BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Pragul de 10 milioane

    Fonduri de investitii straine incep sa puna eticheta „buy“ pe cele mai bune site-uri romanesti, iar cei mandatati sa vina in Romania la negocieri au misiunea de a le cumpara la cat mai putin peste pretul corect. De cate milioane de euro e vorba?

     

    Numele lui Liviu Dumitrascu nu e strain celor mai mult de un milion de persoane inscrise in baza de date a site-ului de recrutare Ejobs.ro. La fel ca la inceputurile din 1999 ale afacerii, el este in continuare cel care semneaza newsletter-ul trimis periodic celor interesati sa-si schimbe slujba sau sa afle ce oferte apar. Acum ar trebui sa fie un nume cunoscut si bancherilor personali, cei ce ofera servicii de wealth management pentru cei care au mai multi bani, dar prea putin timp pentru a-i administra. Mai multe persoane implicate in afaceri online au confirmat sub rezerva anonimatului zvonurile ca o parte din Ejobs a fost preluat de fondul de investitii american Tiger Management Group.  Dumitrascu a respins zvonurile pe tema preluarii, insa aceleasi surse sustin ca acum americanii detin deja 30% din afacere, pentru care ar fi platit intre 3 si 3,6 milioane de euro. Cifrele sunt interesante pentru ca vin sa consemneze doua premiere. Prima e ca ar fi vorba de singura tranzactie majora din Internetul romanesc in istoria recenta, ceea ce ar permite si altor proprietari de afaceri online, in principal concurentilor, sa estimeze valoarea la care ar putea ajunge tranzactii similare. Cu un milion de dolari (800.000 de euro) declarati anterior de proprietarii Ejobs drept venituri in 2006, tranzactia pune valoarea companiei intr-un calcul in care multiplul pentru cifra de afaceri este in intervalul 12,5-15. Daca se ia in considerare profitul net, la o valoare aproximativa de 50% din cifra de afaceri, adica atat cat ar fi avut anul trecut Ejobs, indicii se dubleaza. Trebuie insa retinut ca segmentul site-urilor de recrutare online gen Ejobs sau Bestjobs, care au ca principala sursa de venit tarifele aplicate clientilor (companiile in cautare de personal), reprezinta afaceri cu evolutii mai previzibile decat cele bazate exclusiv pe veniturile din publicitate. Exact aceasta siguranta in asteptari e cautata de fondurile de investitii.

     

    Apoi, valoarea la care s-ar fi vandut o bucata din Ejobs reprezinta o premiera pentru ca evalueaza pentru prima data la peste 10 milioane de euro o afacere romaneasca desfasurata exclusiv online. Orlando Nicoara, acum director general la Media Pro Interactiv, isi aduce aminte ca acum cativa ani, din pozitia de director al Netbridge, grilele dupa care putea fi evaluata valoarea unui site lipseau. „Am cumparat mai multe site-uri in acea perioada, dar nu puteai sa spui ca pretul corect este unul sau altul. Motivul e foarte simplu – site-urile nu aduceau profit, dar le cumparam pentru perspectivele de dezvoltare. Evaluarea se facea mai degraba pe feeling“, spune Nicoara.

     

    Acum, situatia difera prin faptul ca exista in Internetul autohton cateva destinatii vizitate de milioane de persoane lunar si care au ajuns sa devina masini de facut bani pentru proprietarii lor. Si in lipsa unui audit extern sau a finalizarii unei achizitii, putem doar sa punem un semn egal, cu rezerve, intre pretul pe care l-ar cere acum proprietarii lor si valoarea lor de piata reala. Lucian Todea de la soft32.com, un site de download gratuit de programe, spune ca pretul minim de pornire pentru site-ul lui ar fi de 4-5 milioane de euro si ar putea depasi 10 milioane in functie de termenii contractului. „Depinde foarte mult de conditiile impuse, daca e prevazuta o perioada in care as fi obligat sa raman la conducere, daca sunt asumate niste tinte financiare, daca plata se face cash sau in actiuni la compania cumparatoare“, spune Lucian Todea.

     

    Pentru magazinul online Emag.ro, punerea unui pret pe afacere e la fel de dificila. „Nu am facut niciodata o evaluare, dar cu siguranta e peste 10 milioane de euro“, estimeaza Radu Apostolescu, directorul de marketing al magazinului online si totodata unul dintre proprietarii lui. Apostolescu a fost acum doi ani vanzatorul celui de-al treilea site de recrutare dupa venituri si numar de utilizatori, MyJob.ro, care a fost cumparat de Netbridge, principalul furnizor de servicii online din Romania, pentru o suma „mult mai mica“.

     

    Vedeta Internetului romanesc ramane in continuare site-ul Softpedia.com, cel mai mare site romanesc cu programe software gratuite. De mai multi ani se mentine pe prima pozitie in clasamentul site-urilor romanesti ordonate dupa numarul de vizitatori – dar si al veniturilor, pentru ca valoarea de 1,6 milioane de euro obtinuti anul trecut e cea mai mare cifra de afaceri generata de un singur site. Bogdan Gheorghe, directorul executiv al Softpedia, spune ca este lipsit de reper intr-o atare estimare. „De partea unui roman, vorbind de potentialul de dezvoltare, e greu sa evaluezi. O companie straina, cu contactele externe pe care le are, poate sa creasca afacerea de 3-4 ori intr-un singur an.“ Doar in ultimul an, proprietarii au primit patru oferte de achizitie, toate de la fonduri de investitii din Statele Unite. „Tot ce e Internet e SUA“, spune Bogdan Gheorghe.

