BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • ATENTIE LA RISCURI

    Nimeni nu zice nu unui impozit mai mic. Dar daca pariul guvernantilor pe o mai buna colectare a veniturilor nu se dovedeste castigator, s-ar putea ca indicatorii macroeconomici sa o ia razna. Obiectivele privind deficitul bugetar si inflatia din 2005 vor fi stabilite la sfarsitul lunii ianuarie, cand va veni in Romania echipa FMI.

     

    DEFICITUL BUGETAR: Masurile de diminuare a fiscalitatii au ca efect o pierdere de venituri la buget de circa 1% din PIB, care va trebui compensata prin cresterea altor impozite sau prin reducerea cheltuielilor. Ministerul de Finante mizeaza si pe o mai buna colectare a taxelor si impozitelor. Daca insa acest lucru nu se va realiza, apare riscul de crestere a deficitului bugetar. Reprezentantii FMI au fost fermi: deficitul maxim admis pentru 2005 este de maxim 1,5% din PIB.

     

    INFLATIA: Reducerea impozitului pe venit va lasa mai multi bani in buzunarele oamenilor. Daca tot acest surplus de venituri va fi folosit pentru consum si nu va fi directionat catre investitii sau economisire, am putea asista la o crestere a inflatiei. „In aceste conditii, este cruciala coordonarea politicii economice si fiscale a guvernului cu politica monetara a BNR, pentru a stapani eventualele derapaje“, apreciaza analistul financiar Dragos Cabat.

  • INTERVIU: „Stabilitatea, mult mai importanta decat nivelul efectiv al impozitului“

    Relaxarea fiscala poate ajuta Romania in competitia pentru investitile strainilor. Totusi, o astfel de masura trebuie realizata ca parte a unei strategii, pentru a da incredere in stabilitatea sistemului, considera Viktor Kevehazi, senior partner KPMG Romania, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin.

     

    Rep: Cat de mult conteaza, in ochii investitorilor straini, recenta schimbare a sistemului fiscal romanesc?

     

    Viktor Kevehazi: Am sa va raspund tot cu o intrebare: ce este important pentru un investitor cand alege o tara unde sa mearga? Chiar daca pare neobisnuit, potrivit unui studiu OECD, cel mai putin important factor este cota impozitului si cel mai important este stabilitatea sistemului. Trebuie sa recunosc ca guvernul a fost foarte curajos in a face brusc aceasta schimbare. Desi schimbarea este benefica, cred ca graba cu care a fost realizata este un pic dramatica. Ce se intampla daca, la fel de repede, guvernul va mai decide o alta schimbare, care nu mai este pozitiva? Mai important ar fi sa cunoastem care este strategia guvernului referitoare la taxe pentru urmatorii cinci ani.

     

    Cum vedeti stabilita o astfel de strategie?

     

    Cred ca o astfel de strategie nu trebuie sa fie una decisa unilateral de guvern. Comunitatea de afaceri care se reuneste si discuta cu guvernul pentru a defini ce este benefic in domeniul taxarii ar trebui sa defineasca o astfel de strategie. E ca intr-o companie, unde actionarii trebuie sa se intalneasca si sa discute si sa vada ce se poate face. Este insa nevoie ca guvernul sa stabileasca directiile pe care vrea sa mearga –  incurajarea afacerilor, simplificarea sistemului etc. A spune ca „impozitul va fi de «x, y, z»“ nu este, nici pe departe, o strategie in domeniul fiscalitatii. In plus, trebuie stabilit ce nivel de taxare este necesar pentru tara, pe termen lung, pentru ca nu poti modifica fiscalitatea de la o zi la alta. Daca vrei sa incepi o afacere, pui la punct un plan de afaceri si mergi la banca pentru a lua bani. Apoi, daca lucrurile se schimba brusc, ce mai faci cu acel plan de afaceri? De aceea, stabilitatea este cu mult mai importanta decat nivelul efectiv al impozitului. Impozitul poate sa fie, la urma urmei, oricat.

     

    Este foarte usor sa reduci taxele. La fel de usor e sa le majorezi din nou mai tarziu. Trebuie ca o astfel de masura sa fie realizata ca parte a unei strategii, si nu printr-o ordonanta de urgenta. Mai corect ar fi sa se spuna „guvernul va mentine nivelul de impozitare intre 15 si 18% pentru urmatorii cinci ani“ – un angajament clar, stabil, care sa nu se schimbe.

     

    Credeti ca Romania isi poate permite, fara sa se creeze dezechilibre, o cota de impozit de 16%?

