Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Actionar, dar peste trei ani

    Mai mult ca niciodata e greu acum sa gasesti oameni bine pregatiti, iar companiile incearca sa-i pastreze pe cei pe care ii au. Beneficiile pe termen lung par a fi cele mai populare metode de a-i stimula pe angajatii buni, pentru ca asa se obtine maximum de fidelizare cu minimum de cost.

     

    De regula, cele mai utilizate beneficii pe termen lung in strainatate si care incep sa fie importate si la noi sunt posibilitatea cumpararii de actiuni la preturi preferentiale, cota-parte din profit, prime si bonusuri de vechime sau de loialitate (folosite insa mai rar decat celelalte). Cele mai raspandite la nivelul companiilor autohtone raman insa tot stimulentele clasice – concedii platite de firma, abonamente la clinici de sanatate, conditii preferentiale pentru obtinerea de credite sau cumpararea de autoturisme.

     

    George Butunoiu, head-hunter la propria firma de recrutare, spune ca astfel de metode ofera aproape toate firmele romanesti. „Ca regula generala, firmele foarte mari sunt mai reticente in acordarea de actiuni si cu atat mai putin de cota-parte din profit. Sunt, insa, destule care fac asta. Regula e simpla: cu cat e mai mare concurenta si presiunea pe piata muncii, cu atat firmele sunt obligate mai clar sa ofere astfel de beneficii“, sustine Butunoiu.

     

    In general, beneficiile sub forma de participare la profit se acorda celor din top management, dar sunt si companii (putine, e drept) care le extind la nivelul tuturor angajatilor. Un motiv de baza care impiedica extinderea la cat mai multe niveluri ierarhice este insa administrarea lor destul de greoaie.

     

    FIDELIZARE SI PERFORMANTA. Daca beneficiile sub forma de actiuni sau dividende nu se ofera tuturor angajatilor, de cele mai multe ori acordarea acestora este conditionata de indeplinirea anumitor obiective de performanta. Astfel, compania castiga si in profitabilitate, si in motivarea angajatului, care simte ca a contribuit la succesul companiei. „Aceste metode sunt folosite pentru a obtine maximum de fidelizare cu minimum de cost. Ma refer la costurile totale pentru companie, calculate pe termen lung. Evident, orice firma doreste sa amane platile directe cat mai mult si sa «cumpere» acum ceva (fidelizarea, in cazul nostru) cu plata cat mai departe in viitor. De exemplu, se mizeaza pe cresterea pretului actiunilor firmei la un moment dat“, explica George Butunoiu.

     

    Principalul avantaj este ca firma „cumpara“ ceva in acest moment (performanta angajatului), iar plata se face mai tarziu, chiar daca per total costurile sunt mai mari. Sunt insa si dezavantaje – odata acordate aceste beneficii, ele sunt destul de repede uitate de catre angajati, care le con-sidera ceva natural, de la sine inteles, iar cei mai multi se uita tot la salariul pe care il primesc luna de luna. In plus, nu sunt usor de administrat si sunt greu de calcu-lat, spune Butunoiu, iar multi angajati sunt suspiciosi fata de astfel de promisiuni, pentru ca au fost cazuri cand au fost pacaliti, inclusiv de catre firme straine. „E o diferenta enorma intre increderea pe care o acordau angajatii firmelor angajatoare acum 10-15 ani si cea din zilele de azi. Si atractivitatea multinationalelor s-a erodat; din ce in ce mai multi angajati vor sa discute doar «cu banii jos», fara promisiuni pe termen lung si chiar mediu“, sustine Butunoiu.

     

    Cei ce ar trebui sa masoare rentabilitatea acestor beneficii sunt managerii de resurse umane, dar astfel de profesionisti sunt foarte putini. „Sunt calcule care implica scenarii, probabilitati, analiza multicriteriala. Sunt putini manageri de HR care sa spuna argumentat ca e mai bine sa dai un procent de X din profit decat o prima de Y sau o marire de salariu de Z. Majoritatea managerilor de HR insista, instinctiv, pe acordarea cat mai multor beneficii, fara sa faca vreun calcul coerent“, spune Butunoiu.

     

    CINE SI CE PRIMESTE. Rezultatele studiului salarial Mercer 2006 arata insa ca in randul managerilor romani aceste tipuri de beneficii nu sunt foarte raspandite. Din cele 63 de companii participante la studiu (21.273 de posturi ale caror pachete salariale au fost incluse in studiu), doar 29% ofera beneficii pe termen lung, acestea fiind aplicabile doar nivelului „head of organization“ (manager general sau presedinte de companie), senior management si cateodata chiar middle management (43%). In studiul salarial sunt cuprinse date pentru angajatii romani, nu sunt inclusi si expatii, iar in lista companiilor participante sunt si multinationale, care au destul de multi angajati expati, precizeaza Oana Botolan, country manager al ConsulTeam, partener al Mercer.

     

    Companiile participante la studiu au venituri medii anuale de aproximativ 500 mil. lei si au intre 250 si 300 de angajati. Majoritatea activeaza in FMCG (44%), apoi in industrie (11%), in domeniul auto (7%), in cel financiar-bancar (6%), telecom (3%), altele. Companiile-mama ale firmelor care ofera astfel de beneficii sunt listate la bursa.

     

    Cel mai des intalnit tip de beneficiu pe termen lung, conform studiului Mercer, este dreptul la actiuni, supuse conditiilor de mentinere a valabilitatii contractului de munca pentru o anumita perioada. Acestea sunt oferite angajatilor din posturile eligibile dupa o perioada de trei ani (in 71% din cazuri), dupa 4 ani (21%) sau dupa 5 ani (8%). Beneficiarii pot dispune de actiunile respective in cele mai multe cazuri (60%) dupa 10 ani.

