BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Cat face averea fratilor Micula?

    Compania European Drinks a inceput un proces de rebranding al produselor, menit sa schimbe imaginea traditionala a grupului de firme al fratilor Micula, de fabricant de produse ieftine. Rebrandingul ar urma sa creasca valoarea de ansamblu a unui grup estimat deja de cei doi frati la peste 1,5 miliarde de euro.


    Imediat cum pasesti in aeroportul Oradea esti intampinat de un panou publicitar cu Izvorul Minunilor, mare cat jumatate din unul din peretii salii de asteptare, semn ca ai ajuns in patria European Drinks & Food. Cu cea mai mare fabrica de bere din Romania, ocupand prima pozitie pe piata bauturilor racoritoare non-cola, a doua pozitie pe piata apelor minerale si cu afaceri ramificate in productie alimentara, media, turism si real estate, grupul de firme din Bihor a ajuns sa detina active tangibile care depasesc 800 de milioane de euro, potrivit lui Ioan Micula, presedintele European Food. La aceasta se adauga brandurile, despre care Viorel Micula, presedintele European Drinks, sustine ca ar valora in total „cateva sute de milioane de euro“. Prin urmare, valoarea totala a grupului „trece categoric de 1,5 miliarde de euro“, a estimat Viorel Micula intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Daca estimarea ar fi reala, ar insemna ca fratii Micula sa intre in randul miliardarilor in euro, alaturi de Dinu Patriciu, Ion Tiriac si Zoltan Teszari.


    Ultima miscare a fratilor Micula vizeaza tocmai cresterea in valoare a brandurilor, prin schimbarea strategiei de promovare. Primul pe lista: Izvorul Minunilor. „Este adevarat ca un produs cu un pret mai scazut este perceput ca fiind un produs ieftin in ansamblu. Dar Izvorul Minunilor este un produs premium, situat peste gama medie. Pur si simplu nu a beneficiat de o campanie de comunicare buna si de ambalajul adecvat“, declara Adinel Tudor, senior partner al Trout & Partners Consulting, compania care a realizat noua strategie de marketing a grupului.


    Potrivit directorului executiv al European Drinks, Adrian Rotar, care citeaza un studiu realizat de ACNielsen, Izvorul Minunilor are o cota de piata in volum de 18,33%, in urma liderului Borsec (produs de Romaqua), cu 25%, dar inaintea Coca-Cola, care ocupa cu Dorna locul al treilea, cu 17,2%. Adrian Rotar spune ca pierderea pozitiei de lider de catre European Drinks pe acest segment poate fi pusa si pe seama cresterii puterii de cumparare, coroborata cu o perceptie a brandului ca fiind unul economic, dar mai ales pe seama deciziilor de business. „Berea a mers foarte bine si a fost nevoie sa impartim liniile de productie intre ape si bere; pur si simplu nu am mai putut produce apa cat doream. Dar am pus recent in functiune trei linii noi de productie la fabrica de bere si astfel am descongestionat capacitatile pentru apa plata si minerala“, explica Rotar.


    Schimbarea imaginii Izvorului Minunilor va costa grupul peste 10 milioane de euro pana in 2009, in aceasta suma fiind incluse si cheltuielile pentru modificarile de pe linia de productie si cele pentru realizarea noilor ambalaje. Pe langa schimbarea strategiei de comunicare a brandului, European Drinks a lansat si o noua marca de apa minerala, Hera, aceasta fiind pozitionata pe segmentul economic, pentru a se realiza mai bine distinctia dintre cele doua produse. „Deja realizam o segmentare mai buna a produselor. Din punctul de vedere al businessului am impins anul trecut pretul la Izvorul Minunilor, deoarece merita sa fie sus din toate punctele de vedere. Si vom continua la fel. Plus ca ne dorim si noi aceleasi marje de profit ca ale competitorilor nostri“, recunoaste Adrian Rotar.


    Acelasi model ar putea fi urmat in viitorul apropiat si pe segmentul bauturilor racoritoare, unde Frutti Fresh ar urma sa fie promovat puternic ca produs din gama medie, in timp ce marca Adria ar urma sa fie mentinuta pe segmentul economic. In plus, grupul are in vedere si lansarea unor noi marci de bere, unele pe un segment superior celui pe care este plasata berea Burger.


