decat sa stea in camera sau in restaurant. Pentru comparatie, tari precum Austria, care castiga suficient doar din turismul de iarna, nu isi permite sa piarda teren nici macar in anotimpul estival. In zeci de statiuni, de schi prin excelenta, s-a investit substantial in facilitati de genul piscine pentru adulti si copii, centre de inchiriat biciclete, terenuri de sport si de joaca pentru copii, centre de echitatie, excursii, drumetii, serbari campenesti traditionale, stane turistice, cluburi montane cu dotari complexe, unele cu centre de fitness si de sanatate sau terenuri de golf.

     

    „Austriecii nu s-au multumit doar sa investeasca, ci au pastrat si un nivel extrem de accesibil al preturilor serviciilor de toate tipurile, fapt care a condus la o crestere spectaculoasa a circulatiei turistice pe timp de vara“, considera Radu Morariu, directorul agentiei de turism Eximtur Cluj. Ceea ce nu se intampla la noi. Si tocmai de aceea, gradul mediu de ocupare a structurilor de cazare din statiunile montane este sub 40% anul acesta, conform Institutului National de Cercetare si Dezvoltare din Turism. Pentru a fi profitabil, un hotel trebuie sa aiba un grad mediu de ocupare de peste 50%. In aceste conditii, singura solutie pe care au gasit-o cei ce detin hoteluri la munte a fost sa creasca exagerat tarifele in perioada revelionului, singura in care cererea depaseste oferta de cazare.

     

    „Proprietarii de hoteluri montane asteapta «disperati» venirea sarbatorilor de iarna. Cu ce castiga in aceasta perioada, hotelul traieste o jumatate de an“, afirma George Turna. Efectul? Operatorii din turism estimeaza ca anul acesta vor pleca sa-si petreaca Revelionul peste hotare circa 15.000 de romani, de trei ori mai multi decat strainii care vor veni in aceeasi perioada in statiunile montane de la noi. Si daca tabloul nu este destul de suparator se poate adauga si aici eterna comparatie cu Bulgaria. Devenita, in caz ca nu stiati, tara de sporturi de iarna. Si daca nu putem avea mai multi turisti decat bulgarii, ne putem consola cu gandul ca avem mai multe tavi pe partii.

  • Valea Prahovei contra lumii

    Daca ne luam dupa tarifele de revelion, Poiana Brasov pare a fi o destinatie exotica, comparabila cu insulele Maldive, Seychelles sau Mauritius. Acest lucru este demonstrat de faptul ca un revelion la poalele Tampei este mai scump decat unul in „banalul“ Paris, orasul care atrage cei mai multi turisti din lume.

    POIANA BRASOV VS. PARIS

    • HOTEL RUIA – POIANA BRASOV – 5 nopti cazare de revelion, pret intre 783 si 1000 euro/persoana.
    • HOTEL MIRIFIC, PARIS – 5 nopti cazare de revelion, pret circa 740 euro/persoana (inclusiv avion).

    PREDEAL VS. AUSTRIA

    • HOTEL ORIZONT – PREDEAL – 3 nopti cazare de revelion, pret: peste 400 euro/persoana.
    • NEUSTIFT, FEICHTEN, SCHOENWALD – 7 nopti cazare de revelion, preturi de 320 euro, 407 euro, respectiv 350 euro/persoana.

    SINAIA VS. EGIPT

    • HOTEL PALACE – SINAIA – 5 nopti cazare de revelion, preturi intre 548 si 632 euro/persoana.
    • HOTEL DIVE INN – SHARM-EL-SHEIK (EGIPT) – 5 nopti cazare de revelion, pret 525 euro/persoana (inclusiv avion).

  • Cele doua Ucraine

    Ucraina e acum o tara cu trei presedinti. Leonid Kucima, presedintele in exercitiu, singurul pe care nimeni nu-l contesta. Apoi Victor Ianukovici, un presedinte ales cu majoritate de voturi, potrivit comisiei electorale. Si, in fine, Viktor Iuscenko, cel care  ne aminteste ca si Slobodan Milosevici, si Eduard Sevarnadze au sfarsit prin a parasi puterea cu adeverinta de victorie in buzunar.

    Oamenii lui Victor Iuscenko vorbesc de nesupunere civica. Cei ai lui Victor Ianukovici de autonomie, secesiune, unii chiar de razboi civil. 

    O manifestatie de forta a estului filo-rus a avut loc in week-end, cand – inca inainte de anuntarea deciziei Curtii Supreme – 3.500 de delegati din 17 dintre cele 27 de regiuni ale tarii au votat pentru organizarea, luna aceasta, a unui referendum pentru redefinirea „statutului regional al zonei“. Flancat de primarul Moscovei, Iuri Lujkov, premierul Ianukovici a descris o Ucraina apocaliptica: „Suntem in pragul catastrofei. Cand prima picatura de sange va fi varsata, nu vom fi capabili s-o oprim“, a spus el. 