     

    Cei din middle management primesc in proportie de 40% pachete de actiuni (incentive stock options) si 40% – pachete de actiuni supuse anumitor restrictii (restricted stock/restricted stock units). „Spre deosebire de noi, in Bulgaria doar 17% din companii ofera acest tip de beneficii, dar trebuie luat in calcul faptul ca acolo nivelul salarial este cu 30% mai mic decat la noi. Ei ofera aceste beneficii in proportie de 95% pentru directori generali si presedinti de companii si in proportie de 56% pentru middle management. In plus, acestea sunt oferite si celorlalte categorii de angajati“, sustine Botolan. Dar rezultatele diferite intre Romania si Bulgaria pot fi explicate, spune Botolan, prin faptul ca la studiul din Bulgaria au participat mai multe companii locale decat multinationale.

     

    Beneficiile pe termen lung cele mai raspandite in companiile din Romania raman insa concediile platite de firma, abonamentele la clinici private etc. Cei aproximativ 300 manageri din top si middle management ai RTC Holding beneficiaza, incepand cu 2005, in fiecare vara de un concediu platit de firma, de finantarea achizitiei unei masini pe perioada catorva ani (sunt liberi sa isi aleaga orice masina doresc, asumandu-si cheltuielile ce depasesc bugetul alocat conform postului), de abonamentele mediale la o clinica privata sau de finantarea achizitiei unui PC portabil care ramane in proprietatea lor. „Pe langa beneficiile acordate celor din management, avem foarte multe care se aplica tuturor angajatilor, conditii speciale la contractarea unor servicii bancare, instruiri profesionale, deschiderea unei gradinite etc.“, spune Alina Olaru, HR manager al RTC Holding.

     

    ACTIUNI MAI IEFTINE. Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, si-a dezvoltat incepand cu 2002 programul „Creating Value“, al carui obiectiv stabilit de Andreas Treichl, presedintele companiei, prevede ca 5% din capitalul Erste Bank sa fie detinut de catre angajatii sai. E vorba de fapt de mai multe componente ale programului – Employee’s Stock Ownership Program (ESOP) si Management Stock Options Program (MSOP), care se adreseaza, incepand cu acest an, si angajatilor romani ai bancii. In virtutea ESOP, absolut toti angajatii BCR pot achizitiona actiuni Erste Bank cu un discount de 20% fata de pretul mediu al actiunilor Erste Bank pe bursa din Viena in aprilie 2007. Actiunile achizitionate in cadrul ESOP sunt subiect al unei perioade de blocaj pentru un an. In cazul in care sunt tranzactionate in acest interval, discountul initial trebuie returnat. In 2006, aproximativ 4.000 de angajati au beneficiat de optiunile ESOP. „Astfel, cu 47 de euro/per actiune, toti angajatii BCR pot deveni, daca nu sunt deja, proprietari ai grupului financiar pentru care lucreaza“, spune Rupert Dollinger, HR manager la Erste Bank Group.

     

    MSOP se adreseaza personalului cu functii de conducere din cadrul BCR, dar si acelor angajati fara functie de conducere care sunt nominalizati pentru performante exceptionale. Exercitarea optiunilor nu depinde de pretul curent al actiunilor Erste Bank, ci de indicatorul de rentabilitate anuala a capitalului actionarilor (ROE), care trebuie sa fie superior valorii de 17%. Actiunile dobandite in urma exercitarii optiunilor sunt si ele subiect al unei perioade de blocaj de un an. In 2006 au beneficiat de aceste optiuni 1.360 de persoane. „Erste Bank a oferit angajatilor sai posibilitatea de a subscrie actiuni la preturi preferentiale in momentul ofertei publice initiale din 1997, dar si in momentul majorarii de capital din 2000. Programele functioneaza in toate tarile in care Erste Bank este prezenta, mai putin Serbia si Ucraina, unde cadrul legislativ nu permite inca“, explica Dollinger.

     

    Directorul HR al Erste Bank Group spune ca atat ESOP, cat si MSOP reprezinta programe de motivare a angajatilor. Iar avantaje sunt de ambele parti. Din punctul de vedere al bancii, astfel de programe fac ca banca sa devina un angajator atractiv, iar acest tip de programe constituie un factor de motivare pentru angajatii direct interesati de activitatea bancii si de pretul actiunii. Din punctul de vedere al angajatilor, exista beneficii financiare –  achizitia de actiuni la un pret redus ofera posibilitatea unor castiguri ulterioare si dreptul la dividende -, dar si beneficii de statut, atata vreme cat angajatii devin actionari ai unei banci de talia Erste. „Calculul beneficiilor se bazeaza, in mare, pe un model teoretic, conform caruia vor exista efecte pozitive in momentul in care iti rasplatesti angajatii si ii responsabilizezi fata de munca lor si de rezultatele companiei pentru care lucreaza“, sustine Dollinger.

     

    LOIALITATEA INSEAMNA BANI. Anul trecut, cand Intercontinental Bucuresti a aniversat 35 de ani de existenta, managerul general Jonathan Soper a decis sa introduca si in Romania programul „Long Service Bonus“, dezvoltat de lantul Intercontinental Hotels Group cu scopul de a-i recompensa pe angajatii cu o vechime mai mare de cinci ani.