    Ce sanse are incercarea European Drinks & Food de a schimba perceptia consumatorilor asupra brandurilor? Stefan Liute, strategy director in cadrul companiei de branding Grapefruit, spune ca noua campanie de comunicare va trebui sustinuta de o componenta de relatii publice care sa imbunatateasca imaginea grupului si de o distributie care sa ia in calcul si canalele HoReCa (hoteluri, restaurante, catering). „Cu siguranta nu va fi usor, dar au cum sa iasa de sub reputatia de fabricant de produse ieftine. Au foarte multe posibilitati, dar depinde numai de ei daca vor reusi“, spune directorul de strategie al Grapefruit, adaugand ca nu crede ca un brand de genul Izvorul Minunilor ar valora zeci de milioane de euro si ca valoarea unui brand este data doar de piata si de tranzactiile ce au loc. Bogdan Branzas, CEO si creative director al firmei de consultanta de branding Branzas, considera ca schimbarea comunicarii si a ambalajului poate imbunatati perceptiile asupra brandului, „insa daca nu sunt operate schimbari majore la esenta produsului, urcarea in segmentul premium poate fi incerta“.


    Fratii Micula admit ca valoarea exacta a brandurilor poate fi data doar de o tranzactie, dar in privinta capacitatilor de productie se pot face unele estimari. „In Moscova s-a vandut recent o fabrica de bere la un multiplu de 50 de ori EBITDA (profitul operational). Noi am inregistrat anul trecut la nivel de grup un EBITDA de aproximativ 60 de milioane de euro, iar daca luam in considerare si afacerile din mass-media, acesta este de 70 de milioane de euro“, spune Ioan Micula. „Pe segmentul de ape minerale si sucuri, un producator dintr-o piata emergenta poate fi vandut chiar si la un multiplu de 20 de ori profitul operational“, adauga Viorel Micula.


    Obiectivele grupului in acest moment sunt, in afara de intarirea imaginii brandurilor, consolidarea pozitiei pe piata interna si majorarea exporturilor. „Pe pietele din Europa Centrala si de Est exista un potential de 120 de milioane de consumatori. Daca vindem doar 2% din cantitatea de apa care se consuma in regiune, ar insemna sa ne dublam capacitatile actuale de productie“, apreciaza Ioan Micula. Potrivit datelor Societatii Nationale a Apelor Minerale, European Drinks a imbuteliat anul trecut aproximativ 130 de milioane de litri de apa minerala, fratii Micula estimand pentru acest an o crestere pe segmentul de ape si sucuri de 20%, atat in volum cat si in valoare.


    In ceea ce priveste European Food, Ioan Micula vorbeste in primul rand de marirea capacitatii de productie a fabricii de bere de la Draganesti, de la 5 la 6,5 milioane de hectolitri, ceea ce ar insemna aproape 30% din consumul total de bere din Romania. Marca Burger, care a deschis segmentul de PET-uri pe plan local, este cel mai bine vandut produs al companiei, care are ca principali concurenti pe o piata estimata la un miliard de euro la preturi de raft, multinationalele Heineken, SAB Miller, InBev si United Romanian Breweries Bereprod. „Am crescut in ultimii doi ani cu peste 50%, deci ne-am bucura daca am ramane la acelasi nivel ca in 2006, cand am atins o cifra de afaceri de 170 de milioane de euro si un profit de 10 milioane de euro. Profitul net nu este insa intotdeauna cel mai bun indicator, deoarece facem investitii“, considera Ioan Micula.


    Prima companie a grupului a fost Transilvania General Import-Export, fondata de Ioan Micula pentru a realiza importuri in Suedia de calculatoare (cei doi frati fiind plecati in Suedia inainte de 1990). „Am adus sepci, tricouri cu American Football, bere, tot ce s-a putut si era interesant in acea perioada in Romania. Iar unele au mers foarte bine in acea perioada, am avut produse vandute si cu o marja de 500%“, isi aminteste Viorel Micula, care a fost cooptat in actionariatul companiei in 1992. Primele produse au fost depozitate in garsoniera unui prieten de familie, „dupa modelul tuturor afacerilor mici care pornesc dintr-un garaj“, spune Ioan Micula.


