BusinessMagazin

Category: Real estate. Real talk.

  • Cătălin Priscorniţă, CEO şi fondator Blitz: „Pentru dezvoltarea pieţei, este nevoie de o lege a agentului imobiliar”

    După criza din 2008-2009, piaţa imobiliarelor româneşti a trecut printr-o etapă de educare, mai cu seamă datorită clienţilor, care au început să pună din ce în ce mai multe întrebări agenţilor înainte de a cumpăra un imobil. Totuşi, ca piaţa să ajungă la nivelul maturităţii, mai este nevoie de un element: o lege a agentului imobiliar. 

    „Foarte mulţi agenţi imobiliari din perioada anterioară crizei financiare nu mai sunt astăzi, totuşi sunt încă mulţi care practică această profesie drept ceva temporar, pe o durată de câţiva ani. Este în curs de schimbare acest trend, dar nu se regăsesc foarte mulţi veterani ca procent în numărul total al agenţilor imobiliari”, a răspuns Cătălin Priscorniţă, fondator şi CEO al agenţiei imobiliare Blitz, în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN, referindu-se la felul în care cei care lucrează în domeniu se raportează la meseria de agent imobiliar după criza financiară din 2008. 

    El observă că schimbarea a venit mai ales din partea consumatorilor şi a nivelului lor de educaţie când vine vorba despre achiziţiile în imobiliare: dacă în 2007 se mulţumeau să cumpere un teren fără să pară interesaţi de multe detalii legate de imobil, acum au învăţat să pună întrebările potrivite. Clienţii care vor să cumpere un imobil astăzi studiază mult mai bine proprietatea anterior semnării contractului, aspect care se reflectă în fişa postului agentului imobiliar. 

    „Exista o lipsă de cunoştinţe, oamenii nu ştiau de fapt ce nu ştiu şi cumva asta făcea şi ca brokerul să nu îi furnizeze respectivele informaţii informaţii. Au existat <<ţepe>> şi voite, şi nevoite. Acum s-au mai schimbat lucrurile, este o schimbare constantă, în paşi mici, nu în salturi mari. Ca să existe o schimbare mare, trebuie să existe o lege care să schimbe regulile jocului”, a punctat Cătălin Priscorniţă. 

    El observă că pe piaţa locală nu există un registru al tuturor agenţilor imobiliari în prezent – potrivit estimărilor, numărul acestora s-ar plasa la 10.000 – 12.000 de brokeri – iar fiecare dintre aceştia se educă aşa cum cred ei de cuviinţă, în absenţa unei legi care să îi ajute. De asemenea, pe această piaţă există foarte multe companii mici, la nivel de start-up. „Nu spun că este greşit să ai un business mic sau unul bazat pe brandul personal, dar cu cât este mai mic businessul, cu atât eşti mai vulnerabil şi mai impredictibil în faţa viitorului.” 

    De aceea, o lege ar ajuta dezvoltarea pieţei, atât în beneficiul brokerilor,  cât şi al clienţilor acestora. „O lege va schimba regulile jocului pentru toată lumea – va fi pentru toată lumea la fel –  vor exista poate nuanţe pentru companiile mari, dar baza va fi aceeaşi pentru toţi şi toţi vom ajunge la aceeaşi limbă, iar clientul va resimţi aceeaşi calitate a serviciului prestat.”

    Când ar putea să fie lansată o astfel de lege?

    Potrivit lui Cătălin Priscorniţă, care face parte dintr-o comisie consultativă cu Parlamentul, în prezent se lucrează la stabilirea detaliilor pentru expunerea legii în plen. Aceasta va include realizarea unui registru al agenţilor imobiliari, precum şi realizarea unui program de educaţie care să includă un anumit număr de ore de formare pentru toţi agenţii imobiliari, dar să fie pus accentul şi pe existenţa de educaţie continuă; primirea unei licenţe – a unei diplome de agent cu ID unic; existenţa unei asigurări profesionale. 

    „Avem inspiraţia legii agentului european şi a multor alte legi care există în alte ţări, vrem să luăm ce e mai bun din acele legi şi să facem o lege care să fie bună şi predictibilă pentru noi în următorii 3-5 ani de zile.”

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi a profesiei de broker în acest domeniu, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Cătălin Priscorniţă, CEO al Blitz. 

     

    – Cătălin Priscorniţă este fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz. Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional.

     

    – Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

     

  • Cum ajungi la succes în real estate? Studiu de caz: Cătălin Priscorniţă, fondatorul agenţiei Blitz

    Cătălin Priscorniţă, fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz, lucrează în real estate de suficient de mult timp încât să treacă prin două crize. Dacă în criza financiară a fost martorul falimentului firmei pentru care lucra, noua criză, generată de pandemie, l-a prins în rolul de antreprenor cu vise mari. Iar lecţiile învăţate în trecut l-au ajutat să folosească scurtul moment de linişte din piaţă pentru a apăsa acceleraţia dezvoltării naţionale. 

    „În imobiliare îmi place să spun că sunt un lider înnăscut şi un antreprenor în devenire – încerc – fiindcă nu îmi iese de fiecare dată – să mă autodepăşesc de la o lună la alta şi de la un an la altul şi să devin varianta mea cea mai bună în fiecare moment. Am devenit un antreprenor care se lasă inspirat de alţii care au reuşit în viaţă. Îmi doresc să depăşesc această industrie imobiliară şi să o duc acolo unde cred că poate fi dusă”, a spus Cătălin Priscorniţă, fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz, în cea mai recentă ediţie a emisiunii Real Estate. Real Talk by Storia.ro, realizată în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional. Drumul lui Priscorniţă până aici este însă lung şi atipic. 

    Originar din Bistriţa, a lucrat mai bine de 17 ani în domeniul imobiliarelor în Cluj-Napoca. Totuşi, pornirile sale antreprenoriale sunt chiar mai vechi de atât: au început în copilărie, „după ureche şi după stomac”. Îşi aminteşte de pildă că,  atunci când avea 10-11 ani, mama sa aducea produse „de la ruşi”, iar el devenise responsabil cu vânzarea la piaţă a acestora. 

    Nu e de mirare că se autodescrie independent financiar de când se ştie, iar pe vremuri, pentru el „independenţa era să îmi iau un suc la TEC, o îngheţată sau o gumă Turbo, din banii mei”. 

    La maturitate, a lucrat apoi, cu sau fără contract, vreo 10 ani, interval în care îşi aminteşte că a avut peste 15 joburi, în domenii diverse. Singura punte comună între toate acestea a fost linia de vânzări. 

    Cariera sa „mai serioasă” a început într-o agenţie imobiliară mare în 2006, în Cluj-Napoca. Aceasta s-a închis însă în perioada crizei, din cauza managementului prost, după cum avea să constate el „cu ochii cei de pe urmă”: „Am rămas doar eu cu fondatorul la criza din 2008-2009. El a închis compania, iar eu a trebuit să îmi iau colacul de salvare şi să mă duc departe şi repede, respectiv să dezvolt compania Blitz”.

    A urmat apoi o perioadă prolifică din punct de vedere financiar, în care îşi aminteşte că „făceam tranzacţii cu comisioane de zeci de mii de euro”, bani care i-ar fi permis să „se pensioneze” la 30 de ani, dacă şi-ar fi dorit acest lucru. 

    A mizat însă pe altceva: „Am ales drumul antreprenoriatului şi să fac un business aşa cum mi-ar plăcea mie să fiu servit în acest domeniu. Dacă mă întrebi unde aş fi văzut Blitz acum 10-11 ani, aş spune aici unde sunt acum – respectiv dezvoltând o companie care domină piaţa din Cluj de 8-9 ani”. 

    Nici pandemia nu a încetinit planurile antreprenorului ardelean, care a decis ca în 2020 să apese acceleraţia dezvoltării naţionale. „În lockdown am intrat într-un plan de dezvoltare pentru intervalul 2020 – 2023; am considerat că momentul propice de începere a expansiunii a fost 2020. Am accelerat puternic, am făcut branding ca la carte, am creat platforme de e-learning, am redesenat organigrama etc.”, descrie Cătălin Priscorniţă câteva dintre elementele expansiunii. 

    Adaugă că avea în minte această strategie cu mult timp înainte de pandemie, dar aceasta a adus momentul perfect, de linişte, în care să poată să îşi pună planurile în aplicare. „Domeniul acesta este conectat la o nevoie primară – nevoia locativă – am ştiut că ne confruntăm doar cu o perioadă de linişte în care putem să ne gândim la extindere, iar apoi piaţa îşi va reveni.”

    Prin prisma experienţei sale în domeniu, de „veteran”, după cum spune chiar el, Cătălin Priscorniţă observă că piaţa a trecut prin numeroase schimbări de-a lungul timpului, iar odată cu aceasta, şi colegii săi de breaslă: „Piaţa şi brokerii imobiliari s-au schimbat semnificativ, iar ca în orice industrie, schimbarea vine de la consumator. Când spun că ne-am schimbat mă uit la zona de educaţie, simt că sunt multe companii care pun accent pe educaţie, pe programe în care vorbim despre faptul că reprezentăm un business cu oameni, despre oameni”. 

    Totuşi, mai este cale lungă până când industria îşi va atinge potenţialul. „Chiar dacă piaţa a evoluat, există în continuare multe oraşe unde brokerul imobiliar este perceput mai degrabă ca un samsar, ca un om care lucrează ilegal. Dacă ne uităm la industriile de vânzări, sunt foarte puţine care să învârtă cifrele pe care noi le avem, iar un om cumpără o proprietate o dată – de două ori în viaţă, prin urmare acestea sunt momente cruciale pentru el. Se ştie că decizia în imobiliare este una emoţională, pe care o justificăm raţional, apoi – astfel, brokerul imobiliar trebuie să fie un om educat, care să înţeleagă toate aceste aspecte. Sunt, din păcate, foarte mulţi agenţi pentru care contează foarte mult venitul imediat şi nu viaţa omului; în următorii ani, îmi doresc să facem o ţară ca afară în industria imobiliară.”

    ·       Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

  • Care este rolul brokerului în imobiliare?

    Contrar credinţei populare, alegerea unui credit nu ar trebui să fie realizată doar în funcţie de cea mai scăzută dobândă existentă pe piaţă. La ce altceva ar trebui să ne uităm? Un broker în imobiliare este cel care poate rezolva cu uşurinţă ecuaţia (cu multe necunoscute) când vine vorba de selecţia celui mai bun credit, raportată la nevoile fiecărui client. 

    „Când vrei un credit, în special unul ipotecar, un broker este tot ce poţi să îţi doreşti să îţi apară în viaţă ca să nu transformi toată această experienţă într-o aventură de coşmar”, a puncat Anca Bidian, CEO al brokerului KIWI Finance, în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Ea subliniază că există o multitudine de aspecte de analizat atunci când vine vorba despre contractarea unui credit, nu doar alegerea celei mai scăzute dobânzi. Un broker de credite este persoana care poate să radiografieze toate aceste aspecte. 

    „Dobânda este o variabilă, una ca multe altele din componenţa unui credit – putem să realizăm că sunt mai mulţi factori de luaţi în calcul pornind de la faptul că există atâtea bănci în piaţă. Dacă ar fi atât de unitară toată calificarea, ar rămâne două bănci în piaţă –  una mai scumpă şi alta mai ieftină”, punctează specialistul. 

    Un broker ia în calcul toate criteriile legate de analizarea unui credit, pe care ulterior le traduce pe înţelesul clientului. Acesta din urmă trebuie totuşi să aibă în minte faptul că „Nu există produsul perfect, toate au plusuri şi minusuri. Dintre aceste plusuri şi minusuri, trebuie să vezi care sunt importante pentru tine. Plusurile de la o bancă se transformă în minusuri la alte bănci”.

    Dincolo de veniturile clientului, băncile analizează şi obiectul oferit de acesta spre garanţia când vine vorba despre acordarea unui credit ipotecar. Astfel se justifică cum, spre exemplu, în anumite regiuni geografice, avansul solicitat de unele bănci este mai mare decât în Bucureşti: „Băncile nu se bucură când intră în posesia garanţiilor, nu sunt agenţi imobiliari, acela nu este obiectul lor de activitate, iar procesul de intrare în posesie, execuţie şi eliberare a unui imobil este complicat şi neplăcut”. Astfel, atunci când analizează un imobil, băncile se uită şi la indicatorii referitori la lichiditatea zonei unde se află aceasta: „Degeaba ai o casă care se învârte după soare, dar aceasta se află în mijlocul câmpului”.