     

    Poate ca ar trebui sa ne uitam, cand vorbim despre buget, si la cheltuieli, nu doar la veniturile colectate. In momentul de fata avem un sistem destul de birocratic. Multe domenii ar putea fi lasate in administrarea comunitatii publice; nu e nevoie sa fie administrate de stat.  Sistemul sanatatii, sistemul de pensii, administrarea scolilor, a universitatilor – sunt domenii care pot fi eficientizate, daca guvernul va fi dispus sa le treaca in administrare privata. Si, in acelasi timp, trebuie redusa birocratia. 

     

    Asigurarile sociale costa inca prea mult in Romania. E adevarat ca exista o populatie imbatranita destul de mare, dar nu suntem singurii care se confrunta cu asa ceva. In unele tari din fosta Uniune Sovietica, populatia varstnica depasea populatia angajata si au reusit sa depaseasca problema. Este insa vorba de eficienta guvernului si chiar de eficienta interna. Pentru a economisi, guvernul trebuie sa fie mai eficient. Daca vor sa colecteze taxe mai mici, atunci trebuie sa reduca si cheltuielile, evident. Sau sa gaseasca alte surse de venituri. Exista, spre exemplu, multe active in Romania in posesia statului. Si exista o lege care spune ca acestea nu pot fi vandute… dar de ce nu? De ce sa le pastreze, cand prin vanzare ar putea obtine venituri suplimentare?

     

    Una dintre mizele introducerii cotei unice de impozitare este reducerea evaziunii fiscale. Credeti ca va putea fi realizata?

     

    Cu cat impozitul este mai mare, cu atat mai mare va fi si evaziunea fiscala. Cred ca cel mai bun exemplu este cel al Rusiei, care atunci cand a redus nivelul de impozitare la 13%, si-a dublat si veniturile obtinute.

     

    La un anumit cost, devine neimportant sa se incerce gasirea de modalitati – legale sau nu – de evitare a platilor. Exista o multime de cai legale prin care se poate face acest lucru. Si noi am avut clienti care ne-au solicitat sa ii ajutam sa gaseasca modalitati legale de a-si reduce impozitele platite. E absolut normal ca o companie sa isi doreasca sa gaseasca modalitati legale de a plati taxe mai mici. Iar noi incurajam acest lucru pentru ca, de fapt, asta inseamna o afacere buna.

  • Nu-i asa ca seamana cu Matiz?

    Plaga marcilor pirat de genul Pawasonic, Abibas ori Suny pare-se ca s-a extins si inspre domeniul auto. Iar daca in cazul marcilor sus-mentionate era vorba doar de inventarea unor nume care sa paraziteze branduri recunoscute mondial, in cazul Chery-Chevy e mai mult decat atat: falsificatorul a copiat piesa cu piesa originalul.

     

    General Motors Daewoo Auto & Technology Co. a decis, pe 20 decembrie 2004, sa intenteze proces producatorului chinez de automobile Chery Automobile Co. Ltd., acuzandu-l ca a copiat ilegal si distribuit un model GM Daewoo. Matiz a fost proiectat de catre fosta Daewoo Motor Corporation, firma ce a fost cumparata in 2002 de catre General Motors. Ulterior, GM a acordat licenta de fabricatie a modelului Daewoo Matiz firmei SAIC-GM (un joint-venture intre firma chineza Shanghai Auto Industry Corporation si GM), din motive de marketing, hotarand ca pe piata chineza masina sa fie vanduta sub numele de Chevy Spark.

     

    Ceea ce i-a enervat, probabil, cel mai tare pe americani e faptul e ca Chery, fiind mai ieftin cu aproximativ 3.000 $ decat fratele sau geaman, se vinde cu mult mai bine, plus ca QQ Chery a inceput sa si exporte modelul cu pricina.

     

    Procesul reprezinta un test pentru autoritatile chineze, care pana acum au avut o atitudine destul de neglijenta in problemele legate de marci si drepturi de autor. Toyota a pierdut un proces in care acuza un producator chinez ca i-a piratat sigla. Si Honda a acuzat o alta firma din China ca i-a copiat modelul CR-V, dar fara ca autoritatile sa vada vreo problema in asta. Analistii insa se asteapta ca oficialii de la Beijing sa-si schimbe atitudinea pentru a arata investitorilor straini ca justitia chineza poate fi un arbitru corect, chiar si atunci cand este acuzata o firma de stat.

     

    De fapt, nici cei de la General Motors nu asambleaza singuri masini, fiindca legea chineza stipuleaza ca intr-o firma constructoare de automobile investitorul strain nu poate avea mai mult de 50% din actiuni, motiv pentru care GM construieste Spark in parteneriat cu SAIC, o firma ce apartine in totalitate statului. Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, SAIC are relatii de parteneriat cu Chery, acesta fiind unul dintre motivele pentru care GM a decis deschiderea actiunii in instanta doar dupa o indelunga analiza.

