Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

Studiu de caz: Murfatlar

Murfatlar Romania, unul dintre principalii producatori de vin de pe piata locala, a inceput aplicarea sistemului de management Kaizen in februarie anul trecut, odata cu standardele de calitate ISO si HACCP. In conditiile actuale ale efortului de integrare si post-integrare in UE, Murfatlar face tot posibilul sa isi mentina statutul de producator de vinuri de nivel mondial. Calitatea in procesele de productie este o necesitate, spune Cosmin Popescu, administrator, Murfatlar Romania.

S-a inceput prin organizarea unor cursuri de initiere in principiile Kaizen. Majoritatea tehnicilor Kaizen au fost aplicate acolo unde produsului i se adauga valoare – in cadrul sectiei de imbuteliere. Nu trebuie sa uitam insa ca sistemul de management Kaizen vine din Japonia, unde mentalitatea oamenilor este alta. La noi a fost dificil sa schimbam conceptia oamenilor in ceea ce priveste continuitatea incercarilor de imbunatatire a proceselor de productie, comenteaza Popescu.

In opinia acestuia, comunicarea este singurul element fara de care Kaizen nu ar putea functiona: Sistemul de management Kaizen vine cu un element nou in organizatiile romanesti, anume comunicarea vizuala. Mai exact, rezultatele actiunilor le sunt prezentate tuturor angajatilor prin intermediul unor panouri cu imagini si documente care evidentiaza situatia ante- si post-Kaizen. Si ele sunt actualizate de fiecare data cand se produce o schimbare.

Care sunt principalele castiguri aduse pentru Murfatlar de acest sistem de management? Cresterea productivitatii muncii oamenilor, eliminarea timpilor pierduti. Murfatlar a investit in principal mult timp si multa munca. Din punct de vedere financiar investitia este acoperita, ba chiar depasita de castigurile obtinute prin organizarea mult mai riguroasa a procesului de productie, sustine Cosmin Popescu.

Din 2001 pana in prezent, investitiile facute de Murfatlar au depasit 10 milioane de euro, majoritatea banilor fiind investiti in inlocuirea unei parti a tehnologiei si in achizitionarea de noi suprafete de plantatie. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 36 de milioane de euro, iar pentru acest an reprezentantii companiei estimeaza o crestere de aproximativ 16%.

June 19, 2007
Trei pe doua sine

In asteptarea licitatiilor pentru inlocuirea vechilor trenuri, tramvaie sau garnituri de metrou, marii furnizori straini de pe piata transportului feroviar isi ocupa pozitiile, folosind fiecare prilej de a-si promova produsele. Si nu numai in Romania, ci in tot Estul.

Avem o poveste de spus cu acest tren, putem sa dezvoltam o afacere cu oricare dintre clienti plecand de la acest tren; tot ce vreau e sa mi se dea ocazia sa fiu in fata clientului si sa-i spun toate acestea.” Cand va veni in Romania la mijlocul acestei saptamani, Jean Bergé, vicepresedinte al Bombardier Transportation (BT) pentru vanzari in regiunea Sud (Europa de Sud, nordul Africii, Orientul Mijlociu) si country manager al Bombardier Franta, va avea ocazia sa-si spuna povestea despre creatia sa, trenul modular AGC (Autorail Grande Capacité); mai departe nu poate decat sa spere ca pentru el, povestea se va termina cu si au calatorit fericiti pana la adanci batraneti.

Prezenta lui Jean Bergé la Expozitia internationala pentru echipamente si dotari in domeniul feroviar Infra Trans 2007 (21-22 iunie, Bucuresti), impreuna cu alti doi directori de vanzari din Bombardier si alaturi de ceilalti mari operatori din domeniu, nu e deloc o vizita de curtoazie la un eveniment altminteri destul de putin cunoscut chiar si in Romania. Toti sunt constienti ca piata romaneasca de material rulant – in special cea pentru transportul de calatori – este acum terenul unei rivalitati extrem de stranse. Jocurile pe piata abia incep sa se faca si cine urca prima treapta le poate sari apoi pe celelalte in fuga, spunea la Helsinki, in urma cu doua saptamani, Paulo Santos, manager general al Siemens Transportation Systems pentru regiunea Asia/Pacific, America si restul lumii (cu exceptia Europei), intr-o conversatie cu BUSINESS Magazin. Si cui nu-i place sa fie primul?, sublinia Santos, venit la Helsinki la Congresul Uniunii Internationale a Transportatorilor Publici.

Situatia este la fel in toate tarile vecine Romaniei, astfel ca, in vreme ce business-urile de profil din vestul Europei vor ramane mai mult sau mai putin pe aceeasi linie, de la Europa de Est se asteapta o crestere puternica in urmatorul deceniu. CFR a anuntat ca pana in 2012 vrea sa inlocuiasca 271 de locomotive si 370 de rame electrice si diesel a caror vechime este mai mare de 20 de ani. La nivelul Europei Centrale si de Est sunt peste 10.000 de locomotive si aproape 3.000 de rame diesel si electrice care au data fabricatiei inainte de 1977.

Faptul ca Bombardier trimite la Bucuresti o garnitura cu greutatea lui Jean Bergé – care are in plan sa se intalneasca cu reprezentantii Metrorex, RATB, CFR, ai Primariei Capitalei si ai Ministerului Transporturilor – arata ca grupul canadian vrea un loc cat mai in fata in aceasta cursa si ca e constient, la fel ca si principalii lor rivali, francezii de la Alstom si nemtii de la Siemens, ca lucrurile trebuie pregatite din timp.

