Category: Lifestyle

  • O pasiune sclipitoare

    Sunt stralucitoare, intens si variat colorate, iar structura cristalina complexa le face sa fie unice si imposibil de duplicat. Este evident, asadar, de ce frumusetea naturala si perfectiunea mineralelor pretioase au atras atentia si implicit banii celor mai infocati colectionari. Cristalele si mineralele pretioase au facut obiectul colectiilor inca din cele mai vechi timpuri. In perioada renascentista, si apoi in epoca victoriana, familii regale si personalitati nobiliare din Europa concurau pentru achizitia celor mai rare si mai interesante piese. In secolul trecut, valoarea pietrelor pretioase a crescut considerabil, devenind tinta plasamentelor unora dintre cei mai puternici oameni de afaceri ai vremii. Valoarea celor mai apreciate minerale din lume a crescut de aproape 10 ori in numai 5 ani, potrivit Forbes.Marc Weill (50 de ani), fondator si CEO al companiei City Light Capital din New York, fiul lui Sandy Weill, CEO al Citigroup, a adunat in doar 5 ani o colectie de aproximativ 400 de piese unicat din lumea intreaga, cu o valoare de peste 2,5 milioane de dolari. Si el nu e singurul: Paul Allen, cofondator al Microsoft, si Karl Kempf de la Intel sunt alti doi miliardari care s-au lasat fascinati de stralucirile ispititoare ale pietrelor pretioase. Si pentru ca au realizat ca achizitia pietrelor rare de la alti colectionari este o strategie cu rezultate intarziate si o initiativa aproape nebuneasca in contextul competitiei acerbe, marii colectionari, asemenea lui Weill, au hotarat sa obtina mineralele direct de la sursa, pornind o adevarata goana dupa pietre pretioase. Weill, care la inceputul “carierei” sale de colectionar investea in minerale obisnuite ce valorau fiecare intre 500 si 5.000 de dolari, a reusit chiar sa-l coopteze pe Daniel Trinchillo, un Indiana Jones al timpurilor moderne, in adevarate expeditii catre destinatii neobisnuite ale lumii in cautare de noi piese. Cea mai valoroasa piesa a colectiei lui Weill este evaluata la 850.000 de dolari.De la pasiune la business”In primul rand e vorba de frumusetea lor incredibila si privilegiul de te bucura de ceea ce eu numesc arta naturii. In al doilea rand, am invatat foarte multe lucruri despre tainele pamantului si am cunoscut oameni din toate colturile lumii. In al treilea rand, trebuie sa recunosc ca permanenta competitie, lupta pentru cele mai bune exemplare imi suscita tot interesul si imi pune sangele in miscare”, explica Weill pasiunea sa pentru achizitia mineralelor. Piata plasamentelor in minerale pretioase este restransa, cu putini colectionari si cu atat mai putine piese demne de colectie. Ca urmare a competitiei acerbe, in ultimii 20-30 de ani, preturile mineralelor disponibile pe piata au crescut dramatic. Valoarea maxima platita pentru achizitia unei piese rare a crescut puternic in ultimii 6-7 ani, concomitent cu reducerea considerabila a resurselor minerale in aceeasi perioada. In aceste conditii, piata este sustinuta aproape exclusiv de colectiile deja existente.Piata investitiilor in minerale pretioase a cunoscut o crestere considerabila de la inceputul acestui secol, potrivit presei internationale. Chiar daca zilele de glorie ale mineritului au apus, cele mai importante descoperiri au avut loc in ultimii 20 ani, ca rezultat al cresterii considerabile a cererii. Si daca in urma cu 20-30 de ani o piesa de colectie costa 30.000 de dolari, astazi acelasi mineral ar atinge valoarea de 500.000 de dolari. Cresterea accentuata a preturilor pietrelor pretioase face ca plasamentele in minerale sa fie extrem de profitabile iar concurenta cu atat mai acerba. Piata a evoluat in asemenea masura, incat se organizeaza targuri si expozitii dedicate colectiilor de pietre si minerale pretioase, exista cluburi exclusiviste ale colectionarilor din intreaga lume, licitatii, dealeri si magazine online. Practic, pasiunea pentru sclipitoarele pietre a evoluat, ducand la nasterea unui adevarat business. Faimoasele expozitii anuale din Tucson, Denver si Munchen atrag zeci de mii de colectionari dornici sa isi completeze portofoliul la fiecare editie.O cursa plina de suspansDoar una din 10 expeditii se soldeaza cu gasirea unui exemplar demn de colectie, celelalte fiind doar cautari zadarnice. Pentru colectionari, costul de oportunitate este imens: au de ales intre riscul de a investi bani si eforturi pentru a descoperi mai tarziu ca specimenul respectiv fie nu merita banii, fie a fost achizitionat intre timp de altcineva. In cele din urma este vorba nu de cine