     

    Afirmatia lui Gheorghe se sustine din experientele recente ale proprietarilor romani de site-uri care au primit invitatii la discutii pentru eventuale vanzari. Fondul de investitii american NCH este unul dintre cei mai mari investitori, prin detinerile cumulate prin Netbridge. Alte fonduri de investitii care au fost raportate ca fac „scouting“ in Romania sunt tandemul Intel Capital-MCI Management, primul este deja prezent cu 32,5% in actionariatul furnizorului de soft educational Siveco, iar despre al doilea, oamenii din domeniul online spun ca este actionarul din umbra al AdEvolution, unul dintre cei mai mari brokeri de publicitate online.

     

    „Ultima oferta de cumparare am avut-o chiar in aceasta luna din partea unui fond de investitii american“, declara si Lucian Todea de la Soft32, adaugand ca a mai fost curtat cu oferte venite din Grecia si Turcia. Nici nu e de mirare, in conditiile in care profitul net al sibienilor a ajuns la aproape 50% din cifra de afaceri. „Fondurile de investitii se uita la masinile de facut bani“, spune Val Voicu de la AdEvolution. Voicu, care a fost implicat acum doi ani in vanzarea a 50% din iMedia, unul din cei mari editori online, spune ca la evaluarea unui site se foloseste un coeficient de crestere a pietei care in Romania este acum 4. O cifra de afaceri de un milion de euro s-ar traduce astfel intr-un exit de 4 milioane de euro. Sau, pe modelul evaluarii in functie de numarul de vizitatori lunari care sunt si inscrisi pe site, intre 0,10 euro si 0,15 euro pentru fiecare dintre ei.

     

    Oricare dintre schemele de calcul ar fi folosita, niciuna nu duce insa pe criterii rationale valoarea vanzarii de la Ejobs la cifrele care circula la ora actuala intre oamenii din industrie. Ar fi vorba deci de acel premium pentru Romania la care spera acum majoritatea antreprenorilor online. „Fondurile de investitii pescuiesc in Romania, dau cu undita sa vada cine e interesat, apoi urmeaza momentul al doilea, in care se uita pe cifre si, daca le place ce vad acolo, semneaza contractul. Nu am auzit pana acum de fonduri care sa vrea sa cumpere integral; majoritatea vor doar o parte, ca sa-si securizeze piata“, spune Bogdan Gheorghe de la Softpedia.

  • Cerere si oferta

    EJOBS. Liviu Dumitrascu (30 de ani) a lasat Facultatea de Cibernetica, pe care a urmat-o pana in anul patru, pentru a se dedica afacerii incepute in 1999 alaturi de partenerul sau Daniel Tatar (29 de ani). Site-ul a pornit ca initiativa a VIP (Voluntari pentru Idei si Proiecte), una dintre organizatiile studentesti din Bucuresti, si a depasit recent numarul de 1 milion de CV-uri online ale utilizatorilor inregistrati, accesibile pentru circa 50.000 de potentiali angajatori. Reprezentantii Ejobs spun ca au inregistrat in 2006 venituri de 1 milion de dolari (800.000 de euro) si asteapta pentru 2007 2 milioane de dolari (1,6 milioane de euro).

     

    AMERICANII. Tiger Management Group este un fond de investitii american care actioneaza prin vehicule financiare din Statele Unite si Insulele Cayman. In Romania este implicat in dezvoltari imobiliare prin intermediul companiei Adama, cu proiecte de 800 de milioane de euro. In online are detineri semnificative la Spark Networks, o retea de site-uri de matrimoniale, la Yandex, cel mai mare motor de cautare din Rusia, si la China.edu, cea mai mare companie online din domeniul educatiei in China.

  • ENERGIE: Salba de perle ale coroanei se vinde scump

    Electrica Muntenia Sud: 820 de milioane de euro. Megawattul de import: 80 de euro. Costul unui MW instalat in noile tari ale UE: 150.000 de euro. Complexurile energetice din Oltenia: nepretuite.

     

    Presedintele AVAS, Teodor Atanasiu, declara in urma cu cateva saptamani ca „unul dintre modelele la care ne-am gandit pentru vinderea pachetelor majoritare la complexurile energetice din Oltenia este cel al Electrica Muntenia Sud (EMS)“. Continuarea declaratiei – „Urmarim sa obtinem cel mai bun pret posibil pentru statul roman prin vanzarea pachetelor de actiuni, obligand, totodata, cumparatorii sa aduca in societati o suma cat mai mare ca investitii si capital de lucru, astfel incat sa recapitalizeze complexurile din Gorj“ – nu face decat sa confirme ca ne putem astepta la o noua privatizare-record, asa cum a fost in cazul EMS, cand previziunile de pret se invarteau in jurul sumei de 400 de milioane de euro, iar compania a fost vanduta cu 820 de milioane de euro.

     

    Suma estimata pentru EMS era o medie intre privatizarile celorlalte distributii vandute pana atunci in Romania (Electrica Banat, Dobrogea si Moldova) si ale altor distributii vandute in Europa de Est. Insa suma pentru care statul roman a trecut EMS in posesia Enel poate fi acum comparata doar cu tranzactiile din sectorul energetic din Marea Britanie. Piata a explicat pretul exorbitant prin faptul ca EMS era cea mai profitabila companie din distributia de electricitate si ca strategia de privatizare „cel mai bun pret“ i-a facut pe pretendenti sa pluseze. Acum vom fi in aceeasi situatie: cele trei complexuri sunt acum cea mai asteptata privatizare din energie. „Se vor face in curand trei ani de cand asteptam ca aceste complexuri sa fie scoase la privatizare“, spune Doru Voicu, director de dezvoltare al companiei cehe CEZ, una dintre cele mai interesate de privatizarea complexurilor energetice, avand in vedere ca se afla in aceeasi zona cu cea acoperita de cehi cu afacerea de distributie (Oltenia).

