BusinessMagazin

Category: IT

Articole interesante despre cele mai noi gadget-uri, telefoane de ultimă generație și multe alte lucruri interesante

  • Calin Tatomir pleaca de la conducerea Microsoft

    Noul director general al Microsoft Romania, Ronald Binkofski,
    vine din echipa poloneza a aceleiasi companii, unde a petrecut
    cinci ani in functii precum developer & platform evangelism
    lead si director de marketing, business si operatiuni. Binkofski
    este absolvent al Facultatii de Matematica Aplicata a Universitatii
    Iagellonice din Cracovia si a urmat o specializare in matematica la
    Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt.

    Anul trecut, afacerile Microsoft Romania s-au cifrat la 29,7 de
    milioane de euro, in scadere usoara fata de nivelul de 29,8 de
    milioane de euro raportat pentru 2008.

  • Radu Georgescu la a treia vanzare: “Nu vreau sa ma laud”

    La etajul al doilea al unei cladiri de birouri din Pipera, unde
    isi are sediul omul de afaceri Radu Georgescu, imediat ce iesi din
    lift dai cu ochii de un perete pe care sunt reprezentate siglele
    fiecareia dintre cele cateva companii controlate de el. Nu se stie
    cata vreme va mai fi acolo ePayment, dupa schimbarea de actionariat
    anuntata saptamana trecuta, prin care Georgescu a vandut 83% din
    companie catre Allegro, parte a grupului media sud-african Naspers,
    cel ce a cumparat anul trecut si site-ul Autovit.ro pentru aproape
    5 milioane de euro.


    “Deocamdata nu s-a decis daca ne mutam sau nu”, raspunde Daniel
    Nicolescu, directorul executiv al Gecad ePayment, desi o asemenea
    miscare n-ar fi neaparat necesara, atata vreme cat Radu Georgescu
    detine restul de 17 procente din companie si continua sa fie
    implicat in viata ei.Despartirea nu pare sa fi fost grea pentru
    antreprenorul deja obisnuit sa vanda afaceri pornite de la zero. Un
    titlu de antreprenor in serie incepe sa fie chiar asumat, vanzarea
    ePayment fiind a treia ocazie cand semneaza un contract de vanzare
    a unui pachet de actiuni, dupa tranzactia cu Microsoft, care a
    preluat tehnologia RAV aflata astazi la baza sistemelor de
    securitate ale companiei lui Bill Gates, si achizitia ceva mai
    recenta a 11,7% din actiunile Axigen de catre un consortiu de
    investitori ce include si un fond de investitii finantat de
    americanii de la Cisco. Mai grea a fost de fapt separarea Avangate
    de ePayment, in conditiile in care pana atunci platforma de
    distributie electronica de software era comuna cu cea de procesare
    de plati online cu cardul; scindarea era insa oricum planificata de
    mai multa vreme.

    “Tranzactia era chiar necesara. Compania depasise deja pragul de
    maturitate si risca sa se plafoneze, atata vreme cat 90% din
    platile cu cardul din internetul romanesc sunt procesate prin
    ePayment”, explica Georgescu intr-o discutie cu BUSINESS Magazin la
    o zi dupa anuntul oficial.Ratiunea vanzarii incheiate in secret in
    luna august si pastrate departe de ochii jurnalistilor a fost insa
    ceva mai complexa. Inainte de toate, trebuie mentionat ca omul de
    afaceri discuta in permanenta cu potentiali investitori, chiar daca
    vanzarea companiilor lui nu e un obiectiv clar pe lista de
    prioritati. E mai degraba o cale de a ramane conectat la
    “comunitatea fuziunilor si achizitiilor”, cum o numeste el, in
    perspectiva unor oportunitati.

    Pentru ePayment, in particular, au fost mai multe discutii, dar
    cu cei de la Allegro, companie cu experienta in comertul online in
    Polonia, unde furnizeaza servicii de plati electronice, s-a
    intalnit intamplator in decembrie anul trecut, in urma unui telefon
    sau e-mail, nici nu mai stie exact. A fost nevoie de aproape noua
    luni de discutii, asistate din partea ePayment de avocatii CMS
    Cameron Mc Kenna SCA, consultantii PricewaterhouseCoopers si
    negociatorul Diwaker Singh, cunoscut in Romania pentru perioada
    cand a condus Zapp in Romania; din partea Allegro au participat
    Marian Dinu Law Office (DLA Piper) si Deloitte. Si a mai fost
    nevoie de un contract de 500 de pagini cand s-a batut palma. “Intre
    cele doua companii a fost oricum o sinergie. Obiectivele erau
    foarte bine aliniate, asa ca miscarea avea sens”, spune omul de
    afaceri, adaugand ca mai existau si alte variante, ca de pilda sa
    fie invers si ePayment sa preia Allegro.