     

    Piata chineza de automobile reprezinta la momentul de fata un adevarat El Dorado al producatorilor auto. Pe de-o parte din cauza cresterii exponentiale a cererii de automobile, iar pe de alta din cauza mainii de lucru extrem de ieftine. Volkswagen, de exemplu, lucreaza in parteneriat cu mai multe firme chineze si a ajuns recent sa vanda in China mai multe masini decat in Germania. Analistii din domeniul auto clasifica producatorii de automobile din China in doua mari categorii: exista asa-numitii „tigri tineri“, firme autohtone 100% (constituite recent, dupa ce China a inceput sa vireze dinspre economia comunista spre liberalizare) si „tigrii casatoriti“, firme care in trecut au asamblat masini, utilizand tehnologie de sorginte sovietica, si care acum lucreaza in parteneriat cu mari producatori de automobile din strainatate.

     

    Chery face parte din prima categorie, cea a noilor producatori de automobile, „flamanzi“ dupa o halca de piata cat mai consistenta. Chery a fost infiintata in anul 1997 si si-a crescut cota de piata de la 0,4% in 2000 la 4% in prezent. In momentul de fata, Chery vinde patru modele diferite: Fengyun, Qiuyn, Son of East si QQ. Chery a exportat anul trecut aproximativ 10.000 de vehicule – mai mult decat oricare alt producator chinez, in tari precum Cuba, Egipt si Bangladesh.

     

    Chery are insa ambitii si mai mari: la inceputul acestui an, o firma americana si-a declarat intentia de a importa in SUA 250.000 de masini noi-noute Chery incepand cu anul 2007. Revenind la Chery, masinile cu care vor ataca piata americana sunt acum in faza de proiectare, fiind vorba de cinci modele diferite. Daca vor fi complet originale ori vor semana cu modele deja existente ale competitorilor, ramane de vazut. Se pregateste, de fapt, a doua invazie asiatica a pietei americane auto, dupa cea japonezo-coreeana, iar o asemenea veste n-are cum sa-i binedispuna nici pe marii producatori americani, nici pe competitorii lor asiatici ori pe europenii deja prezenti in SUA.

  • In drum catre „validare“

    La sfarsitul anului trecut, Ioana Filipescu a parasit functia de director al departamentului de Corporate Finance al KPMG pentru a prelua sefia pe Romania a Raiffeisen Financial Advisers, divizia de investment banking a grupului Raiffeisen. Tinta? Normal, cat mai multe dealuri.

     

    BUSINESS Magazin: De la o pozitie sigura, aceea de director al Departamentului de Corporate Finance, si o valoare confirmata in KPMG, la o functie aproape similara, dar unde va fi mai mult de construit, la Raiffeisen? De ce? Considerente financiare sau „provocari“ profesionale?

     

    Ioana Filipescu: Atunci cand nu esti „esalonul unu“, fiind totusi top management – dar cu o componenta profesionala mult mai puternica decat cea administrativa, poti avea momente de indoiala cu privire la „vizibilitatea“ ta profesionala.  Cand se mai intampla sa lucrezi pentru o entitate ale carei nume si reputatie transcend cu mult granitele pietei locale, inevitabil vine un moment in care vrei sa-ti afirmi identitatea profesionala si intr-un fel incerci sa obtii o „validare“ a pietei. Acea „provocare“ despre care ma intrebati…

     

    Atunci cand am inceput sa lucrez pentru KPMG, firma era deja prezenta in Romania de peste 5 ani, imaginea sa fiind deja consolidata aici. Contributia mea a constat in a demonstra ca exista o piata de Corporate Finance in Romania si de a promova imaginea KPMG de jucator important in domeniu, pe aceasta piata. Cred ca obiectivele mele profesionale din acest punct de vedere au fost atinse.

     

    Oferta primita din partea Raiffeisen Investment a sosit intr-un moment de maturitate profesionala in care imi doream mai multa vizibilitate dar si o noua experienta, si anume componenta manageriala. Nu a fost de neglijat nici „fascinatia“ pe care bancile de investitii o exercita asupra oricarui profesionist din domeniu.

     

    RFAR a intrat intr-un mic „con de umbra“ in ultimii doi ani, dupa sfarsitul perioadei de glorie a privatizarilor APAPS? De ce si cum aveti de gand sa schimbati aceasta situatie?