     

    Conform unei statistici regionale, privatizarea unitatilor de productie de energie electrica in centrul si estul Europei se face la un pret intre 150.000 de euro per MW instalat. Media de pret a fost facuta de companiile de consultanta in urma privatizarilor unor unitati de productie din zona. Potrivit acestor estimari, statul roman ar trebui sa incaseze pe cele trei complexuri din Oltenia 750 de milioane de euro, dintre care jumatate ar putea fi suma platita pen-tru cel mai important dintre cele trei, Turceni (in jur de 360 de milioane de euro). Dincolo de aceasta suma „de pornire“, cumparatorul sau cumparatorii trebuie sa mai ia in calcul si investitiile de mediu care trebuie facute acolo. „Aducerea acestor complexuri la standarde europene se ridica la peste 2 miliarde de euro“, spune ministrul economiei, Varujan Vosganian. Desi vanzatorul, statul roman, nu va stipula in contractul de privatizare obligativitatea acestor investitii, ele va trebui facute pentru ca unitatile sa functioneze. 

     

    Cu toate aceste neajunsuri, opt investitori s-au declarat interesati de participarea la licitatie, dupa cum spune AVAS. Doar opt? „Vor participa numai cele mai cunoscute nume din domeniu, companii cu putere financiara care pot plati sume foarte mari pentru a avea acces atat la infrastructura buna a celor trei complexuri, cat si la rezervele de carbune garantate pentru aproape 50 de ani pe care acestea le au“, spune Adrian Rusu, analist la Central Europe Trust Company, intr-o analiza despre piata energiei din Romania. Acesta sustine ca planul din noua strategie energetica – si anume ca toate cele trei complexuri sa fie privatizate pana la sfarsitul lui 2008 – este nerealist si greu de aplicat. Insa vanzarea Turceni, cel mai mare complex, este plauzibila si probabil chiar se va intampla, „desi o strategie mai buna ar fi fost ca acesta, perla complexurilor, sa fie lasat la urma“, mai spune Rusu.

     

    Desi sunt destul de invechite, complexurile au mai multe puncte de atractie, principalul fiind pretul competitiv de productie a curentului (cel mai bun pret dupa Nuclearelectrica si Hidroelectrica), ca si faptul ca vor fi singurele scoase la privatizare. „Avantajele cu dezavantajele se vor compensa, iar pretul rezultat este estimat sa treaca de media estimata in Europa Centrala si de Est pentru aceste grupuri“, spune Adrian Rusu, precizand ca avantajele sunt totusi mai importante decat dezavantajele: „Chiar daca un grup energetic va ajunge sa plateasca peste 1 miliard de euro pe un complex, incluzand aici si investitiile de mediu, faptul ca va avea timp de 40 de ani energie asigurata este un plus enorm“.

     

    Sa o luam sistematic: in Romania, cererea de energie creste in medie cu 3-5% pe an; capacitatea de productie va creste cu aproximativ 8% in acest an, datorita deschiderii celui de-al doilea grup nuclear; pe de alta parte, cateva grupuri din fosta Termoelectrica se vor inchide, asadar, cantitatea de energie de pe piata va fi aproximativ neschimbata; distribuitorii de energie, in afara celor care au contracte pe termen lung, cumpara energie destul de scump si isi orienteaza de zor bugetele pentru achizitii de capacitati de productie, pentru a-si putea aduce „in house“ macar o parte din energia de care au nevoie.

     

    Dar ce variante de investitii au acestia? Participarea la Nuclearelectrica (dat fiind ca pentru constructia reactoarelor 3 si 4 ministerul de resort prevede un plan de investitii mixt intre statul roman si cativa investitori), cateva grupuri din componenta fostei Termoelectrica si complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova. Aceasta deoarece Nuclearelectrica si Hidroelectrica nu vor fi scoase la privatizare, fiind considerate obiective strategice. Iar daca nu reusesc sa cumpere nimic din ce este de vanzare, distribuitorii sau marii consumatori isi pot face si sin-guri grupuri, cum au si pornit sa faca Petrom, Energy Holding sau Alro – insa costurile sunt sensibil mai mari. Aceasta va ridica pretul pentru cine va dori sa cumpere unitati care produc curent mai ieftin, respectiv complexurile energetice, sau sa se implice in planul de participare la investitii pentru Nuclearelectrica.

     

    Dintre posibilii pretendenti pentru cele trei complexuri, atat CEZ, cat si Enel au bugetat sume importante care asteapta anuntul de privatizare: Matteo Codazzi, noul country manager al Enel Romania, a declarat recent ca are un buget de 1,5 miliarde de euro pe care il poate investi in urmatorii ani in sectorul de productie din Romania, totul depinzand de modul si momentul in care statul va decide sa scoata la licitatie sectorul de productie.

     

    La randul lor, cehii de la CEZ sunt cu atat mai interesati de complexuri cu cat nu intentioneaza sa se indrepte decat spre productie pe gaze sau carbune: „Noi nu vom participa la licitatia pentru intrarea in parteneriatul cu Nuclearelectrica, deoarece CEZ nu este implicata in productie nucleara si este mai bine sa nu ne batem cu cei care au deja experienta. Cele mai bune oportunitati pentru noi sunt privatizarea unui grup desprins din Termoelectrica, investitiile greenfield sau complexurile energetice“.