    Atunci insa, fie puterea financiara a companiei romanesti ar fi
    trebuit sa fie foarte mare, fie ar fi fost nevoie de un parteneriat
    intre cele doua companii, model care in general nu prea
    functioneaza, iar in acest caz particular ar fi implicat o serie de
    complicatii.Obiectivele despre care vorbeste Georgescu vizau in
    principal extinderea in Europa Centrala si de Est. Atat Allegro,
    care are birouri in mai multe tari din regiune, cat si ePayment
    cautau o formula de extindere la nivel european, insa una nu avea
    platforma care sa-i permita prezenta in mai multe tari, iar
    celeilalte ii lipsea deschiderea catre piata internationala –
    tocmai factorii care au stat la baza acestei tranzactii. Acum,
    depasirea granitelor romanesti si poloneze va fi coordonata de
    Allegro, iar prima destinatie este Ungaria, in 2011, urmata de
    Bulgaria, Cehia sau Ucraina, insa fara planuri concrete cu privire
    la moment.

    “Este foarte simplu, in situatia actuala, sa iei sistemul ePayment
    si sa il aplici in piete care nu au un asemenea serviciu, adica
    toate din regiune cu exceptia Romaniei si a Poloniei”, completeaza
    Georgescu. Iar potentialul este enorm – un alt motiv pentru care
    ideea extinderii serviciului incoltise deja de mai multa vreme in
    mintea omului de afaceri. De la o piata romaneasca a platilor cu
    card bancar estimata sa ajunga anul acesta la aproximativ 130 de
    milioane de euro si una poloneza de cinci ori mai mare, unde
    cumparaturile din magazine online se fac aproape numai cu cardul
    sau alte forme de plata electronica, cele doua companii ar urma sa
    atace o piata central- si est-europeana care ajunge probabil de
    ordinul miliardelor de euro numai din plati online.

  • Securitatea pe net: cine isi baga nasul in calculatorul tau?

    Sandra Person Burns era o mare amatoare a navigatului pe
    internet si a cumparaturilor online. Dar si-a schimbat preferintele
    dupa ce si-a dat seama ca era urmarita de un program software de pe
    computerul ei, pe care credea ca il stersese deja.

    Burns, 67 de ani, fosta directoare intr-o companie medicala, acum
    pensionara, marturiseste ca e foarte circumspecta cu privire la
    cumparaturile online: “Acum, in loc sa intru pe Amazon, mai degraba
    merg la libraria din colt”.


    Burns, de loc din Jackson, Mississippi, este una dintre multii
    americani ce dau in judecata firmele care urmaresc activitatea
    utilizatorilor pe internet. Miezul disputei este un mic fragment de
    cod de program, scris pe hard-diskul calculatorului prin programul
    Flash produs de Adobe, atunci cand utilizatorul ruleaza un fisier
    video de pe site-uri populare ca Youtube sau Hulu.

    Intruziunea cookie-urilor Flash atrage un numar din ce in ce mai
    mare de procese federale impotriva companiilor de media si
    tehnologie si critici tot mai dure din partea militantilor pentru
    confidentialitate, care spun ca acest software le-ar putea permite
    companiilor sa creeze profile detaliate ale consumatorilor fara ca
    acestia sa stie.


    Spre deosebire de cookie-urile HTML, ce stocheaza preferintele
    referitoare la site-uri si pot fi ajustate printr-o simpla setare,
    cookie-urile Flash sunt stocate intr-un director separat de care
    multi utilizatori nu au habar si pe care s-ar putea sa nu stie cum
    sa-l gestioneze.



    Burns, reprezentata in actiunea juridica de casa KamberLaw,
    spune ca stia de existenta cookie-urilor, dar nu si de a celor
    Flash. “Am crezut ca in urma instructiunilor urmate ca sa-mi curat
    sistemul de cookie-uri am rezolvat treaba asta; apoi am descoperit
    ca nu era asa”, explica ea. “Informatiile mele personale sunt acum
    tranzactionate ca o marfa, fara ca eu sa stiu si sa aprob.”

    Din iulie, cel putin cinci asemenea tipuri de procese au fost
    deschise in California, printre reclamatii ca au folosit in secret
    cookie-uri Flash fiind companii de media ca Fox Entertainment Group
    si NBC Universal, dar si companii de tehnologie ca Specific Media
    sau Quantcast. Alte procese sunt asteptate, cu aceleasi
    acuzatii.