    Importurile au fost urmate de dezvoltarea primelor capacitati de productie si de castigarea licitatiei pentru exploatarea zacamantului de apa minerala Izvorul Minunilor de la Stana de Vale. „In martie 1997 am luat anuntul de licitatie din ziar si m-am prezentat. Au venit zeci de investitori, multi dintre ei straini, dar s-au speriat cand au vazut muntii si padurile de aici“, spune Viorel Micula. Cei doi oameni de afaceri sustin ca nicio banca nu a dorit initial sa ii crediteze, planul de exploatare a zacamantului fiind considerat nerealizabil. Astfel, dezvoltarea initiala s-a facut cu fonduri proprii, investitiile derulate la Stana de Vale fiind acum de 35 de milioane de euro, in timp ce valoarea totala a investitiilor in European Drinks & Food a ajuns la cateva sute de milioane de euro, potrivit lui Ioan Micula. In afara de reinvestirea profitului, fratii au avut insa nevoie de credite bancare, a caror valoare totala se ridica acum la aproximativ 230 de milioane de euro.


    Cresterea afacerilor celor doi frati, care au renuntat la cetatenia romana in favoarea celei suedeze, a fost insotita de acuzatii privind evaziune fiscala si de obtinere preferentiala de reesalonari, scutiri de impozite si alte avantaje din partea autoritatilor locale si centrale. „In SUA se numeste lobby si toata lumea este de acord ca daca esti un investitor mare in zona, este normal sa incerci sa mentii o relatie apropiata cu autoritatile. Daca incerci asa ceva in Romania, esti acuzat de coruptie“, spune Ioan Micula.


    Legat de datoriile grupului catre bugetul de stat, directorul executiv al European Drinks spune: „Ce a fost a fost atunci. Acum grupul nu mai are nicio restanta catre bugetul de stat, fiind la luna cu fiecare plata. Iar daca Dinu Patriciu spune ca este cel mai mare platitor de impozite la bugetul de stat, noi putem fi atunci considerati ca ocupanti ai pozitiei secunde“. Potrivit datelor Ministerului de Finante, companiile grupului nu figureaza in topul restantierilor la bugetul de stat, la cel al asigurarilor de sociale si de sanatate, oficialii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) mentionand ca datele privind reesalonarile de datorii nu sunt publice.


    Cei doi oameni de afaceri se afla si intr-un proces cu statul, intentat la Centrul International de Reglementare a Disputelor privind Investitiile (ICSID) de pe langa Banca Mondiala, motivul fiind reprezentat de retragerea unor facilitati fiscale acordate European Drinks si European Food pentru investitiile in zonele defavorizate. In plus, fratii Micula sustin ca trebuia sa beneficieze de un acord bilateral semnat de stimulare a investitiilor intre Romania si Suedia, ei avand statut de investitori straini in urma renuntarii la cetatenia romana.


    In ciuda procesului cu statul roman si a acuzatiilor de evaziune fiscala, cei doi oameni de afaceri spun ca sunt decisi sa isi continue investitiile si ca n-au de gand sa vanda nicio parte din afacere, desi primesc „in fiecare saptamana“ oferte de cumparare. Iar planurile celor celor doi bihoreni nu se opresc la productia de sucuri, bere sau bauturi alcoolice. Potrivit declaratiilor proprii, fratii Micula detin in total peste 2,5 milioane de metri patrati de terenuri, investitiile in sectorul imobiliar fiind in continuare o optiune luata in calcul, desi pana acum n-au anuntat nici un proiect concret de dezvoltare. „Nu poti face foarte multe lucruri in acelasi timp cu rezultate foarte bune, si atunci ne concentram doar pe anumite lucruri. Terenurile nu fug de acolo“, spune Ioan Micula. Terenurile ar ridica considerabil valoarea averii celor doi frati, daca estimarile lor privind evolutia preturilor s-ar confirma: „Eu am vrut sa cumpar in Mamaia si sub 1.000 de euro pe metrul patrat nu am gasit. Dupa ce se va termina structura de autostrazi, valoarea terenurilor de la mare s-ar putea tripla sau ar putea creste chiar de 4-5 ori“.

  • Afacerile fratilor Micula

    Ioan si Victor Micula au inceput prin importuri si s-au extins la productia alimentara, turism, media si real estate. Grupul detinut de cei doi frati ar putea depasi in acest an o cifra de afaceri cumulata de 800 de milioane de euro, fata de circa 670 de milioane de euro anul trecut.