     

    CEZ, Enel si E.ON au intrat pe piata romaneasca odata cu achizitia companiilor de distributie de energie. De cand a inceput privatizarea sectorului energetic, majoritatea criticilor s-au indreptat spre faptul ca statul roman a inceput sa vanda distributia si nu productia. Daca neprivatizarea furnizorilor de energie a permis intre timp crearea unor disfunctionalitati in piata, scopul strategiei de privatizare a productiei, si anume obtinerea unui pret foarte bun, se pare insa ca va fi atins.

  • Comparatie de costuri

    Tinand cont de preturile mari vehiculate pentru cele trei complexuri si mai ales de puterea financiara a grupurilor energetice care vor veni la licitatie, trei mari companii din domeniu au decis sa investeasca singure.

     

    ROMANIA. Cele mai importante proiecte de greenfield pentru centrale pe gaze sau carbune sunt ale: Petrom (800 MW – pe gaz, la Ploiesti), Alro (1.000 MW) si Energy Holding (400-800 MW).

     

    SLOVACIA. Cea mai mare tranzactie cu o companie producatoare in Europa de Est a fost cea cu Slovenske Elektrane, care a fost privatizata cu trei ani in urma cu grupul italian Enel, dupa o lupta destul de stransa cu cehii de la CEZ, care au intrat in cursa cu o oferta mai mica din punct de vedere financiar. Compania a fost castigata de Enel, care a cumparat (cu o suma apropiata de cea platita pentru Electrica Muntenia Sud) cu peste 800 de milioane de euro un mix de capacitati de productie (hidro, termo si nucleare) de 5.790 MW.

     

    BULGARIA. Cehii de la CEZ au cumparat anul trecut, cu 260 de milioane de euro, o centrala termoelectrica la Varna, in Bulgaria – a treia tranzactie ca dimensiuni din Europa Centrala si de Est in topul fuziunilor si al achizitiilor realizat de PricewaterhouseCoopers. 

  • Despre ce vorbim

    Turceni este cel mai mare complex energetic din Romania, reprezentand aproximativ 6% din capacitatea producatorilor de energie la nivel national.

     

    Nume

    Capacitate instalata

    Capacitate operationala

    Pret estimat

    Turceni

    2.310 MW

    1.575 MW

    370 mil. euro

    Rovinari

    1.720 MW

    1.250 MW

    258 mil. euro

    Craiova

    930 MW

    930 MW

    139 mil. euro

    Total

    4.960 MW

    3.755 MW

    760 mil. euro

     

    Sursa: Central Europe Trust Company

  • Lupta pentru pastrarea blazonului

    De la statutul de purtatori de steag ai tarilor pe care le reprezentau, TAROM, Malev, CSA si LOT trebuie sa isi gaseasca locul intr-o piata in care nu prea mai exista granite. Au fiecare destule atuuri pentru a ramane in top sau macar pe piata?

     

    In 2003, o decizie politica brusca punea punct istoriei de 37 de ani a zborurilor TAROM peste Atlantic. Desi momentul 11 septembrie 2001 facuse dificil zborul in Statele Unite pentru toata lumea, compania romaneasca a fost printre putinele din lume si singura de traditie (mai precis, ceea ce se cheama „flag airliner“ – companie aeriana nationala, purtatoare de steag national) din estul Europei care a renuntat zborurile lung curier. Acum, la patru ani de la acea decizie, TAROM este singura companie de traditie din estul Europei care are profit. CSA (Czech Airlines), Malev Hungarian Airlines si LOT Polish Airlines au preferat sa fluture steagul tarii lor pe toate aeroporturile importante ale lumii, indiferent daca aceasta le aducea pierderi sau nu.

     

    Asadar, daca ar fi sa facem un clasament dupa situatia financiara, TAROM ar sta pe primul loc in cadrul companiilor din estul Europei. Singura companie care a mai avut in 2006 profit este LOT, dar la polonezi profitul a venit din non-core business: anul trecut compania si-a vandut participatia la hotelul Marriott din Varsovia si activele la banca Pekao, dar a avut profit si din tranzactii cu petrol. Asadar, din zboruri (din core business) a iesit pe plus doar TAROM.

     

    Dar este TAROM cea mai cea companie aeriana din zona? Conform statisticilor Asociatiei Europene a Companiilor Aeriene (AEA), dintre TAROM, CSA, LOT si Malev, TAROM este pe ultimul loc din punctul de vedere al numarului de pasageri transportati. „Principala cauza a acestui ultim loc este faptul ca TAROM se bazeaza pe zboruri regionale si pe piata interna, automat pierzand avantajul curselor de lung curier, care au avantajat pe de alta parte cota de piata a celorlalti operatori prezenti pe piata“, spune Ulrich Schulte-Strauss, secretar general al AEA.

     

    Cu alte cuvinte, TAROM a renuntat intr-adevar la pierderile imense pe care le aduceau cursele de lung curier (20 de milioane de dolari pe an, conform ministrului transporturilor din acea perioada, Miron Mitrea), dar a renuntat si la o cota de piata importanta, pe care si-o impart acum Air France-KLM, British Airways si alti operatori de pe piata, pentru care cursele de lung curier (cu escala in tara de origine) reprezinta mai bine de jumatate din afacerile din Romania.

     

    Faptul ca si-au pastrat cursele de lung curier a facut ca CSA, LOT si Malev sa fie primii trei operatori est-europeni in clasamentul dupa numarul de pasageri. Conform statisticilor AEA, compania cu cel mai mare numar de pasageri transportati este CSA, „flag carrier“-ul ceh infiintat in 1923. 