    Reclamantii spun ca firmele au colectat informatii de pe site-urile
    vizitate de ei si de la fisierele video vizionate, chiar daca
    oamenii isi reglasera parametrii de navigare pe web in asa fel
    incat sa respinga acele cookie-uri ce i-ar fi putut identifica.
    “Aceste procese sunt de fapt despre dreptul unui utilizator de
    calculator de a decide termenii in care informatiile lor personale
    pot fi colectate si distribuite. Este vorba despre controlul
    detinut de utilizator”, spune Scott A. Kamber, 44 de ani, avocat
    specializat in tehnologie si intimitate la KamberLaw, implicat in
    unele dintre procesele sus-amintite. Alte firme care au deschis
    procese sunt Parisi & Havens si cabinetul individual Joseph H.
    Malley.

    Un proces sustine ca Clearspring Technologies si companii de media
    intre care si Walt Disney Group “au autorizat cu buna stiinta”
    utilizarea de dispozitive de urmarire online ce “permit accesul la
    activitatile online ale utilizatorilor si la informatiile lor
    personale”. Altii sustin ca informatiile erau colectate pentru a fi
    mai apoi vandute companiilor de publicitate online.

    In august, Clearspring si Quantcast au emis comunicate pe blogurile
    companiilor despre aceste procese. Clearspring a clarificat modul
    cum a folosit cookie-urile Flash si a spus ca acuzatiile juridice
    erau “inconsistente la nivelul faptelor”. Compania a recunoscut ca
    a folosit cookie-uri Flash “ca sa ofere date sintetice pentru
    editorii online”. Comunicatul mai spune si ca datele erau colectate
    pe scara larga, incluzand utilizatorii unici si orarul actiunilor
    lor, dar nu si informatii care sa permita identificarea lor
    personala. Postul de pe blogul corporatist al Quantcast sustinea ca
    “firma a folosit cookie-uri Flash doar in scop de masurare si nu
    pentru a pregati vreo forma de continut personalizat”.

    Specific Media a refuzat sa raspunda solicitarilor de a comenta pe
    marginea acuzatiilor. La fel au facut-o si aparatorii companiilor
    implicate in proces, dar si reprezentantii acelor companii ce inca
    nu au fost inca reclamate in justitie.

    Unii sustinatori ai dreptului la intimitate spun ca, in ciuda
    celor sustinute de companii, daca o cantitate suficienta de date
    sunt colectate de-a lungul timpului, advertiserii isi pot crea
    profile detaliate ale utilizatorilor, inclusiv date care ii
    identifica personal, precum rasa si varsta, pe langa cele
    referitoare la website-urile vizitate. Tot ei afirma ca
    cookie-urile flash pot reactiva cookie-urile HTML care au fost
    sterse din calculatorul unui utilizator, incalcandu-se astfel
    setarile de confidentialitate. “Functia de baza a unui cookie este
    sa faca o conexiune intre activitatea de pe un site A cu ce faci pe
    un site B”, explica Peter Eckersley, inginer IT la Electronic
    Frontier Foundation. “Cookie-ul Flash face mai greu pentru
    utilizatori sa opreasca acest proces.”

    Potrivit Adobe, peste 75% dintre fisierele video online au
    incorporata tehnologia Flash, companiile de media mai folosind-o si
    la jocuri si animatii. Conform companiei, cookie-urile Flash sunt
    menite sa indeplineasca functii web de baza, ca memorarea volumului
    sau a preferintelor de limba ale unui utilizator sau a stadiului in
    care un utilizator si-a lasat jocul cand s-a deconectat. Intr-o
    scrisoare publica adresata Comisiei Federale de Comert, trimisa in
    ianuarie, Adobe a condamnat practicile de a reactiva cookie-urile
    dupa ce ele au fost sterse de un utilizator. Compania ofera pe
    site-ul propriu un program care sterge cookie-urile Flash si
    ajusteaza setarile Flash player. Cel putin unul dintre procese,
    insa, sustine ca aceste comenzi nu sunt usor de accesat si nu sunt
    la dispozitia celor mai multi dintre utilizatorii de web.

    Chris Jay Hoofnagle, 36 de ani, unul dintre autorii unui studiu
    despre confidentialitatea pe internet si cookie-urile Flash facut
    la Universitatea California, Berkeley si care a fost folosit ca
    baza in cateva dintre procesele intentate, a explicat ca recentele
    demersuri juridice pun in evidenta o eroare in reglementarile
    federale ce guverneaza intimitatea online. “Actiunile de protest
    ale consumatorilor in aceasta privinta au esuat pana acum.
    Procesele muta insa mingea mai departe intr-un mod in care
    activistii pentru dreptul la intimitate pe net nu au reusit sa o
    faca pana acum”, spune Hoofnagle.