     

    Productie: Principalele companii ale grupului sunt cele care se ocupa cu imbutelierea apelor minerale si producerea sucurilor (European Drinks si Tonical Trading), cu producerea berii, a sosurilor, dulciurilor, snacks-urilor si cerealelor (European Food), a bauturilor spirtoase (Scandic Distilleries) si compania care produce ambalajele PET – Rieni Drinks.

     

    Transilvania General Import-Export: Compania prin care s-au realizat initial importurile, aceasta realizand ulterior distributia productiei proprii. Grupul detine si firma Comalimenta, care opereaza o retea de magazine proprii.

     

    Mass-media: Cei doi oameni de afaceri detin posturile de televiziune National TV, Favorit si N24, mai multe ziare locale, precum si cotidianul Realitatea Romaneasca, care mai apare doar in varianta online. Din declaratiile actionarilor grupului reiese ca afacerile din media au inregistrat anul trecut un profit operational de 10 mil. euro.

     

    Turism: Grupul detine 12 unitati hoteliere pe litoral, toate clasificate la doua stele, si un hotel de trei stele la Stana de Vale. Sub Transilvania Tour si Izvorul Minunilor Stana de Vale este inregistrat patrimoniul hotelier, iar sub Turist Center este inregistrata agentia de turism a grupului.

     

    Alte afaceri: Fratii Micula mai detin compania Multipack, care se ocupa de producerea capacelor si a etichetelor, Starmill SA, al carei obiect de activitate este moraritul, respectiv Brametchim si Carmetchim, prin care sunt organizate operatiunile imobiliare. Depozitele de cereale sunt inregistrate sub Comcereal Arad, in timp ce Original Prod este tipografia unde sunt realizate etichete si materiale publicitare.

  • GHID DE PENSII: Cateva procente diferenta

    Aparent, majoritatea fondurilor de pensii obligatorii ce s-au lansat in urma cu doua zile pe piata sunt identice. In realitate, flerul administratorului si conditiile stabilite prin prospectul de emisiune pot face o diferenta la capitolul randament.

    In Romania, spre deosebire de alte cateva tari (cum ar fi, de exemplu, Slovacia), administratorii de pensii obligatorii administrate privat au voie sa detina in portofoliu un singur fond. In pilonul III, cel al pensiilor facultative, numarul de fonduri pe care il poate administra o companie nu este limitat la unul – iar pe piata exista deja companii (Allianz-Tiriac si ING Asigurari de Viata) care au in portofoliu cate doua fonduri de pensii. La pilonul II, al pensiilor obligatorii, legea este insa clara: fiecare administrator autorizat are un singur fond si fiecare participant poate subscrie la un singur fond/administrator. Startul pensiilor obligatorii (pe 17 septembrie) s-a dat cu 14 administratori autorizati si tot atatea fonduri.

     

    Cu exceptia fondului administrat de Generali, toate celelalte propun contribuabililor conditii aproape identice: strategia de investitii vizeaza un risc mediu, iar comisioanele sunt plasate la majoritatea administratorilor la limita de sus permisa de lege. In aceste conditii, in aparenta cel putin, alegerea este de-a dreptul banala pentru orice contributor – cu atat mai mult cu cat banii sunt oricum in siguranta – pentru ca fondurile de pensii nu pot da faliment si deci nu se pierd. Diferenta o vor face – din punctul de vedere al administratorilor – capacitatea agentilor de a vinde cat mai mult, renumele companiei (cat este ea de cunoscuta in ochii potentialilor clienti) si sumele pompate in publicitate.

     

    Pentru contribuabili – care sunt, in mod obligatoriu, angajatii cu varsta de maxim 35 de ani si, optional, cei de maxim 45 de ani – diferenta vine din capacitatea administratorilor de a le asigura un randament cat mai bun. Randament care tine intr-o masura mare de strategia de investitii aleasa de catre administrator si, intr-o oarecare masura, de costurile pe care contribuabilul trebuie sa le suporte.