     

    In spatele acestor clasamente stau insa cateva strategii, pe care companiile aeriene est-europene le-au pus in aplicare in perioada de dupa 1990, cand au plecat la drum cu aceleasi atuuri si aceleasi inconveniente. „Toate au plecat din acelasi punct: companii de stat cu numar mare de pasageri, in lipsa concurentei, dar si cu probleme specifice firmelor de stat, flota invechita, dar si cu un brand rezonant pentru consumatorul local“, spune Madalina Cretu, directorul la Bucuresti al operatorului maghiar Malev.

     

    FLAG CARRIER VS. LOW COST. Spre sfarsitul anilor ‘90, competitia a inceput sa se accelereze, iar companiile aeriene nationale au inceput sa piarda cota de piata, tendinta care s-a accelerat in prima parte a anilor 2000, odata cu intrarea si pe piata estica a companiilor low-cost. Practic, in piata estica a inceput sa se simta curentul deja generalizat in toata lumea, unde doar companiile foarte mari reusesc sa reziste si sa aiba si profit.

     

    „Faptul ca in Europa fiecare tara are un «flag carrier» teoretic nu ar trebui sa mai dureze foarte mult, deoarece conceptul in sine nu mai are loc in contextul disparitiei granitelor dintre tari“, spune Szabolcs Nemes, consultant la Roland Berger. Acesta isi sustine ipoteza exemplificand cu piata nord-americana, unde in jur de 15 companii aeriene deservesc o zona si un numar de pasageri aproximativ egale cu Europa. „Dintre acesti operatori, doar cativa – cei mai buni – vor reusi sa se mentina si sa deserveasca Europa in ansamblu“, considera Nemes.

     

    Pana la a incerca sa devina cei mai buni – tinta destul de greu de atins -, companii precum CSA, LOT, Malev sau TAROM incearca sa gaseasca o nisa de piata care sa le mentina si sa le permita mici cresteri.

     

    Pentru TAROM si mai ales LOT, companii care deservesc tari mari, strategia a fost mai simpla: un cat mai bun control al pietei interne si mizarea pe brand pentru a capta clientii locali.

     

    Strategia TAROM a inceput prin renuntarea la cursele de lung curier, a continuat prin captarea pietei interne si printr-o adaptare la cererea pietei: „Cred ca atuurile noastre au fost faptul ca ne-am adaptat la trafic si am schimbat punctul de vedere care exista mai demult in companie, ca nu trebuie sa facem eforturi pentru a atrage clientii“, spune Gabriel Dumitrescu, directorul general al TAROM. Fiind constient de faptul ca trebuie sa „tina in mana“ clientii romani, TAROM a facut la sfarsitul anului trecut prima campanie de crestere a gradului de ocupare pe cursele interne (de la 19 euro/segment), care s-a soldat cu o crestere generala de 5% a gradului de ocupare. „Compania intrase deja pe profit de un an si principalul urmator pas era castigarea de noi clienti“, explica Gabriel Dumitrescu. Directorul general precizeaza ca efectele acestei campanii inca mai dureaza: „Pentru acest an, estimam ca vom trece de 1,6 milioane de clienti, dar veniturile nu vor creste in acelasi ritm, deoarece vrem sa mentinem preturile jos, pentru a face fata concurentei low-cost“. 

     

    Pe langa cursele interne, Dumitrescu s-a gandit si la o suplimentare a curselor externe care merg foarte bine (Valencia, Londra, Madrid), rute unde va introduce in iunie si iulie cele doua noi Airbus 310 (care au zburat inainte de 2003 la New York).

     

    Dat fiind ca i-a lasat pe clientii de lung curier competitiei europene si companiei Delta Airlines, care va relansa din aceasta vara zborurile transatlantice din Romania, TAROM a preferat o strategie proprie. „Sunt doua moduri in care putem lupta cu amenintarea low-cost – pentru ca este o amenintare“, spune Dumitrescu: Prima solutie este sa ii contracaram cu oferte de pret comparabile pe undeva cu ale lor si a doua este sa ne pozitionam cu o oferta superioara: „Companiile low-cost ofera un drum pana la destinatie, noi oferim un serviciu, o calatorie in adevaratul sens al cuvantului“.

     

    Pe o idee similara a mers si compania poloneza LOT. Pentru a-si separa clientii, aceasta a infiintat din februarie 2005 o subsidiara low-cost, Central Wings, luand astfel si din potentiala cota de piata construita in Polonia de companii precum EasyJet sau Ryanair, care au intrat in Polonia imediat dupa aderarea tarii la UE si au scazut cu aproape 15% cota de piata a LOT (pana la 42% la inceputul lui 2007, din care 34% este cota de piata a LOT si 8% a Central Wings).

     

    DEZAVANTAJUL PIETELOR MICI. Spre deosebire de TAROM si LOT, companiile tarilor mai mici din regiune nu s-au putut baza pe piata interna. CSA, compania cehilor, neavand piata interna (dat fiind ca in Cehia se ajunge oriunde usor cu masina de la Praga), a trebuit sa gaseasca solutii pentru a se adapta. „CSA are cateva atuuri: sunt mult mai multi cehi care zboara decat romani, de exemplu; compania s-a dezvoltat foarte mult pe frecvente de zboruri charter, a profitat din plin de explozia turismului in Cehia, in special in Praga si incearca sa transforme Praga intr-un hub care sa transporte pasageri din Europa de Est spre Europa de Vest pe curse de lung curier“, explica Szabolcs Nemes, consultant al Roland Berger.