    Alegerile din 21 noiembrie au scos la iveala faliile care rup in doua Ucraina. E o diviziune istorica, cu un vest pro-european, greco-catolic, catalogat drept nationalist, in care se vorbeste preponderent ucraineana, si un est filo-rus, ortodox, traditionalist, puternic industrializat, care se teme ca un presedinte ca Victor Iuscenko va inchide fabricile de stat si minele, importand carbune mai ieftin din Polonia.

    Premierul Ianukovici a obtinut, potrivit comisiei electorale centrale, 15 milioane de voturi, cu 3% mai mult decat contracandidatul sau. Si dincolo de fraudele pe care majoritatea observatorilor internationali le-au reclamat, a fost totusi votat masiv in estul tarii, locuit preponderent de vorbitori de limba rusa, care vad in liderul opozitiei un tradator si in „revolutia portocalie“ de la Kiev o tentativa de a li se impune un presedinte nelegitim. 

    In plus, spun adeptii lui Ianukovici, liderul opozitiei, care isi doreste apropierea de Uniunea Europeana, ar pune in pericol „fratia“ cu Moscova: Ucraina depinde din punct de vedere energetic de Rusia, in vreme ce Rusia depinde de Ucraina, 90% dintre exporturile sale de gaze naturale catre Europa traversand teritoriul ucrainean.

    Guvernul si Ianukovici au pierdut, de o saptamana, controlul Kievului. Opozitia e formidabil organizata: are cladiri din care dirijeaza actiunile de protest, voluntari, puncte in care distribuie mancare calda, steaguri si panglici portocalii, ceai, cafea, corturi in care protestatarii innopteaza, chiar si locuri speciale in care manifestantii isi pot incarca telefoanele mobile. 

    Pe un frig de minus 10 grade, micile grupuri de suporteri ai lui Ianukovici, venite de la 600 de kilometri flutura, demoralizate, steaguri albastre, stau o zi-doua si se intorc acasa, injurandu-i pe „scenografii“ lui Iuscenko, acuzandu-i ca incearca sa-si impuna vointa asupra intregii Ucraine.

    In est, peisajul arata altfel. Circa 200.000 de oameni au manifestat sambata in Piata Lenin din regiunea miniera Donetk, unul dintre fiefurile premierului Ianukovici. Au cerut sa se puna capat nelegiuirilor opozitiei si au amenintat cu secesiunea. Primarul Alexandr Lukiancenko le-a spus oamenilor ca se discuta planuri de separare a structurilor economice si financiare a jumatatii estice a tarii. „Noi putem trai fara jumatatea lor, dar ei pot fara a noastra?“, a intrebat el. 

    Liderul opozitiei, Victor Iuscenko, a cerut anchetarea celor care ameninta integritatea teritoriala a Ucrainei. Dar este insa ipoteza unei secesiuni plauzibila? Probabil ca da. Presedintele polonez Alexandr Kwasniewski, care a incercat, alaturi de Javier Solana si de un emisar rus, sa medieze intre cei doi adversari, crede ca un divort intre cele doua jumatati ale tarii e „o ipoteza realista“, daca nu se ajunge, in cele din urma, la un compromis. 

    Discutiile de la sfarsitul saptamanii nu dau prea multe motive de speranta. Premierul Ianukovici cere manifestantilor sa inceteze protestele si sa incheie blocada cladirilor guvernamentale, inceputa imediat dupa anuntarea rezultatelor, in timp ce liderul opozitiei cere categoric organizarea unui nou tur de scrutin. Dupa ultima intalnire dintre cei doi, presedintele Leonid Kucima a anuntat ca negocierile decurg „cu dificultate considerabila“ si ca nu stie la ce fel de compromis se poate ajunge, „daca se va ajunge la vreun fel de compromis“.

    Ce se intampla acum in Ucraina nu e numai un test pentru democratia ucraineana. E primul examen pe care il are de trecut proiectul statului ucrainean.

  • Castigatori la urne, invinsi in strada

    Oricine urmareste ce se intampla in Ucraina are, inevitabil, o senzatie de deja-vu. In ultimii patru ani, alte doua regimuri care au castigat, oficial, alegerile au sfarsit prin a ceda in fata presiunii sutelor de mii de manifestanti. Primul a fost regimul lui Slobodan Milosevici, in octombrie 2000. A urmat Georgia, anul trecut. Si in Iugoslavia, si in Georgia, declicul a fost acelasi: masive fraude electorale.