    Plangerile referitoare la confidentialitatea online migreaza acum
    spre dispozitivele mobile. Recent, un proces a fost deschis de trei
    californieni impotriva unei companii de tehnologie numite
    Ringleader Digital, cei trei sustinand ca firma folosea un produs
    numit Media Stamp, care “strangea informatii de pe telefoanele
    reclamantilor si acorda un ID unic dispozitivului mobil al
    acestora”.

    In plangere se spune ca informatiile colectate cu ajutorul ID-ului
    unic, prin intermediul tehnologiei HTML 5, le permiteau
    operatorilor de site-uri “sa urmareasca activitatea pe internet a
    dispozitivelor mobile”. Intr-o declaratie publica, Bob Walczak Jr,
    CEO al Ringleader, a spus ca “intentia noastra de la infiintarea
    companiei a fost sa construim o platforma de publicitate mobila pe
    care utilizatorii sa o poata controla”. El a adaugat ca Ringleader
    lucreaza la “noi modalitati de a permite consumatorilor sa se
    excluda din acest sistem”, daca nu doresc sa-l foloseasca, si sa
    verifice singuri faptul ca nu sunt inclusi in sistem. John Verdi,
    consilier-sef la Electronic Privacy Information Center, a criticat
    Comisia Federala de Comert (Federal and Trade Commission, FTC)
    pentru ca nu ar fi fost suficient de agresiva in materie de
    confidentialitate a datelor, bazandu-se in schimb pe
    autoreglementarea firmelor.

    “FTC a fost inactiva in acest domeniu si nu a reusit sa vina cu
    reglementari relevante”, e de parere Verdi. “Exista tot mai multe
    dovezi ca urmarirea online a utilizatorilor nu este controlata prin
    autoreglementarea firmelor.” Christopher Olsen, director adjunct al
    FTC in divizia de confidentialitate si protectie a identitatii,
    afirma ca a fost gazda mai multor mese rotunde despre problemele
    legate de intimitatea pe internet, din decembrie si pana in martie,
    si ca are de gand sa redacteze un raport in urmatoarele luni despre
    modul cum Comisia vede rezolvarea problemelor. Comisia
    investigheaza deja cateva companii, dar Olson a refuzat sa
    comenteze mai mult cu privire la aceste actiuni.

    Alte eforturi se desfasoara la nivelul Congresului. In iulie, Bobby
    L. Rush, deputat democrat de Illinois, a inaintat un proiect de
    lege care, printre altele, va cere companiilor sa faca public modul
    cum strang, folosesc si pastreaza informatiile personale ale
    utilizatorilor si sa faca rezultatul acestor dezvaluiri mai usor de
    inteles de catre utilizatori.

  • OpenOffice evadeaza

    Cand a cumparat Sun Microsystems, Oracle a preluat si proiectele
    open source pe care Sun le-a gazduit, dintre care MySQL,
    OpenOffice, VirtualBox si OpenSolaris sunt cele mai populare. Nu
    doar sustinatorii softului liber si-au exprimat ingrijorarea
    privind soarta acestor produse, deoarece macar primele doua au
    devenit resurse vitale pentru numeroase companii si pentru tot mai
    multe organisme administrative din diverse tari. Evident, problema
    cea mai spinoasa este MySQL, deoarece acesta poate fi un concurent
    pentru sistemul de baze de date de la Oracle pe anumite segmente de
    piata. Cand s-a pus problema avizelor de la Departamentul de
    Justitie si de la Comisia Europeana pentru aprobarea achizitiei,
    Oracle a promis ca va sustine MySQL mai mult decat Sun si a mai
    adaugat ca, la limita, comunitatea poate lansa o noua linie de
    dezvoltare.

    Desigur, codul acestor programe este acoperit de licente publice de
    tip “copyleft”, ceea ce inseamna ca nimic nu impiedica un grup de
    dezvoltatori sa realizeze o noua varianta a produsului (ceea ce se
    numeste in lumea open source “fork”), insa o astfel de initiativa
    implica o serie de greutati si chiar riscuri, dintre care confuzia
    pe piata si neincrederea utilizatorilor nu sunt cele mai mici.
    MySQL a reusit sa evite pana acum sciziunea, poate tocmai pentru ca
    este un produs atat de important, iar Oracle nu este dispusa sa
    devina si mai antipatica punand bete in roate unui program atat de
    raspandit si indragit. Parerea mea a fost ca OpenOffice are sanse
    mai bune la o viata relativ linistita sub patronajul Oracle,
    deoarece traditionala rivalitate cu Microsoft l-ar putea face pe
    Larry Ellison sa promoveze OpenOffice ca o alternativa la MS
    Office.