     

    Plecand de la politica de investitii aleasa, clasificarea fondurilor se face in fonduri cu risc scazut, mediu si ridicat – ponderea activelor investite in actiuni fiind, pana la urma, criteriul de departajare. Un fond cu profil scazut de risc investeste 15% din active in actiuni listate, pe cand un fond cu profil mediu poate plasa pana la 30% din active in actiuni, iar unul cu grad ridicat de risc poate merge cu acest tip de plasamente pana la 50% din active. Gradul de risc al unui fond este evidentiat in mod obligatoriu in prospectul de pensii.

     

    Revenind insa la oferta preponderenta pe piata romaneasca – de fonduri cu grad mediu de risc -, trebuie avut in vedere ca mici diferente pot aparea de la o companie la alta. Practic, prin prospect, fiecare administrator isi stabileste o structura-tinta a portofoliului – o strategie de investitii pe care isi propune sa o urmareasca pe termen lung. In cadrul acestor limite generale, fiecare administrator poate jongla in alte limite (stabilite de el, prezentate si ele in prospect), in cadrul carora pot sa se miste in functie de conditiile de piata, de perspectivele plasamentelor respective si, nu in ultimul rand, de flerul celui ce decide strategia de investitii. Pentru a da doar cateva exemple, la Bancpost, pentru instrumentele pietei de capital limitele sunt de 5-25%; la Allianz Tiriac, alocarea activelor in instrumente ale pietei de capital poate fi intre 15% si 35% – ambele sunt insa fonduri cu risc mediu.

     

    Pe de alta parte, in cadrul aceluiasi tip de plasament (din punctul de vedere al riscului pe care il implica), alocarea poate sa difere de la un administrator la altul. Spre exemplu, la ING structura-tinta a portofoliului este de 30% valori mobiliare, obligatiuni emise de autoritatile publice locale, instrumente ale pietei monetare si titluri emise de organisme de plasament colectiv si 70% titluri de stat (inclusiv instrumente emise de institutii ca Banca Mondiala sau Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare). In cea de-a doua categorie – cea a instrumentelor sigure – defalcarea arata astfel: titluri de stat – 67%, titluri de stat emise de guvernele din SUA, Canada, Japonia – 1%, obligatiuni ale organismelor straine neguvernamentale – 2%. La Allianz Tiriac, portofoliul-tinta este tot 30% in instrumente ale pietei de capital si 70% in instrumente cu risc scazut, dar ponderea aici este de 67,5% in titluri de stat emise de Ministerul Economiei si Finantelor din România, state membre ale Uniunii Europene sau apartinând Spatiului Economic European; 1% in titluri de stat emise de Japonia, Canada si SUA; 1,5% in obligatiuni ale organismelor straine neguvernamentale. La Bancpost, structura portofoliului cuprinde instrumente cu risc scazut (70%), obligatiuni municipale (5%), instrumente ale pietei de capital (15%) si instrumente ale pietei monetare (10%). La capitolul instrumente cu risc scazut, detalierea difera de a celorlalti doi competitori: titluri de stat (romanesti si din Spatiul Economic European) – 55%, titluri de stat emise de state terte (SUA, Canada, Japonia) – 10%, obligatiuni emise de organisme supranationale (Banca Mondiala, BERD, Banca Europeana de Investitii etc) – 5%.

     

    Intre aceste limite – usor diferite de la un fond la altul – administratorii pot sa actioneze pentru a obtine un randament cat mai atragator pentru contribuabilii lor. Contribuabili care, la un moment dat, pot renunta cu destula usurinta la un fond cu risc mediu pentru a merge la un alt fond – tot mediu ca risc, dar cu performante mai bune.    

  • Puncte cheie

    OFERTA. Pana in prezent au fost autorizati 14 administratori de fonduri de pensii obligatorii (AIG, Allianz-Tiriac Pensii Private, Aviva, Bancpost, BCR, BRD, BT Aegon, Generali, ING, Interamerican, KD Fond de Pensii, Omniasig, OTP si Prima Pensie). AG2R, Marfin-Egnatia si Romexterra-Delta au fost autorizati la sfarsitul saptamanii trecute, dar nu au inca fondurile autorizate.

     

    START. Perioada de subscriere dureaza pana la 17 ianuarie 2008, timp in care toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani sunt obligati sa isi aleaga o companie spre care sa fie redirectionata o parte din contributia pentru pensie (CAS), care va fi administrata privat.