este dispus sa plateasca, ci de cine ajunge primul la specimenul respectiv. Cand mina braziliana Pederneira a descoperit un minereu spectaculos de turmalina, in 2002, colectionarul Marc Weill a descoperit ca piatra pentru care se deplasase pana in America de Sud tocmai fusese vanduta altui colectionar cu putin timp inainte de sosirea lui. Pentru a evita astfel de situatii, Weill a ramas in Brazilia inca cinci zile, in care a achizitionat cateva pietre de cuart si a pus bazele unei relatii cu producatorii, pentru ca la aparitia urmatoarei oportunitati sa fie primul cumparator anuntat. Trei luni mai tarziu intra in posesia a ceea ce colectionarii numesc “sailboat”, o exceptionala piesa in valoare de 450.000 de dolari. In prezent valoarea de piata a acestui mineral este de peste 750.000 de dolari. Weill a incheiat dupa aceasta achizitie un contract de exclusivitate cu proprietarii minei.De foarte multe ori, pasionatii de pietre scumpe au trait momente de maxima adrenalina in goana exaltata catre achizitia unei anumite piese. Intr-o expeditie din Rusia, Daniel Trichillo, partenerul lui Marc Weill, a fost victima unui jaf mafiot care viza cei 25.000 de dolari cu care acesta intentiona sa cumpere minerale. Acest incident nu l-a oprit: sase saptamani mai tarziu, Trichillo s-a intors in Rusia pentru a finaliza achizitiile pe care le planificase. Piesele de top, cele mai rare si scumpe exemplare de pe piata investitiilor in pietre pretioase, insumeaza 1% din totalul minereurilor descoperite, potrivit analistilor pietei.In prezent exista 4.000 de tipuri de minerale diferite recunoscute de Asociatia Internationala de Mineralogie si noi tipuri sunt in mod continuu descoperite, verificate si adaugate la lista de catre Comisia pentru minerale noi si denumiri de minerale (CNMMN). Dintre acestea, aproximativ 500 de specimene intalnesc conditiile estetice de culoare, luciu si transparenta pentru a fi colectionate si doar 100 sunt usor de obtinut. De cele mai multe ori, colectionarii vor sa detina cate un exemplar din fiecare specie cunoscuta, lucru imposibil daca se ia in considerare procesul de extractie. Mineralele pretioase apar ca mici structuri colorate pe o bucata de roca parentala, putand fi extrase doar in dimensiuni foarte mici si analizate doar cu microscopul. De aici, rezulta raritatea acestora si predilectia marilor colectionari pentru exemplarele mai mici de 8 inci (20 cm).Cele mai scumpe minerale Pietrele semipretioase (turmalina, ametistul, acvamarinul, granatul) si cele pretioase (diamantele, smaraldul, rubinul, safirul) prelucrate sunt vandute la preturi exorbitante, valoarea lor fiind apreciata in functie de dimensiune, transparenta si culoare. Dar cand un specimen in stare bruta are aceleasi proprietati ca unul prelucrat, valoarea acestuia este de pana la 20 de ori mai mare.Diamantele sunt cele mai scumpe pietre, valoarea lor ridicandu-se pana la 3.000 de dolari pe carat. Foarte rar si doar in functie de piata un rubin sau un smarald natural avand culoare si proprietati exceptionale se vinde la un pret superior unui diamant alb de aceeasi calitate. Au existat si exceptii de la regula cand specimene extrem de rare, cum ar fi alexandritele sau perlele naturale, s-au vandut la un pret mai mare decat al diamantelor. Cu toate acestea, cel mai rar si mai scump exemplar din lume este diamantul rosu natural, in prezent existand doar doua sau trei pietre de acest gen in lume. Asadar, cel mai scump “mineral” din lume nu este de fapt un mineral, diamantul fiind o roca alcatuita din atomi de carbon dispusi intr-o retea cristalina cubica.ColectionariiOamenii de afaceri nu sunt singurii interesati de investitia in minerale. Pe parcursul anilor alti oameni influenti au manifestat astfel de preocupari. Este vorba de John Ruskin, poet si critic de arta britanic, sau Washington Augustus Roebling, inginerul american care a construit Brooklyn Bridge din New York. Ambii au avut colectii impresionante de minerale, care fac acum obiectul atractiei celor mai multi investitori.Stralucirea lui Joe CilenCel mai mare colectionar de pietre pretioase al tuturor timpurilor a fost Joe Cilen. El a adunat o colectie record de 23.000 de minerale si pietre pretioase, de calitati diferite. Colectia sa, continand 3.000 de specii de minerale diferite din cele 4.000 existente in lume, este nu numai cea mai valoroasa, dar si cea mai cuprinzatoare din punct de vedere geografic. Dupa moartea lui Cilen, colectia sa a reprezentat si reprezinta obiectul a numeroase licitatii si tranzactii cu pietre pretioase.