    Se pare ca nu asa s-au petrecut lucrurile, iar cei de la Oracle au
    incercat sa-i forteze pe proiectantii suitei sa introduca si mai
    multe componente Java in program, spre nemultumirea comunitatii,
    care vede in aceasta o incercare de a compromite caracterul liber
    al softului. Pe de alta parte, OpenOffice a fost destul de oropsit
    si sub Sun, beneficiind de bugete de-a dreptul minuscule daca le
    comparam cu cele de care beneficiaza alte proiecte (de pilda
    Mozilla Firefox). Mai multe companii cu interese in open source
    (printre care si Google) s-au oferit sa sprijine consistent
    proiectul, in conditiile in care Sun, iar acum Oracle, ar fi
    externalizat dezvoltarea intr-o entitate separata. Sun a evitat
    aceasta varianta, probabil pentru ca ar fi pierdut astfel
    contractul de copyright care-i permitea sa redistribuie codul
    dezvoltat de comunitate sub orice alte licente, ceea ce-i oferea
    practic posibilitatea sa imbunatateasca aproape gratuit varianta
    comerciala StarOffice.

    Lucrurile au inceput sa se precipite in august, subiectul fiind
    OpenSolaris, varianta open source a sistemului de tip Unix de la
    Sun. Oracle s-a aratat cu totul lipsit de interes fata de evolutia
    proiectului, dar a insistat ca noile versiuni sa fie distribuite
    doar cand sunt finalizate si nu zilnic, cum este firesc in
    “bazarul” open source. Probabil ca au fost mai multe nemultumiri
    care i-au determinat pe dezvoltatorii sistemului de operare sa
    lanseze proiectul Illumnos, un fork OpenSolaris sustinut de
    comunitate. Acum a venit randul dezvoltatorilor OpenOffice sa-si
    declare independenta si sa lanseze o linie de dezvoltare separata –
    denumita provizoriu LibreOffice – sub palaria unei organizatii
    non-profit numite The Document Foundation, care a primit de la bun
    inceput sprijinul Red Hat, al Canonical (distribuitorul Ubuntu),
    Novell si Google, precum si binecuvantarea lui Richard Stallman si
    a Free Software Foundation. Organizatia nou creata a invitat si
    Oracle sa se alature, dar raspunsul inca se lasa asteptat. Daca
    pana la urma raspunsul va fi favorabil, ar putea exista sansa ca
    Oracle sa cedeze fundatiei brandul “OpenOffice.org”, ceea ce
    explica caracterul provizoriu al numelui LibreOffice.

    De notat ca LibreOffice nu este primul fork OpenOffice. Mai exista
    o varianta pentru interfata Mac numita NeoOffice, iar Novell
    supervizeaza de mai multi ani proiectul Go-oo, care va constitui
    baza de plecare pentru LibreOffice. Intr-o prima faza, proiectantii
    isi propun sa integreze patch-urile, sa finiseze interfata si sa
    inlocuiasca componente bazate pe Java sau pe unele tehnologii
    proprietare, care ar putea expune proiectul unor atacuri legale din
    partea Oracle sau a Microsoft. Distributiile Linux Debian, Ubuntu,
    Red Hat si Novell vor include de-acum LibreOffice.

  • Mai poate scadea factura telecom?

    “In 2003, ARPU Connex a fost de 14,35 dolari, fata de 14,19
    dolari in 2002. O contributie are aici cresterea veniturilor din
    traficul international, ca urmare a liberalizarii pietei de
    telecomunicatii”, scria candva, la inceputul lui 2004, un
    utilizator sub pseudonimul Azzido pe forumul Softpedia. Remarca se
    referea la valoarea venitului mediu generat de un utilizator (ARPU
    – average return per user), o masura a eficientei operatorilor de
    telecomunicatii, in conditiile in care date despre afacerile
    operatorilor de la noi erau pe atunci putine si destul de greu de
    gasit. “Singura informatie aparuta in ultima vreme in presa ar fi
    ca, in primele 10 luni din 2003, ARPU Orange a fost de 7 dolari pe
    luna pentru cartelele preplatite si de 30 de dolari pe luna pentru
    abonamente, ceea ce ar insemna un ARPU mediu de aproximativ 14,82
    dolari la un raport de 34% abonati si 66% clienti prepaid”, mai
    spunea Azzido in acelasi mesaj.