     

    Astfel, la sfarsitul lunii martie a acestui an, peste 170 de angajati din Romania au primit bonusuri de loialitate. Cei care au o vechime intre 5 si 9 ani au primit un bonus egal cu salariul pe doua saptamani; cei cu vechime intre 10 si 15 ani au fost rasplatiti cu un bonus egal cu salariul pe o luna; angajatii care sunt in companie de o perioada intre 15 si 19 ani au primit un bonus egal cu salariul pe o luna si jumatate; iar cei care lucreaza de peste 20 de ani la Intercontinental Bucuresti au primit un bonus egal cu salariul pe doua luni.

     

    Jonathan Soper spune ca acest program creat de Intercontinental Hotels Group reprezinta una dintre masurile adoptate ca urmare a semnarii contractului de management intre Intercontinental Bucuresti si lantul hotelier in decembrie 2006. Programul va continua si in anii urmatori, astfel incat, de fiecare data cand un angajat aniverseaza peste 5 ani de munca in cadrul Intercontinental, urmeaza sa fie rasplatit conform aceleiasi scheme.

     

    ACTIUNI PENTRU SEFI. Conducerea retailerului de IT si electrocasnice Flamingo International a anuntat recent ca actionarii companiei vor lua in discutie la inceputul lunii iulie lansarea unui program de motivare a managerilor prin acordarea de actiuni la companie in valoare de 250.000 de euro. La acestea se va adauga dreptul de a cumpara la un pret preferential actiuni in valoare de 625.000 de euro. „Programul se va desfasura pe parcursul a cel putin patru ani si se adreseaza pozitiilor de top din cadrul managementului Flamingo. Este cea mai eficienta practica de motivare a angajatilor“, a declarat Dragos Simion, vicepresedinte al Flamingo International.

     

    Pentru a realiza acest program, compania va rascumpara de la Bursa un pachet de maximum 7,7 milioane de actiuni, ceea ce reprezinta aproape 1% din capitalul social al companiei. Din acestea, 2,2 milioane de actiuni Flamingo (care valoreaza 250.000 de euro la pretul actual) ar urma sa fie distribuite cu titlu gratuit top managerilor, iar restul de 5,5 milioane de actiuni vor putea fi cumparate de manageri la un pret predeterminat. Acesta va fi, potrivit reprezentantilor Flamingo, mai scazut decat cel la care actiunile se tranzactioneaza pe Bursa, insa intr-un interval „rezonabil“, pentru ca salariatul sa nu obtina un castig imediat, ci in timp, pe masura ce contribuie la dezvoltarea companiei. De aceea, cei care vor beneficia de actiunile rascumparate de companie nu vor putea sa le vanda o anumita perioada. Limitele minime si maxime de rascumparare a titlurilor de pe piata de capital, precum si pretul la care managerii Flamingo le vor putea achizitiona vor fi stabilite de consiliul de administratie, care va fi mandatat de adunarea actionarilor. In urma fuziunii cu Flanco, Flamingo a trecut printr-un proces de restructurare si a disponibilizat incepand cu trimestrul al treilea al anului trecut in jur de 260 de angajati, din cei 380 aflati in sediul central. Acestia au beneficiat de compensatii totale de aproximativ 100.000 de euro. Ca urmare a procesului de fuziune, numarul de functii de conducere a fost redus. In plus, compania a optat pentru o organigrama mai simplificata, cu un numar mai restrans de niveluri de management.

  • America versus Europa

    Beneficiile pe termen lung sunt mai mari in SUA decat in Europa, dar salariile de baza sunt mai mici cu 20% in SUA decat media celor din Europa, reiese din studiul „Top Executive Compensation“, realizat in 2006 de firma de consultanta Hay Group. „In timp ce salariile sunt deseori mai mari in Europa, beneficiile sub forma de actiuni sau optiuni acordate directorilor executivi sunt mult mai riscante, din moment ce sunt conditionate de performanta“, spune Richard Bednarek, expert al Hay Group.

     

    O alta diferenta importanta intre practicile salariale folosite in SUA si Europa este numarul instrumentelor de motivare folosite de companii. Doar 17% din companiile europene au mai mult de un tip de plan pentru cei din top management, comparativ cu 66% din companiile americane.

     

    In SUA, oferirea de pachete de optiuni continua sa fie cel mai folosit beneficiu pe termen lung, urmat de portofoliul de actiuni cu restrictii (restricted stock plans), adica grevate de amanarea dreptului de exercitare o anumita perioada de timp. Circa 63% din companiile americane intervievate ofera angajatilor eligibili planuri de compensatii pe baza de pachete de actiuni cu restrictii. Mai putin de 5% din companiile europene ofera insa actiuni cu restrictii ca parte a planurilor de motivare.

     

    Explicatia tine de faptul ca pachetele de optiuni (optiunile de achizitie de actiuni) sunt construite diferit: in timp ce in SUA acestea se acorda in general fara conditionari, in multe tari din Europa dreptul de a le utiliza este conditionat de indeplinirea unor obiective de performanta. „Multi executivi americani considera ca pachetele de optiuni in sine sunt o masura a performantei, pentru ca daca firma nu performeaza, pretul actiunilor nu creste, iar recompensa nu valoreaza nimic. In Europa, aceste pachete sunt concepute sa recompenseze managerii pentru cresterea pretului actiunilor doar daca anumiti indicatori de performanta financiara sau operationala sunt indepliniti“, explica Irv Becker, unul din autorii studiului Hay Group.

     

    Studiul realizat de Hay Group a inclus peste 12.000 de directori din peste 200 de organizatii din SUA si Canada, fiecare cu cifre de afaceri de peste un miliard de dolari, respectiv peste 1.300 de directori din peste 200 de companii din 16 tari europene, fiecare cu cifre de afaceri de peste un miliard de euro.