Cat e de greu, totusi, Jean Bergé? La fel de greu, s-ar putea spune, ca valoarea contractelor pe care le-a adus pana acum in portofoliul Bombardier Transportation, valoare care trece binisor de 3 miliarde de euro pentru ultimii 7 ani, numai in Franta. Inchipuiti-va un manager care, la mai putin de un an de la venirea in companie, reuseste sa castige cel mai mare contract din istoria ei, in fata celui mai mare competitor local, cu un produs proaspat iesit de pe plansele de desen. Aceasta s-a intamplat in 2001 in Franta, cand Bergé a reusit sa obtina semnatura sefilor SNCF (echivalentul francez al CFR) pe un contract de livrare a 500 de trenuri regionale din gama trenurilor modulare AGC pentru regiunea Ile-de-France (Parisul si imprejurimile sale), in fata producatorului traditional francez Alstom.

Cum a reusit? Dupa cum singur a spus-o intr-o discutie cu BUSINESS Magazin tot la Helsinki, am fost mai destepti. Si mai ieftini cu 9%, adauga el, procent pe care il imparte simplu: am fost mai ieftini cu 4,5% datorita produsului si cu alti 4,5% pentru ca cei de la Alstom au fost prea siguri ca vor castiga datorita sprijinului politic (Bergé a lucrat in trecut la Alstom, la fel ca si actualul presedinte al Bombardier Transportation, Andre Navarri). Iar produsul, trenul modular AGC pe care Bombardier l-ar dori si pe sinele din Romania, a fost desenat de oamenii de marketing si vanzari, nu de ingineri; aceasta a insemnat, potrivit lui Bergé, ca au fost foarte atenti la costuri si la exploatarea pe termen mediu a trenului. Ne-am uitat pe statisticile noastre si am observat ca o usa, desi inseamna doar 3% din costurile de productie, sta la baza a circa 30% din defectiunile care provoaca intarzieri mai mari de 5 minute ale trenului, spune el. Prin urmare, pasul firesc a fost sa se reduca numarul de usi si sa se mareasca dimensiunile celor ramase, pentru a satisface necesarul de passage units – flux de pasageri – cerut de client.

Am respectat 99,5% din cererea clientului, recunoaste Bergé cand este intrebat despre pretentiile Alstom, care a sustinut la vremea respectiva ca a avut o oferta mai buna.

Am decis sa venim doar cu cinci boghiuri motorizate, fata de sase precum competitorii nostri, pentru ca acest al saselea este necesar doar intr-un singur loc din toata reteaua Ile-de-France si intr-o anumita circumstanta; pentru ceva care se poate intampla o data intr-o suta de ani nu merita sa cresti costurile. Iar SNCF nu a simtit prea acut aceasta lipsa, dovada fiind si cele 179 de trenuri AGC care au mai fost comandate de atunci, peste cele 500 initiale.

S-ar putea repeta un asemenea scenariu si in Romania, cu o victorie a celui ce taie costurile cu orice pret? Greu de spus acum, cand inca nu stim cu exactitate nici macar cate trenuri va comanda CFR in prima etapa, estimarile companiei mergand de la 60 pana la 100, recunoaste Mircea Marian, managerul filialei locale a Bombardier. E sigur ca atuul adus de garnitura feroviara hibrida – diesel si electrica – prezenta si la AGC, dar si la platforma pentru locomotive TRAXX va fi jucat in forta de companie in licitatiile care vor fi lansate de CFR. In conditiile in care mai putin de jumatate din calea ferata din Romania este electrificata, eu cred ca aceasta solutie are un viitor frumos, pledeaza Marian.

Eu as vrea sa vad o strategie de flota la potentialii clienti din Romania, adauga Bergé, comentand ca un operator nu poate fi eficient daca spune ca anul acesta inlocuiesc trenurile astea electrice si peste cativa ani se gandeste ca poate ar fi bine sa le inlocuim si pe cele diesel. O astfel de strategie de flota, spune el, i-ar ajuta pe toti posibilii ofertanti sa gandeasca la randul lor un pachet optimizat din punct de vedere financiar, pe termen mediu sau lung, si astfel ambele parti, si cumparatorul, si vanzatorul, ar avea de castigat. Nu poti, ca producator, sa ai o strategie de genul «am venit, am vandut, am plecat», insista canadianul.

Ceva asemanator avea in plan proaspat-demisul director al Metrorex, Liviu Soava, aflat si el la Helsinki la acelasi eveniment: Ar fi o prostie sa iti faci o flota pestrita care e si costisitor de intretinut, si scumpa, fiind vorba de diversi furnizori. Dupa cele 44 de garnituri noi deja contractate de la Bombardier, tot Soava estima ca pentru Metrorex ar mai fi necesare inca altele peste 50 de garnituri pentru inlocuirea celor vechi de pe magistrala M3 (Eroilor-Industriilor) si pentru noua magistrala M5 care va face legatura cu Drumul Taberei. Avand in vedere numarul, nu trebuie totusi sa fie neaparat luate de la Bombardier, arunca o intepatura Paulo Santos de la Siemens: Si poate la un moment dat va decideti sa iesiti cu metroul si la suprafata, tinand cont ca Bucurestiul este o aglomerare urbana destul de concentrata si nu are o retea de trenuri de naveta. Si aici avem si noi un cuvant greu de spus.