    Discutia despre care e cel mai eficient operator a continuat si
    in 2006, cand in cazul Zapp, venitul mediu lunar generat de un
    utilizator ajunsese la 32 de dolari, mai mult decat dublul cifrei
    raportate de alti operatori GSM din Romania. “Desi nu am vazut o
    cifra oficiala pentru 2006, banuiesc ca acum a crescut pana la
    35-40 de dolari datorita EVDO”, scria un utilizator pe nume
    Master-boy, ridicand aceeasi intrebare legata de Cosmote, fostul
    Cosmorom, proaspat preluat de operatorul elen de telecomunicatii
    OTE. Era perioada cand Cosmote tocmai lansa cartelele preplatite cu
    2.000 de minute incluse in retea la tariful de 3 euro, miscare care
    a adus companiei un salt de la 1,23 milioane de clienti in 2006 la
    3,6 de milioane anul urmator.

    ARPU inregistrat de operator era astfel cel mai mic din
    industrie, de 5 euro pe luna per utilizator, conform raportului
    financiar al OTE, ceea ce insemna ca un client al companiei
    cheltuia anual cu factura de telefonie mobila sau pentru
    reincarcarea cartele preplatite in jur de 60 de euro. De atunci,
    cifra s-a mentinut cat de cat constanta, la nivelul de 5 euro pe
    luna, cu exceptia lui 2007, cand venitul mediu lunar incasat de
    companie de pe urma unui consumator s-a cifrat la 6 euro.

    Din punctul de vedere al operatorilor, ARPU este poate printre
    cei mai importanti indicatori care arata cat sunt dispusi sa
    cheltuie clientii pentru serviciile lor. Din perspectiva
    consumatorilor insa, acelasi indicator se traduce in portofelul lor
    prin teancul de facturi pe care le platesc, iar cheltuiala devine
    cu atat mai importanta acum, cand la recesiune se adauga cresterea
    TVA si toate scumpirile aferente.


    Strict pentru serviciile de telefonie mobila, romanii cheltuiesc
    in medie intre 60 si spre 100 de euro pe an, in functie de
    operator. Limita inferioara se regaseste in randul clientilor
    Cosmote, in timp ce limita superioara o ating utilizatorii
    Vodafone, potrivit datelor furnizate de companii. Evident, dincolo
    de aceste limite sunt o multime de variabile, intrucat, pe de-o
    parte, exista consumatori care platesc lunar doar cativa euro,
    avand in abonament minute incluse in retea si, in unele cazuri,
    chiar nationale, iar pe de alta parte, clienti care calatoresc mult
    si poarta conversatii in roaming sau abonati ce pur si simplu
    vorbesc foarte mult la telefon si ajung sa plateasca 100 de euro
    intr-o singura luna.


    Cat despre serviciile de telefonie fixa, televiziune si
    internet, valoarea medie a facturii cumulate pentru tot anul trecut
    a fost cuprinsa intre 61 si aproape 160 de euro, in functie de
    furnizorul de servicii. Pragul superior a fost atins de clientii cu
    servicii precum internetul cu viteze de ordinul zecilor de MB la
    descarcare, televiziune digitala sau telefonie fixa cu mii de
    minute gratuite incluse in costul abonamentului.

  • Este computerul tau vulnerabil in fata unui atac?

    Sau pe Google, care isi updateaza sistemele automat. Dar pana
    cand se intampla asta, calculatorul tau este oricand vulnerabil in
    fata hackerilor.

    Cititi mai multe despre atacurile pe internet
    pe www.incont.ro.

  • Idei de afaceri online: vreti informatia, puteti s-o platiti prin SMS

    Twitter se zbate deja de mai multa vreme sa gaseasca o sursa de
    venituri. Serviciul gratuit de microblogging, care permite oricarui
    utilizator sa publice mesaje scurte, de cel mult 140 de caractere,
    pare sa se rezume insa doar la publicitatea online, eliminand din
    discutie varianta unor conturi platite.


    De aici a pornit si ideea antreprenorului roman Dan Boabes
    pentru NN.bb, o platforma de monetizare a continutului digital,
    indiferent ca este vorba despre stiri sau informatii publicate de
    consumatori pe bloguri si pe retele de tipul Facebook sau Twitter
    ori despre fotografii, melodii, aplicatii software si orice alt tip
    de fisiere. “Un astrolog care are cont pe Twitter si publica
    informatii acolo, spre exemplu, poate cere bani pentru acele
    informatii”, sustine Boabes, fondatorul si directorul executiv al
    companiei de servicii interactive bazate pe mesaje text Simplus
    Invest.


    Primul pas a fost inregistrarea unui nume de domeniu simplu,
    idee generata de un alt proiect la care lucreaza (un portal pentru
    copii), alegand astfel domeniul din Barbados, unde legislatia este
    insa destul de restrictiva si presupune ca persoana sau compania
    care inregistreaza un domeniu sa fie rezidenta in Barbados.