  • Bonusurile pentru manageri

    Conform rezultatelor studiului salarial 2006 Mercer, companiile din Romania acorda managerilor de top beneficii pe termen lung in urmatoarele proportii:

     

    Pentru seful organizatiei

     

    Incentive Stock Options

    50%

    Nonqualified Stock Options

    10%

    Phantom Stock/Full Value

    10%

    Restricted Stock/Restricted Stock Units

    60%

    Stock Appreciation Rights

    0%

    Performance Units

    20%

    Performance Shares

    10%

     

    Pentru managerii de top

     

    Incentive Stock Options

    58%

    Nonqualified Stock Options

    8%

    Phantom Stock/Full Value

    0%

    Restricted Stock/Restricted Stock Units

    42%

    Stock Appreciation Rights

    0%

    Performance Units

    17%

    Performance Shares

    8%

     

    Incentive Stock Options (ISO) – optiuni de achizitii de actiuni, care la momentul exercitarii sunt taxate in regim de castiguri din capital, nefiind supuse impozitului obisnuit pe venit. Optiunile prezinta un grad de risc destul de ridicat, deoarece posesorul trebuie sa le detina o perioada de timp mai indelungata (fixata de companie) pentru a putea beneficia de avantajul fiscal.

     

    Nonqualified Stock Options – optiuni de achizitii in cazul carora se plateste impozit pe venit, corespunzator diferentei dintre pretul de exercitare si pretul de obtinere.

     

    Stock Appreciations Rights – ofera angajatului dreptul de a primi valoarea de apreciere a portofoliului din perioada dintre momentul obtinerii lui si pana in momentul platii. Angajatul nu primeste niciun drept specific actionarilor, precum dreptul de a vota sau dividende, primeste doar plata atribuita aprecierii portofoliului la momentul stabilit in contract.

     

    Phantom Stock – unitati de valoare care corespund unui anumit numar de actiuni (ale companiei) echivalente. O actiune a acestui portofoliu reprezinta un credit intr-un cont al angajatului pentru o suma egala cu valoarea totala a unei actiuni din portofoliul companiei. De-a lungul timpului, contul este creditat cu variatiile in valoarea actiunilor (si dividende si alte distributii/redistributii, daca asa doresc partile).

     

    Restricted Stock – pachet de actiuni care ofera drepturi de proprietate in compania angajatorului. Astfel de actiuni sunt adesea supuse unor restrictii. Angajatul primeste actiunile sau dreptul de a cumpara actiunile (la valoarea de piata sau beneficiind de reducere), dar nu poate intra in posesia acestora pana la un moment ulterior, cand se intrunesc anumite conditii (sau restrictiile au fost ridicate), precum o perioada de lucru in companie de cativa ani sau diferite criterii de performanta. Daca angajatul nu indeplineste conditiile necesare ridicarii restrictiilor, isi pierde dreptul asupra actiunilor respective.

     

    Performance Shares – managerilor li se ofera actiuni numai daca anumite criterii de performanta sunt indeplinite, precum un anumit castig pe actiune. Spre deosebire de ISO, pe care angajatul le primeste ca element al pachetului obisnuit de beneficii si compensari, in cazul actiunilor de performanta managerul primeste actiuni exclusiv in urma indeplinirii unor obiective.

     

    Performance Unit – unitati de valoare (sume de bani cash sau dividende) conditionate de indeplinirea anumitor tinte de performanta pe parcursul unei perioade de mai multi ani.

  • Sa fie mare si ieftin

    Dupa hipermarket, mall si magazinul de bricolaj, un nou model de comert isi face aparitia pe piata locala – outlet centre sau centrul comercial cu reduceri permanente.

     

    Peste 10 mall-uri in Bucuresti si unul pana la patru centre comerciale noi in fiecare oras din Romania cu o populatie de peste 75.000 de locuitori. Acestea sunt planurile dezvoltatorilor imobiliari din zona de retail pana in 2010, planuri care vor face ca stocul total de centre comerciale sa urce in urmatorii trei ani pana la peste 2.000.000 de metri patrati suprafata inchiriabila. Din tabloul general al pietei de retail din Romania lipseste insa de multi ani un format de succes pe pietele vestice: outlet centre. Adica un centru comercial care sa includa in special magazine de tip outlet, unde se vand branduri cunoscute de imbracaminte si incaltaminte la preturi reduse cu pana la 70% pe intreaga durata a anului, nu doar in perioadele promotionale de la sfarsitul verii sau iernii.

     

    Momentan, pe piata exista doar cateva magazine de tip outlet, ale importatorilor de produse sportive, de exemplu, insa nu si un centru comercial dedicat exclusiv acestui format de magazin.

     

    Situatia se va schimba insa de anul viitor, iar piata de retail autohtona va mai „bifa“ inca un segment, dupa supermarket, hipermarket, mall sau magazin de bricolaj.

     

    Numai ca daca in cazul magazinelor traditionale de imbracaminte sau incaltaminte sunt preferate zonele aglomerate, eventual mall-urile din interiorul oraselor, centrele comerciale de tip outlet vor fi dezvoltate la marginea oraselor.