     

    PLASAMENTE. Desi legislatia romaneasca le permite sa investeasca pana la 50% din active in actiuni, cei mai multi dintre administratori au ales sa mearga pe o cale mai sigura – cea a fondurilor cu risc moderat. Dintre plasamentele cu risc moderat, titlurile de stat sunt o componenta de baza in planurile de investitii ale fondurilor de pensii, dar in Romania nu se emit inca nici la volume si nici la frecvente suficiente. Obligatiunile municipale pot fi interesante, spun reprezentantii fondurilor de pensii, pentru ca au scadente lungi, de pana la 20 de ani, dar au si un minus: nu au rating si un istoric suficient de indelungat. Obligatiunile corporatiste, chiar daca au scadente mai mici decat cele municipale, ar putea fi unul dintre cele mai atractive plasamente pentru fondurile de pensii. In afara de emitentii romani, sunt atractive pentru fondurile de pensii si companiile straine care nu sunt prezente pe piata de aici, dar care emit obligatiuni in lei. Depozitele in banci, pe de alta parte, sunt plasamentele ce implica cel mai redus grad de risc dar, pe masura, si cele mai mici randamente.

     

    POLITICA DE INVESTITII. Este declaratia in forma scrisa a administratorului privind strategia de investire a activelor fondului pe care il administreaza si descrie si alte elemente caracteristice investitiilor financiare, cum ar fi metodele de evaluare a riscurilor investitionale, procedurile de management al riscului, precum si persoanele responsabile de luarea deciziilor si realizarea investitiilor. Politica de investitii a administratorului este descrisa in prospectul schemei de pensii.

  • STUDIU DE CAZ: Cu desertul la pachet

    CONTEXTUL:  Cifra de afaceri realizata de Alka Grup a crescut constant in ultimii ani, cu rate medii de 20-25%. Dezvoltarea companiei a mizat insa pe monitorizarea permanenta a pietei, pentru a identifica felul in care se schimba obiceiurile de consum si, implicit, oportunitatile de ajustare sau completare a gamei de produse.

     

    DECIZIA: Compania a lansat anul trecut „Prajitura casei“, pozitionat ca produs destinat femeilor active, aflate mereu in cautare de solutii pentru a economisi din timpul afectat gospodariei.

     

    EFECTELE: La finalul lui 2006, la cateva luni de la lansare, noul produs ajunsese deja sa detina 7% din totalul vanzarilor Alka, in conditiile in care predictiile initiale se refereau la un prag de 5% din cifra de afaceri. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei s-a apropiat de 30 de milioane de euro, inregistrand o crestere de 20% fata de 2005.

     

    Analizand piata, producatorul de dulciuri Alka s-a oprit la un public-tinta cu potential: femeile active, implicate in viata profesionala, care nu au timpul necesar prepararii unor deserturi elaborate. Compania a venit deci cu „Prajitura casei“, un produs ready-made.

     

    Studiile realizate de Alka arata ca 70% dintre femeile active din mediul urban ar cumpara produse alimentare gata preparate (ready-made), pentru ca au prea putin timp la dispozitie pentru a gati. Aproape trei sferturi din femeile din mediul urban spun ca au mai putin timp pentru gatit decat aveau mamele lor si ca ar apela la solutia unor prajituri gata preparate, dar care sa aiba gustul si aspectul celor facute in casa.

    Ideea de ready-made, asociata cu faptul ca in general dulciurile sunt destul de laborioase in realizare, dar sunt apreciate de toti membrii familiei a fost punctul de pornire, spune Ruxandra Roman, communication and marketing manager al Alka Co. Tinta pentru „Prajitura casei“ o reprezinta, prin urmare, mai ales femeile de 20-35 de ani din mediul urban, implicate in viata profesionala, cu educatie cel putin medie si venituri peste medie, pentru care timpul liber este foarte important. Ele sunt cele care decid asupra meniului casei si iau decizia finala in procesul de aprovizionare, adauga Roman.

     

    Povestea noului produs, lansat la mijlocul anului trecut, a inceput insa cu trei ani inainte de aparitia pe piata. Atat a durat procesul de definire a retetelor si de dezvoltare a tehnologiei de preparare a prajiturilor, care a implicat patiseri din Austria, Elvetia, Suedia si Romania. Alegerea tipului de prajitura n-a fost grea, fiind cautat un produs versatil: checul (reteta de plecare pentru „Prajitura casei“), perceput ca gustare, tratatie sau desert si insotit sau nu de ceai, lapte sau cafea.