Cat priveste ultima ocazie cu care Bombardier, Siemens si Alstom s-au infruntat in Romania, rezultatul a ramas indecis: Primaria Capitalei a anulat in primavara licitatia pentru cumpararea a 100 de tramvaie (o afacere de 230 de milioane de euro), explicand ca nici una dintre cele trei firme n-a indeplinit conditiile tehnice si financiare cerute. Numai ca licitatia urmeaza sa fie reluata, cu un alt caiet de sarcini, iar cele trei firme vor fi din nou invitate sa participe. Iar pana la licitatii de mari proportii pentru tramvaie sau trenuri, lucrurile se misca oricum; CFR, de pilda, a cumparat anul trecut, cu 1,3 milioane de euro, doua trenuri Alstom care sa circule in locul Sagetilor Albastre de pe ruta Bucuresti-Brasov. Asadar, treaba este pentru toata lumea; conteaza cine isi doreste mai mult victoria. Nu stiu daca vom castiga, dar sigur vom lupta, replica Bergé, cu ambii pumni stransi si ridicati in pozitie de box.

June 19, 2007
Fabricantii de vagoane

Piata globala a transportului feroviar (material rulant pentru tren, metrou, tramvaie, echipamente si servicii), este dominata de ani de zile de rivalitatea traditionala intre aceleasi trei firme.

Bombardier

21%

Alstom

17%

Siemens

16%

*Sursa: Bombardier Transportation, date valabile pentru anul 2006.

June 19, 2007
FARMACEUTICE: Exportul de medicamente, desertul producatorilor

De pe o piata de 22 de milioane de locuitori, cu fonduri intotdeauna insuficiente, producatorii romani de medicamente testeaza, deocamdata timid, limitele pietei mondiale. Fie sustinute de companii multinationale care le-au preluat, fie pe cont propriu, fabricile romanesti se lupta pentru o prezenta cat mai buna pe pietele externe.

In 2006, an in care a intrat in portofoliul grupului islandez Actavis, producatorul roman de oncologice Sindan si-a crescut exporturile de patru ori. Sindan este cel mai mare exportator de medicamente din Romania, remarca recent Sigurdur Oli Olafsson, director executiv adjunct al Actavis.

Anul trecut, Sindan a exportat medicamente pentru tratamentul cancerului in valoare de circa zece milioane de euro. Cu aceasta ocazie, Sindan – care intre timp s-a redenumit Actavis – a preluat prima pozitie in topul exportatorilor de medicamente de la Terapia-Ranbaxy. Terapia a fost mai multi ani lider in privinta exporturilor, datorita vanzarilor de Faringosept in statele din CSI, Polonia sau tarile baltice. Compania din Cluj a exportat in 2006 produse in valoare de zece milioane de dolari (circa opt milioane de euro), respectiv 10% din cifra de afaceri, potrivit directorului general Dragos Damian.

Pentru ambele companii, 2007 este un an-cheie. In primavara lui 2006, Sindan era preluat de catre Actavis, iar Terapia de producatorul indian Ranbaxy, la diferenta de numai o zi. Similitudinile nu se opresc aici. Atat Actavis, cat si Ranbaxy au ca obiectiv prezenta in top 5 al producatorilor de medicamente generice si ambele companii aveau inainte de achizitii o prezenta marginala in Romania.

E drept ca motivatiile celor doua tranzactii difera, cel putin la nivel declarativ. Actavis a intrat prin achizitia Sindan pe o noua piata – a oncologicelor, in timp ce obiectivul declarat al Ranbaxy e de a face din fabrica de la Cluj un hub regional pentru produsele indienilor. Cu alte cuvinte, prin cele doua centre de productie se intentioneaza de fapt extinderea puternica pe piata mondiala.

Planurile deja incep sa se materializeze. In 2007, fabrica din Bucuresti a Sindan a fost inspectata si autorizata de Federal Drug Administration (FDA) – organismul de reglementare a pietei medicamentelor din SUA -, iar compania are depuse circa 200 de dosare de inregistrare a produselor proprii pe pietele externe. Actavis mizeaza intr-o masura atat de mare pe exporturile din Bucuresti, incat deja a inceput procesul de constructie a unei noi capacitati de productie a oncologicelor, care ar trebui sa fie operationala din 2010. Potrivit lui Laurentiu Scheusan, directorul general al Actavis Romania, exporturile vor creste de cinci ori in numai trei ani, ceea ce inseamna ca in 2009 vor depasi vanzarile pe piata interna ale companiei.

De cealalta parte, Terapia Ranbaxy estimeaza numai pentru acest an o crestere a exporturilor cu 40%. Probabil va fi chiar mai mare (rata de crestere – n.red.), avand in vedere ca activitatea de export va fi dirijata din reprezentantele Ranbaxy din tarile-tinta, care au posibilitati comerciale mult mai mari decat obisnuia Terapia sa aiba, spune Dragos Damian.

Surprinzator poate, in cazul celui mai mare producator roman, Zentiva (fostul Sicomed, producator bucurestean ce a fost preluat in toamna lui 2005 de compania ceha Zentiva), anul 2006 a adus o scadere a exporturilor. Potrivit raportului anual al firmei, vanzarile la export in 2006 s-au diminuat pana la 1,9 milioane de lei, comparativ cu 5,7 milioane de lei in 2005. Produsele Zentiva sunt destinate in special pietei autohtone (99% din totalul vanzarilor in 2006), iar exporturile (1,9 milioane lei) s-au indreptat in special catre Republica Moldova, spune raportul citat.

Scaderea este de mirare, dat fiind ca Zentiva are in portofoliu unul dintre cele mai cunoscute branduri romanesti – Gerovital. Insa Mariana Wencz, director general al Zentiva Romania, explica situatia prin concentrarea aproape exclusiva asupra pietei romanesti. Nu ne-am mai concentrat pe exporturi, pentru ca am avut de integrat productia din Romania, spune ea. Zentiva considera in prezent mult mai importanta piata romaneasca. Avem de consolidat pozitia pe piata locala, confirma Mariana Wencz. Pe de alta parte, cehii analizeaza acum portofoliul fostului Sicomed, intentionand sa retraga circa 40 de produse invechite.