    O altă diferenţă poate apărea între formulele de încadrare – există în piaţă diferenţe foarte mari legate de suma maximă la care acelaşi client sau aceeaşi familie se încadrează. „Sunt perioade în care aceste sume sunt de la simplu la dublu: intru într-o bancă şi iau 100.000 de euro, merg la o alta şi primesc 180.000 de euro, cu aceleaşi venituri. Piaţa are o dinamică a ei – nu doar piaţa imobiliară este efervescentă în această perioadă, ci şi băncile se întrec în campanii, în ajustarea produselor astfel încât să fie cât mai aproape de profilul pieţei şi al segmentului de clienţi.”

    După alegerea băncii care se potriveşte nevoilor clientului, brokerul îi este alături acestuia în tot ce presupune procesul de accesare a unui credit, până la momentul în care clientul primeşte cheile casei. De asemenea, când vine vorba despre felul în care brokerii sunt plătiţi – Anca Bidian menţionează că este interzis prin lege să îşi taxeze clienţii pentru aceste servicii. 

    „Primesc deseori întrebarea: De ce să se ducă clientul la un broker şi nu la o bancă? Întrebarea este greşită, trebuie întrebat de ce ce să meargă clientul la un broker şi nu la 20 de bănci in acelaşi timp.” Anca Bidian subliniază şi că industria bancară este extrem de birocratică, după criza financiară, devenind suprareglementată,  iar „Reglementarea aduce hârtii”. Un broker poate desluşi toţi termenii specifici domeniului financiar-bancar. 

    „Banca are produsele, creditele de orice fel, iar brokerii umanizează relaţia cu clientul. Cu o bancă, relaţia este instituţională. Brokerul este prietenul tău, dar şi al bancherilor – să nu uităm. Succesul unui broker constă în a face ambele părţi fericite”, concluzionează Anca Bidian, referindu-se la rolul brokerului în imobiliare. 

    Citiţi mai multe despre cum vă puteţi lua un credit, dar şi despre felul în care va evolua piaţa rezidenţială în continuare în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro în care Anca Bidian, CEO KIWI Finance, a răspuns celor mai multe dintre nedumeririle clienţilor în materie de creditare.

     

    ·       Anca Bidian e CEO KIWI Finance, parte a OLX Group. A fondat KIWI Finance prima companie de intermediere credite din România, în 2003. De curând a fost recunoscută cu un Lifetime Achievement în Finance Award la gala Business Arena unde s-au acordat premiile pentru cele mai admirate femei din business.

    ·       Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

  • Cât mai cresc preţurile în imobiliare?

    „În opinia mea, la finalul acestui an vom avea o creştere de un digit an/an faţă de anul trecut, de aproximativ 7-8%”, răspunde Anca Bidian, CEO al brokerului de credite KIWI Finance, la întrebarea aflată pe buzele tuturor celor care îşi caută o locuinţă, după cum s-a văzut şi în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Ritmul noilor construcţii, precum şi locuinţele de vânzare din piaţa secundară (imobiliarele vechi) nu îndestulează cererea existentă în piaţă în prezent, prin urmare nu este de mirare că şi preţul se află pe un trend crescător. 

    Anca Bidian observă însă că cererea crescută din imobiliare nu este una subită, ci se alimentează constant de aproximativ 7 ani. Motivele sunt multiple: mobilitatea forţei de muncă, pe piaţa muncii a intrat o generaţie nouă, standardul de viaţă a crescut, precum şi faptul că în România există cea mai mare aglomerare a familiilor pe metrul pătrat într-o locuinţă. Migraţia alimentează de asemenea acest trend crescător, iar natalitatea – chiar dacă este scăzută – aduce generaţii noi în căutare de locuinţe. 

    Chiar şi aşa, mai e cale lungă până să ajungem la media UE când vine vorba despre numărul locuinţelor căutate de europeni. „Noi avem o cerere de locuinţe noi de 1 milion de unităţi pentru următorii ani. Este calculat că dacă vom păstra ritmul actual de construcţii putem să acomodăm această cerere şi să ajungem la media UE în vreo 50 de ani. Acestea sunt date validate, comunicate, prin urmare ritmul de construcţii, chiar dacă a crescut în ultimii ani, tot nu îndestulează cererea nouă”, explică Anca Bidian. 

    Dincolo de mecanismul cererii şi ofertei, piaţa imobiliară este strâns legată de evoluţia celorlalte industrii şi indicatori economici ai ţării. Un alt parametru important în mecanismul preţurilor, mai ales în contextul actual, ţine de evoluţia preţurilor materialelor de construcţii, un domeniu influenţat semnificativ de pandemie. „Observăm cu toţii ce se întâmplă cu preţurile materialelor de construcţii la nivel internaţional – acestea au avut lanţurile de aprovizionare fracturate din cauza pandemiei. Un impact în preţurile materialelor de construcţii o are şi relaţia comercială contondentă a marilor puteri cu China cu consecinţe directe în fluxurile tradiţionale de importuri.”

    La toate acestea se adaugă lipsa forţei de muncă, ce aduce presiuni suplimentare în industria construcţiilor şi, în consecinţă, în imobiliare. „Toate acestea se reflectă în preţuri, nu numai la noi, ci în toată lumea. Există însă instrumente – deopotrivă fiscale, precum şi monetare – în care presiunea aceasta poate fi ţinută în frâu, prin care să existe supape de respiro, până la reglarea pieţei. De aceea, în opinia mea, anul acesta creşterea va fi sustenabilă şi nu vom intra în zona de încălzire a pieţei imobiliare. Trebuie să luăm în considerare şi „supapa” veniturilor care contrabalansează tendinţa de creştere necontrolată a caselor. Cu alte cuvinte, preţurile pot creşte, dar doar până la limita la care există masa critică de cumpărători.”

    Totuşi, Anca Bidian punctează că predicţiile referitoare la preţuri sunt greu de validat, în contextul în care pe piaţa locală nu există o instituţie publică axată pe stabilirea unor indicatori validaţi în imobiliare. „Există entităţi private care fac diverse calcule, dar preţul real al tranzacţiilor nu este centralizat şi analizat de o instituţie publică. Un indice imobiliar trebuie să fie  o medie ponderată, pe regiuni, şi să se bazeze pe preţul de tranzacţionare şi nu pe preţurile din anunţuri.” 

    Ea este optimistă însă şi crede – în baza nivelului de maturitate la care se află piaţa în prezent – că vor exista în curând astfel de analize, care să includă preţurile tranzacţiilor, nu doar preţurile la care sunt postate locuinţele, aşa cum procedează în prezent entităţile private care analizează piaţa. 

    „Piaţa imobiliară din România a depăşit faza speculativă prin care am trecut imediat post-aderare şi acum suntem într-o altă etapă, de pre-maturitate, de young adults. În aceasta este dominant canalul de tranzacţii pentru locuit, apoi cel al micilor investitori, axaţi pe cumpărări la a doua, a treia locuinţă, pentru închiriat. Ştim că piaţa chiriilor a fost efervescentă şi cu siguranţă se va relua această efervescenţă post-pandemie. Componenta speculativă, care era dominantă în 2007-2008, există în continuare, dar este de o cu totul altă factură – randamente 5-7% şi cel puţin pe termen mediu.”

    Or, această structură a pieţei imobiliare indică o pre-maturitate, care implică şi evitarea unor surprize neplăcute, care sunt specifice pieţelor speculative. 

    „Pe o piaţă sănătoasă şi aflată în echilibru, când sunt tulburări economice în lume, scade numărul de tranzacţii, nu se duc preţurile în cap. Acesta este mersul lucrurilor dintotdeauna, iar acum, în România, preţurile sunt bine aliniate cu piaţa, cu veniturile medii”, conchide specialistul.

    Citiţi mai multe despre cum vă puteţi lua un credit, dar şi despre felul în care va evolua piaţa rezidenţială în continuare în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro în care Anca Bidian, CEO KIWI Finance, a răspuns celor mai multe dintre nedumeririle clienţilor în materie de creditare.

    ·       Anca Bidian e CEO KIWI Finance, parte a OLX Group. A fondat prima companie de intermediere credite din România, în 2003, atunci sub denumirea Gemini Consulting, astăzi KIWI Finance. De curând a fost recunoscută cu un Lifetime Achievement în Finance Award la gala Business Arena unde s-au acordat premiile pentru cele mai admirate femei din business.

    ·       Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

  • Care sunt primele lucruri la care trebuie să fii atent când vrei să iei un credit pentru locuinţa visată?

    „Alegi creditul în funcţie de veniturile disponibile ale familiei. Când ai un credit, trebuie să fii sigur că poţi să îl şi rambursezi fără ca acest credit sau cumpărarea casei respective să se transforme dintr-un vis în coşmar”, a punctat Anca Bidian, CEO al brokerului de credite KIWI Finance, în deschiderea celui mai recent webinar Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Acest aspect trebuie stabilit încă de la început, în funcţie de condiţiile la care clientul se încadrează – abia după stabilirea acestei sume se poate stabili ce imobil poate fi achiziţionat. Or, de cele mai multe ori, clienţii imobiliarelor româneşti procedează exact invers. 

    „De multe ori, chiar şi în astfel de perioade, în care cererea solvabilă este mult mai mare decât oferta din piaţă, ordinea este inversată: foarte multe persoane îşi caută casa şi apoi văd dacă pot să o şi cumpere. Principalul criteriu ar trebui să fie confortul pe care îl ai să îţi achiţi după aceea ratele.” 

    Anca Bidian subliniază şi că trebuie să ţinem cont de faptul că un credit ipotecar se întinde pe o perioadă lungă de timp, 20-30 de ani: „Atunci când îl obţii, el nu se termină, ci abia începe, trebuie ca atenţia la următorii zeci de ani să fie mărită”. Clienţii trebuie să fie atenţi astfel la tipul de rambursare, la dobânda care li se potriveşte la acel moment (fixă sau variabilă), precum şi la numărul de participanţi la credit fiindcă „Nu întotdeauna mai mulţi înseamnă mai bine”. De asemenea, dacă se califică la o sumă mai mare, este recomandat ca ei să se autopondereze. Este important şi pachetul de asigurări – dacă incomodează sau nu, precum şi cât durează până să poţi să semnezi contractul şi să achiziţionezi casa – iar aici se referă în special la cei care achită precontracte şi află abia apoi dacă sunt eligibili sau nu, situaţie în care pot să rişte pierderea avansului. 

    În ceea ce priveşte gradul de îndatorare, BNR a impus o limitare de maximum 40% din veniturile disponibile, care se aplică în majoritatea situaţiilor. În trecut, reglementarea permitea un grad de îndatorare de 50-60% la unele dintre bănci, iar Anca Bidian observă că şi portofoliile din perioada respectivă sunt foarte bune. În prezent, gradul de îndatorare mediu în sistem este de 34%, iar faptul că acesta este mai mic decât limita pieţei indică un element de maturitate şi stabilitate a creditării. 

    „Acest grad de îndatorare de 40 la sută este aliniat cu cererea solvabilă. Cererea solvabilă se referă la persoanele care vor să ia un credit pentru casă şi pot să îl şi ia. Iar preţurile sunt aliniate cu puterea de cumpărare, adică aceea de calificare la un credit”, observă Anca Bidian.

    De asemenea, ea observă o creştere a economiilor populaţiei în bănci, care ar putea alimenta creşterea cererii: „Popoarele latine în mod cultural nu au economisirea întipărită în gene, dar anul trecut am prins gustul acesteia. Pandemia, printre altele, a accelerat puţin şi comportamentul nostru bun legat de gestionarea banilor dintr-o familie”. 

    Citiţi mai multe despre preţurile locuinţelor, dar şi despre felul în care va evolua piaţa rezidenţială în continuare în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro în care Anca Bidian, CEO KIWI Finance, a răspuns celor mai multe dintre nedumeririle clienţilor în materie de creditare.