     

    Acum, prajitura exista in patru variante de arome: mar confiat, vanilie si fulgi de ciocolata, cacao si fulgi de ciocolata, fructe confiate. Cele patru variante au fost dezvoltate pe baza unor studii ce au indicat preferintele consumatorilor autohtoni, sustine reprezentanta companiei, „dar incercam sa anticipam directiile de dezvoltare, raportandu-ne la evolutiile pietelor internationale mai mature“.

     

    Sortimentul cu cacao si si fulgi de ciocolata ramane cel mai cautat, cu circa 35% din vanzari, urmat de vanilie cu fulgi de ciocolata. „Surpriza ultimelor trei luni este ca pe perioada de vara au crescut vanzarile la sortimentul cu fructe confiate, care s-au apropiat puternic de locul al doilea“, comenteaza Ruxandra Roman.

    Investitiile destinate noului produs au fost de un milion de euro, jumatate din fonduri fiind destinate achizitiei a doua noi linii de productie. 40% din investitie a fost destinata cercetarii pentru intocmirea retetelor proprii si pentru sondarea preferintelor publicului. Diferenta (cam 100.000 de euro) a fost cheltuita pentru realizarea unui ambalaj special pentru noul produs, care sa pastreze prospetimea si sa fie usor de folosit. Volumul total al investitiilor, in cei 13 ani de la infiintarea companiei, se apropie de 15 milioane de euro. Alka are in portofoliu napolitanele Alka si semintele Nutline.

     

    Noul produs a insemnat practic pentru Alka lansarea unei noi directii de afaceri. In cateva luni de la iesirea pe piata, a ajuns la vanzari de peste doua milioane de euro. Altfel spus, noul produs a ajuns sa detina 7% din totalul vanzarilor Alka, fata de previziuni initiale de 5% din cifra de afaceri. Anul trecut, cifra de afaceri a fost de aproape 30 de milioane de euro, iar pentru anul in curs, reprezentantii companiei se asteapta la o evolutie similara.  

  • Cadouri electorale

    Ministrul polonez al finantelor si cel al economiei s-au opus deciziei guvernului de a majora salariul minim pentru anul viitor cu 50 de euro, pana la nivelul de 295 de euro. Potrivit ministrului economiei, salariul minim ar trebui sa urce cu doar 26 de euro pentru a nu dezechilibra piata muncii.

     

    Decizia guvernului, rezultata in urma negocierilor cu sindicatul Solidaritatea, vine pe fondul apropierii alegerilor anticipate din Polonia din luna octombrie. Atat analistii, cat si opozitia au acuzat guvernul ca masura de majorare a salariului minim a fost luata pentru atragerea unui numar mai mare de voturi. Potrivit calculelor efectuate de cotidianul Rzeczpospolita, costurile suportate de angajatori in urma acestei decizii vor fi anul viitor de 230 de milioane de euro. Asociatiile patronale au avertizat ca o majorare brusca a salariului minim va avea un efect dezastruos pentru microintreprinderile din domeniul rural, unde lucreaza 200.000 de persoane. Adam Ambroziak, reprezentantul Confederatiei Angajatorilor Polonezi, apreciaza ca o crestere a salariului minim cu 10% ar putea avea ca efect o majorare a ratei somajului cu 4%. Alti angajatori considera ca majorarea salariului minim ar trebui insotita de diminuarea obligatiilor fiscale ale patronilor.

  • Ford vrea sa cumpere si in Serbia

    Licitatia pentru privatizarea producatorului auto sarb Zastava va fi anuntata in luna decembrie. Pana in prezent si-au manifestat interesul Ford, General Motors, Fiat, compania indiana Tata si cateva firme din China.