In schimb, singurul producator de medicamente ramas inca in proprietatea statului – Antibiotice – si-a bugetat o crestere a exporturilor, mai ales dupa ce a fost supus, la randul sau, inspectiei FDA in acest an. Antibiotice este al doilea mare producator mondial de nistatina (produs antifungic), cu o cota de piata de 25%. In 2006, Antibiotice a exportat nistatina – substanta activa – in valoare de 5,8 milioane de dolari si produse conditionate – medicamente in forma administrabila – de peste 700.000 de dolari. In total, valoarea exporturilor fabricii din Iasi a fost de circa 5,2 milioane de euro.

Antibiotice exporta in aproximativ 40 de tari si si-a propus pentru acest an exporturi de nistatina de 6 milioane de dolari si de produse conditionate de 1,1 milioane de dolari, adica o crestere de circa 10%. Insa pentru anii urmatori, compania ieseana are previziuni mult mai optimiste pe partea de medicamente conditionate, care ar trebui sa aduca venituri de 2,5 milioane de dolari in 2008 si patru milioane de dolari in 2010. Oficialii companiei justifica, in raportul anual aferent anului 2006, aceasta perspectiva prin autorizarea liniilor de productie de catre mai multe autoritati de reglementare, acceptarea inregistrarii unor produse pe anumite piete unde au fost deja depuse dosarele, participarea la licitatii internationale, precum si prin extinderea activitatii cu noi reprezentante si noi distribuitori.

Si companiile ceva mai mici tintesc in prezent exportul. Cel mai mare producator independent din Romania, LaborMed Pharma, a avut anul trecut vanzari pe pietele externe de doar 3% din cifra de afaceri de 26 de milioane de euro. Dar LaborMed a inaugurat recent o noua fabrica, triplandu-si astfel capacitatea de productie. Ca urmare, firma va fi nevoita sa-si gaseasca noi piete de desfacere, dat fiind ca piata romaneasca nu va putea inghiti intr-un timp scurt o asemenea majorare a productiei. De altfel, potrivit oficialilor, LaborMed, care vizeaza pentru acest an o cifra de afaceri de 35 de milioane de euro, si-a propus cresterea exporturilor cu 3-5% anul acesta si cu 10-15% pe termen mai lung. Xeni-Camelia Dicu, director general al LaborMed Pharma, explica de curand ca evolutia modesta a exporturilor companiei a fost influentata de schimbarea reglementarilor pe plan local, ceea ce a ingreunat si activitatile in strainatate, cu atat mai mult cu cat pietele unde compania exporta sunt puternic concurentiale.

In ceea ce priveste piata romaneasca, aceasta este inca afectata de o lipsa a resurselor financiare, desi pentru acest an cresterea estimata de aproape 20% a bugetului sanatatii a fost o veste foarte buna. Insa pentru companiile cu ambitii mai mari, care tintesc cresteri chiar de 40-50%, singura varianta este gasirea unor alte piete.

Pentru Biofarm, de exemplu, exportul reprezinta un venit in plus, spune Danut Vasile, directorul general al companiei. Cresterea exporturilor reprezinta unul dintre obiectivele importante in strategia de dezvoltare pe termen mediu si lung, scrie in raportul anual al companiei, care mentioneaza ca Biofarm a depus spre inregistrare in 2006 un numar de 42 de produse in zece tari, dintre care 16 produse au primit aprobarea de inregistrare in cinci tari. Anul trecut, exporturile au reprezentat aproape 5% din cifra de afaceri, iar pentru acest an, compania estimeaza 6%. Din discutii cu distribuitorii din alte tari, am aflat ca ar fi interesati de unele produse din portofoliul nostru, explica Vasile de ce au devenit asa de importante exporturile in strategia firmei. Plus ca piata romaneasca nu poate absorbi in totalitate productia Biofarm. Avem o incarcare foarte mare la tablete, dar la forme lichide si capsule (care nu sunt foarte cerute in Romania) avem capacitati libere, sustine Danut Vasile.

Oportunitatile regionale si integrarea in UE fac ca producatorii din Romania sa fie interesati de exporturi, remarca Dragos Damian de la Terapia. In plus, de-a lungul timpului, companiile romanesti au dobandit experienta inregistrarilor de produse pe mai multe piete si ataca acum chiar cea mai mare piata din lume, dar si cea mai competitiva, cea a Statelor Unite. Pentru fabricile care au fost deja preluate de producatorii internationali, expertiza, puterea financiara si, nu in ultimul rand, prezenta acestora pe anumite piete la care romanii nu au avut pana acum acces le deschid calea spre export.

Terapia Ranbaxy si Actavis Romania au facut deja pasi importanti pentru a-si extinde prezenta regionala. Actavis vrea sa exporte in toata lumea produsele oncologice ale Sindan, mai ales ca piata de tratamente impotriva cancerului este segmentul cu cel mai mare ritm de crestere previzionat in urmatorii ani din intreaga piata farmaceutica mondiala. Indienii au deja un proiect care vizeaza transferul mai multor molecule din India catre Terapia-Ranbaxy, care vor fi conditionate in Cluj si vor fi exportate in UE si in alte piete, dupa cum spune directorul general al firmei. Si chiar daca Zentiva a trecut pentru moment exportul pe plan secund, este posibil ca aceasta situatie sa nu mai dureze mult. La nivelul Zentiva se discuta un export de branduri dinspre Romania. Pri-mul vizat este Antinevralgic. Vom vedea daca mai sunt si alte branduri care sa se potriveasca, spune Mariana Wencz. Deocamdata nu a fost avansat un termen pentru aceasta operatiune.