    ·       Anca Bidian e CEO KIWI Finance, parte a OLX Group. A fondat prima companie de intermediere credite din România, în 2003, atunci sub denumirea Gemini Consulting, astăzi KIWI Finance. De curând a fost recunoscută cu un Lifetime Achievement în Finance Award la gala Business Arena unde s-au acordat premiile pentru cele mai admirate femei din business.

    ·       Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

  • Ce se va întâmplă cu piaţa imobiliară în 2021 şi cu cât vor creşte preţurile locuinţelor anul acesta

    Începutul de an a venit cu noutăţi în imobiliare, de la amânarea reducerii TVA-ului pentru locuinţele din segmentul middle-upper, până la impunerea unor noi standarde de eficienţă energetică la nivel european. În plus, şi clientul postpandemie vine cu criterii noi pentru alegerea unei locuinţe, după un an petrecut în cea mai mare parte din timp acasă. Care este impactul acestor schimbări asupra pieţei, a răspuns în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk. by Storia.ro Ovidiu Grinici, director de vânzări la Impact Developer & Contractor.

    Ovidiu Grinici este responsabil de supravegherea procesului de vânzări pentru proiectele Greenfield Băneasa, Luxuria Residence şi Boreal Plus – Constanţa, rol din care observă că, deşi se aşteptau la un început mai greoi în materie de vânzări în 2021, ca urmare a renunţării la majorarea de plafon pentru TVA-ul de 5%, anul a debutat bine. „Ne-a ajutat destul de mult şi tipurile de proiecte pe care noi le dezvoltăm.

    Dacă vorbim despre Greenfield, aici bugetele sunt cuprinse între 70.000 şi 150.000 de euro, iar cumpărători pentru acest tip de produse sunt mult mai mulţi. Dacă vorbim despre Luxuria, aici bugetele sunt deja un pic mai mari, iar viteza de vânzare nu este atât de mare. Nu am avut nicio surpriză de la 2021, un astfel de început l-am avut de altfel şi în anii trecuţi.”

    Pe de altă parte, spune că începutul de an i-a determinat să se gândească aprofundat la produsul pe care urmează să-l dezvolte: în cazul Greenfield Teilor, au urmărit un mix de apartamente care să acopere tot ce înseamnă cerere pe piaţa de rezidenţial plecând de la studiouri de 53 de metri pătraţi, până la apartamente de trei camere cu suprafeţe de 98 de metri pătraţi. Acestea pot fi menţinute în plafonul de TVA redus, spune Grinici.

    De asemenea, în cazul proiectului Boreal din Constanţa, preţul de lansare al apartamentelor porneşte de la 970 de euro pe metrul pătrat, iar aici se încadrează cu toate unităţile la TVA-ul de cinci la sută. În cazul Luxuria, o parte dintre apartamente s-ar fi încadrat la noul plafon (de 140.000 de euro, prag care a fost însă amânat de guvern în decembrie 2020).

    Perspectivele lui sunt optimiste şi când vine vorba despre cererea din partea clienţilor. „Eu nu cred că o să dispară vreodată nevoia de locuit în România, nu avem un apetit de închiriere atât de mare cum este în alte ţări – românul trebuie să fie proprietar.” În 2020 şi în 2021, a crescut numărul de clienţi care achiziţionează locuinţe din surse proprii – 35% din clienţii Impact au finanţare proprie, comparativ cu 25% în anii anteriori”, punctează Grinici.

    El consideră că nu este justificată amânarea majorării plafonului de TVA de 5% la 140.000 de euro: „O astfel de măsură ar fi adus mult mai mulţi bani la bugetul de stat, însă încercăm să ne adaptăm la această situaţie. Cu siguranţă dezvoltatorii ajutaţi de istoric şi de experienţă vor trece fără probleme peste această amânare. Însă mult mai afectaţi decât noi au fost cumpărătorii. Imaginaţi-vă tineri care au plătit un avans pentru un apartament de trei camere cu 135.000 de euro, bucurându-se că vor avea un standard de viaţă mai ridicat, cu un spaţiu mai mare şi au fost extrem de dezamăgiţi fiindcă nu şi-au văzut visul împlinit.”

    Schimbările au venit pe final de 2020 şi prin prisma noilor reglementări în materie de standarde de construcţie. Spre exemplu, din acest an legea intră în vigoare pentru clădirile care primesc autorizaţie după data de 31 decembrie 2020 şi trebuie să respecte noi standarde când vine vorba despre consumul energetic.

    Spune că în cazul dezvoltatorului pe care îl reprezintă, au gândit însă în avans astfel de proiecte – în Greenfield, obiectivul este de transformare într-un smart city care să includă panouri fotovoltaice, de pildă. „Credem că astfel de proiecte ar trebui să fie o normalitate, nu ar trebui să vină cineva din partea statului sau a Uniunii Europene şi să ne împingă de la spate să construim calitativ. Oamenii au nevoie de produse de calitate. Achiziţia unei locuinţe este în mare parte o achiziţie emoţională pe care o faci cu trup şi suflet, pentru care te şi împrumuţi pe 30 de ani.”

    Dincolo de implicarea emoţională, clienţii sunt din ce în ce mai educaţi şi au standarde mai ridicate ca urmare a timpului mai mare petrecut în case în contextul pandemic. „Cumpărătorii citesc foarte mult înainte de a lua o decizie, se informează foarte mult în legătură cu tipul de locuinţă pe care îl doresc, urmăresc spaţiile locuinţelor, îşi doresc o compartimentare eficientă şi doresc spaţii de depozitare, boxe în parcările subterane.”

    La gradul de educaţie mai mare a oamenilor în materie de imobiliare a contribuit şi criza financiară din 2008-2009, ca urmare a „sechelelor” lăsate de proiectele din rezidenţial care nu s-au mai concretizat. „Apetitul nu a scăzut deloc, ba din contră, clienţii se interesează mult mai mult când vine vorba de o achiziţie, pun mult mai mult accent pe calitatea produsului, se uită foarte atent la dezvoltator şi la istoricul acestuia, tocmai pentru această garanţie de încredere atunci când vorbim despre achiziţii off-plan sau despre achiziţii de locuinţe înainte de finalizare, oamenii sunt extrem de atenţi cu societăţile cu care intră în contact.”

    Potrivit lui Ovidiu Grinici, un apartament cu două camere nu ar trebui să aibă mai puţin de 60 de metri pătraţi. De asemenea, el consideră că dintr-un proiect rezidenţial nu ar trebui să lipsească nimic – transport, zone de working, zone de promenadă, piste de biciclete, poate săli de sport, de spa etc. Oferă ca exemplu Greenfield Plaza, un proiect care se întinde pe 26.000 de metri pătraţi, cu o zonă de wellness şi spa de 3.600 de metri pătraţi, cu bazin de înot interior, piscină exterioară – facilităţi care sunt din ce în ce mai apreciate de clienţi.

    Când vine vorba despre scăderea preţurilor, aşteptată de unii dintre viitorii cumpărători, Ovidiu Grinici spune că este puţin probabil să se întâmple şi oferă câteva argumente în acest sens. „Aşteptările clientului sunt din ce în ce mai mari când vine vorba despre calitatea construcţiei şi asta înseamnă investiţie,  cheltuială pentru dezvoltator dacă vorbim despre dezvoltarea conceptelor de smart city, care includ staţii de încărcare pentru maşini, trotinete electrice poate, etc. Sunt foarte multe aspecte legate de partea tehnică a construcţiei care înseamnă cheltuială şi acestea nu reprezintă un capriciu al dezvoltatorului, ci înseamnă că cerinţele consumatorilor de astăzi impun standarde ridicate.” Un alt motiv pentru care preţurile imobilelor nu vor scădea se leagă de faptul că preţul materialelor de construcţie creşte de la o lună la alta: creşte preţul fierului, creşte preţul pentru mâna de lucru. „Nu vorbim despre o creştere bruscă sau despre o bulă, cum a fost în 2007-2008, dar văd o creştere constantă. Anul acesta, creşterea ar putea fi cuprinsă între 5 şi 10%.”

    El îi sfătuieşte pe cei care îşi doresc achiziţia unei locuinţe fie pentru utilizare, fie pentru investiţie să urmărească proiectele care încep să fie construite acum. „Este normal ca preţul acestor construcţii să fie puţin mai jos, urmând să crească spre finalul anului, când se apropie finalizarea construcţiei.”

    n alt motiv pentru care reprezentantul Impact Developer & Contractor crede că preţurile îşi vor continua creşterea este că în acest moment ele sunt foarte reduse, prin comparaţie cu restul Europei, motiv pentru care şi vin pe piaţa locală mulţi investitori din afara ţării. „La începutul anului 2019 am vizitat Polonia şi mai multe proiecte rezidenţiale de acolo. Pot să spun că din punct de vedere economic suntem suficient de aproape de Polonia încât să ne putem compara cu ceea ce se întâmplă în piaţa rezidenţială de acolo. Dacă în România preţul mediu pentru un produs situat în nordul Capitalei, considerat de lux, care se vinde către un client pretenţios, este de 1.750 euro/mp, în Polonia preţul pentru un astfel de proiect nu este mai mic de 2.700 euro/mp. În momentul de faţă locuinţele sunt ieftine.” Pe de altă parte, Ovidiu Grinici observă o scădere a preţurilor la categoria locuinţelor vechi. Există în continuare zone de interes pentru acest segment, cum ar fi centrul Capitalei, dar cererea este în scădere. Preţurile pentru locuinţele vechi au scăzut în ultima perioadă cu undeva la cinci la sută, potrivit estimărilor lui.

    Ovidiu Grinici nu crede nici în perspectiva unei crize în domeniul imobiliarelor, aşa cum s-a întâmplat în trecut. „Între 2006 şi 2008 preţurile s-au triplat. Nu este cazul unei situaţii similare în prezent. În plus, vorbim despre un produs în momentul de faţă care se apreciază ca urmare a costurilor pe care dezvoltatorii le au. Nu putem vorbi despre o asemănare între situaţia de acum şi cea de atunci. Putem să vorbim despre un lockdown sau despre o scumpire mai lentă a locuinţelor, poate de o stagnare la un moment dat sau de o viteză de vânzare mai mică, însă nu cred că putem să vorbim despre criză.”

    Ce îi sfătuieşte pe cei care vor să îşi cumpere locuinţe în perioada următoare?

    „În primul rând, ar trebui să se uite la zonele care au putere mare de apreciere, la proiectele în curs de finalizare sau finalizate, dacă vorbim despre investitori, să se uite la produse începute. Trebuie să aibă foarte mare atenţie la dezvoltatori, au venit oameni care au construit, din businessuri total diferite şi este destul de complicat să gestioneze partea de servicii pe care o presupune proiectele din imobiliare. Trebuie să fiţi atenţi şi la implementarea sistemelor care ţin de smart city. Gândiţi-vă foarte bine pentru ce faceţi achiziţia – este important ca aceasta să vă  atingă absolut toate nevoile – sunt mulţi oameni care au cumpărat, datorită bugetului, iar un apartament cu două camere, într-un interval de câteva luni au realizat că aveau nevoie de un apartament cu trei camere – este extrem de important să ştim ce vrem, în primul rând. Totuşi, partea emoţională nu poate fi înlocuită de nimic, în momentul în care cauţi o locuinţă şi intri pe uşă, vei şti când aceea va fi locuinţa ta.”

     

    este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

     

    1. Cât costă cheltuielile comune pentru facilităţile complexurilor rezidenţiale dezvoltate de Impact Developer & Contractor?

    În Greenfield, pentru un apartament de două camere, cheltuielile totale, care includ de la curăţenie pe casa scării, până la îngrijire spaţii verzi, suma este de 150-170 de lei/ lună, pentru trei camere – 220 de lei, pentru patru camere – circa 280 de lei. Dacă vorbim despre Luxuria, unde serviciile sunt total diferite, adică am pus clienţilor la dispoziţie o sală de sport, avem şi o zonă de recepţie, de concierge, de primire colete, plus alte servicii pe care le adăugăm în complex pe măsură ce acesta se ocupă, vorbim despre 450 de lei pentru un apartament de două camere, circa 600 de lei pentru un apartament de trei camere şi spre 800 de lei pentru un apartament de patru camere.

     

    2. Dacă am găsit o locuinţă cu preţul de 110.000 de euro, eu mai plătesc şi TVA-ul,  20.000 de euro în plus, şi mai am de plătit şi taxa la notar?