     

    Nu sunt neaparat de acord cu dumneavoastra… Sigur, RFAR a avut perioade de vizibilitate mult mai mare. Creata in 1996, a cunoscut o dezvoltare atunci cand Raiffeisen Bank nu era nici pe departe atat de vizibila si nici atat de puternica in Romania. Lucrurile au evoluat si am asistat in parte la un transfer, firesc cred eu, de vizibilitate. Sunt de acord ca perioada privatizarilor masive a trecut, si desi vor mai aparea cateva privatizari mari in anii ce urmeaza, o banca de investitii nu poate „trai“, nu-si poate baza business planul pe acestea. Strategia noastra centrata pe sectorul privat va fi bazata pe contextul general de „revenire“ a pietei de M&A (fuziuni si achizitii – n.r.), dar si pe cresterea economica sustinuta a ultimilor ani pe care o anticipam sa se mentina in perioada urmatoare. Argumentele sunt multiple, de la consideratii „macro“, cum ar fi cele legate de perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, pana la atingerea maturitatii de catre companiile infiintate sau privatizate in anii anteriori.

     

    Piata consultantei din Romania este acum ingrata pentru firme precum RFAR. La dealurile foarte mari intra giganti precum CSFB, Citibank, JP Morgan, la cele mici sau chiar medii nu se fac suficienti bani. Cum vedeti evolutia in urmatorii ani?

     

    Inca o data va voi contrazice ! Deal-urile la care bancile de investitii din primul pluton conduc detasat sunt asa-numitele „vanilla debt“, avand caracteristicile de a fi concurentiale, generatoare de fee-uri nu prea mari dar profitabile prin volum si prin accesabilitate sau potential de a fi replicate. Pe piata deal-urilor medii, tipic M&A, acesti „monstri sacri“ ai domeniului sunt mai rar prezenti, in special in Romania, unde nici unul nu are o prezenta permanenta.  Profitabilitatea ar fi drastic diminuata de costurile unor operatiuni pe piete pe care acestia nu le cunosc in amanunt si in care ar trebui sa subcontracteze. Aceasta si prin prisma limitarilor structurale ale pietei romanesti de M&A, care se afla preponderent in categoria 50-100 de milioane de euro, mai degraba decat pe treapta 100 plus. Cu toate acestea, experienta mea personala este ca la tranzactii de 50 de milioane se pot incasa fee-uri foarte interesante.

     

    Concurenta pe consultanta de fuziuni si achizitii va scadea sau va creste in urmatorii ani? De ce?

     

    Sigur, in pas cu piata de M&A, este de presupus ca si concurenta in oferta serviciilor pe aceasta piata va creste. Pe de o parte, este de mentionat ca jucatorii existenti pe piata au acum, in marea lor majoritate, echipe deja formate si experimentate, rezultat al investitiilor anilor trecuti. Pe de alta parte, sigur, bancile de investitii mari vor avansa in aceste piete, ca o reactie fireasca, investind din aproape in aproape, geografic. Ei sunt deja prezenti pe piete mai dezvoltate cum ar fi Polonia sau Ungaria. Toti insa vor fi animati de anticiparea intensificarii schimburilor cu tari ale Uniunii Europene si de penetrarea masiva a companiilor mari din aceste piete, asteptate sa contribuie la consolidarea progresiva a sectoarelor economice.

     

    In final, toate acestea sunt lucruri bune, in general competitia nu poate avea decat efecte benefice asupra pietei. Obliga insa jucatorii la calitate si la diferentiere permanenta!

  • Raport de 2:1 intre cerere si oferta pe piata pharma

    Unii spun ca atunci cand raportul cerere-oferta este 2:1, e criza. Altii spun ca e criza doar cand cauti prin toate metodele timp de doua saptamani, fara sa gasesti. Indiferent de definitia crizei, piata de pharma se confrunta de anul trecut cu o problema tot mai evidenta: oamenii de vanzari si marketing sunt insuficienti.

     

    Acum un an-doi, head-hunting-ul era acel instrument de recrutare folosit exclusiv pentru cautarea de mana-geri. Doar asa isi justifica pretul: e cel mai scump (cateva mii sau zeci de mii de euro, in functie de furnizor), dar si cel mai eficient. De anul trecut insa, acest instrument a inceput sa-si piarda din exclusivism: unele companii „vaneaza“ deja cu ajutorul sau reprezentanti medicali cu experienta, spun specialistii in recrutari pe segmentul pharma. Mai mult, se intampla uneori ca mai multe companii sa faca licitatie pentru un reprezentant medical, spune Irina Stefanescu, managing partner la Flux – una dintre cele trei companii de consultanta, training si recrutare in domeniul farmaceutic prezente pe piata romaneasca.