     

    Mai exact, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, unde se mai afla parcul comercial ce include primul magazin Carrefour deschis in Romania si unde din toamna anului viitor va fi finalizat Fashion House Outlet Centre, al doilea proiect comercial de pe piata al dezvoltatorului imobiliar Liebrecht & wooD, dupa Militari Shopping Center. „Investitia totala in parcul comercial West Park se ridica la 120 mil. euro. Centrul outlet va reprezenta aproximativ 38 de milioane din aceasta suma, fara a fi inclusa valoarea terenului“, a declarat directorul executiv al Liebrecht & wooD Romania, Johan Rogiers. Auntul companiei cu investitori flamanzi vine la putin timp dupa ce alte companii din domeniul imobiliar, precum Africa Israel Europe sau American Outlet Overseas, detinuta de investitori greci, isi manifestasera intentia de a dezvolta un centru comercial de tip outlet, potrivit Ziarului Financiar.

     

    De ce au ales acesti investitori un proiect de tip outlet centre in plin boom al dezvoltarilor de mall-uri, intr-o perioada in care orice proiect de mall este achizitionat de fonduri de investitii imobiliare chiar inainte de a fi construit? „Exista deja cateva mall-uri in Bucuresti si alte cateva vor fi livrate in perioada urmatoare. Este adevarat ca piata le-a primit foarte bine, dar unele dintre ele vor avea succes in continuare, in timp ce altele vor deveni centre fantoma“, explica oficialul Liebrecht & wooD, care detine si trei outlet centre-uri in Polonia. Parerea este sustinuta si de Brendon O’Reilly, partener in cadrul GVA Grimley Outlet Services – companie care va asigura managementul operational al Fashion House Outlet Centre.

     

    „Ne asteptam in primul an la aproximativ 1,4 milioane de vizitatori“, completeaza el, estimand ca valoarea medie a cumparaturilor efectuate de un vizitator al outlet-ului din Bucuresti ar putea fi de 40-50 de euro, fata de 22 de euro in cazul centrului operat de GVA in Varsovia.

     

    Chiar daca are la baza filosofia preturilor mici, un centru comercial de acest tip trebuie sa fie profitabil si pentru retaileri, si pentru dezvoltator, crede Johan Rogiers. De aceea, spune el, chiriasii vor plati o chirie formata din doua componente: o suma fixa anuala, reprezentand chiria propriu-zisa, precum si un procent din veniturile inregistrate. Cu toate acestea, chiria intr-un outlet centre va fi mai mica decat in cazul mall-urilor, explica Rogiers.

     

    In 2006, chiria medie a centrelor comerciale din Bucuresti s-a incadrat intre 25 si 28 de euro pe metrul patrat, pe luna, potrivit unui studiu realizat de compania imobiliara Colliers. Nivelul chiriei medii inregistrate de centrele comerciale din afara Bucurestiului se situeaza intre 18 si 25 de euro, existand insa si proiecte care au o chirie medie lunara pe metrul patrat de 16 euro. La polul celalalt exista, potrivit companiei imobiliare Eurisko, si proiecte unde se inchiriaza spatii comerciale si la chirii de 120 de euro lunar pe metrul patrat.

    „In 2006 s-a inregistrat o scadere a chiriei in centrele comerciale din Bucuresti cu aproape 9% fata de anul precedent. Datorita intensitatii competitiei intre dezvoltatori, nivelul chiriei ar putea inregistra o scadere cu 10% pana la 25%, in functie de calitatea centrelor comerciale“, spune directorul departamentului de retail din cadrul companiei imobiliare Colliers, Monica Barbu.

     

    Chiar si asa, directorul executiv al Liebrecht & wooD considera ca outlet-ul nu este si nu va fi un concurent al mall-ului. „Deschiderea centrelor de tip outlet nu va avea probabil un impact asupra nivelului chiriilor percepute pentru spatiile comerciale din mall-uri. Sunt produse diferite si nu pot fi comparate, ele vor coexista intotdeauna“, apreciaza Rogiers.

  • GHID DE PENSII: Cum aleg fondul spre care merg contributiile de pensie

    Alegerea fondului spre care merg contributiile pentru pensie nu trebuie sa aiba loc fara a compara cu atentie cel putin trei oferte. Exista cateva intrebari pe care oricine care se gandeste sa contribuie la un fond de pensii, obligatoriu sau facultativ, trebuie sa le puna agentilor de marketing ce le vor bate la usa.

    Loc de comparatie si alegere va exista, in conditiile in care numarul de companii care s-au anuntat interesate sa administreze (cel putin) un fond de pensii facultative si/sau obligatorii urca spre 20, cumulat. Lista se va completa pe masura ce se apropie momentul 1 august, cand va incepe perioada de patru luni in care toti salariatii sub 35 de ani sunt obligati sa adere la un fond de pensii administrate privat (pilonul II). In plus, si cei cu varsta intre 35 si 45 de ani pot contribui la un fond din pilonul II, in timp ce la pensiile facultative poate adera orice angajat. Conditia, in acest caz, pentru ca un client sa beneficieze de o pensie facultativa este sa fi virat minim 90 de contributii lunare, nu neaparat consecutive.

    Alegerea fondului de pensie, fie ca este vorba despre cel obligatoriu sau de unul facultativ, nu trebuie insa facuta in pripa. Cel putin in cazul pensiilor obligatorii (din pilonul II), „aceasta aderare va fi perceputa ca o obligatie si foarte multi oameni o vor asemana probabil cu cea de a-si face RCA”, spunea recent intr-o intalnire organizata de BUSINESS Magazin Cristina Nitescu, director al Omniasig Pensii. In cazul pensiilor facultative, lucrurile stau putin diferit, pentru ca in acest sistem intra doar cine doreste – iar alegerea se face (teoretic cel putin) dupa o analiza atenta a pietei.