    Taxele la notar sunt aceleaşi, indiferent de numărul de locuinţe achiziţionate de-a lungul timpului. TVA-ul care se aplică la 110.000 de euro, în condiţiile actuale de piaţă, este de 19%
    într-adevăr.

     

    3. Dacă locuiesc într-un complex cu diferite facilităţi şi nu vreau să plătesc pentru toate serviciile oferite, pot opta pentru acest lucru?

    Aceste facilităţi intră în taxa de mentenanţă, sunt comune tuturor cumpărătorilor din Luxuria (proiect dezvoltat de Impact Developer & Contractor). Ne dorim ca toţi cei care intră în acest complex să aprecieze aceste servicii.

  • Care este motivul pentru care oamenii cumpără mai puţine apartamente de 120.000 de euro. Ce ne aşteaptă în anul următor pe piaţa imobiliară?

    La final de an, în cadrul celei mai recente ediţii a webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, am tras linie şi am decis să privim spre viitor. Ce rezervă 2021 în domeniul imobiliar? Ce tendinţe putem observa? Cum va fi influenţată piaţa proprietăţilor premium de TVA-ul de 5%? A răspuns la toate aceste întrebări Andreea Comşa, fondator şi CEO al Premier Estate Management.

    Cred că putem fi optimişti în ceea ce priveşte evoluţia pieţei imobiliare în 2021 – eu mă aştept la un an mai bun decât 2020, dar şi acesta a fost surprinzător de bun pentru condiţiile şi starea de incertitudine pe care le-am experimentat cu toţii”, descrie Andreea Comşa, fondator şi CEO al companiei Premier Estate Management, perspectivele sale pentru anul viitor.

    Uitându-se în urmă, spune despre 2020 că a fost pentru ea şi echipa sa un „roller coaster al emoţiilor”, dar care i-a ajutat să identifice şi oportunităţi: „În primăvară, în momentul în care au fost anunţate măsurile de lockdown, ne aflam în faţa unei situaţii cu totul aparte şi necunoscute şi nu ştiam ce va urma, orice antreprenor care a trebuit să îşi închidă businessul timp de câteva luni având în acelaşi timp costuri constante a trecut printr-o stare de nelinişte. Ulterior am fost surprinsă să văd că lucrurile şi-au revenit mai repede decât m-am aşteptat şi că au apărut chiar noi oportunităţi de business. Ne-am şi reinventat oarecum la nivel de companie, am câştigat în agilitate; până la urmă pot să spun că această perioadă a avut şi efectele ei pozitive. Cu toţii am trecut printr-o transformare, am analizat, am repriotiziat şi am pus lucrurile în perspectivă.”

    Andreea Comşa adaugă că, după perioada de 15 mai, când s-a terminat oficial starea de urgenţă, şi-au luat toate măsurile de siguranţă şi au revenit la birou, iar clienţii au reînceput şi ei să semneze contracte. „Mai mult decât atât, am fost solicitaţi de anumiţi dezvoltatori foarte mari, care aveau deja echipele lor interne, in-house, să le oferim consultanţă de marketing şi de vânzări. Aveau nevoie de o viziune nouă pentru a se adapta la contextul actual, prin urmare am dezvoltat acest tip de serviciu de consultanţă.”

    Referindu-se la întreaga piaţă, spune că una dintre principalele tendinţe care s-au desprins la nivelul acesteia este creşterea cererii de case cu aproximativ 30% faţă de perioada anterioară pandemiei. „Faptul că această cerere a crescut nu înseamnă că oamenii dintr-o dată îşi permit să cumpere case sau că sunt mai bogaţi, ci că, în loc să cumpere un apartament cu 100.000 de euro sau cu 120.000 de euro şi-au dat seama că este important să investească mai mult în calitatea vieţii lor, să cumpere o casă care este poziţionată puţin mai în afara Bucureştiului sau în zonele limitrofe, dar să aibă parte de confort, de suprafaţă, de grădină. Acest lockdown prin care am trecut cu toţii, chiar dacă a durat doar câteva luni, a determinat o schimbare în mindsetul tuturor şi efectele vor rămâne pe termen lung.”

    De asemenea, în afară de creşterea cererii pe acest tip de locuinţe, clienţii şi-au schimbat comportamentul şi în ceea ce priveşte apartamentele căutate – în cazul acestora au început să solicite suprafeţe din ce în ce mai mari.

    O altă tendinţă care a rezultat din această perioadă este scăderea cererii pe zona de chirii, ca urmare a faptului că studenţii nu mai vin în centrele universitare mari şi au rămas, în multe cazuri, acasă, în oraşele de provincie de unde provin; la fel şi expaţii, care s-au întors în ţările lor de origine şi, în cazul multora dintre ei, nu au mai revenit. În acest context, „competiţia pentru partea de închiriere a început să fie din ce în ce mai acerbă”, sesizează Andreea Comşa.

    Există apartamente suficient de mari pentru clienţii care şi-au mutat deseori birourile în locuinţe?

    TVA-ul de 5%, care va fi aplicat de anul viitor la un plafon care reprezintă echivalentul în lei al 140.000 de euro, va influenţa modul în care vor fi construite noile proiecte în continuare, în contextul în care limitările pe partea de TVA de 5% i-a determinat să construiască anterior apartamente mici.

    „În ultimii ani, legislaţia referitoare la aplicarea TVA-ului pentru achiziţiile imobiliare nu a ţinut pasul cu evoluţia costurilor de construcţie care au crescut galopant. Astfel, compromisul făcut în multe cazuri era micşorarea suprafeţelor apartamentelor. Diferenţa dintre 5% şi 19% este una importanta, iar modificarea plafonului permite accesul la o locuire de calitate superioară.”

    CEO-ul Premier Estate Management este de părere că în contextul majorării plafonului de TVA de 5%, de anul viitor, apartamentele cu trei – patru camere, care nu sunt foarte scumpe (având în vedere că un preţ de 140.000 de euro nu înseamnă chiar un apartament cu patru camere într-o zonă extraordinar de bună, dar înseamnă un apartament decent, precizează ea) să se poată vinde, iar proiectele noi vor începe să poată să includă un mix de apartamente cu o pondere mai mare de apartamente mari.

    În ceea ce priveşte scăderea semnificativă a preţurilor sau chiar „prăbuşirea” discutată în piaţă, Andreea Comşa răspunde: „Dacă această scădere nu a avut loc până acum, nu se va întâmpla nici anul viitor, când vom avea un cumul de efecte dat de majorarea plafonului aplicării cotei de TVA de 5% şi noile reglementări ale Programului Noua Casă. Chiar dacă au fost afectate anumite joburi, vor apărea altele noi, inclusiv în urma mutării producţiei din Asia înspre Europa, aşadar în contextul în care ne aşteptăm ca pandemia să fie ţinută sub control, piaţa imobiliară poate doar să aibă o evoluţie pozitivă”.

    Evoluţia pieţei va fi influenţată şi de modul în care reacţionăm la nivel psihologic lavestea vaccinului şi oferă ca exemplu în acest sens un comportament descris în presa internaţională după lockdown-ul din China: acolo, după ce s-a ieşit din starea de urgenţă, au crescut vânzările la toate produsele – la produsele de lux mai ales; potrivit unui articol citat de Andreea Comşa, retailerul de bijuterii Tiffany’s a vândut cu 50% mai mult decât până acum în China.

    „Psihologia umană este cea care ne împinge ca după un moment de frustrare, un an de frustrare în această situaţie, să avem tendinţa să compensăm lipsa resimţită. Aşadar, pentru anul viitor, eu nu previzionez neapărat creşteri ale preţurilor şi chiar nu recomand dezvoltatorilor ca această diferenţă de TVA de 5% să se reflecte într-o creştere a profitului, ci într-o creştere a calităţii şi a suprafeţei. Dacă tot poţi să beneficiezi de această facilitate fiscală mai relaxată, atunci construieşte apartamente mai mari şi mai frumoase – dacă cei mai mulţi dintre dezvoltatori sunt serioşi pot pune presiune şi pe ceilalţi să menţină acelaşi ritm fiindcă vorbim despre o competiţie acerbă.”

    Andreea Comşa observă că piaţa de lux nu a fost lovită într-un mod major – aşadar, pentru acest segment, lucrurile vor evolua în continuare. „Nu cred că vom avea creşteri de preţuri pe acest segment fiindcă oricum preţurile pe piaţa de lux sunt destul de mari – chiar dacă în alte ţări, rezidenţialul de lux are preţuri de cateva ori ori mai mari. Cred însă că, în prezent, există un echilibru între piaţa de lux şi cerere iar anii viitori vom vedea proiecte foarte frumoase, care vor redefini ideea de lux în Bucureşti.”

    Ea punctează şi că majorarea pragului de TVA nu a avut ca menire stimularea pieţei apartamentelor premium – ci ajutarea clienţilor care îşi doresc un apartament de trei camere sau de patru camere. „Să nu uităm că este o măsură care are o componentă socială, beneficiarii fiind cei care au nevoie să locuiască într-un apartament mai mare şi care nu puteau accesa proprietăţi noi decât dacă făceau anumite compromisuri majore – la suprafaţă, la zonă etc. Piaţa a crescut, costurile au crescut, lucrurile au avansat faţă de momentul lansării aplicării unui TVA de 5%, o adaptare la noile condiţii de piaţă era necesară. Eu cred ca preţurile nu vor creşte din simplul motiv că acest TVA se aplică la un plafon de 140.000 de euro. Avem posibilitatea de a cumpăra apartamente mai mari şi nu cred ca vorbim de o marjă de profit cu care să se joace dezvoltatorii.”

    Andreea Comşa este însă optimistă în ceea ce priveşte viitoarele proiecte. „Există mulţi dezvoltatori serioşi, care au fost implicaţi în acest demers de creştere a plafonului pentru TVA-ul de 5%, aceştia vor încerca să îşi vândă şi apartamentele cu suprafeţe mai mari, la acelaşi preţ pe metrul pătrat. Celor care doar vor vrea să profite de această diferenţă, ca să le crească lor marja de profit, dar să nu ofere plus valoare, le va fi dificil să justifice o diferenţă de preţ de 20.000 de euro pentru nimic în plus.”

    Preţurile nu vor scădea, argumentează CEO-ul Premier Estate Management, pe baza unor motive logice şi matematice. „Logic vorbind, anul viitor nu ar trebui să fie mai prost, ci doar mai bun. Eu sper că vom vedea o piaţă care se reaşează după acest an impredictibil, dezvoltatorii îşi vor continua proiectele, aşadar singura variantă în care ar mai creşte preţurile ar fi să crească preţurile de construcţie.”

    Prin urmare, CEO-ul Premier Estate Management nu vede o creştere de preţ pentru anul următor, ci mai degrabă o creştere a volumului de vânzare de apartamente şi de parcări. „Cred că, în ciuda pandemiei, avem o piaţă imobiliară sănătoasă. Ne aşteptăm ca o parte din cumpărători să fie în continuare foarte precauţi şi să îşi amâne decizia de cumpărare, dar odată ce pandemia va trece, să revină la planurile lor. Dacă totul va decurge conform cu informaţiile pe care le avem azi despre vaccinare, în a doua parte a anului ne aşteptăm la o revenire spectaculoasă a pieţei, iar la finalul anului viitor vom ajunge la concluzia că piaţa a mai crescut cu nişte procente.”

    De asemenea, ea anticipează că în contextul în care pandemia va fi ţinută sub control, şi băncile vor fi mult mai flexibile în acordarea de finanţări – şi acest element este cheie pentru anul viitor. „Eu nu mă bazez pe faptul că vor scădea preţurile, dar nici că vor creşte, ci că vom vorbi despre despre mai multe tranzacţii în care apartamentele mari vor avea o pondere ridicată.”

    De asemenea, ea consideră că există suficientă ofertă care să satisfacă această cerere – şi nu se referă doar la apartamentele care sunt finalizate, ci şi la proiectele care au fost anunţate anul acesta şi sunt în construcţie. „Cred că oferta acoperă foarte bine cererea în acest moment, pe toate segmentele – există ofertă pentru case şi cred că se va dezvolta tot mai mult pentru că această cerere îşi va continua trendul. Chiar dacă anul viitor ne întoarcem cumva treptat la viaţa normală – ideea de spaţiu nu va dispărea.”