  • Pe urmele capitalei

    Industria hotelurilor de lux incepe sa se dezvolte si in provincie, intr-un ritm comparabil cu cel din Bucuresti. Orase ca Timisoara, Cluj-Napoca, Targu-Mures, Sibiu sau Brasov intra in atentia investitorilor, iar nume ca Ramada, Ibis sau Golden Tulip devin o realitate pe piata hotelurilor de cinci stele.Opera Plaza este un hotel de cinci stele din Cluj-Napoca, inaugurat in luna iulie a acestui an. Dupa o investitie initiala de 4,5 milioane de euro, planurile de viitor ale hotelului vizeaza extinderea hotelului la o capacitate de 80 de camere si apartamente plus o sala de conferinte care sa gazduiasca 250 de persoane. Daca in cazul Opera Plaza segmentul business reprezinta 95% din activitatea hotelului, hotelul Concordia din Targu-Mures este destinat 100% turismului de afaceri. Deschis in 2004 si dispunand de 34 de camere duble, 4 apartamente si 3 sali de reuniuni, hotelul gazduieste in special oameni de afaceri care dezvolta businessuri in Romania si pentru care hotelul a devenit o a doua casa. In 2005, 79% din cele 400 de milioane de euro reprezentand investitii atrase de turismul romanesc au fost atribuite domeniului hotelier. In primul semestru al anului 2006, 23,2% din turistii inregistrati au fost straini. In prezent exista aproximativ 4.900 de locuri de cazare in hoteluri de 3-5 stele dedicate turismului de afaceri, cu 1,8% mai multe fata de 2003, in conditiile in care cifra optima atat la nivelul Capitalei cat si al provinciei este de 10.000. Bucurestiul este oricum surclasat la acest capitol de alte capitale apropiate, cum ar fi Praga (24.000 de locuri de cazare pentru business) si Budapesta (18.000). Presupunand o investitie initiala echivalenta ca valoare uneia de pe piata bucuresteana, dar o profitabilitate asteptata mult mai mare ca urmare a concurentei mici din zona, hotelurile de lux din provincie atrag interesul investitorilor romani care cauta asocierea cu lanturi internationale.Majoritatea oraselor vizate nu reprezinta destinatii turistice, motiv pentru care cea mai mare pondere in activitatea hotelurilor de provincie o are segmentul business, in detrimentul celui de leisure.