    Mladan Dinkic, ministrul economiei, spune ca se lucreaza in prezent si la pregatirea documentatiei pentru scoaterea la privatizare a subsidiarei Zastava specializata in productia de camioane. „Pana la sfarsitul lui 2008 dorim sa gasim parteneri strategici importanti pentru ambele companii”, a declarat Dinkic. In opinia lui, Serbia este gata sa ofere potentialilor investitori in industria auto conditii mai bune decat cele din alte tari din regiune. O alta licitatie aflata in derulare este cea pentru privatizarea fabricii de camioane Priboj, unde singura companie care a cumparat documentatia este producatorul ceh Tatra. In acest caz, Dinkic a precizat ca au fost oferite conditii speciale privind participarea la privatizare, urmarind asigurarea supravietuirii productiei interne de camioane.

  • Este euro o prioritate?

    Ungaria ar putea adopta euro in 2011 sau 2012, insa intrebarea pe care o lanseaza Andras Simor, guvernatorul bancii centrale, este daca trecerea la moneda unica europeana reprezinta o prioritate pentru tara.

     

    La o conferinta organizata de Camera Americana de Comert, Simor a spus ca in urmatoarele 6-12 luni ar trebui sa aiba loc o dezbatere despre oportunitatea adoptarii euro, dupa care ar urma sa fie stabilita o data-tinta ferma. Desi guvernul de la Budapesta intentioneaza sa adopte cat mai repede euro, inca e neclar cand vor putea fi intrunite criteriile economice necesare pentru a face acest pas. Recent au fost introduse o serie de masuri fiscale si de crestere a preturilor la utilitati, pentru reducerea deficitului bugetar pana la 3% din PIB, de la 9,2% anul trecut. Masurile respective au dus insa la o majorare a inflatiei, la o incetinire a ritmului de crestere a economiei si la o diminuare a consumului. In opinia lui Simor, ajustarile fiscale nu sunt suficiente pentru redresarea macroeconomica, iar guvernul ar trebui sa aiba in vedere cu precadere stimularea cresterii competitivitatii mediului economic si atragerea de investitii straine.

  • Fratia preturilor

    Preturile la produsele alimentare sunt mult mai mari in Serbia fata de cele din statele Uniunii Europene, desi salariile sunt incomparabil mai mici. Guvernatorul bancii centrale si ministrul sarb de finante considera ca majorarile nejustificate ale preturilor din ultima vreme au fost cauzate de „unele carteluri“ formate de producatori si comercianti, respectiv de lipsa concurentei reale pe piata.

     

    Guvernatorul Radovan Jelasic spune ca Serbia are o problema cu modul in care sunt formate preturile cu amanuntul. „Producatorii, distribuitorii si reprezentantii magazinelor cu amanuntul se aduna pentru a conveni adaosurile comerciale pentru fiecare produs“, considera Jelasic. De la 1 septembrie pretul painii s-a majorat cu 13,4%, iar scumpiri semnificative s-au consemnat si la produsele lactate. Reprezentantii celor mai mari fabrici de lactate din Serbia au motivat scumpirile prin cresterea costului de achizitie a laptelui, ca o consecinta a secetei. Diana Markovic-Bajalovic, presedintele Comisiei Concurentei, considera si ea ca majorarea preturilor cu amanuntul la paine, ulei sau lapte este o consecinta a unui „anumit nivel de manipulare sau abuz“. In ciuda recentelor scumpiri, economistii cred ca rata inflatiei din Serbia nu va scapa de sub control in acest an. Inflatia de 1,2% din luna august este pusa pe seama cresterii preturilor produselor agricole, din cauza secetei.

  • Supermarketurile rusesti, la mare cautare

    Fondul american de private equity TPG Capital, fostul Texas Pacific, a ajuns la un acord pentru preluarea a 60% din actiunile companiei ce controleaza lantul de supermarketuri Sedmoi Kontinent din Rusia. Tranzactia va fi finalizata pana la sfarsitul anului.

     

    Actionarii actuali ai companiei achizitionate, miliardarii Vladimir Gruzdev si Aleksandr Zanadvorov, vor incasa impreuna in jur de 515 milioane de euro si vor continua sa detina intre 15 si 20% din actiuni. Contactat de cotidianul de afaceri Kommersant, Vladimir Gruzdev a declarat ca nu comenteaza „un proces nefinalizat“. Reprezentantii TPG au refuzat sa ofere vreun comentariu pe marginea acestui subiect. La sfarsitul lui 2006, Sedmoi Kontinent controla 123 de supermarketuri Sedmoi Kontinent si hipermarketuri Nash.