    Nu identifică astfel schimbări majore în planurile dezvoltatorilor: „Au planuri, proiecte, pe care le vor duce la capăt, pe toate categoriile de preţ şi pe toate segmentele de proprietăţi există o oferta corespunzătoare”.

    Un nou tip de proiecte care s-a „născut” în pandemie este cel al reconversiilor unor clădiri de birouri în clădiri rezidenţiale – însă specialistul Premier Estate Management este de părere că nu putem vorbi încă despre o tendinţă în acest sens. „Nu cunosc clădiri de birouri operaţionale şi care să fie dintr-o dată transformate în rezidenţial pentru că o astfel de reconversie presupune un cost foarte mare. Chiar şi aşa apartamentele ar fi deja compromise pentru că nu pot să respecte toate cerinţele clienţilor. Este posibil să vorbim mai mult despre proiecte care au fost gândite iniţial pentru birouri şi care încă din faza de proiect, de autorizare, se pot schimba în rezidenţial.”

    În ceea ce priveşte apartamentele vechi existente pe piaţă, Andreea Comşa este de părere că acestea îşi vor pierde din valoare: „Poziţionarea a determinat faptul că apartamentele vechi au avut foarte mult timp preţuri pe metru pătrat mai mari decât apartamentele noi, în medie, sau au avut un preţ destul de similar. Cred că oamenii vor începe din ce în ce mai mult să migreze de la bloc vechi, la o construcţie nouă, chiar şi în aceeaşi zonă – dacă în Titan stă cineva în bloc vechi, va vrea să cumpere tot în Titan, într-un bloc nou. Astăzi, avantajul poziţionării nu mai este unul exclusiv al locuinţelor vechi, iar în cazul unui amplasament comparabil e greu să nu îţi doreşti un astfel de apartament când vezi ceea ce primeşti comparativ cu un apartament mai vechi.”

    Ce îi sfătuieşte pe oamenii care îşi caută o locuinţă?

    „Eu cred foarte mult în vorba – bate fierul cât e cald – dacă avem de la anul anumite facilităţi fiscale, TVA-ul de 5% se aplică pentru tranzacţiile de până în 140.000 de euro, Programul Prima Casă devine Noua Casă, băncile oferă finanţare, înseamnă că se îndeplinesc condiţiile şi contextul arată favorabil pentru a face acest pas. Unii cumpărători tot aşteaptă să scadă piaţă, dar realitatea arată că pe termen lung, preţurile bunurilor imobiliare cresc. Dacă îţi cauţi o locuinţă şi ai găsit ceva pe placul tău şi banca te finanţează, cumpără. Dacă preţurile vor scădea şi va fi o problemă în piaţă – va fi o problemă la nivel economic general – asta înseamnă că toţi vom trece printr-o recesiune şi chiar dacă preţurile sunt jos, puterea de cumpărare e şi ea scăzută, nici tu nu îţi vei mai permite să cumperi.”

    este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

     

    1. Care este tendinţa preţurilor în imobiliare pentru anul 2021 în ceea ce priveşte complexurile rezidenţiale?

    Preţurile se vor menţine, cu excepţia unor segmente care vor suferi mici corecţii. Nu văd un motiv economic pentru care să crească preţurile şi cred că în 2021 va creşte doar volumul de vânzări în aceste proiecte rezidenţiale. Pe măsură ce trec anii, dezvoltatorii învaţă din proiectele lor anterioare, integrează feedbackul din piaţă – am văzut dezvoltatorii care sunt la al doilea, al treilea, al cincilea proiect şi le fac din ce în ce mai frumoase, mai bune, mai eficiente, la un preţ similar pe metrul pătrat – cred că aceste proiecte vor răspunde din ce în ce mai bine nevoilor clienţilor. Cred, de asemenea, că vor creşte vânzările la apartamente noi care, pot să vină la pachet cu anumite facilităţi suplimentare – locuri de joacă pentru copii, spaţii verzi, magazine, sală de fitness etc.

     

    2. De ce să mai cumperi un apartament dacă preţurile acestora au crescut, iar valoarea chiriilor a scăzut, prin urmare nu mai obţii un randament bun, de 7%?

    Un randament de 7% nu se mai obţine atât de uşor ca acum câţiva ani. În general, lumea calculează randamentul brut, dar valoarea netă ajunge la 6% sau la 5,5%,  însemând că incluzi toate taxele pe care tu le ai de plătit ca proprietar, mobilarea si gradul de neocupare.

    Chiar şi aşa, şi dacă a scăzut randamentul – la apartamentele premium, de lux, randamentul este mai mic, în general, pentru că valoarea apartamentelor este mai mare, îşi menţin valoarea în timp, iar chiria nu poate să ţină pasul cu valoarea apartamentului respectiv – în general la premium nu prea vorbim despre randamente de 7%.

    Şi totuşi continuăm să avem randamente în medie mai mari decât aproape majoritatea ţărilor europene, occidentale, unde preţurile pe metru pătrat şi preţurile apartamentelor sunt foarte mari – deci în continuare investiţional, rezidenţialul este ofertant, chiar dacă chiriile mai fluctuează. Probabil de anul viitor şi piaţa chiriilor îşi revine treptat, iar peste doi ani va creşte şi mai mult. E normal ca piaţa chiriilor să aiba fluctuatii, dar în continuare cred că o achiziţie imobiliară pentru închiriere, chiar şi la un randament mai mic, este o investiţie mult mai sigură decât orice alt instrument financiar care are o mai mare volatilitate.

     

    3. Crezi că preţurile actuale sunt corecte?

    Preţul corect este acela la care se încheie o tranzacţie. Toată lumea consideră că preţurile sunt mari, dar apartamentele se vând, iar dezvoltatorii al căror business plan îl cunoaştem au un model matematic în spate.

    În ultimii ani au crescut mult preţurile de construcţie, costul achiziţiei terenurilor, dar au crescut şi veniturile. Preţurile apartamentelor însă nu au avut acelaşi ritm. În realitate, marjele de profit au scăzut în ultimii ani.

    În mare, la proiectele mari, profitul mediu este undeva de 20-25%, cu tot cu parcări subterane – însă vorbim despre o piaţă cu riscuri foarte mari, iar daca marja de profit nu ar rămâne atractivă, investitorii ar alege să plaseze banii in alte ţări sau în alte industrii.

     

    4. Care este strategia pe care ar trebui să o adopte agenţiile imobiliare în 2021, ţinând cont de anul atipic pe care îl traversăm?

    La finalul anului, când vom trage linie, vom vedea că nu a fost un an prost pentru nicio agenţie imobiliară. Probabil că pe office lucrurile au stat diferit, dar şi acolo au existat alte surse de venituri (property management ş.a.).

    Pentru anul viitor capacitatea de adaptabilitate este esenţială – pentru că în ultimii ani ne-am ocupat de foarte multe proiecte rezidenţiale, de proiecte mari care au presupus mult efort şi implicare pe partea de dezvoltare.

    În timpul pandemiei m-am gândit că trebuie să ne reinventăm – mi-am spus că dacă am strâns atât de multe cunoştinţe şi networking, de ce să nu ne extindem domeniile în care acţionăm, de exemplu promovarea terenurilor. Noi am dezvoltat foarte mult partea aceasta de consultanţă – adică dacă un dezvoltator are propria echipă de vânzări, noi venim cu partea de consultanţă şi stăm alături de ei prin sales şi marketing management şi ne place foarte mult şi acest lucru; întotdeauna poţi să te reinventezi, dar trebuie să fii acolo, prezent şi implicat şi să munceşti. Rezultatele vin şi anul viitor cei care se adaptează vor fi cei care vor încheia anul cu bine.

  • Ce este mai bine să ai în România, ţara unde a fi proprietar este mai presus de orice: casă sau apartament?

    „Tipul de locuinţă la care visăm – apartament sau casă – este o temă recurentă în discuţiile românilor, cunoscuţi pentru a fi cei mai mari proprietari ai Europei şi având o predispoziţie aproape ancestrală pentru statutul de proprietar. La ce trebuie să te uiţi când se depăşeşte stadiul de discuţie şi eşti pus în faţa unei astfel de alegeri am discutat în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro.

    Cred că ne gândim la această temă încă de la romanul Ion al lui Liviu Rebreanu – cred că este ceva ancestral în această zonă a lumii. În general, la oameni, dorinţa de a avea o casă pe pământ vine din dorinţa de a avea o grădină. Chiar dacă majoritatea dintre noi locuim în apartamente, rămânem cu această dorinţă, mai ales acum cu pandemia, s-a exacerbat şi mai mult dorinţa aceasta de a fi într-o casă şi cred că vom vedea în viitor evoluţii interesante în contextul Work from Home, care ne va permite să fim şi mai mobili, chiar să locuim şi mai departe de oraşele mari”, răspunde Daniel Tudor, CEO şi fondator al agenţiei imobiliare The Concept.

    El observă că avantajele şi dezavantajele există când vine vorba de ambele tipuri de locuinţă. Pe de o parte, la casă te bucuri de o grădină, de o construcţie unde teama de cutremur dispare, dar şi de dorinţa de recunoaştere, în contextul în care majoritatea oamenilor stau la apartament. În momentul în care oamenii se mută într-o casă, automat cresc însă şi costurile, fie că vorbim despre reparaţii, încălzire, întreţinere, asigurare etc.; lipsa comunităţii – casele sunt înconjurate de nişte garduri, în zona aceasta a lumii chiar foarte înalte – adaugă Daniel Tudor – în timp ce la bloc, locuind împreună cu mai mulţi oameni, ai ocazia să legi o comunitate.

    La apartamente în schimb, în afară de avantajul comunităţii, beneficiezi de proximitatea de ceea ce te interesează – există facilităţi urbane multiple, retaileri, spitale etc; pe termen lung apartamentele vor avea o valoare crescută mai repede decât valoarea unei case – şi probabil că sunt şi mai uşor de cumpărat. Dezavantajele vin din faptul că vecinii pot fi deseori gălăgioşi, iar cei care se tem de cutremure sunt mai predispuşi să le fie frică într-o astfel de locuinţă.

    „Majoritatea tinerilor se gândesc mai degrabă la un apartament fiindcă vor să fie mai flexibili, o casă te face puţin mai inflexibil, eşti mai departe, nu ai la fel de multe opţiuni şi este mai probabil ca tinerii să se gândească la achiziţia unui apartament. Pe măsură ce trec anii, iei în calcul casa pentru că ai acumulat şi o sumă de bani pe care te bazezi – poate ai o familie, vrei să se joace copiii în grădină, astfel, clienţii pentru case sar de 35 de ani; apartamentele se vând clienţilor cu vârstele în jur de peste 20-40 de ani, iar casele, celor cu vârste de 35-50-60 de ani”, descrie Tudor şi profilul clienţilor pe tipuri de locuinţă.  

    În ceea ce priveşte preţurile, observă că preţul unui apartament cu două camere dintr-o zonă bună, upper medium, costă circa 100.000 – 120.000 de euro, preţ la care poate fi găsită de altfel şi o casă într-o zonă aflată în apropierea oraşului. „Este o alegere pe care trebuie să o faci: dacă eşti ok cu a locui mai departe, a avea mai puţină flexibilitate în opţiuni şi în a face drumul acesta oraş – locuinţă, atunci este clar o opţiune foarte bună – în acelaşi timp, bugetează-ţi şi o creştere a costurilor fiindcă nu vei avea aceleaşi costuri ca la apartament. Dacă vrei flexibilitate, cred că în continuare a sta în oraşe şi în locaţii bune cărora să le crească şi valoarea în timp este o opţiune foarte bună – a crescut foarte mult cererea de case, dar a crescut de la foarte puţin, la puţin, nu de la mediu, la majoritar.” Preţurile caselor din interiorul Bucureştiului (şi nu Ilfov) se plasează la peste 250.000 euro – 300.000 de euro fără probleme, terenul fiind foarte scump.

    Daniel Tudor, fondator şi CEO The Concept: „În imobiliare, ca să faci o investiţie cu adevărat bună, trebuie să fii la locul potrivit, înaintea momentului potrivit – astfel ai şansa să beneficiezi de o creştere mai mare a randamentului.”