Producatorii inca independenti prind si ei curaj. Si de ce nu? Produsele fabricate in Romania, chiar daca o buna parte sunt invechite moral, sunt la standarde internationale, iar facilitatile de productie si laboratoarele de cercetare sunt certificate la standardele GMP (Good Manufacturing Practice – bune practici de fabricatie). In definitiv, o crestere a exporturilor ar trebui sa fie de bun augur chiar si pentru balanta comerciala a Romaniei, profund inclinata in favoarea importurilor. E drept insa ca cele cateva zeci de milioane de euro anual sunt aproape insignifiante in raport cu un deficit comercial de peste 4 miliarde de euro consemnat dupa primul trimestru.

June 19, 2007

Doar cateva zeci de milioane

Companie	Export 2006 (mil. euro)	*Export 2007 (mil. euro)**
Actavis	10	13-14
Terapia-Ranbaxy	8	11-12
Antibiotice	5,2	5,5
Zentiva	0,5	N/A
Labormed	0,78	0,82
Biofarm	0,8	1,2

Sursa: companiile

*estimare

Nota: pentru datele comunicate in dolari s-a utilizat un curs de schimb de 1,25 dolari/euro pentru 2006 si un curs estimat de 1,3 dolari/euro pentru 2007

June 19, 2007

Direct la New York

A doua companie aeriana de pe piata americana isi propune sa transporte in mai putin de doi ani la New York doua treimi din pasagerii care vor dori sa calatoreasca din Romania peste Atlantic. Cele trei pariuri ale Delta pe piata romaneasca sunt cresterea pietei, noii clienti atrasi de zborul direct catre New York, dar mai ales pasagerii altor companii care prefera sa zboare fara escala.

In cei sapte ani cat a condus filiala locala a British Airways (BA), Corina Enciu a fost tot timpul cu ochii pe pasagerii transatlantici: foarte atractivi, atat pentru ca plateau tarife mai mari, crescand cifra de afaceri a filialei, cat si pentru ca mareau traficul pe Heathrow, facand escala la Londra, lucru foarte placut mai-marilor BA. Si i-a urmarit destul de bine, dat fiind ca in 2006 acestia reprezentau majoritatea din procentul de 35% al pasagerilor companiei britanice care ajungeau la Londra pentru escala. Mai precis, un procent comparabil cu cel inregistrat de Air France-KLM, a doua companie de pe piata dupa TAROM si cu cea mai extinsa retea de rute din Europa.

Aprofundarea acestui segment de piata i-a adus country managerului BA pentru Romania si Moldova nu numai felicitari de la centru, dar a calificat-o numai bine pentru ocuparea unei pozitii destul de ravnite in piata, anume conducerea biroului Delta Air Lines in Romania, care a devenit operational din 6 iunie, odata cu lansarea primului zbor Bucuresti-New-York. Corina Enciu a inceput sa lucreze in biroul Delta de la inceputul saptamanii trecute, renuntand la postul de country manager al Britsh Airways, pe care il ocupa de sapte ani.

Delta a reintrat pe piata din Romania in aceasta luna dupa mai bine de zece ani de intrerupere, deschizand biroul de la Bucuresti in paralel cu cel din Seul. Daca pentru conducerea biroului de la Seul oficialii Delta au trimis un fost director comercial din reteaua Delta Air Lines (care s-a ocupat pana acum de regiunea centrala a Statelor Unite), la Bucuresti au preferat sa o aleaga pe Corina Enciu.

Aceasta mai lucrase la Delta si in anii 90 si a fost aleasa de compania americana din cateva motive: Aveam deja in spate sapte ani de management de companie aeriana, aveam rezultate bune pentru cursele transatlantice si mai fusesem angajata lor, explica Enciu cum au convins-o cei de la Delta sa preia jobul de director al biroului din Romania.

In afara de aceste motive, numirea unui localnic la Bucuresti pare a avea legatura si cu specificul pietei romanesti, destul de diferita de cea din Seul, dar si cu strategia pe care cei doi noi directori de filiala trebuie sa o aplice pentru castigarea de cota de piata.

In afara de dimensiunea celor doua piete, principala diferenta dintre cele doua noi destinatii din orarul Delta este ca la Bucuresti compania a intrat cu un monopol pe cursele directe peste ocean, pe cand la Seul este mai dificil. Acolo, Delta va trebui sa lupte pentru cota de piata cu principalii rivali de pe piata americana, American Airlines si United Airlines, care au deja curse la Seul, dar si cu Korean Air, transportatorul national al sud-coreenilor, care are curse catre 12 orase de pe continentul american. Zborul nonstop catre Seul va extinde reteaua noastra de zboruri spre Asia (unde Delta are o prezenta buna in Japonia, acoperind zece orase – n.red.) si va ajuta la cresterea rentabilitatii aeroportului Incheon, spunea la lansarea curselor catre Bucuresti si Seul Glen Haunstein, directorul de retea al Delta.

La Bucuresti insa, lucrurile sunt cumva mai simple: patru zboruri pe saptamana, estimare a unui grad de ocupare de 80% inca de la prima cursa (care a decolat cu 83% grad de ocupare) si vanzari de peste 26 de milioane de euro pentru acest an sau, mai precis, in jumatate de an, in conditiile in care Delta a inceput operarea in prima parte a lunii iunie.