     

    Metoda standard de recrutare de acum doi ani – anuntul in presa – nu mai da roade in acest sector, pentru ca sunt atatea oferte in alte domenii incat nu mai raspunde nimeni la ele, spune si Dana Cange, director executiv al Expand Health, o alta companie de consultanta si recrutare specializata pe acest segment. Aceasta revolutie a metodelor de recrutare in domeniul pharma este simptomul unui alt fenomen: nevoia de oameni de distributie, promovare si retail depaseste considerabil oferta. Specialistii estimeaza ca raportul cerere-oferta la nivel national e de 2:1.

     

    Acest fenomen, vizibil mai ales incepand cu anul trecut, a fost declansat de mai multi factori. Primul se refera la faptul ca anul trecut s-au deplasat in masa, de la o companie la alta, oameni de vanzari si de marketing. Un mic cutremur in piata s-a produs dupa ce producatorul ceh de medicamente Zentiva a preluat numarul sase de pe piata romaneasca – Sicomed – si a angajat 150 de agenti de vanzari. E greu de spus care au fost companiile care au pierdut acesti angajati in favoarea Zentiva, dar e cert un lucru: odata ce au pierdut oameni, au inceput sa caute inlocuitori in departamentele de vanzari ale altor companii.

     

    O alta deplasare in masa s-a produs o- data cu plecarea lui Dario Ronco de pe postul de general manager al Schering Plough Romania, (a zecea companie farmaceutica din Romania, cu vanzari de peste 112 milioane RON in 2005, conform companiei de cercetare Cegedim) pe pozitia omoloaga pe care i-a oferit-o AstraZeneca, o companie farmaceutica cu mari ambitii de crestere, avand in vedere ca nu a intrat inca in randul primelor 20 de companii din Romania ca si cifra de vanzari, desi la nivel mondial ocupa locul sase. Odata cu Dario Ronco au plecat de la Schering Plough la AstraZeneca multi agenti de vanzari.

     

    Multi au plecat si de la numarul unu in piata – GlaxoSmithKline – precum si de la alte companii, rezultatul fiind dublarea echipei de vanzari a AstraZeneca in sase luni (compania nu a comunicat revistei BUSINESS Magazin numarul angajatilor din echipa de vanzari). De asemenea, si AstraZeneca a pierdut cativa oameni in favoarea Schering Plough si a altor companii. Specialistii din piata spun ca orice plecare dintr-o companie in alta a unui manager general sau de vanzari atrage dupa sine si plecarea altor oameni. In 2004, inainte de plecarea lui Dario Ronco, directorul de vanzari la acea vreme al Eli Lilly – Ovidiu Popescu – accepta functia de country manager al Ebbott, iar surse din piata spun ca ar fi generat acelasi efect.

     

    A doua explicatie a dezechilibrului intre cererea si oferta de personal de vanzari in pharma este dezvoltarea pietei intr-un ritm mai alert decat sistemul educational. Conform studiului companiei Cegedim Romania, piata medicamentelor s-a ridicat, in 2005, la aproape cinci miliarde RON, in crestere cu peste 18% fata de 2004. In aceeasi perioada, piata de retail a crescut cu peste 25%. Cu toate acestea, „facultatile de medicina si farmacie nu au modificat numarul de locuri de admitere de peste cinci ani“, astfel incat de pe bancile facultatilor de farmacie ies anual 750 de farmacisti, in conditiile in care in Romania opereaza aproximativ 4.850 de farmacii, atrage atentia Dragos Dinu, CEO al A&D Pharma (grupul A&D Pharma detine Sensiblu – cel mai extins lant de farmacii din Romania, precum si Mediplus – lider pe piata distributiei de medicamente, conform companiei de cercetare Cegedim, citata de A&D Pharma).

     

    Si macar daca ar fi suficient sa fii absolvent de farmacie sau medicina pentru a fi competent in vanzari, lipsa de personal nu ar fi atat de grava. Dar consultantii spun ca realitatea e alta: cele doua facultati nu ofera studentilor nici o notiune de marketing. Ca atare, daca „un reprezentant medical cu experienta intrat intr-o companie noua aduce rezultate bune in 1-3 luni, un incepator incepe sa dea rezultate cel mai devreme dupa sase luni“, spune Irina Stefanescu de la Flux.

     

    In aceste conditii, castigatoare ies acele companii care stiu sa-si motiveze si sa-si retina angajatii si pierd companiile cu un management defectuos, spun specialistii. „Resursele umane sunt cele care fac diferenta pe o piata dinamica asa cum este cea farmaceutica“, spune Dragos Dinu de la A&D Pharma, care in 2005 a alocat 500.000 de euro pentru training-uri, coaching si team building in Sensiblu si Mediplus.