     

    Desi este compania cu cel mai bun grad de ocupare din Europa Centrala si de Est, CSA se lupta sa scape in 2007 de pierderi pentru a putea fi scoasa la privatizare. In acest sens, anul trecut, CSA a lansat „OK 06-08“, care nu este vreun nume de cod, ci strategia companiei de a intra in 2008 cu un profit de 215 milioane de coroane (7,6 milioane de euro), dar si cu aceeasi cota de piata din 2006 (cand a ajuns la 44% dupa caderea de 8,7% suferita in 2005, in urma intrarii pe piata a 19 companii low-cost in primul an dupa aderarea tarii la UE). 

     

    Primele miscari au fost renuntarea la cursa pentru Dubai, vanzarea diviziilor de cargo si de catering, renuntarea la comanda de patru noi Airbus-uri 330 si inchirierea unuia dintre cele patru catre Air India. Datorita acestor miscari, gurile rele (a se citi revistele cehe) vad in acestea semne ca CSA ar putea renunta la cursele lung curier. Pe de alta parte, CSA a extins rutele in tarile din fosta URSS, dar si in tarile baltice si Balcani si se pozitioneaza ca un hub intre aceste zone si rutele de lung curier.

     

    Pe aceeasi strategie mizeaza si Malev, chiar daca pentru compania maghiara efectul low-cost a fost mai dur: a pierdut 24,8% din cota de piata si a ajuns la 30,8%, avantajul fiind ca s-a pastrat in frunte. Malev a reusit sa scape de datorii si de alte probleme prin privatizarea, la a saptea incercare, cu Air Bridge, o companie controlata de miliardarul rus Boris Abramovici, care mai detine in acest domeniu KrasAir si AirUnion. Dupa ce a platit aproape 1 milion de euro pe Malev, oficialii Air Bridge au declarat ca numarul pasagerilor va creste cu 15% in fiecare din urmatorii ani (in 2006 compania a transportat 3 milioane de pasageri) si ca investitiile vor fi mai mari decat cele obligatorii prin contractul de privatizare – 60 de milioane de euro.

     

    Analistii cred ca miliardarul rus a cumparat Malev prin intermediul Air Bridge (companie inregistrata in Lituania), tocmai pentru ca Malev sa nu isi piarda drepturile de operator aerian european (acordurile open-sky), dar si pentru ca operatorul maghiar intrase de curand intr-o alianta pretioasa: oneworld, fiind asociata astfel cu nume top brand precum American Airlines, British Airways sau Finnair. „O optiune pentru noul proprietar ar fi sa  transforme Budapesta intr-un hub intre tarile din fostul bloc URSS si SUA, Japonia si alte destinatii de lung curier – o strategie cu siguranta castigatoare“, spune consultantul de la Roland Berger, care mai considera ca Malev a mai tras o carte castigatoare in ultimul an: cresterea vanzarilor online, ajunse acum cam la acelasi nivel cu vanzarile din agentiile proprii (Internetul are o pondere mai mare in special dinspre clientii veniti din Europa de Vest).

     

    „Aeroportul din Budapesta are intr-adevar o foarte buna structura pentru un hub; aceasta a fost viziunea companiei inca de la inceput si pentru asta s-a investit foarte mult, mai ales in innoirea totala a flotei (pentru a permite zboruri lungi si confortabile)“, afirma Szabolcs Nemes.

     

    Malev este si compania est-europeana ce a atras cei mai multi pasageri romani pe curse de lung curier cu escala la Budapesta. Madalina Cretu spune ca acesta este poate cel mai important segment al vanzarilor Malev in Romania, care este prima piata din Europa de Est pentru compania maghiara. Iar aceasta se vede din cresterea consemnata de zborurile Malev din Romania: de la 14 zboruri pe saptamana in 1994, compania condusa de la Bucuresti de Madalina Cretu va avea din mai 58 de curse saptamanale din Romania la Budapesta. Iar din Romania nu inseamna numai Bucuresti sau Constanta, ci si Cluj sau Timisoara (orase apropiate de Budapesta), unde operatorul maghair lucreaza in parteneriat cu Carpatair. Pe cursele din si spre Romania, Malev a transportat anul trecut 125.000 pasageri si a atras venituri de 11,5 milioane euro.

     

    PRIVATIZAREA, O SOLUTIE? Dupa 1990, fiecare tara din fostul bloc comunist a luat in calcul vanzarea flag carrier-ului, pentru ca acesta genera foarte multe cheltuieli si, atunci, foarte putini bani. Unii au facut-o chiar, altii nu au incercat, altii se pregatesc. Sunt trei mari dezavantaje pe care le are o companie aeriana de stat, spune acelasi Nemes: „deficientele generale ale oricarei companii de stat, marketingul nepotrivit si interventia statului, care de multe ori trebuie sa gaseasca un compromis intre brandul national si banii pe care ii poate inghiti o astfel de companie“. Astfel, achizitiile de avioane si disponibilitatea redusa de a taia din costuri, inclusiv din cele de personal, fac deseori parte din procesul decizional dificil din companiile de stat.

     

    Toate aceste societati aeriene de stat au structuri mari, iar in ultimii ani au tot incercat sa le reduca. Gabriel Dumitrescu, directorul TAROM, a inceput reducerile de personal prin inchiderea agentiilor in unele orase de unde vindea foarte putin, de exemplu Arad. La randul sau, dincolo de faptul ca este pe pierdere, CSA are probleme cu cei 5.000 de angajati ce revendica frecvent mariri salariale si nu sunt de acord cu reducerile de personal; or, compania ceha vrea sa rezolve mai intai aceste probleme pentru a putea sa se lanseze apoi la privatizare.