    Locuinţe vechi vs. locuinţe noi? „Nu există apartamente, locuinţe vechi mai bune decât locuinţele noi sau invers. Există o locuinţă nouă mai bună decât o locuinţă veche sau invers – adică trebuie să iei punctual lucrurile, nu poţi să generalizezi. Şi acum 30 – 35 de ani se construia şi prost, şi bine, cum la fel şi astăzi se construieşte şi bine, şi prost. Diferenţa între o locuinţă nouă şi între o locuinţă veche este dată, pentru locaţii similare, doar de cât s-a avut grijă de respectiva locuinţă veche.” Astfel, dacă vorbim despre o locuinţă bine întreţinută, ea trebuie să aibă aceeaşi valoare ca o locuinţă nouă. „Dacă nu optezi pentru o locuinţă nouă, în momentul în care îţi alegi o locuinţă veche, trebuie să mergi cu nişte oameni tehnici care se pricep să analizeze lucrurile din punct de vedere tehnic, cum arată respectiva locuinţă – dacă instalaţiile sunt ok, dacă finisajele trebuie schimbate, dacă închiderile perimetrale sunt ok – apoi analizezi, luând în calcul şi timpul pe care îl ai de investit.”  

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor şi modul în care au evoluat acestea în contextul pandemic, Daniel Tudor sesizează că orientarea lor este în continuare mai ales către apartamente, dar îşi doresc în schimb terase mai largi; el spune că au avut clienţi care au intrat în showroomuri şi au spus din start că vor apartamentele cu terasa cea mai mare.

    Apoi, a observat tendinţa ca oamenii să caute o cameră pe care să o folosească pe post de birou – nu în living, ci un loc separat unde să facă lucrurile concentrat. „Marea problemă cu Work from Home este cum îi faci pe oameni să îşi păstreze concentrarea la maximum, ca şi cum ar fi la birou – e important să aibă o ancoră spaţială – când au intrat în locul respectiv, să ştie că sunt pe modul de muncă”. 

    Iar dacă ne-am luat deja o locuinţă şi luăm deja în calcul alegerea unei case de vacanţă, Daniel Tudor recomandă ca o astfel de achiziţie să fie realizată în cunoştinţă de cauză. „Aş recomanda în primă fază închirierea, sunt implicaţii pe care cumpăratul unei locuinţe le are: costurile – o casă nu este ca o acţiune la bursă, pe care dacă ai cumpărat-o, nu te mai interesează, unei case trebuie să îi asiguri o mentenanţă, trebuie să îi repari ceea ce se strică. Trebuie să plăteşti taxe şi impozite, costuri pe care dacă nu o foloseşti, ele curg. Casei de vacanţă nu îi pasă dacă stai sau nu în ea şi atunci este bine să vezi dacă stilul acesta de viaţă ar fi benefic pentru tine încercând mai multe luni să închiriezi în loc să cumperi.” Apoi, pot interveni costuri legate de managementul acelei case de vacanţă, atunci când proprietarul nu o foloseşte – poate alege folosirea unei firme specializate care să se ocupe de închirierea locuinţei respective pentru turişti.

    „Un mix interesant este să găseşti o formulă mai flexibilă de astfel de case, în care să poţi să ai o casă care să funcţioneze independent, atât ca loc pentru tine să locuieşti în ea, cât şi ca loc pe care să îl poţi închiria în acelaşi timp – să stai la parter şi să închiriezi sus de exemplu. Sunt genul de locuinţe mixte, atât rezidenţial, cât şi investiţional, în acelaşi timp. Altminteri ai nevoie de management şi acesta ar trebui să fie profesionist, datul şi luatul cheii nu este management.”

    Preţurile acestor locuinţe sunt similiare cu ale unor apartamente în oraş sau chiar le întrec: „Majoritatea locuinţelor de acest tip de pe litoral sunt asemănătoare camerelor de hotel ca suprafaţă – nu cred că poţi să stai trei luni într-o astfel de locuinţă cu familia. Iar dacă alegi drept casă de vacanţă o proprietate asemănătoare celei în care locuieşti acasă, va fi foarte scump şi s-ar putea să nu aibă sens achiziţia”.  

    Daniel Tudor adaugă că o investiţie de genul acesta se recuperează între 11-12 ani şi 20 de ani, la un randament cuprins între 5% şi 9% net. 

    Iar când vine vorba despre investiţii bune, în general, el punctează: „În imobiliare, ca să faci o investiţie cu adevărat bună, trebuie să fii la locul potrivit, înaintea momentului potrivit – astfel ai şansa să beneficiezi de o creştere mai mare a randamentului”. Locurile potrivite sunt cele în care circulă oamenii şi banii, zone de business, zone comerciale, zone aflate lângă parcuri, şcoli, grădiniţe, universităţi – să fie lângă infrastructură existentă sau potenţială. „În Drumul Taberei de exemplu era ideal să cumperi înainte de deschiderea metroului; în general, cumpără în zone unde economia şi populaţia cresc, campioanele fiind oraşele mari”, exemplifică Tudor. De asemenea, el crede că o zonă unde preţul în imobiliare ar putea intra pe un trend ascendent este al locurilor cu potenţial turistic mare, cum este Transilvania.

    „În contextul Work from Home, pentru multe joburi şi profesii, poţi lucra acum de oriunde. Putem adresa o populaţie globală şi cred că Transilvania, mai ales zona sudică, are potenţial mare. În Viscri, de exemplu, am văzut o familie de nemţi, pensionari, care cu pensia lor de câteva mii de euro în Germania pot trăi foarte bine în România.”

    este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

     

    1. Sunt în căutarea unui apartament cu trei camere şi văd diferenţe foarte mari între zona Pallady şi Sectorul 4 din Capitală. Infrastructura este asemănătoare, de unde vine această diferenţă?

    Din două direcţii: istoric, sectorul 3 este mai bogat decât sectorul 4, apoi, sectorul 4 este mai aglomerat decât sectorul 3 şi, automat, dacă oferta este foarte mare, raportat la o cerere destul de mare, oferta ţinând pasul, sunt şanse mai mici să crească rapid preţul. În sectorul 3, Pallady, nu sunt la fel de multe opţiuni şi atunci, cererea fiind mare, preţurile cresc mai repede. Apoi, mai este un al treilea factor, legat de felul în care arată sectoarele – mie mi se pare că sectorul 3 este mai îngrijit – sunt parcuri mai mari, mai frumoase sau cel puţin mai celebre. 

     

    2. Ce cartier din Bucureşti oferă cel mai mare randament la închirierea unui imobil?

    Nu cred că randamentul poate fi calculat pe cartiere, este un cost foarte simplu, este matematică pură: trebuie să împarţi venitul net obţinut pe parcursul unui an, la totalul investiţiei, iar dacă reuşeşti ca într-un cartier care nu are apartamente excepţionale să scoţi un «deal» foarte bun, atunci randamentul este puţin mai mare. 

    Dar dacă ne uităm la localizare, ar trebui să luăm în calcul mai ales, locaţiile din preajma infrastructurii de transport, metroului, de pildă, dar şi aeroportului, locaţiile unde circulă banii şi oamenii sunt cele cu randamente mai bune. 

     

    3. Cum vor evolua preţurile, mai ales după această iarnă?

    Pot fi fluctuaţii mici, şi în plus, şi în minus, nu văd în schimb ceea ce toată lumea se aşteaptă – o prăbuşire a preţurilor. Nu se va întâmpla asta fiindcă piaţa imobiliară este una foarte lentă. În 2008, economic piaţa nu era sustenabilă, acum este în schimb mult mai echilibrată. Pot exista mici scăderi, dar o prăbuşire este puţin probabilă. Pandemia a dus la amânarea a foarte multe proiecte noi, automat oferta se ajustează în pas cu cererea, avem o cerere mai mică, dar şi o ofertă care se ajustează. Chiar şi în contextul pandemiei, au fost proiecte de anvergură care au ales să crească cu câteva procente preţul pentru că vânzările au mers foarte bine. Dacă ai un minimum simţ de business şi de economie, îţi dai seama că nu va exista o prăbuşire a preţurilor. Piaţa se autoreglează, pot exista mici scăderi. Duceţi-vă să negociaţi lucruri – decât să stai să aştepţi, este mai bine să mergi activ, să te întâlneşti cu oameni, cu proiecte, fă videocalluri dacă simţi că riscul este prea mare şi vezi ce îţi oferă oamenii şi ce poţi să negociezi. Sunt şanse bune să găseşti ceva de calitate într-o zonă corectă.

     

    4. Dacă te gândeşti pur investiţional la achiziţia unei locuinţe, spre ce tip de locuinţă ar trebui să te orientezi?

    Este bine să te orientezi eminamente înspre apartamente cu două camere şi studiouri – sunt cele mai bune investiţii. Pe termen lung, fiindcă populaţia mai îmbătrâneşte, este posibil ca apartamentele cu trei camere să devină în câţiva ani o nouă vedetă, dar momentan randamentele acestora sunt mai mici fiindcă sar de TVA-ul de 5% de cele mai multe ori.

     

    5. Oferă-ne câteva ponturi în procesul de negociere. 

    Trebuie să fii la locul potrivit, înaintea momentului potrivit. Contextul contează foarte mult, trebuie să fii în contextul care să îţi permită negocierea. Un moment foarte potrivit poate fi în fazele incipiente ale construcţiilor noi, în presales. Atunci este mai multă flexibilitate, fiindcă dezvoltatorii vor să îşi valideze produsul, vor să simtă că lucrurile merg, e o energie care trebuie să se creeze. Sunt bănci finanţatoare care le cer un număr de prevânzări şi atunci dezvoltatorii trebuie să le obţină ca să poată lua finanţarea şi acolo poţi găsi din start promoţii şi chiar pe lângă ele să mai poţi şi negocia puţin.Noi cumpărăm eminamente în scopuri de investiţie în proiectele partenerilor noştri. E şi o formă de curtoazie pe care o aducem în relaţia cu ei, dar pe lângă asta, avem încredere în ei – am văzut ce fac şi îi putem urmări în timp real ce/cum construiesc. Mă uit în primul rând la astfel de dezvoltări unde pot avea încredere 100% că sunt făcute la nivelul calitativ pe care mi-l doresc şi apoi mă uit la cele trei criterii despre care spuneam mai devreme – să fie o locaţie cu economia în creştere, cu circulaţie mare de oameni şi bani şi cu potenţial de creştere a infrastructurii. Ideal este să te uiţi la zone unde va exista un potenţial proiect de infrastructură important în viitor. De când este anunţat până când este făcut, şansele de creştere sunt foarte mari şi, în plus, cumpărând proprietăţi în presales, în momentul în care se poate negocia cel mai bine, mai adaugi un câştig suplimentar (de regulă peste 10-15%).

  • Cum alegem o locuinţă în scop investiţional?

    Câţi bani trebuie însă să avem pentru a face investiţii în real estate şi cum alegem un astfel de produs investiţional, a povestit în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro, Andrei Marinescu, broker în imobiliare, proprietarul a trei francize RE/MAX.

    Andrei Marinescu observă, referitor la contextul actual, că deşi piaţa imobiliară nu a scăzut, tendinţa generală a clienţilor a fost una de reţinere. Un impact financiar asupra băncilor, crede el, va fi vizibil în momentul în care se va termina scadenţa amânării platei ratelor (3-6-9 luni). „Cred că unele reacţii ale acestor amânări, care au însemnat bani neîncasaţi şi poate şi anumite pierderi ale băncilor vor fi înregistrate în perioada respectivă.

    Până în prezent, început de octombrie, discutăm despre o oarecare prudenţă a băncilor, care se manifestă, de pildă, în faptul că, deşi creditele au continuat să meargă – nu au avut o creştere – există o oarecare ponderaţie. Clienţii sunt puţin nesiguri, e posibil să existe mici stagnări sau descreşteri în anumite situaţii, dar apetitul oamenilor pentru locuinţe există, chiar dacă piaţa este sub semnul întrebării”, descrie specialistul în imobiliare situaţia curentă.