     

    O a treia explicatie a penuriei de personal din aceasta piata se refera la nevoia tot mai mare de astfel de specialisti, generata de specificul pietei – si nu neaparat de dimensiunile ei: spre deosebire de celelalte industrii, cea a medicamentelor de prescriptie „depinde in proportie de 100% de oamenii de vanzari, pentru ca numai prin ei poate vinde“, spune Irina Stefanescu de la compania de consultanta Flux. Cel putin reprezentantii medicali – „repi“, in jargonul pietei – care au ca misiune convingerea medicilor si a dirigintilor de farmacii ca merita sa prescrie, respectiv sa achizitioneze, anumite medicamente, practica „tipul de vanzare misionar: conving pe cineva sa convinga pe cineva sa-si schimbe stilul de viata eventual“, spune Irina Stefanescu.

     

    Rolul „repilor“ este cu atat mai important cu cat, din totalul de peste 5.200 de medicamente cu drept de circulatie in Romania – conform Asociatiei Nationale a Medicamentului -, un medic de familie retine si lucreaza cu, in medie, doar 400. De reprezentantul me-dical depinde care sunt acele produse, ca atare el si product managerul sunt foarte cautati ca meserii, spune Stefanescu. Iar de recomandarile medicilor depinde aproape toata industria: in 2005 s-au comercializat medicamente cu prescriptie medicala in valoare de peste 2,7 miliarde RON, in timp ce medicamentele fara prescriptie au insumat doar aproximativ 717 milioane RON. Dana Cange de la Expand spune ca si pe farmacisti e o adevarata „bataie“. Pe farmacistul titular se bat, pe de o parte, farmaciile, pe de alta, companiile care l-ar dori pe post de reprezentant medical.

     

    O consecinta a acestei batalii este echivalarea salariilor pentru cele doua posturi, spune Dana Cange de la Expand, „in conditiile in care, in mod traditional, reprezentantul medical castiga mai bine“. Dar, in timp ce piata tinde tot mai mult spre specializare si calificare, nu exista suficienti reprezentanti medicali cu experienta care sa vrea sa ramana in continuare reprezentanti medicali, spun specialistii. Mai ales in judetele Galati, Oradea, Brasov, Timisoara, Cluj si Mures. „Vor sa fie manageri, iar restul sunt lipsiti de experienta“, spune Irina Stefanescu. Daca pentru criza din Galati inca nu au gasit o explicatie, consultantii cred ca judetele transilvanene ofera mai multe oportunitati de angajare si acesta e motivul crizei de acolo, alaturi de decizia mai multor absolventi de a intra in rezidentiat.

     

    De asemenea, miscari masive de personal de vanzari se petrec cand o serie de medicamente compensate ies de pe lista compensatelor (iar acest lucru se intampla mai ales in anii postelectorali – ca 2005). In 2004, faptul ca o parte dintre medicamente erau compensate 90% a provocat o „crestere artificiala a pietei“, spune Irina Stefanescu de la Flux. „Cand nu a mai fost valabil, a scazut foarte mult motivatia unor oameni de vanzari.“ In astfel de situatii, companiile aleg sa promoveze alte medicamente, iar aceste inconsecvente demotiveaza reprezentantii medicali care, de multe ori, hotarasc sa plece.

     

    Tot pentru ca nu stiu ce produse vor promova peste sase luni, companiile pharma nu-si pot planifica nevoia de angajare la final de an pentru anul urmator – posibilitate la indemana companiilor din alte industrii. Astfel, cererile de angajare din partea companiilor pharma sosesc in birourile specialistilor in recrutare cu un deadline de doua saptamani – greu de indeplinit. Iar criteriul calitatii companiilor de recrutare in domeniu este rapiditatea cu care gasesc angajati, spune Dana Cange de la Expand.

     

    Efectele acestei probleme a pietei – penuria de personal de vanzari si marketing – se fac deja simtite: daca in perioada 2000-2004 au fost relativ „inghetate“, salariile au crescut simtitor in ultimii doi ani, spun consultantii, estimand cresteri de 20-30%. De asemenea, metoda traditionala de recrutare – anuntul – a fost completata de agentiile de recrutare cu head-hunting-ul, forumul online, cursurile de formare si cu deschiderea de filiale locale.

     

    Din toata aceasta poveste, angajatorii se aleg cu doua batai mari de cap: gasirea si pastrarea angajatilor. Daca acum zece ani candidatii la un post puteau fi convinsi doar cu argumente economice, acum conteaza posibilitatea de dezvoltare profesionala. Altfel spus, adolescenta industriei pharma se incheie la 15 ani de la inceperea privatizarii sale. O varsta „in grafic“.