     

    Dar este privatizarea o solutie pentru aceste companii? „Poate fi o solutie, mai ales daca ar fi cumparata de un investitor strategic (o alta companie aeriana), nu de un investitor financiar“, crede Nemes.  „Faptul ca industria aeronautica e in continua schimbare, in conditiile in care toate companiile au probleme mai mici sau mai mari, ma face sa cred ca orice potential investitor strategic va trebui sa raspunda la intrebarea daca prefera preluarea companiei sau se multumeste sa foloseasca  reteaua acelei companii intrand in aceeasi alianta, pastrand astfel banii pentru investitii in propriul brand si flota“, mai spune Szabolcs Nemes.

     

    La inceputul anilor ‘90 au fost cateva tentative de privatizare a companiilor aeriene, cand Alitalia a cumparat 40% din Malev si Hemus Air a cumparat Balkan Air. Privatizarile au fost atat de nefericit facute, incat statul ungar a rascumparat actiunile de la Alitalia, mult mai scump, iar Balkan Air a disparut, statul bulgar fiind nevoit sa isi infiinteze o alta companie, Bulgarian Airlines, care are acum 25% cota de piata in Bulgaria. Directorul TAROM spune ca acestea s-au intamplat deoarece companiile erau in schimbare de structura si ca maturizarea companiilor ar putea sa le faca acum mai atractive, respectiv mai puternice pentru privatizare. 

  • Strategiile

    Fiecare dintre companiile nationale est-europene de traditie (infiintate toate in anii ‘50 sau chiar mai devreme) se bucura de avantajul unui brand bine asezat in constiinta clientilor. Pe langa acesta, care le asigura inca o buna parte din cota de piata, fiecare companie si-a cautat un mod in care sa se diferentieze de ceilalti in contextul globalizarii pietei.

     

    CSA. Conform statisticilor dupa numarul de bilete vandute, CSA este primul operator din Europa Centrala si de Est. Acesta a castigat cota de piata facand din Praga un hub, dar si din cresterea turismului in si din Cehia, precum si din lipsa unei competitii acerbe low-cost.

     

    MALEV. Desi a atins razant falimentul, compania ungara se bazeaza pe transformarea Budapestei intr-un punct de legatura intre Est (Rusia si Eurasia) si Vest (Europa de Vest si rutele transatlantice).

     

    LOT. Avantajele companiei nationale poloneze sunt piata interna dezvoltata (numarul mare de locuitori si faptul ca sapte aeroporturi interne raporteaza peste 100.000 de pasageri anual) si strategia: si-a creat propria divizie low-cost pentru a contracara competitia.

     

    TAROM. Cu cei mai putini pasageri transportati, TAROM se bazeaza pe puterea brandului si pe o piata interna cu o crestere buna.

  • Clasamente 2006

    Zicala cu „cine risca castiga“ nu prea se verifica in cazul rezultatelor companiilor aeriene. Companiile care au preferat sa gandeasca pe termen lung au avut pierderi in ultimii ani, iar TAROM, cu cei mai putini pasageri transportati si cu zborurile profitabile in portofoliu, e pe profit, chiar daca foarte mic.

     

    Companie

    numar pasageri transportati (mil.)

    grad ocupare (%)

    Czech Airlines (CSA)

    4,3

    70,3

    LOT

    3,4

    74,4

    Malev Airlines

    2,7

    67,1

    Croatia Airlines

    1,3

    61,1

    TAROM

    1,1

    62,1

    JAT (Serbia Airlines)

    1,0

    57,0

     

    Companie

    Profit

    Cifra afaceri

    TAROM

    2,3 mil. euro

    224 mil. euro

    LOT

    – 3,4 mil. euro*

    723 mil. euro (2,7 mld. zloti polonezi)

    CSA

    – 40 mil. euro

    805 mil. euro (23 mld. coroane cehe)

    Malev

    N/A**

    N/A**

     

    *   Din non-core business, profitul LOT a fost anul trecut de 141 mil. euro.

    ** Malev nu a publicat datele financiare pentru 2006. Acestea vor fi anuntate la sfarsitul acestei luni.

  • TURISM: Cum s-ar putea "caza" un fond de investitii la Continental

    Dupa 16 ani de constructie a lantului Continental, timp in care s-a ocupat doar de afaceri cu hoteluri, fiind actionar majoritar si manager, omul de afaceri Radu Enache se va asocia cu un fond de investitii pentru a-si diversifica portofoliul. Tinta? Bineinteles, dezvoltari imobiliare.

     

    Cu doar cateva saptamani in urma, Radu Enache anunta ca va investi in urmatorii trei-patru ani 130 de milioane de euro pentru a dezvolta 11 noi hoteluri, dintre care sapte vor fi afiliate Ibis si patru sub brandul Continental. Noua investitie va transforma radical structura Continental Hotels, dat fiind ca, practic, numarul de camere se va dubla (cele sapte hoteluri Ibis aducand 1.005 camere in plus, cele patru Continental minim alte 400 de camere, care se vor adauga celor 1.490 existente).

     

    Odata cu acest anunt, se parea ca omul de afaceri va fi absorbit de constructia si lansarea celor 11 hoteluri si ca, pana la lansarea primelor hoteluri, programate unul pentru 2007 si trei pentru 2008, nu va mai avea si alte proiecte.