    Din acest motiv, a fost nevoie de cateva luni pentru achizitia
    NN.bb, in conditiile in care toate procedurile au fost intermediate
    de o casa de avocatura. Jumatate de an si 50.000 de euro mai
    tarziu, investitie la care se vor mai adauga in urmatorul an
    cheltuieli operationale de peste 200.000 de euro, actualul NN.bb nu
    mai seamana foarte mult cu ideea originala si nici nu se mai leaga
    in mod neaparat de Twitter, desi utilizatorii serviciului de
    microblogging sunt printre potentialii clienti.

    In sine, sistemul lui Boabes permite scurtarea unui link, asa
    incat sa fie mai accesibil pe Twitter unde un link foarte lung nu
    incape, dupa modelul mai cunoscutelor TinyURL, Bit.ly, Tr.im sau
    Sp2.ro. “Cele mai multe servicii de scurtare a link-urilor nu au
    insa un model de business in spate”, spune antreprenorul, in timp
    ce pentru NN.bb a fost conceputa de la bun inceput o forma concreta
    de monetizare.

    Desi este gratuit si nu presupune niciun fel de cost din partea
    utilizatorilor in afara de timpul necesar crearii unui cont,
    sistemul NN.bb permite practic vanzarea de continut pe internet,
    incasari care nu intra doar in buzunarul furnizorului de continut,
    ci si in conturile companiei.

    Procesul este simplu: un utilizator care vrea sa vanda un anumit
    tip de continut foloseste sistemul pentru a asocia acelui fisier un
    pret si un link scurt care va directiona ulterior potentialii
    cumparatori spre pagina de internet potrivita. Iar plata se face
    printr-un SMS cu tarif special, care porneste de la un euro si
    poate ajunge la cel mult 20 de euro in retelele mobile din Romania,
    prag dincolo de care plata se face prin card bancar.

    Din incasarile generate de un anumit fisier sunt retinute mai
    intai comisioanele operatorilor de telefonie mobila care proceseaza
    SMS-ul, care variaza in functie de companie, dar si de tara (in
    Italia, spre exemplu, operatorii retin 30% din valoarea platii),
    iar diferenta este impartita intre NN.bb si furnizorul de continut,
    acestuia din urma revenindu-i 80% din total.

    In plus, exista si un sistem de afiliere care poate genera
    venituri suplimentare; un furnizor de continut va incasa 4% din
    vanzarile efectuate de un alt utilizator al sistemului, care si-a
    creat cont in urma achizitionarii continutului initial, si alte 2
    procente din vanzarile afiliatilor acestui utilizator din urma,
    potrivit lui Boabes.


  • Cum poti trimite un e-mail anonim

    Nu este neaparat nevoie sa iti dezvalui identitatea folosind
    adresa ta personala, ci exista modalitati de a trimite e-mailuri
    anonime.

    Pentru a trimite un mesaj anonim, trebuie sa folosesti un
    intermediar, un remailer, adica un server care primeste mesaje cu
    instructiuni privind destinatarul si le trimite mai departe
    stergand toate urmele sursei. Acest intermediar inlatura header-ul,
    adica adresa de origine, data, informatiile despre serverele prin
    care mesajul a trecut de la expeditor pana la destinatar, message
    ID-ul.

    Cititi
    mai multe     pe www.incont.ro

  • Negru pe alb despre industria tipografica sau cum se vede viitorul de la Dublin

    De bariera de la intrarea micului orasel intins pe o suprafata
    de peste 800.000 de metri patrati nu treci prea usor. Inconjurat de
    padure si de-a dreptul invadat de iepuri, complexul Dublin Inkjet
    Manufacturing Operation, cum este numit centrul de cercetare si
    dezvoltare al HP din Irlanda, pastreaza secrete importante legate
    de productia de cerneala si consumabile pentru imprimante. In afara
    de cei 2.000 de angajati, accesul este permis numai in urma unui
    filtru de securitate continuat apoi la intrarea in cladire, unde
    sunt retinute pana la plecare aparatele de fotografiat.

    Tehnologia din spatele unui cartus de cerneala este in sine
    foarte sofisticata, implicand luni de cercetare amanuntita doar
    pentru a determina un detaliu precum tiparirea unui numar mai mare
    de pagini sau imprimarea pe diverse tipuri de hartie, iar orice
    informatie scapata in afara companiei se poate transforma in
    pierderi de ordinul zecilor de milioane de euro.

    Precizia cu care curge o picatura de cerneala, la o viteza de 50
    de kilometri pe ora, este egala cu cea necesara pentru a trage cu
    arcul de la o distanta de 100 de metri, nimerind fix la tinta. Iar
    asta se intampla pentru fiecare duza din cele cateva mii care varsa
    cate 36.000 de picaturi de cerneala pe secunda; pentru o fotografie
    sunt necesare mai bine de 30 de milioane de picaturi.