  • DINAMICA SALARIALA

    Conform lui Radu Petrescu, consultant in cadrul PricewaterhouseCoopers, salariile pentru reprezentanti medicali au crescut in 2005 cu 19% brut la nivelul medianei pietei salariilor, comparativ cu 2004, ajungandu-se la cresteri nete de 35% datorita introducerii taxei unice.

     

     

    CRESTERI SALARIALE (RON)

    CRESTERI SALARIALE (EUR)

    2004*

    13%

    19%

    2005**

      9%

    10%

    2006***

      8%

      9%

     

    *DATELE INCLUD RATA INFLATIEI;
    **DATELE PRECONIZATE NU INCLUD RATA INFLATIEI PENTRU 2005;
    ***DATELE PREFIGURATE NU INCLUD RATA INFLATIEI PENTRU 2006; SURSA: PAYWELL, STUDIU REALIZAT ANUAL DE PRICEWATERHOUSECOOPERS

  • SALARIILE DIN PHARMA

    Chiar daca discrepanta intre salariile oferite de companii diferite este foarte mare, un plafon minim si unul maxim al salariilor nete pot fi estimate:

     

    LANTURI DE FARMACII: Salariile farmacistilor incep de la 700 RON si cresc pe masura experientei acumulate. Dirigintii de farmacii pot castiga pana la 4.000 RON.

     

    DISTRIBUTIE: 300 RON este cel mai mic salariu al unui agent de vanzari.

     

    PROMOVARE: Pentru un incepator, o companie romaneasca plateste intre 1.050 si 1.200 RON; o companie straina nu plateste mai mult de 1.500 RON. Pentru un senior, salariul poate ajunge la 2.500 – 3.100 RON.

  • TOP 15 COMPANII

    In 2005, piata medicamentelor – ajunsa la valoarea de 5 miliarde RON – a crescut cu peste 18% fata de 2004, cea a spitalelor a stagnat, in timp ce cea de retail a crescut cu peste 25%, potrivit unui studiul al Cegedim Romania.

     

    Companie

    mil. ron

     1.

    GlaxoSmithKline (GSK)

    415 

     2.

    Hoffman la Roche

    309

     3.

    Novartis

    294

     4.

    Sanofi-Aventis

    290

     5.

    Pfizer

    277

     6.

    Sicomed

    215

     7.

    Servier

    213

     8.

    Terapia

    157

     9.

    Antibiotice

    145

    10.

    Schering Plough

    112

    11.

    Eli Lilly

    107

    12.

    Krkka D.D

      99

    13.

    Gedeon Richter 

      94

    14.

    Menarini

      93

    15.

    Sindan Pharma

      89

  • Nimic nu e sigur in privatizarea CEC

    Inceputul de an a fost, pentru investitorii interesati inca de Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC) ca un carusel. Mai intai, dusul rece al unei posibile amanari, urmat de luni de discutii pro si contra vanzarii si apoi de vestea reinceperii procesului de privatizare. Care este pasul urmator?

     

    Tot ce stim, stim mai ales din ziare“, spune unul dintre cei sase investitori care, la finele lunii noiembrie – cand s-au numarat ultima data petitorii Casei de Economii si Consemnatiuni -, mai figurau inca pe lista. La fel de bine, insa, spune acelasi investitor, „ne vedem de treaba“, pentru ca actionarii nu stau sa astepte la infinit o achizitie supusa atator discutii, „si asteptam sa vedem ce va mai urma“.

     

    Teoretic, e clar ce ar trebui sa urmeze: pana „cel mai tarziu 10 aprilie“, anunta la inceputul lunii martie Bogdan Olteanu, membru in comisia de privatizare, investitorii ar trebui sa primeasca contractul de privatizare, impreuna cu celelalte documente. Mai departe, pana la data de 25 aprilie, ar trebui sa fie depuse ofertele finale angajante, conform sursei citate. Clarificarile aduse de reprezentantul comisiei de privatizare vin dupa trei luni de totala incertitudine privind soarta viitoare a venerabilei banci romanesti. Din ianuarie, cand ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, anunta ca mai vrea timp de gandire pentru a decide daca va vinde sau nu banca, au existat fel de fel de curente de opinie si luari de pozitie. Dupa ce, in februarie, conducerea bancii a prezentat Ministerului de Finante, unicul actionar al CEC, un plan de afaceri pe doi ani – cu si fara privatizare -, decizia a fost luata: se vinde. 