Loren Neuenschwander, director financiar al Delta Air Lines, spunea la lansarea curselor ca Romania era un pas logic in strategia de extindere in centrul si estul Europei si ca spera la introducerea in curand a zborurilor zilnice Bucuresti-New York, in functie de evolutia pietei. Iar cum evolutia pietei inseamna in special evolutia numarului de clienti, Corina Enciu spune ca structura acestora va fi relativ noua pentru piata romaneasca: In ultimii ani, in care a lipsit de pe piata o cursa directa pentru Statele Unite, s-au intamplat doua lucruri: o data interesul pentru aceasta zona a mai scazut, iar pe de alta parte companiile europene existente pe piata (companiile nationale europene precum Air France-KLM, Lufthansa, Austrian Airlines, Malev sau British Airways) si-au crescut foarte mult afacerile in Romania, datorita cererii de zboruri transatlantice.

Mai precis, vanzarea de zboruri transatlantice cu escala la Paris, Londra, Amsterdam sau Budapesta a adus in 2006 cam o treime din veniturile acestor operatori pe piata din Romania, estimata in 2006 la aproximativ 600 de milioane de euro. Dintre acestea, zborurile transatlantice au reprezentat cam jumatate, ceea ce inseamna ca anul trecut cererea de zboruri transatlantice din Romania s-a situat la aproximativ 100 de milioane de euro. Acum, managerii celorlalte companii aeriene de pe piata spun ca era normal ca din 2007 sa apara si la Bucuresti o cursa directa catre continentul american si ca si-au bugetat o usoara scadere pe acest segment, in conditiile in care cresterea pietei in acest an este estimata la 7-8%.

Cat despre Delta, americanii vizeaza atragerea de clienti de la companiile deja prezente in piata, mai ales prin tentatia zborului direct. Clientii noi atrasi de cursa fara escala catre New York sunt asteptati sa reprezinte 10% din numarul total al celor ce vor zbura cu Delta. Corina Enciu spune ca deja cursele pentru vara au un grad de ocupare de 80% asigurat si ca, cel putin deocamdata, peste 60% dintre pasageri au nationalitate americana, iar restul sunt romani. Dintre romani, peste 70% se opresc la New York – dupa cum arata biletele deja vandute pentru aceasta cursa, iar restul fac doar escala la New York pentru a se indrepta catre Los Angeles, San Francisco, Cleveland, Atlanta si Orlando.

Odata cu lansarea cursei Delta, si oficialii TAROM au dat o declaratie ca vor reanaliza posibilitatea de reluare a zborurilor Bucuresti-New York, lucru despre care a mai fost vorba si la inceputul acestui an, atunci cand s-a anuntat despre viitoarea relansare a Delta in Romania. Mai precis, oficialii TAROM spuneau atunci ca ar dori sa lanseze curse pe aeroportul J.F. Kennedy inaintea venirii Delta. Insa cum acest lucru nu s-a intamplat, intrarea TAROM in aceasta ecuatie ar insemna mai mult decat lansarea unei curse: un management care sa aduca un cat mai mare numar de clienti inapoi. Ceea ce, la competitia deja creata, va fi destul de greu.

June 19, 2007
Al doilea mandat

Corina Enciu (38 de ani) se afla la a doua experienta de country manager al unei companii internationale aeriene cu prezenta in Romania.

PAN AM. Corina Enciu a lucrat in domeniul aviatiei de la sfarsitul facultatii (cibernetica), incepand in 1990 la biroul de check-in al companiei aeriene Pan Am. In 1991, Pan Am a fost preluata de Delta Airlines si Corina Enciu a evoluat, in cadrul biroului din Romania, de la check-in la ticketing si rezervari de bilete.

BRITISH AIRWAYS. In compania britanica a intrat pe o functie de manager de birou de vanzare a biletelor, iar dupa trei ani a fost numita country manager pentru Romania si Republica Moldova.

June 19, 2007
In revenire

Lansarea cursei Bucuresti-New York face parte din strategia de redresare a companiei aeriene, dupa problemele de la inceputul acestui deceniu.

PROBLEME. Delta Air Lines a iesit recent din procedura de faliment atrasa de problemele de rentabilitate care au inceput odata cu atacurile din 11 septembrie 2001 si au culminat cu uraganul Katrina; scumpirea petrolului a adus probleme serioase tuturor operatorilor aerieni.

STRATEGIE. Compania a avut anul trecut un profit operational de 58 de milioane de dolari si venituri de 17 miliarde, iar strategia pentru acest an este de a deschide 14 curse noi pentru a face fata competitiei de pe piata americana.

June 19, 2007
STRATEGIE: Cu numarul 10 pe tricou, easyJet isi ia zborul din septembrie

easyJet va incepe sa opereze din Romania din septembrie. Desi este in acest moment unul dintre cei mai mari operatori aerieni low-cost din Europa, are ca obiectiv o cota de piata de doar 5% in primul an.

Asadar, companiile est-europene care doresc sa ramana sau sa devina lideri de piata pot sta linistite. Deocamdata, pentru ca pe termen lung easyJet are de gand sa dubleze piata.

Cunoscut drept operatorul low-cost cu cei mai multi clienti in Europa, easyJet este al zecelea operator de profil care intra pe piata romaneasca, dupa Blue Air, My Air, Sky Europe, Wizz Air, Club Air (companiei italiene i-a fost retrasa licenta de functionare in primele luni ale acestui an), Germanwings, ClickAir, Alpi Eagles si Wind Jet. Bucurestiul a aparut in reteaua de rezervari a easyJet vinerea trecuta, pe 15 iunie, iar zborurile vor incepe din septembrie. Este cumva un moment istoric pentru aceasta piata low-cost: toata lumea din domeniul aviatiei a spus constant ca vom avea o adevarata piata low-cost abia atunci cand cei mari, easyJet si Ryanair, vor intra in Romania.