    Pe de altă parte, Andrei Marinescu este de părere că în perioade de genul acesta există şi persoane care vor să îşi plaseze banii acumulaţi până în acest moment, iar din punctul lui de vedere, chiar şi în real estate există un număr mare de oameni care ar avea acces la anumite tipuri de produse investiţionale. „Există un nivel de investiţii accesibil pentru marea masă – nu vorbim despre investiţii de 500.000 – 1 milion de euro – am avut în portofoliu produse de 60.000 – 80.000 de euro la nivel de investiţie şi am putut să facem investiţii şi de 50.000 – 60.000 de euro, dar nu neapărat plasate într-un produs, ci plasate ca promisiuni de cumpărare pentru 1-2 apartamente. Dacă ne raportăm la aceste sume, cred că mare parte din oameni pot să se gândească şi chiar să acţioneze în această direcţie. Nu ai nevoie de sute de mii de euro ca să fii investitor, ci ai nevoie de o educaţie financiară. Eu cred că este important pentru oricine, de la medic până la inginer, economist, jurnalist şi nu numai, să aibă noţiuni de bază referitoare la educaţia financiară.”

    El punctează că o investiţie se traduce în ceva ce îţi aduce bani şi nu ar trebui confundată cu o achiziţie. „Dacă ne luăm o casă mai mare, aceasta nu este o investiţie – chiar dacă noi putem considera undeva în subconştient că valoarea respectivei proprietăţi creşte. O investiţie trebuie să fie analizată din punctul de vedere al banilor pe care îi produce – dacă atunci când facem o achiziţie ies bani din buzunar şi ies în mod constant pentru întreţinerea bunului respectiv – cum ar fi, de pildă, o maşină mai mare – cheltuim mai mult pe întreţinerea acesteia, la fel şi în cazul unei case mai mari – acela este un pasiv – un element care ne generează costuri.”

    Pentru a face o bună investiţie în imobiliare, Andrei Marinescu este de părere că este bine să apelăm la un consultant în acest domeniu. „Randamentul pe care îl poţi obţine în cazul chiriei este cuprins undeva între 5% şi 7% – aceasta înseamnă că dacă randamentul este de 5%, ai nevoie de 20 de ani ca să recuperezi o sumă de 100.000 de euro, de exemplu (5.000 de euro X 20 de ani). Există şi posibilitatea unei promisiuni de cumpărare pentru un apartament, iar în acest moment sunt multe proiecte de acest tip – şantiere, proiecte noi, iar dezvoltatorii vor avea la momentul lansării unui produs – când avem doar autorizaţia de construcţie, un produs mult mai bun din punctul de vedere al preţului decât preţul la finalizare.” Oferă exemplul unei achiziţii făcute de el însuşi: „În urmă cu doi ani, am cumpărat un apartament care avea un preţ de 92.000 de euro, eu am plătit 15% avans din această sumă, iar pentru că preţurile la acest complex au avut o creştere de acum doi ani şi până în prezent, preţul acestor apartamente, de la 92.000, s-a dus spre 120.000 – 130.000 de euro”.

    Diferenţa este foarte mare – 40.000 de euro, la 15.000 investiţi, în exemplul menţionat de el, există însă şi posibilitatea de a face acest lucru fără să ne aşteptăm la un randament de peste 200%, ci chiar şi cu un 50% -60% ca randament. „Acest lucru înseamnă că dacă investim 15.000 de euro – ar trebui să avem un avantaj de 9.000 de euro.”  

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

    Andrei Marinescu mai atrage atenţia asupra acelor produse investiţionale, proiecte imobiliare în care agenţii imobiliari sunt implicaţi – ei fiind în măsură să ofere sfaturi în genul de investiţii axate pe cumpărare şi revânzare care pot fi făcute cu sume mici de bani.

    „Cu cât ai mai puţini bani, cu cât avansul este mai mic, cu atât randamentul la o creştere poate să fie mai mare – tocmai aici este paradoxul – nu ai nevoie de bani mulţi ca să fii investitor. 

    Ai nevoie să înţelegi puţin principiile, să citeşti câteva cărţi (aş recomanda Robert Kiyosaki, cu ajutorul căruia să înţelegi diferenţa între active şi pasive). Dacă ai foarte mulţi bani nu te duci să dai un milion de euro pe o maşină, ci dai un milion de euro pe o clădire care produce 20.000 de euro pe lună şi cu cei 20.000 de euro faci un leasing pentru un Ferrari, de exemplu.” 

    Specialistul în imobiliare indică şi că pot fi folosite anumite momente din dezvoltarea unui anumit proiect – iar piaţa oferă multiple oportunităţi, în contextul în care sunt şantiere de construcţii răspândite la nivel naţional: „Anul trecut discutam cu un arhitect şi mi-a spus că niciodată, din 2007 şi până anul trecut, nu s-a produs atât de mult ciment în România cât s-a produs în 2019, poate nici măcar în perioada 2007, a avântului imobiliar. Dacă în 2007, Bucureştiul mergea bine – acum ţara merge bine”. 

    Un alt element care poate ajuta o persoană dornică să facă investiţii este să împrumute bani:

    „Foarte mulţi români – pe care îi cunoaştem – nu vor să se împrumute la bancă – vine cumva din istoricul familiei şi din mentalitatea familiilor lor – eu vă spun că este bine să ne împrumutăm la bancă cu condiţia ca şi costul respectiv să fie acoperit de banii pe care îi aduce produsul pe care îl luăm – trebuie să fim realişti”.

    „Banca nu trebuie să fie împovărătoare – banca devine împovărătoare pentru că noi nu facem investiţii – noi ne cumpărăm case, ne asumăm credite mai mari fiindcă ne gândim că ne va creşte salariul, dar pot apărea situaţii neprevăzute şi să nu mai facem faţă la rata respectivă”, adaugă el.

    Andrei Marinescu atrage atenţia importanţei unui comportament orientat pe economisire, cât şi asupra posibilităţii de a face plasamente, în funcţie de bugetul disponibil. „Există imobile la care poţi să dai 5.000 de euro avans pe o rezervare – şi să renegociezi cu respectivul dezvoltator –  putem găsi produse la care o rezervare sau un antecontract pot fi 3.500 – 5.000 de euro – nu ne trebuie sute de mii de euro – putem să negociem  un termen şi apoi să revindem respectiva rezervare cu 1.000 de euro profit – adică un randament de 30%. Treptat putem ajunge să avem un comportament şi o gândire oarecum economică – bună, dar să ajungem să facem investiţii mai mari. Dacă ne preocupăm un pic de componenta aceasta economică – cred că putem să fim mai buni şi în momentul în care avem un insucces – să nu spunem că este vina economiei sau a altora.”

    În ceea ce priveşte ofertele existente pe piaţă în prezent, el observă că există pachete investiţionale cu randamente garantate, în care dezvoltatorul prestează anumite servicii pentru client – proiecte în care putem constata că va exista o creştere de preţ fiindcă preţul de lansare sau preţul momentului prezent este un preţ destul de aproape de costul de construcţie. De asemenea, el punctează că nu trebuie să intrăm în proiecte chiar de la început, de la faza de proiecte, ci putem să mergem înspre acestea şi pe parcursul dezvoltării unui proiect.

    „Important este să văd dacă reuşesc să nu plătesc 15% – 20% avans – sunt unele proiecte în care merge – altele în care nu merge – dacă nu, mă pot asocia cu cineva sau să caut  acele proiecte  la care pot să am acces cu sume mici – de aceea am spus că poate e bine să apelăm la un agent imobiliar sau la o agenţie care să aibă departamentul acesta de investiţii pentru că pe noi ne interesează să căutăm oportunităţile şi să le scoatem în faţă.”

    În afară de proiectele existente pe piaţa locală, Andrei Marinescu observă că sunt români care au cumpărat şi în afara ţării în scop investiţional. „Avem români care au cumpărat în Spania, Portugalia, avem tranzacţii făcute în Insulele Capului Verde tot în scop investiţional – este vorba despre o cameră de hotel, într-un hotel care este administrat de Melia, unul dintre cei mai mari administratori hotelieri din lume”.

    Sfatul brokerului imobiliar pentru cei care doresc să înceapă investiţiile în real estate? „Să apeleze la noi, să se preocupe de partea de educaţie financiară şi să facă paşi mici. Nu ai nevoie de 100.000 de euro ca să fii investitor – poţi să fii investitor cu 1.000 de euro –  e adevărat, e un pic mai greu – important e să te uiţi la randamentul pe care îl faci, să fie constant şi să îţi impui anumite reguli – marea problemă a oamenilor este că nu ştiu când să iasă dintr-o investiţie.”

  • Ce locuinţe caută românii în pandemie?

    Situaţia de Work-from-Home în care se află mulţi dintre angajaţi vine cu un impact şi asupra pieţei rezidenţiale. După o perioadă în care unii dintre noi am petrecut mai mult de 90% din timp acasă, priorităţile în materie de amenajare, dar şi aspiraţiile când vine vorba de locuinţele noi s-au schimbat. Cum au evoluat preferinţele cumpărătorilor de locuinţe din Europa şi, mai ales, din România în ultimele luni, a povestit în cea mai recentă ediţei a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro Andreea Hamza, Senior Director Living în cadrul companiei de consultanţă în imobiliare JLL România. 

    „Suntem o ţară de proprietari, dar nu neapărat pentru că suntem bogaţi sau pentru că avem o obsesie să deţinem imobile, ci tocmai pentru că avem resurse limitate şi vrem să ne asigurăm un minimum de confort şi de stabilitate”, răspunde Andreea Hamza,  Senior Director Living la compania de consultanţă în imobiliare JLL România, pe care am întrebat-o care este explicaţia statutului de proprietar în care se regăsesc mulţi dintre români.

    Ea precizează că lucrurile stau diferit în alte ţări europene şi mult mai mulţi oameni închiriază în loc să cumpere pentru că sunt şi încurajaţi de către stat să procedeze astfel: spre exemplu, în Olanda, statul subvenţionează o parte din chirie. De asemenea, legile protejează mult mai bine chiriaşii, în timp ce la noi majoritatea locuinţelor sunt deţinute de persoane fizice, nu de companii sau de investitori instituţionali. Aceste locuinţe de închiriat din statele vestice aduc astfel şi mai multă siguranţă, cu contracte mai clare şi pe termen mai lung precum şi pachete de servicii suplimentare.

    Există însă şi asemănări în comportamentul celor care caută locuinţe pretutindeni: „Atât în cazul românilor, cât şi în restul Europei, decizia de a cumpăra sau de a închiria este una raţională, nu neapărat o obsesie sau care să ţină de o mentalitate colectivă”. Andreea Hamza este însă de părere că lucrurile se schimbă, iar pe termen mediu şi lung va creşte şi ponderea investitorilor instituţionali în piaţa locală, ceea ce va fi sănătos pentru piaţă şi va aduce beneficii utilizatorilor finali. Specialistul în real estate face şi câteva precizări referitoare la modul în care ar trebui interpretat procentul numărului mare de proprietari din România. „Procentul de unităţi aflate în proprietate la noi este foarte mare – cred că ultimele statistici arătau 96%, dar asta nu înseamnă că 96% din populaţia adultă are o locuinţă în proprietate, ci de fapt ne arată că 96% din locuinţele existente sunt deţinute de proprietari”, explică ea.

    De asemenea, Andreea Hamza aminteşte şi de modul în care românii au ajuns la un grad de proprietate atât de mare. „Acest procent, la rândul lui, este artificial – ne amintim că până în 1989 statul era unicul proprietar al acestor imobile (vechi n.red), eram exact la polul opus faţă de situaţia de acum. La un moment dat, după 1989, statul a decis să vândă stocul de locuinţe către cetăţeni la preţuri foarte atractive. Prin urmare oamenii au cumpărat imobilele, au devenit proprietari; nu putem vorbi neapărat despre o obsesie a românilor.”

    Pe de altă parte, punctează specialistul în imobiliare, o statistică pe care o consideră importantă este cea care ne arată că suntem foarte înghesuiţi în aceste locuinţe: „Sunt mulţi tineri adulţi care locuiesc cu părinţii sau cu bunicii, cu alte rude, iar majoritatea locuinţelor existente sunt relativ mici ca suprafeţe şi ca număr de camere, aceasta este realitatea”.
    Andreea Hamza mai spune însă că această situaţie a evoluat de-a lungul ultimilor ani, odată cu apariţia dezvoltărilor imobiliare noi, însă – „Noi vorbim în continuare în număr de camere, faţă de alte ţări unde se vorbeşte de număr de dormitoare. Mulţi dintre noi dormim şi în living, în fosta sufragerie”. Astfel, în timp ce în România suprafaţa locuibilă medie este undeva la 46 de metri pătraţi, media la nivelul Uniunii Europene este de 102 de metri pătraţi.
    „Suprafeţele sunt strâns legate de preţ – sau invers – lucrurile se rezumă totuşi la puterea de cumpărare a populaţiei, astfel că nu ne aflăm în momentul în care să ne permitem suprafeţe foarte mari, dar trendul este ascendent. Vesticii cumpără case mai mari, la preţuri mai mari, dar într-un număr mai mic”, adaugă Hamza.