     

    Se vinde dupa o strategie modificata, propusa de comisia de privatizare la inceputul lunii martie. Strategie care, conform acelorasi surse, ar fi trebuit aprobata printr-o hotarare de guvern pana pe 15 martie, dar care nici acum nu a trecut de stadiul discutiilor si al dezbaterilor. Potrivit proiectului de strategie, pretul va reprezenta 75% din grila de punctaj pentru selectia ofertelor, iar primele doua oferte se califica automat in etapa finala. Totusi, daca investitorul de pe pozitia a treia are un punctaj cu mai putin de 10% sub prima oferta, s-ar putea califica si el. Daca noul proiect va fi aprobat, statul va vinde pana la 85% din actiunile bancii, fata de 75% cat prevedea strategia initiala.

     

    Pe de alta parte, saptamana trecuta senatorii au adoptat, printr-o ordonanta de urgenta, cateva masuri privind continuarea procesului de privatizare a CEC, pornind de la vechea strategie de privatizare. Senatorii au inclus pe lista persoanelor care vor putea sa cumpere actiuni dintr-un pachet de 5% din capitalul social al CEC pe salariatii cu o vechime minima de cinci ani in CEC, care au fost disponibilizati in urma restructurarii in vederea privatizarii. Intr-o varianta initiala a ordonantei, puteau sa cumpere actiuni la CEC numai salariatii, membrii consiliului de administratie in exercitiu la data transferului dreptului de proprietate si pensionarii cu ultimul loc de munca la CEC.

     

    Cam acestea sunt lucrurile clare (cel putin intr-o masura) despre privatizarea CEC. La finele lui aprilie ar trebui sa se stie, daca termenul va fi respectat, cine mai este interesat de CEC. Pe lista celor care au depus oferte anul trecut figureaza National Bank of Greece, Monte dei Paschi di Siena, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank si Raiffeisen. Nu e exclus ca unii sa-si fi pierdut rabdarea si sa-si fi indreptat atentia catre planuri ceva mai consecvente.

  • Poate acum se si vinde

    Ramasa o vreme in umbra spectaculoasei privatizari a BCR, mai modesta Casa de Economii si Consemnatiuni a avut un inceput de an agitat. Strategia de privatizare a fost iar modificata, din nou la finele lunii aprilie ar trebui sa se stie cu siguranta cine mai e interesat de CEC. Iata cronologia variantelor pentru CEC luate in calcul anul acesta:

     

    O NOUA AMANARE: Nemultumit de ofertele preliminare depuse, care pretuiau CEC-ul la cateva sute de milioane de euro, mi-nistrul finantelor Sebastian Vladescu lanseaza in ianuarie vestea ca inca analizeaza „care este cea mai buna varianta vizavi de CEC“. Depunerea ofertelor finale angajante, amanata anterior pentru ianuarie, este lasata pe mai tarziu.

     

    DOI ANI: Atat se zvoneste, tot in ianuarie, ca ar putea fi amanata vanzarea CEC. Conducerii bancii i se cere sa intocmeasca un plan de afaceri pe doi ani vizand restructurarea si dezvoltarea CEC.

     

    STRATEGIE: Premierul Tariceanu anunta, tot in ianuarie, ca se analizeaza si varianta ca privatizarea CEC sa se deruleze dupa strategia folosita in cazul BCR. Aici, in lipsa unor oferte acceptabile, s-a decis ca procesul sa inceapa prin cedarea de actiuni catre BERD si IFC.

     

    AOAR: Februarie incepe cu prezentarea pozitiei Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) – ar fi mai bine ca autoritatile sa anuleze procesul de privatizare a CEC, iar banca sa fie transformata intr-o unitate destinata pastrarii economiilor populatiei.

     

    RECAPITALIZARE: Tot in februarie, presedintele CEC face public faptul ca strategia de dezvoltare prezentata comisiei de privatizare presupune o recapitalizare de 200 mil. euro pentru cresterea cotei de piata de la 4,3% la 6,5% in urmatorii doi ani. Dar aceasta strategie nu exclude privatizarea, puncteaza Radulescu. Potrivit lui, CEC ar trebui sa realizeze investitii de circa 100 mil. euro pentru informatizarea si tehnologizarea retelei.

     

    PRIVATIZAREA CONTINUA: Vestea vine la inceputul lui martie si stabileste ca pretul de cumparare va reprezenta 75% din grila de punctaj. Proiectul contractului va fi transmis competitorilor cel mai tarziu in 10 aprilie.

     

    OFERTELE FINALE ANGAJANTE: Trebuie depuse pana pe 25 aprilie. Pe lista partici-pantilor mai figureaza, teoretic, National Bank of Greece, Monte dei Paschi di Siena, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank si Raiffeisen. Ei vor depune oferte de cumparare pentru 85% din actiunile bancii.