    Care sunt elementele care trebuie puse in balanta in alegerea fondului (sau a fondurilor, dupa caz) spre care merg banii de pensie? Indiferent daca este vorba despre fonduri facultative sau obligatorii administrate privat, companiile ce le administreaza sunt analizate de CSSPP (Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private) inainte de a putea intra in acest joc. Siguranta lor ar trebui sa fie, asadar, certificata din start. Pe de alta parte, pentru ca in materie de pensii private piata romaneasca nu are niciun fel de istoric, un prim criteriu de selectie ar putea fi experienta companiei respective (si rezultatele obtinute) pe alte piete din regiunea central- si est-europeana. In Polonia, Cehia sau Bulgaria, spre exemplu, sistemele private de pensii au fost introduse de ani buni, iar multe dintre companiile ce vor sa se lanseze pe piata de profil romaneasca sunt deja prezente in aceste tari.

    Mai mult, chiar si pe piata locala exista un reper: aproape toate companiile care vor vinde pensii sunt din domeniul asigurarilor, al administrarii de fonduri deschise de investitii sau banci. Performantele locale pot fi, asadar, un alt criteriu de selectie.

    Odata parcursa aceasta prima etapa de selectie, al doilea pas de „cercetare“ este prospectul schemei de pensie, obligatorie sau facultativa.  Continutul minim al unei scheme de pensii administrate privat include printre altele, potrivit CSSPP, conditiile de eligibilitate a participantilor, modalitatea de impartire intre participanti a sumelor rezultate din investirea activelor, principiile de investitii, comisioanele etc. Pentru moment, nu este autorizat niciun fond de pensii in pilonul II. Pe de alta parte, in prospectul unei scheme facultative trebuie analizate informatiile privind contributia la acel fond (cuantumul minim si modalitatea de plata), informatiile privind politica de investitii, comisioanele si taxele suportate din contributii si din activul fondului, modalitatile de transfer la un alt fond si valoarea penalitatilor.

    Strategia de investitii este unul dintre criteriile ce va diferentia diferitele tipuri de fonduri, impartindu-le (in functie de cuantumul plasamentelor in actiuni sau alte titluri) in fonduri riscante, moderate sau conservatoare. Alegerea, explica pentru BUSINESS Magazin Dorin Boboc, director de investitii al Allianz Tiriac, se face tinand cont si de varsta contributorului. Ca principiu, cu cat varsta este mai inaintata, cu atat apetitul pentru risc este mai moderat, chiar daca si randamentele sunt mai mici in cazul unor investitii conservatoare. Dintre fondurile facultative lansate pana in prezent, trei investesc 25% din active in actiuni listate, iar al patrulea doar 10%. Prospectul prevede insa ca pot exista situatii in care ponderea investitiilor in actiuni poate sa creasca sau sa scada.

    Nivelul minim al contributiei la un fond de pensii facultativ este un alt criteriu de analiza. Prin lege, contributia este fixata la maxim 15% din venitul salarial brut lunar, iar in limita a 200 euro/an contributiile sunt deductibile fiscal. Optional, si angajatorul poate contribui in contul salariatilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. Pana in prezent, contributia minima lunara stabilita de cele patru fonduri existente se situeaza intre 35 si 60 de lei.

    Un alt criteriu sunt comisioanele. Comisioanele initiale de administrare variaza pana acum intre un minim de 3,95% din fiecare contributie lunara (la BCR Asigurari de Viata) si un maxim de 5%. Alte comisioane (cele percepute permanent) sunt la cele patru fonduri existente de 1,24% din activul net anual la ING, 2% la BCR, 0,2% din activul net lunar la Allianz si 0,0064% din activul net zilnic la Aviva. La capitolul comisioane se inscrie si penalizarea perceputa in cazul transferului de la un fond la altul in primii doi ani. Toate cele patru fonduri prevad un comision de transfer de 5% din activul net pentru un transfer mai rapid de doi ani, exceptie facand Pensia Mea de la Aviva, unde pentru transferul in al doilea an comisionul scade la 2,5%.

    Randamentul este, fara doar si poate, un alt criteriu de alegere a fondului de pensii – insa o analiza din acest punct de vedere nu se poate face la momentul „T zero“, din cauza lipsei unui istoric. Dupa primii cativa ani insa, rezultatele obtinute de administrator vor ajunge sa conteze decisiv in balanta alegerii.

    Cei peste 100.000 de agenti de marketing pe care companiile se pregatesc sa-i arunce in lupta atragerii de contributori la fondurile de pensii ar trebui sa dea informatii cat mai detaliate privind toate aceste aspecte. Informatii care ar trebui sa se constituie intr-o sursa de a compara, inainte de a semna o data, macar trei oferte, spun reprezentantii companiilor de profil. Si aceasta chiar daca, admit tot ei, cel mai mare atu in aceasta batalie a atragerii clientilor va fi, pur si simplu, puterea de convingere a vanzatorului. 

  • Puncte cheie

    ANALIZA. Inainte de a decide spre ce fond trebuie indreptate o parte din contributiile pentru pensie (in cazul celor obligatorii) sau platile suplimentare (pentru pensiile facultative) este necesara analiza catorva elemente. Printre acestea, renumele companiei (pe piata locala sau pe pietele in care mai activeaza, in domeniul pensiilor sau in sectoare asemanatoare) si, in plus, strategia de investitii a fondului respectiv. In plus, prospectul fondului respectiv prezinta comisioanele implicate (cele initiale de administrare, cele percepute permanent si penalizarea in cazul transferului de la un fond la altul), dar si contributia minima impusa de compania respectiva. Randamentul fondului este, in plus, un criteriu de selectie – insa, in lipsa unui istoric al fondurilor de pensii, criteriul este imposibil de aplicat chiar de la momentul de start.