    Orice detaliu conteaza, iar cerneala este poate cel mai
    important dintre ele. Pentru dezvoltarea unui anumit tip de
    cerneala, cercetatorii au nevoie de cel putin trei ani, timp in
    care experimenteaza cu diferite elemente pentru a determina
    compozitia potrivita, folosind pe parcurs cantitati enorme de
    consumabile. Cerneala este componenta cea mai importanta a unui
    cartus, intrucat nu numai ca determina ce numar de pagini poate fi
    imprimat cu o anumita cantitate sau viteza cu care se usuca pe
    hartie, dar si rezistenta la trecerea timpului, perioada care a
    ajuns deja, in cazul anumitor tipuri de hartie si cerneala, la mai
    bine de 100 de ani.

    Inaugurat in 1995 cu o investitie de 101 milioane de dolari,
    centrul de cercetare si dezvoltare din Dublin a fost la inceputuri
    si cea mai mare fabrica de cerneala si consumabile a HP. Intre timp
    insa, balanta a inclinat mai mult spre cercetare, desi inca sunt
    desfasurate activitati de productie destinata exportului, in
    special catre piata europeana. O mica parte ajunge inclusiv in
    Romania, o piata dominata multa vreme de cartuse reincarcabile
    acasa si de tiparit pana aproape de uscarea cartusului.

    “Desi piata alternativa exista in continuare si nu este deloc
    neglijabila, consumatorii au inceput sa se orienteze tot mai mult
    spre consumabile originale”, observa Andrei Draghicescu, supplies
    brand manager in divizia de Imaging and Printing a HP Romania, cu
    argumentul ca, in conditii comparabile, un cartus original
    tipareste cu 34,7% mai mult decat unul alternativ.
    “Disponibilitatea la raft in magazine a altor tipuri de consumabile
    a scazut cu 20% sau poate chiar mai mult in ultimii cinci ani, iar
    locul lor a fost luat de consumabile produse de aceleasi companii
    care produc si imprimantele”, spune managerul.

    Este adevarat, metoda reincarcarii cartusului cu seringa este
    inca folosita, iar in contextul problemelor economice actuale,
    multi consumatori fortati de imprejurari inclina acum spre
    consumabilele alternative mai ieftine, insa majoritatea cumpara
    cartuse originale, sesizand din propria experienta diferentele.
    “Producatorii de imprimante comercializeaza cartuse create special
    pentru fiecare model, asa incat consumul sa fie optim. Astfel, un
    cartus compatibil sau reincarcat care pare la prima vedere mai
    ieftin este in realitate mai scump, pentru ca numarul de pagini ce
    pot fi imprimate este mai mic”, sustine Ciprian Baranga, director
    de vanzari si marketing al Epson Romania si Bulgaria, adaugand ca
    in cazul utilizatorilor de imprimante Epson, numarul celor care
    folosesc cartuse reincarcate sau compatibile este foarte
    scazut.

  • TotalSoft lanseaza Charisma 2011

    Charisma ERP 2011 este bazata pe o serie de tehnologii noi ale
    Microsoft, adaptate intern de echipa de cercetare si dezvoltare a
    TotalSoft, asa incat sistemul software sa fie mai flexibil si sa
    presupuna un cost total de implementare si utilizare mai redus
    decat versiunile precedente.

    Produsul include si o platforma proprietara companiei, Adaptive,
    care permite modificarea si extinderea mult mai usoara a
    functionalitatilor standard ale aplicatiei, integrarea de noi
    dezvoltari sau alte aplicatii si un management al configurarilor
    gestionat direct de catre client.

    “Charisma ERP 2011 este o schimbare de esenta din punct de
    vedere tehnologic, facuta pentru a permite o abordare moderna in
    modul de implementare a sistemului. Sistemul se va putea adapta pe
    loc, impreuna cu clientul, adaugându-i-se facilitati de business
    noi, specifice acestuia”, spune Vlad Cristutiu, Charisma ERP
    Product Manager.

    Noua versiune a aplicatiei software include si un modul ePayment
    care permite urmarirea fluxului de aprobare a platilor in
    interiorul companiei, iar planul pentru anul urmator este portarea
    in totalitate a Charisma pe web.Sistemul de gestionare a resurselor
    companiei a adus TotalSoft in prima jumatate a acestui an incasari
    de 5,2 de miloane de euro din totalul de 10,4 de milioane de euro
    inregistrat in prima jumatate a acestui an, din care 1,66 de
    milioane de euro profit operational. Producatorul de software
    estimeaza o cifra de afaceri de peste 20 de milioane de euro anul
    acesta.