Deocamdata irlandezii de la Ryanair nu au anuntat data de lansare, desi se pregatesc sa intre in Romania, iar britanicii de la easyJet privesc intrarea in Romania ca un punct bifat pe harta: easyJet are o crestere anuala de 15% si inaugureaza constant noi rute si piete si are nevoie sa imparta aceasta extracapacitate acolo unde este posibil, explica pentru BUSINESS Magazin Peter Voets, manager de marketing pentru Suedia si estul Europei. Acesta spune ca Romania face parte dintr-un plan de expansiune a easyJet alaturi de alte piete deschise recent, precum Maroc, Turcia si Croatia.

Desi Peter Voets afirma ca intrarea in Romania este favorizata de intrarea tarii in UE si de aderarea tarii la acordul open-sky, easyJet a anuntat lansarea zborului spre Bucuresti odata cu lansarea unei destinatii din fosta UE15, anume Viena (unde va opera o cursa de la Londra). Asadar, Viena intra in reteaua easyJet la doi-trei ani dupa ce compania fondata in 1995 de grecul Stelios Haji-Ioannou a bifat cateva capitale la est de Viena, precum Budapesta, Praga sau Varsovia.

Planurile pentru primul an ale easyJet in Romania sunt absolut rezonabile: vor incepe cu sapte zboruri Bucuresti-Milano pe saptamana, vor sa obtina 5% din cota de piata spre si dinspre Romania si vor sa transporte 80.000 de pasageri. Nu s-au gandit inca daca vor deschide o baza la Bucuresti, urmand sa opereze cursa de la baza lor din Milano (una dintre cele 14 baze pe care le au in Europa). Pentru moment, nu vor angaja niciun om in Romania, ci vor lucra cu o companie de servicii de manevrare la sol de la Bucuresti.

Pe termen mai lung insa, concurentii easyJet vor putea urmari o crestere a ambitiilor operatorului britanic. Peter Voets spune ca experienta ne-a demonstrat ca de fiecare data când intram pe o piata noua, generam cresteri de 80% fara sa luam din cota de piata a celorlalte companii aeriene.

Aceasta inseamna pe de o parte ca easyJet urmareste atragerea de noi tipologii de clienti (prin politica tarifara – cel mai probabil; Peter Voets spune ca pentru client competitia inseamna prezenta a cat mai multe companii aeriene pe piata, nu numai a tarifelor mici), iar pe de alta parte ca vrea sa devina numarul unu in felul sau, prin deschiderea de noi nise in piata.

Planurile easyJet de crestere cu 80% a pietei ar insemna, intr-un interval de trei ani, ca piata low-cost sa depaseasca valoarea de 300 de milioane de euro. Mai ales ca procentul dat de Peter Voets depaseste si cele mai ambitioase estimari de crestere ale pietei aeriene din Romania, care, conform IATA, ar trebui sa aiba salturi intre 4 si 8% in fiecare din urmatorii ani.

Primul semn ca easyJet isi bazeaza cresterea altfel decat au gandit-o celelalte companii low-cost este ca principalul concurent pe care Peter Voets il vede in Romania nu este Blue Air, liderul local al pietei low-cost: Bineinteles, luând in considerare gradul de notorietate pe care il are TAROM in România, acesta va fi un concurent serios.

Aceasta declaratie duce cu gandul la modul in care easyJet si-a gandit dezvoltarea in alte state est-euroepene, unde a intrat pe diverse orase cu curse externe si interne care erau pana atunci rezervate operatorului aerian national. Probabil ca strategia este asemanatoare si pentru Romania, desi Voets nu a dat deocamdata detalii despre alte orase in care va opera easyJet, spunand ca pentru primul an se vor concentra pe Bucuresti.

June 19, 2007
O camera, un unghi bun si e gata filmul!

Se presupune ca Internetul ar trebui sa fie un ajutor imens pentru industria pornografica, creand o piata globala pentru fotografii si filme accesibile din intimitatea computerului de acasa. Pentru o vreme asa a si functionat, crescand distributia si acceptarea sociala a divertismentului pentru adulti si aducand si o usoara evolutie in vanzari. Dar acum, industria pornografica este in declin – si toti dau vina pe Internet.

Pentru ca fotografiile si filmuletele se gasesc din plin gratis sau la preturi mici pe Internet, vanzarile de DVD-uri pornografice au inceput sa se resimta serios. Tehnologia digitala ieftina i-a ajutat pe pornografii amatori aspiranti, care au invadat piata, in vreme ce toata lumea din industria de divertisment pentru adulti da tot mai mult continut gratuit, ca sa atraga clientii platitori.

Si, spre deosebire de consumatorii care cauta muzica si alte produse media, privitorii de pornografie n-au complexe sa renunte la producatorii si actorii faimosi in favoarea unora anonimi sau la un platou de filmare bine luminat pentru o canapea uzata din casa unui videograf amator. Dupa ani de cresteri constante, vanzarile si inchirierile de filme porno au ajuns in SUA in 2006 la 3,62 miliarde de dolari, in scadere fata de 4,28 de miliarde de dolari in 2005, potrivit estimarilor AVN, o publicatie a industriei de profil.

Companiile mai vechi in bransa reactioneaza cu valori de productie mai bune si oferte web mai sofisticate. Dar, spre dezamagirea lor, producerea si distribuirea pornografiei a devenit deja mult prea accesibila. Oamenii fac filme in propriile lor case si apoi n-au de facut decat sa le puna pe site-uri gratuite, spune Harvey Kaplan, fost producator de filme pornografice, acum director executiv la GoGoBill.com, care proceseaza plati pentru site-urile porno. Asta omoara piata.