    SFARSITUL LUI MILOSEVICI…

    BELGRAD, octombrie 2000
    La 24 septembrie 2000 au loc primele alegeri in care presedintele Iugoslaviei e ales prin vot popular. Rezultatele oficiale il plaseaza pe Slobodan Milosevici, presedinte in exercitiu, pe locul al doilea, cu 40% din voturi si pe candidatul opozitiei, Vojislav Kostunica pe primul loc, cu doar 48%. Milosevici interzisese accesul observatorilor internationali, insa suspiciunile de fraude masive ii fac pe sarbi sa nu mai astepte un al doilea tur de scrutin. Zile in sir, sute de mii de oameni invadeaza strazile, declanseaza greve, blocheaza soselele. Dupa ciocniri cu fortele de politie, manifestantii intra, la 5 octombrie, in cladirea televiziunii publice si in cea a Parlamentului, fortandu-l pe Slobodan Milosevici sa renunte, dupa 13 ani, la putere.

    …SI AL LUI SEVARNADZE

    TBILISI, noiembrie 2003
    Alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2003 se soldeaza, potrivit rezultatelor oficiale, cu victoria unuia dintre partidele care-l sprijineau pe presedintele Eduard Sevarnadze. Imediat, strazile din Tbilisi sunt invadate de simpatizanti ai opozitiei conduse de Mihail Saakasvili, care indeamna la continuarea protestelor si la nesupunere civica. Comisia electorala centrala amana publicarea rezultatelor oficiale cu doua saptamani. Protestele se intetesc, iar presedintele Sevarnadze declara starea de necesitate. Dupa saptamani petrecute in strada, manifestantii forteaza intrarea in Parlament, la 22 noiembrie 2003. Presedintele demisioneaza in cele din urma, dupa esecul negocierilor mediate de ministrul rus de externe. Saakasvili este ales presedinte in ianuarie 2004.

  • REVOLUTIA PORTOCALIE

    Sute de mii de ucraineni au iesit in strada, acuzand autoritatile ca au falsificat alegerile.  

    21 NOIEMBRIE: Premierul Victor Ianukovici este declarat castigatorul scrutinului; observatorii independenti declara alegerile sub standardele europene.

    25 NOIEMBRIE: Curtea Suprema suspenda publicarea rezultatelor alegerilor pana la analizarea contestatiilor opozitiei. Zeci de mii de simpatizanti ai opozitiei ies in strada.

    26 NOIEMBRIE: Cei doi candidati poarta discutii si consimt sa gaseasca o solutie pasnica.

    27 NOIEMBRIE: Parlamentul invalideaza rezultatul alegerilor si da un vot de neincredere in comisia electorala centrala.

    28 NOIEMBRIE: Regiunile din estul tarii ameninta cu secesiunea, in conditiile in care Victor Iuscenko este declarat presedinte.

    29 NOIEMBRIE: Curtea Suprema incepe analizarea contestatiilor opozitiei.

  • Miza alegerilor din Ucraina

    1999: Kievul se alatura programului de garantare a resurselor energetice pentru Europa, devenit pilon al relatiilor dintre Ucraina si Europa Occidentala. Conducta Drujba  alimenteaza Europa cu petrol din Marea Caspica si Kazahstan, masiv finantat de Statele Unite.

    MAI 2004: Premierul Ianukovici inaugureaza conducta Odesa-Brody, redirectionand  spre sud fluxurile de titei. Petrolul caspic este inlocuit de titei rusesc, livrat pe pietele mondiale prin Marea Neagra. Miscarea submineaza investitiile americane in Kazahstan.

    • Sondaje vs. Rezultate

    In ambele tururi de scrutin care, potrivit OSCE, s-au situat sub standardele europene, sondajele la iesirea de la vot l-au dat castigator pe liderul opozitiei. Manifestatiile care au inceput a doua zi dupa alegeri au continuat si dupa ce Curtea Suprema a interzis publicarea rezultatelor oficiale inainte de rezolvarea contestatiilor opozitiei.

    NEREGULI: Alegerile din Ucraina au fost marcate de nereguli masive, spun observatorii. Unul dintre exemplele mentionate in rapoarte este prezenta suspect de mare la vot in regiuni in care a castigat premierul Ianukovici. In regiunea miniera Donetk, de exemplu, prezenta la vot a fost de 96,3%.

    Cu o populatie de 48 de milioane, Ucraina se invecineaza cu sapte tari, fiind plasata intre o Uniune Europeana largita si Rusia, fostul sau stapan imperial. Vestul Ucrainei este dominat de nationalisti care aspira la un standard de viata european, in timp ce in est sunt majoritari vorbitorii de limba rusa, care spera la relatii mai stranse cu Moscova.