     

    OFERTA DE PENSII FACULTATIVE. Pe piata exista deja patru fonduri de pensii facultative (Pensia Mea, administrat de Aviva, ING Clasic – administrat de ING Asigurari de Viata, AZT Moderato – administrat de Allianz-Tiriac Pensii Private si  BCR Prudent – administrat de BCR Asigurari de Viata). Alte doua prospecte erau, pana la inchiderea editiei, autorizate de catre Comisia de specialitate (AZT Vivace – Allianz-Tiriac Pensii Private si ING Clasic – ING), urmand sa treaca prin procedura de autorizare odata cu strangerea a minim 100 de adeziuni necesare. Pe piata sunt asteptati insa pana la finele anului 8-9 administratori de pensii facultative, printre cei ce asteapta aflandu-se si Raiffeisen Asset Management, OTP Garancia, Interamerican si Omniasig. Fiecare companie autorizata poate insa sa administreze mai multe fonduri de pensii facultative.

     

    PRIMII PASI LA PENSIILE OBLIGATORII. Pe aceasta piata, unde batalia se anunta chiar si mai apriga anul acesta, sapte companii au primit (pana la finele saptamanii trecute) avizul din partea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) pentru a crea structurile ce vor vinde astfel de fonduri. Astfel, BCR, BRD, Interamerican, slovenii de la Prva, ING Asigurari de Viata, Aviva si Omniasig isi pot constitui societatile specializate pentru a vinde pensii private obligatorii. La pensiile obligatorii contribuie toti salariatii sub 35 de ani si optional cei cu varsta intre 35 si 45 de ani.

  • STUDIU DE CAZ: Teflonul de perete

    Piata constructiilor creste galopant de la an la an si odata cu ea domeniile conexe, de la producatorii de ciment si instalatii pana la firmele producatoare de finisaje interioare sau accesorii pentru locuinta. Fabryo a scos pe piata vopseaua lavabila cu teflon, ce i-a asigurat nu numai cresterea solida a vanzarilor pentru divizia de vopsele, ci si un grad ridicat de fidelitate din partea cumparatorilor.

     

    Statisticile arata ca vedeta economica a anului 2007 este domeniul constructiilor. De pe urma acestora infloresc afacerile conexe, iar cumparatorul este tot mai sofisticat, pe masura ce are de ales intre mai multe produse. In urma cu un an, de pilda, lipsea de pe rafturile cu vopsele lavabile un produs care sa permita curatarea cu usurinta a peretilor murdariti accidental. Tocmai pe aceasta nisa si-au facut intrarea vopseaua si lacul Savana cu teflon, lansate de producatorul Fabryo. Teflonul, pe care s-a batut multa moneda in marketingul vaselor de bucatarie, si-a gasit astfel o noua imagine: noul produs asigura clientii ca si in cazul unor pete extrem de accentuate, peretele vopsit poate fi curatat cu detergent obisnuit.

     

    Dincolo de beneficiul financiar imediat, tradus in vanzari de 3,5 milioane de euro din luna mai a anului trecut pana in aprilie 2007, noile produse au ridicat gradul de fidelitate al clientilor Fabryo. Marga Alexe, director de marketing al companiei, spune ca inainte de lansarea noilor produse cu teflon, „clientii intrau in magazin pentru a cumpara o vopsea lavabila alba. Acum, cauta Savana cu teflon“. Si daca „inainte“, in cazul in care produsul cautat nu se afla la raft, cumparatorul „se orienta imediat catre un alt produs de la concurenta, acum pleaca sa caute vopseaua intr-un alt magazin“, sustine Alexe.

     

    Cat priveste reteta pentru Savana cu teflon, aceasta a fost creata pornind de la formula initiala a vopselelor Savana, in colaborare cu grupul DuPont, unul din cei mai mari furnizori mondiali de pigment alb pentru vopsele, hartie si plastic. Lansarea vopselei a coincis cu semnarea unui parteneriat pe termen lung intre cele doua companii, pentru un proiect-pilot pentru piata Europei de Est.

     

    Legaturile dintre compania romaneasca, dezvoltata de omul de afaceri de origine vranceana Daniel Guzu, si grupul american sunt de data mai veche. Fabryo folosea inca din 1999 dioxidul de titan DuPont (un ingredient-cheie din vopsele, care confera gradul de alb si puterea de acoperire), prin intermediul firmei Brenntag Romania, declara Alexe. Decizia de a semna un parteneriat a venit insa dupa ce DuPont a analizat nu doar piata romaneasca, in ansamblu, ci „activitatea producatorilor si mai ales calitatea retetelor de vopsea si lacuri create de ei“.

     

    Inceputul discutiilor cu DuPont a intervenit dupa ce Fabryo trecuse deja prin primele etape ale procesului de rebranding, respectiv decizia de a schimba denumirea (din Guzu Chim), si alegerea unei agentii de branding. „Lucrurile luasera o alta turnura inca de cand am inceput constructia noului centru de productie din Popesti-Leordeni (la marginea Capitalei)“, explica directorul de marketing al companiei. „Stiam ca vom putea sa producem mult mai mult si ca tehnologia de productie va fi mai complexa, asa ca parteneriatul cu DuPont a venit la momentul oportun.“

     

    Fata de epoca in care Fabryo folosea doar materii prime DuPont, parteneriatul a facut posibila colaborarea intre cele doua companii pentru cercetarea si crearea de noi retete. Desi au fost lansate in a doua parte a anului trecut, vopseaua si lacul Savana cu teflon au contribuit in 2006 la cresterea vanzarilor, cu 55% in cazul vopselelor si cu 110% in cazul lacurilor. Pentru anul trecut, cifra de afaceri a companiei a ajuns la 32,5 milioane de euro, fata de 25 de milioane de euro in 2005. Dupa ce fondul de investitii Oresa Ventures a intrat in 2006 in actionariatul companiei, prin preluarea a 49% din actiunile Fabryo, pachetul majoritar de actiuni a ramas in continuare in familia Guzu, cei ce au pornit afacerea in urma cu 13 ani, intr-un subsol din cartierul Rahova al Capitalei.