    Cum s-au schimbat apetitul românilor pentru locuinţe şi preferinţele legate de spaţiile de locuit? „Acest nou context a redefinit anumite aspecte legate de locuinţă, îndeosebi în ideea optimizării spaţiilor. Ceea ce s-a schimbat atât în România, cât şi în Europa, este nevoia care a devenit esenţială a cumpărătorilor, de a avea un spaţiu dedicat muncii de acasă – ştim cu toţii de ce am experimentat obligat forţat acest lucru – referindu-ne la unele industrii.”
    Un alt aspect esenţial care s-a schimbat este, potrivit Andreei Hamza, existenţa unor spaţii exterioare cât mai generoase – terase, grădini – per ansamblu, creşterea gradului de confort al locuinţelor căutate. „Acum casa a devenit mult mai importantă decât înainte, am fost nevoiţi să ne petrecem poate 90% din timp acasă, prin urmare creşterea gradului de confort este cea mai normală reacţie”, punctează Andreea Hamza. Ca urmare a contextului, a crescut deopotrivă interesul pentru case individuale, case cu grădini şi au devenit mai importante, de asemenea, şi facilităţile din apropiere.
    De altfel, potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de peste 25.000 de persoane, în luna iunie 2020, pe utilizatorii Storia.ro şi OLX, doar 16% dintre cei care voiau să cumpere o locuinţă înainte de izbucnirea crizei de COVID-19 au declarat că au încetat să mai caute în această perioadă. Comportamentul potenţialilor cumpărători s-a modificat după criza COVID-19, în sensul că dintre cei care voiau să cumpere o casă, 66% şi-au menţinut această opţiune, 13% au renunţat să mai caute, 15% oscilează acum între apartament şi casă, 4,2% sunt interesaţi să închirieze o locuinţă, iar 3% vor să cumpere un apartament. În cazul celor care doreau un apartament, 43% şi-au păstrat intenţia, 16% au renunţat momentan la planurile de investiţie, în timp ce 25% oscilează acum între a achiziţiona un apartament sau o casă, 7,4% vor acum să cumpere o casă, iar 1% intenţionează să se mute cu chirie.
    Rezultatele studiului arată că cele mai importante aspecte care sunt luate în calcul la alegerea unei locuinţe sunt, în ordinea preferinţelor: compartimentarea eficientă, calitatea construcţiei şi a finisajelor, existenţa unui spaţiu exterior (grădină / terasă), confortul sporit (luminozitate, izolaţie, intimitate etc.), existenţa spaţiilor anexe (locuri de parcare, boxe).
    Când vine vorba despre situaţia de la nivel european, Andreea Hamza spune că exact aceiaşi factori s-au schimbat şi acolo – la care se adaugă necesitatea existenţei unei conexiuni foarte bune la internet: „Ei nu sunt atât de privilegiaţi ca şi noi la acest ultim capitol, iar în top trei nevoi ale cumpărătorilor în Europa se află: prezenţa unui spaţiu destinat muncii de acasă, spaţii exterioare şi conexiune la internet foarte bună”.

    Preţul este mereu un subiect fierbinte în piaţa rezidenţială şi au existat chiar o serie de predicţii ale prăbuşirii preţului imobilelor în contextul COVID-19, prin asemănarea cu criza anterioară. Andreea Hamza este însă de părere că premisele celor două momente sunt diferite, la fel şi nivelul de dezvoltare a pieţei din perioada 2008-2009, prin comparaţie cu cel de acum: „Criza din 2008 venea după un boom incredibil cu care nu ne-am mai confruntat şi cred că nici alte ţări nu l-au mai simţit – pe când acum piaţa este mult mai aşezată, a evoluat foarte sănătos, cred că piaţa este mult mai stabilă acum, iar nevoia de case acum este mult mai justificată”.
    Andreea Hamza apreciază că evoluţia preţurilor va fi diferită în funcţie de segmentul de cumpărători la care ne referim. „Sunt cumpărători care vor fi afectaţi de creşterea ratei şomajului şi care probabil nu se vor mai putea califica pentru un credit ipotecar şi aici probabil cererea va scădea şi, implicit, şi preţurile”. Pe de altă parte, există şi o categorie de clienţi mai puţin afectaţi – spre exemplu, cei din segmentul high end, care potrivit Andreei Hamza, chiar profită să facă aceste investiţii. „Ca trend general nu cred că se vor înregistra scăderi foarte mari, dar este încă prematur să ne exprimăm – nici nu ştim când se termină pandemia, nici nu ştim ce va urma. Nu cred însă că va exista o prăbuşire similară crizei anterioare – fundamentele pieţei sunt mult mai sănătoase mai solide şi mai stabile, iar produsele sunt mult mai bine aliniate cu nevoile cumpărătorilor.”
    Ea aminteşte de asemenea şi că în 2007, suprafeţele apartamentelor deveniseră extraordinar de mari – două camere ajungeau să aibă 80 – 90 de metri pătraţi, iar implicit şi preţurile erau foarte mari, or acum nu mai este cazul. „Mai există şi partea de facilităţi din cadrul ansamblurilor rezidenţiale care se îmbunătăţeşte de la an la an, dezvoltatorii încercau mereu să vină cu ceva nou, să ofere cât mai mult cumpărătorului, în 2007  – erau puţine proiecte care se diferenţiau şi care erau făcute aşa – acum sunt mult mai multe”.
    Astfel, precizează ea, oferta din categoria cumpărătorilor cu venituri mici – locuinţele cu preţuri de sub 1.000 de euro/mp sau în jur de 1.000 -1.300 de euro/mp, sunt mai expuse la aceste fluctuaţii economice – dar evoluţia va depinde foarte mult şi de măsurile guvernamentale care se vor implementa. Spre exemplu, programul Prima Casă, care a urmat crizei financiare din 2008-2009 – a readus la viaţă piaţa imobiliară: „Piaţa poate fi uşor ghidată prin măsuri guvernamentale, aşa că sunt şanse să nu fie atât de mare impactul – deocamdată nu avem scăderi masive de preţ, au apărut doar promoţii sau discounturi, dar nu au scăzut neapărat preţurile de listă pentru proiecte – încă lumea nu este speriată şi nu şi-a retras intenţiile de cumpărare, observă ea. Andreea Hamza se fereşte să facă predicţii referitoare la scăderea propriu-zisă a preţurilor, însă nu crede că aceasta va depăşi 3-5%.
    În ceea ce îi priveşte pe dezvoltatori, Andreea Hamza este de părere că va exista o concentrare pe optimizare, în contextul în care suprafeţele nu pot fi mărite: „Ideal ar fi să avem suprafeţe mai generoase, terase mari, o zonă de lucru de acasă – un birou în cadrul locuinţei, iar toate acestea implică suprafeţe mai mari – dacă ar fi să le faci cu uşurinţă, de aceea, în primă fază, dezvoltatorii se vor canaliza pe optimizarea cât mai bună a spaţiilor ca să nu influenţeze foarte mult preţurile de vânzare – degeaba ai produsul dacă nu ai şi clienţii care şi-l permit”.

    În acest nou context, cât de valabilă mai este deviza „Location, location, location”? „În fond nu cumpărăm doar nişte pereţi, amplasamentul va conta întotdeauna. Cumpărăm o locuinţă cu toate facilităţile din jurul ei. Evident, sperăm ca acestea să fie cât mai multe.” „Poate expresia «location, location, location nu va mai fi atât de importantă» – vor conta şi lucrurile menţionate mai devreme”.
    De altfel, Andreea Hamza aminteşte de studii realizate anterior de JLL la nivel european, din care reiese că dacă anterior a existat un trend ascendent pentru nevoia cumpărătorilor de a avea locuinţa amplasată lângă mijloacele de transport fiindcă de acolo se poate ajunge oriunde, acum a scăzut importanţa acestui criteriu. „E clar că locaţia pierde puţin teren în beneficiul suprafeţelor mari, al plusului de confort. Confortul e diferit pentru fiecare dintre noi.”
    Pe de altă parte, crede că nu vom lucra de acasă pentru totdeauna sau non stop – cu siguranţă vom avea nevoie să venim şi la birou şi să existe şi această parte de interacţiune cu colegii, socializare umană cu clienţii – când se va putea, bineînţeles. „Depinde de la business la business şi de la companie la companie, fiecare cu businessul ei şi cu profilul de angajaţi al ei.” Chiar dacă nu poate anticipa când va ajunge şi piaţa locală la nivelul celor vestice, Andreea Hamza crede că generaţiile următoare se vor orienta mai mult înspre piaţa chiriilor, în dorinţa lor de flexibilitate: „Cred că generaţiile care vin acum din urmă sunt mult mai înclinate spre acest cult al chiriei, pentru ei contează foarte mult mobilitatea, flexibilitatea – şi eu cred că ei vor schimba uşor regulile pieţei şi vor cizela şi proprietarii care la rândul lor sunt în acest moment prea ataşaţi de proprietate, uneori încalcă regulile elementare de intimitate, de pildă. De asemenea, un număr mai mare de investitori instituţionali care se uită din ce în ce mai atent pe piaţa din România pentru a-şi crea portofolii  de apartamente de închiriat vor ajuta mai mult piaţa pentru că vor veni cu condiţii mai bine definite, cu contracte mai solide – cred că tot spre beneficiul utilizatorilor, chiriaşilor va fi şi această schimbare, care va veni foarte curând”. 

    Sunt permanente sau temporare schimbările pieţei imobiliare aduse de pandemia de COVID-19?
    Eu cred că aceste schimbări vor rămâne şi întotdeauna vom avea în minte – dacă se mai întâmplă încă o dată o astfel de situaţie. „Eu ce fac? – Mai bine să fiu acoperit.“ Încet, încet vom reveni la vechile obiceiuri, cu statul în trafic şi cu petrecerea timpului mai mult în afara casei decât acasă, cum era mai demult, dar cu siguranţă vom fi mai atenţi în alegerea unei locuinţe acum şi vom ţine cont de factorii despre care spuneam – optimizarea spaţiilor, suprafeţe mai generoase pentru terase şi grădini, existenţa facilităţilor în imediata apropiere.

    Cum sunt preţurile locuinţelor „vestice” comparativ cu ale românilor?
    În Germania, preţurile pentru apartamentele care se adresează clasei medii pot ajunge de la 5.000 la 8.000 de euro pe metrul pătrat. Dar sunt proiecte şi zone şi la noi care au ajuns să vândă sau să vrea să vândă apartamente la preţuri similare cu marile capitale din Europa – piaţa noastră de high end vrea să ajungă tot acolo. Sunt şi la noi proiecte rezidenţiale unde preţurile ajung la 7.000 de euro/mp. În zona Primăverii, Kiseleff, zonele de high end, vorbim despre proiecte de două-trei milioane de euro.

    Cum va arăta piaţa rezidenţială la cinci ani post-pandemie?
    Cred că deja ne vom fi obişnuit cu criteriile despre care spuneam, cu existenţa biroului în cadrul locuinţei, cu suprafeţe şi grădini ca parte din compartimentarea apartamentului – aşa cum spuneam, locaţia nu va mai fi la fel de importantă, dar va rămâne totuşi un factor de decizie major. Nu ştiu cum vor evolua preţurile sau cererea şi oferta fiindcă, aşa cum spuneam, sunt foarte mulţi factori pe care nu putem să îi stabilim acum, dar în continuare vom avea fundamente stabile şi vom merge înainte cu dezvoltările, cu vânzările, cu îmbunătăţirea constantă a produselor, apartamentelor sau caselor. Sunt sigură că lucrurile se vor îmbunătăţi constant, la fel cum s-a întâmplat de la an la an şi până acum. 

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.