Este o situatie exact pe dos fata de obisnuita poveste ca Internetul schimba industria. Internetul a ajuns rapid o amenintare pentru unele industrii, precum productia de muzica sau presa traditionala. Dar pentru pornografie, era digitala a dus initial la un fel de democratizare, de intrare in normalitate a pornografiei, oferind acces online facil si anonim. Extinderea accesului la Internet de mare viteza a promis apoi cresteri si mai mari. Numai ca, in loc de asta, conexiunile mai rapide n-au facut decat sa le permita consumatorilor de divertisment deocheat sa descarce mai repede filmuletele gratuite si producatorilor amatori de filme porno sa-si puna mai usor pe Internet creatiile.

Poate sfidand asteptarile, piata continua sa fie insa invadata de noi productii video, atat online, cat si pe disc. Unele companii spun ca au avut succes vanzand abonamente la site-urile web si oferind filme pentru descarcare sau pentru vizionare online. Dar veniturile lor din Internet, desi au avut o crestere modesta, nu au compensat scaderea in vanzarile si inchirierile de filme. Iar companiile producatoare de filme porno mai traditionaliste nu renunta, fireste. Ele spun ca au un raspuns la noua competitie: calitatea. De asemenea, cauta sa se diferentieze de producatorii de filme ieftine vanzandu-si in magazine produsele in ambalaje mai atragatoare sau prin intermediul unor site-uri mai elaborate, prin folosirea unor aparate de filmat mai performante si a unor regizori si actori mai experimentati. Toti spera ca privitorii vor fi mai pretentiosi cand vine vorba despre sex.

Folosim lumina de buna calitate si un sunet foarte bun, spune David Joseph, presedintele Red Light District, o companie de productie din Los Angeles care a facut filme precum Comportament obscen. Joseph spune ca compania lui nu a pierdut timpul, si nici pe cel al spectatorilor sai, pe complicatii inutile de scenariu. Nu e o poveste elaborata, se trece direct la sex, dar avem grija la calitate, spune el, adaugand ca este foarte atent si la alegerea fundalurilor interesante. Folosim diferite locuri de filmare, incaperi si canapele. Vanzarile Red Light au scazut cu peste 30% in ultimii doi ani. Ca sa combata aceasta tendinta, spune Joseph, compania are de gand sa inceapa sa ofere cumparatorilor de filme un DVD extrapromotional cu mai multe scene din filmele sale, DVD care in mod obisnuit costa 20 de dolari. De asemenea, Joseph spera sa imbunatateasca modul de ambalare a DVD-urilor produse de compania sa.

Firma Nectar Entertainment, care a produs filme precum Insula Exxxtasy, a lansat recent un site redesenat, ca sa fie mai competitiva pe partea de online. Nectar percepe o taxa lunara de acces de 29,95 dolari, iar pentru aceasta suma membrii sai se pot uita la mii de fotografii sau la cele 35 de filme din arhiva site-ului.

Dar aceasta nu poate sa concureze cu pretul si volumul continutului porno gratuit disponibil pe unele site-uri. Un site operat de Adult Entertainment Broadcast Network are 200.000 de filmulete, multe dintre ele oferite de videografi amatori, spune Scott Coffman, presedintele companiei. Primim continut din toata lumea – Japonia, Germania, Brazilia, spune Coffman, adaugand ca pana si pe el l-a surprins numarul de contributori. E la fel ca la YouTube; te intrebi cati oameni au camere video si filmeaza toate astea?

Coffman spune ca el nu face parte din industria continutului oferit gratuit. Aproape jumatate dintre filmele de pe site, spune el, vin de la companii de filme porno care vor sa-i faca pe privitori interesati si sa-i convinga sa plateasca pentru un film de durata mai mare sau pentru un DVD. Unele companii platesc pentru a avea filmuletele dispuse mai in fata pe site si unele dintre ele ofera site-ului o parte din venituri daca un vizitator al site-ului devine clientul lor.

De fapt, multe dintre clipurile video care circula pe Internet sunt distribuite de companii care le folosesc ca unelte de marketing. Kaplan de la GoGoBill.com spune ca el considera aceasta o strategie perdanta. Ei cred ca le ofera oamenilor destule mostre gratuite, iar oamenii se vor intoarce si vor plati ca sa vada mai mult, dar nu e adevarat, spune el. Realitatea e, potrivit lui Kaplan, ca oamenii cauta continut gratis, gasesc ceea ce cauta si apoi pleaca.

Alti oameni din industrie nu sunt de acord cu teoria asta. Manny Ulele, fondatorul unei companii de productie video din Las Vegas si al unui site, spune ca folosirea acestor filmulete de teasing, care dureaza in general sub un minut, transforma afacerea pornografiei online intr-un fel de stiinta. (Ulele nu e numele lui real, ci acela pe care il foloseste in afaceri.)

Ulele spune ca firma lui ar putea plati 500-600 de dolari pe zi ca sa-si vada filmuletele afisate mai in fata pe bancile online de profil. El spune ca suma s-ar justifica prin numarul celor pe care ii atrage: unul din 1.000 de privitori ai continutului gratuit intra apoi pe site-ul lui, spune el, iar unul din 600 dintre cei care intra ar putea sa cumpere ceva, fie un abonament, un DVD sau un alt produs. Pe ansamblu, spune el, site-ul lui are 10.000 de clienti care platesc cate 30 de dolari pe luna ca sa descarce sau sa ruleze clipuri video. Perceptia consumatorului este ca are la dispozitie pornografie la liber, desi cea mai mare parte din ea e controlata, spune Ulele. El insista ca el si alti operatori inteleg ce durata a clipului video si ce fel de clipuri ii atrag pe privitori. Tot reglam treaba asta de ani de zile, spune el. Suntem in stare sa vedem exact ce merge si ce nu.

Traducere si adaptare: Mihai MitricA

June 19, 2007

Bombardier	21%
Alstom	17%
Siemens	16%