     

    Pe parcursul a numai un an, Fabryo a facut o serie intreaga de pasi ce ar fi putut dura, in alte conditii, ani buni: si-a schimbat numele, trecand printr-un proces de rebranding aflat si acum in plina desfasurare, a semnat un parteneriat cu DuPont, a lansat produse noi in colaborare cu americanii, a batut palma cu un fond de investitii si schimba profilul companiei – de la antreprenoriat la corporatie. „Chiar daca stateam foarte bine la evolutia cifrei de afaceri, a fost nevoie de ceva curaj si viziune pe termen lung pentru a intelege ca nu putem rezista pe piata daca nu trecem la urmatoarea etapa si daca nu investim in cercetare, productie, calitatea produselor si comunicare“, conchide Marga Alexe.

     


     

    CONTEXTUL: In 2006, Fabryo avea o cota de piata de 18%, ocupand locul al treilea in topul producatorilor de vopsea. Pe segmentul vopselelor lavabile detinea pozitia de lider, prin marca Innenweiss.

     

    DECIZIA: In mai anul trecut, Fabryo a lansat Savana cu Teflon Surface Protector, o vopsea lavabila pentru interior, prima vopsea cu teflon de pe piata romaneasca. Tot in cursul anului trecut a fost lansat si lacul Savana cu teflon.

     

    EFECTELE: Din mai 2006 pana in aprilie 2007, vanzarile de produse Savana cu teflon – vopsea si lacuri – au depasit 3,5 milioane de euro. Ambele produse au contribuit anul trecut la cresterea vanzarilor cu 55% in cazul vopselelor si cu 110% in cazul lacurilor, desi au fost lansate in a doua parte a anului.

  • A doua incercare

    Cel mai mare producator de bere din Belarus, Krinitsa Brewery Holding, a fost scos la licitatie de autoritatile de la Minsk. In cele doua unitati de productie din Minsk si Brest, capacitatea anuala atinge 1,8 milioane de hectolitri.

     

    Conform cotidianului de afaceri Kommersant, valoarea de piata a companiei belaruse este de 150 de milioane de euro. In prima faza a licitatiei au participat firmele SABMiller, BBH, Heineken, Sun InBev si Detroit Belarus Brewing Company. Pentru a doua etapa s-au calificat SABMiller, Heineken si BBH, aceasta din urma fiind proprietara marcii Baltika, cea mai vanduta bere din Rusia. Cota detinuta de Krinitsa pe piata berii din Belarus este de 40%. Cel mai probabil, castigatorul va fi anuntat la sfarsitul lunii iulie. Guvernul de la Minsk a mai incercat in 2000 sa vanda Krinitsa. Atunci, BBH a cumparat 50% plus o actiune pentru 50 mil. dolari si a transferat o prima transa de 10,5 mil. dolari. Insa autoritatile s-au razgandit in privinta vanzarii companiei, iar aceasta a returnat banii abia in 2005.

  • Privatizarea minelor, amanata sine die

    Mult asteptata privatizare a marilor companii miniere din Polonia s-a impotmolit inainte de a incepe. In strategia de guvernare, actualul guvern si-a propus sa foloseasca bursa de la Varsovia pentru a vinde pachete de 30-40% din actiunile JSW, KHW sau Kompania Weglowa.

     

    Pana in prezent, nu a fost intocmit niciun prospect de emisiune de actiuni si nici macar nu a fost elaborat un calendar pentru referendumurile printre muncitori, ce au fost stabilite ca o preconditie pentru orice vindere de pachete de actiuni pe bursa. Cotidianul polonez Gazeta Wyborcza sustine ca motivul din spatele acestei lipse de actiune il reprezinta rezistenta din partea sindicatelor. Desi oficial nu sunt impotriva privatizarii partiale, liderii acestora incearca pe ascuns sa-l convinga pe presedintele Lech Kaczynski (foto) ca privatizarea ar fi un dezastru, ca ar pune in pericol securitatea energetica a tarii si pacea sociala din regiunea Silezia.

  • Ce-i prea mult strica pretul

    Principalii constructori de apartamente noi din Kiev au luat decizia sa diminueze volumul constructiilor, argumentul fiind ca preturile s-ar putea prabusi ca urmare a unei oferte supradimensionate.

     

    In primul trimestru al acestui an au fost terminate cu 22% mai putine locuinte decat in aceeasi perioada a anului trecut. Oleksandr Bondarenko, presedintele organizatiei imobiliare Realtors Association, se declara surprins de reactia rapida si radicala a companiilor de constructii. In opinia acestuia, este o incercare ascunsa de a majora cererea pentru proprietati imobiliare in Kiev, cerere care a scazut drastic in ultimele luni. Potrivit companiei Jitlo-Invest, pretul mediu al unui metru patrat intr-un apartament nou in Kiev este de 1.282 de euro. De la sfarsitul anului trecut, cererea pentru astfel de proprietati s-a redus pana aproape de zero, asa incat, prin diminuarea numarului de locuinte construite, s-a reusit sa se evite o scadere a preturilor, prognozata de analisti.