  • Mai multi bani sub soare

    Antreprenorii americani s-au hotarat sa isi schimbe statutul, de la mari consumatori de energie la mari producatori de energie. Contextul este favorabil: preturile la petrol si gaze vor continua sa creasca, iar incalzirea globala ingrijoreaza pe toata lumea, astfel incat investitorii plaseaza sute de milioane de dolari in start-up-uri care produc energie solara. Astfel, companii ca Akeena Solar, SolFocus, Nanosolar si Solaicx vor putea acapara un segment mai mare din piata de electricitate, evaluata la 1.000 de miliarde de dolari.Dintre zecile de companii californiene care pun in miscare o piata a energiei solare in valoare de 11 miliarde de dolari, Nanosolar este start-up-ul care a beneficiat cel mai mult de pe urma competitiei acerbe dintre investitori, atragand finantari de peste 100 de milioane de dolari in prezent. Nanosolar urmareste sa integreze celulele solare pe care le produce direct in materialale de constructii. De exemplu, un zgarie-nori ale carui geamuri de sticla ar contine celule solare ar fi o sursa insemnata de energie.In ultimii ani, vanzarile companiilor care produc celule solare au inregistrat rate de crestere de la 50 la 100%, iar cererea tot mai mare da nastere asteptarilor privind un volum al pietei de 167 de miliarde de dolari pana in 2015. Investitiile vor lua amploare, doar Silicon Valley atragand 3,2 miliarde de dolari pentru instalarea de panouri solare pe un milion de acoperisuri pana in 2018 si inca 4 miliarde pentru programele de cercetare.Chiar daca energia solara este inca de trei ori mai scumpa decat cea pe baza de combustibili fosili, preturile urmeaza un trend descendent: de la 30 de dolari pe watt in 1980 la 3-4 dolari in prezent si la 1 dolar pe watt in viitor, adica echivalentul energiei conventionale.

  • Jocul din fisa postului

    Toti am purtat la un moment dat vina de a fi jucat Solitaire la birou, in timp ce seful nu era prin preajma. Din pacate indemanarea la acest joc nu aducea niciodata bani in plus la salariu. Insa pe masura ce angajatii devin cel mai valoros bun al unei companii si motivarea lor o chestiune tot mai pregnanta, jocurile la serviciu se pot transforma intr-o sursa de venit secundara.Snowfly, o companie americana din Wyoming, a dezvoltat un program de motivare a angajatilor cu ajutorul jocurilor de pe Internet, impacand si managerul si subalternul. Astfel, angajatilor li se dau anumite sarcini, cum ar fi indeplinirea unui obiectiv sau ajungerea la serviciu la timp, iar la atingerea lor acestia primesc un card care le permite sa joace un joc online la alegere. Bineinteles ca o runda de joc este cat se poate de scurta, in jurul a 10-15 secunde, insa daca este castigata aceasta ii aduce angajatului puncte care se aduna in contul lui si care pot fi transformate in cadouri sau bani. Iar cadourile pot fi orice de la bonuri valorice la Starbucks, carduri de debit ce pot fi utilizate pe eBay sau PayPal sau chiar zile libere de la serviciu.Andy Orr, presedinte si CEO al companiei Circulation Services, un call center care asigura servicii de customer service, spune ca motivarea angajatilor a fost mereu o sarcina extrem de dificila. Insa in ultimul an si jumatate de cand Orr a inceput sa foloseasca sistemul Snowfly, atat prezenta, cat si productivitatea s-au imbunatatit. “Aceste jocuri indeparteaza monotonia si incurajeaza munca”, spune el. “Intre apeluri angajatii, se pot juca, iar daca primesc un apel, jocul se opreste automat si poate fi reluat la incheierea apelului.” Compania lui Orr a alocat un buget lunar de 4.000 de dolari pentru a acoperi costurile lui Snowfly si a premiilor, iar acesta spune ca sistemul se plateste singur, deoarece angajatii muncesc mai mult pentru a castiga puncte, iar compania isi poate permite sa ii plateasca mai mult.