     

    Insa, saptamana trecuta, un comunicat al Consiliului Concurentei a adus stirea ca omul de afaceri mai pregateste si altceva, insa nu cu actualii coactionari, ci cu un fond de investitii,  fiind in negocieri cu cehii de la PPF pentru inceperea unor noi afaceri. Negocierea Continental cu PPF aparea saptamana trecuta si in portofoliul firmei de avocatura Musat & Asociatii, nefiind insa mentionate alte detalii privind stadiul acestor negocieri.

     

    Consiliul Concurentei analiza saptamana trecuta natura modului in care omul de afaceri a decis sa administreze aceste noi proiecte: „Operatiunea vizeaza obtinerea controlului in comun indirect asupra firmei Continental Hotels Investments Bucuresti, prin intermediul Conti Hotels Investments, de catre companiile Moonbright Limited, controlata de fondul ceh de investitii PPF, si Crossbrook Limited din Cipru, infiintata de familia Enache“, preciza Consiliul Concurentei.

     

    Firma Conti Hotels Investments va prelua, prin intermediul Crossbrook (o societate vehicul apartinand familiei Enache, care actioneaza ca o societate de investitii), activele familiei Enache, in special pachetul de 71% din RED Group, companie care detine lantul hotelier Continental Hotels. „M-a interesat sa imi consolidez intr-o singura companie toate investitiile personale, iar acest lucru se va intampla in compania Conti Hotels Investments“, explica Radu  Enache. In compania nou-infiintata, Crossbrook Limited detine 71,83% din actiuni, iar societatea vehicul controlata de PPF detine restul de 28,14% din portofoliul de actiuni, dupa cum arata datele Registrului Comertului.

     

    Conform omului de afaceri, PPF nu este singurul fond de investitii cu care este negociata o viitoare asociere. Alte doua fonduri  – Capital Investments si Colony Capital – sunt in negocieri cu Radu Enache, iar rezultatul si anuntul asocierii cu un fond de investitii va fi facut la mijlocul lunii iunie, odata cu Adunarea Generala a Asociatilor.

     

    Scopul asocierii este intrarea familiei Enache intr-o noua afacere, din care sa rezulte noi investitii: „Ne gandim la investitii in imobiliare sau tot hoteluri care sa fie operate de Continental Hotels sau de un alt operator ales de grupul nou format“, spune Radu Enache, precizand ca mai multe detalii despre viitoarele investitii vor iesi pe piata odata cu semnarea asocierii, din luna iunie. Mai exact, omul de afaceri spune ca finalizarea discutiilor cu fondul de investitii ales va da atat masura, cat va influenta si portofoliul de investitii care va urma acestei asocieri.

     

    Mutarea actiunilor familiei Enache intr-o singura entitate are loc la mai putin de un an de cand Radu Enache a cumparat cateva pachete de actiuni ale altor actionari ai Continental Hotels, pentru a ajunge la o participatie de aproape 71%. 

     

    In toamna anului trecut, Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP) a iesit din actionariatul companiei Continental Hotels, dupa ce si-a vandut pachetul de actiuni de 20% firmei RED Group, controlata de Radu Enache. Tranzactia a fost finantata, partial, printr-un credit de circa zece milioane de euro contractat de RED Group de la Raiffeisen Bank.

     

    Pachetul de actiuni detinut de FRPP era controlat indirect de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Fundatia Post-Privatizare si GED Capital  Fund I. FRPP ar fi trebuit sa iasa din actionariatul Continental Hotels odata cu listarea la bursa a companiei, care era anuntata inca de la inceputul anului trecut, dar care a fost amanata de doua ori si pentru care nu este momentan stabilit un deadline.

     

    Odata cu preluarea pachetului de la FRPP, RED Group a preluat si actiunile detinute individual de Radu Enache, de catre fiul sau, Daniel Enache si inca un membru al familiei sale, Ioan Mirea, ajungand la o participatie de 70,8% din capitalul Continental Hotels. Actionarii ramasi sunt SIF Transilvania (cu 8,7%), Academia Romana-Fundatia Familiei Menachem H. Elias (cu 7,5%), Andrei Pop (cu 1,9%), SIF Banat-Crisana (cu 1,2%) si alti actionari (care detin sub 1%).

     

    La acel moment, omul de afaceri declara ca deocamdata nu mai este interesat de alte pachete de actiuni, ci doar de investitii si de constructia mai multor hoteluri.

  • Cifre Continental

    Lantul hotelier controlat de Radu Enache detine atat hotelurile Continental, cat si cele trei hoteluri Ibis existente momentan pe piata romaneasca.

     

    AFACERI. Cifra de afaceri a Continental Hotels a avut o crestere de peste 15 mil. euro din 2000 incoace, atat prin adaugarea de noi hoteluri, cat si din extinderea afacerilor celor existente (in special pe sectorul de evenimente). Cifra de afaceri a urcat de la 8,7 mil. euro (2000) la 24,3 mil. euro (2006).

     

    CAMERE. Cifra de afaceri din 2006 a fost mai mare decat cea din 2005 (cu 2 mil. euro), desi numarul de camere a scazut (de la 1.544 la 1.490, prin inchiderea pentru renovare a hotelului din Bucuresti).

     

    PLANURI. Cel mai ambitios proiect anuntat de Radu Enache este parteneriatul cu Accor semnat cu cateva saptamani in urma care prevede constructia de hoteluri ce vor fi afiliate Ibis la Timisoara, Targu Mures si Sibiu (cu deschidere in 2008), Bucuresti, Cluj si Brasov (in 2009) si Iasi (in mai 2010).