  • Viitor de vanzare

    Alcatuirea unui portofoliu echilibrat de investitii este o sarcina pe cat de dificila pe atat de personala. Sa fie arta si actiuni, obligatiuni si imobiliare sau valuta si Steen? Cel putin aceasta este intrebarea pe care Ron Steen, in varsta de 19 ani, spera sa o aduca pe buzele a cator mai multi oameni de afaceri. In luna august Steen s-a pus pe el insusi la vanzare pe eBay. De fapt, o bucata din viitorul sau. Tanarul student aspirant vrea sa isi vanda 2% din toate castigurile sale viitoare celui care va licita mai mult, pretul de incepere fiind 100.000 de dolari. El vrea sa isi plateasca cu acesti bani studiile universitare.”Sunt un tip foarte inteligent si o investitie sigura”, spune el in prezentarea pe care si-o face pe eBay. Steen spune ca se asteapta sa castige mai mult de 125.000 de dolari pe an pana la varsta de 65 de ani, varsta pana la care un potential investitor si-ar amortiza o investitie de 100.000 de dolari. De fapt Steen ar trebui sa castige in medie 1,5 milioane de dolari pe an pentru ca investitia sa aiba un randament anual de 6%. Bineinteles ca propunerea de afaceri a lui Steen nu a convins pe toata lumea. eBay a sters licitatia lui Steen dupa numai 5 zile pe motiv ca a violat politica de caritate a site-ului. In plus bloggerii au semnalat ca in anuntul sau se gaseau greseli de ortografie. Deocamdata tatal lui Steen il ajuta sa isi plateasca studiile la Universitatea de stat California din Fullerton. Insa tanarul Steen spune ca este optimist in legatura cu sansele sale si ca un investitor va aparea pana la urma, ceea ce pune intr-o noua lumina conceptul de investitii in educatie.

  • Zbor deasupra unui cuib de business

    Cateva mii de euro pe ora de zbor si zbori de la Bucuresti la Paris in mai putin de doua ore, cu tot cu check-in si ridicarea bagajului. Gustarile si sampania sunt incluse in pret.Fabrica Volvo Aero din Suedia. Discutie cu un inginer care se ocupa de intretinerea si mentenanta motoarelor de avioane private. “Este cea mai interesanta parte din munca mea”, spune suedezul. “Cand intra un motor de business jet in reparatii sau la testari, gasim tot felul de obiecte interesante blocate in reactor. Am gasit chei, bancnote si chiar un turban.” Marturia nu socanta, ci savuros de amuzanta a inginerului care repara motoare cu reactie dezvaluie impresionant de multe in doar cateva cuvinte. Pe larg, cert este ca proprietarii sau pasagerii de elita ai avioanelor private, purtatori de turbane, risipitori de bancnote sau posesori de chei care descuie usi importante se invart in cercuri inalte. Viata managerilor de multinationale sau a antreprenorilor care conduc afaceri de milioane de dolari este, intr-adevar, o goana perpetua dupa tranzactii, parteneriate si piete unde sa isi extinda companiile si sa isi plaseze fortele de vanzari. Doar ca goana continua devine un periplu elegant si comod pe rute europene sau transatlantice atunci cand oamenii de afaceri in cauza zboara cu avioane private, la bordul carora pot vorbi la telefon nestingheriti sau pot inchina un pahar cu vin frantuzesc de colectie. Tratament regesc, ar spune unii. Nivelul la care se fac afacerile in era noastra, ar recunoaste altii, mai realisti. Manageri romani sau straini, dar care lucreaza pe piata romaneasca incep sa foloseasca frecvent business jet-uri care le ofera servicii impecabile, greu de gasit pe liniile comerciale, dar si confortul sporit al unui transport ultrarapid. Richard Moat, CEO al Orange Romania, Ali Ergun Ergen, director de dezvoltare in cadrul Baneasa Developments, sau Andreea Mihai, director de marketing pentru Carrefour Romania, au folosit de mai multe ori zboruri cu avioane private sau au inchiriat elicoptere pentru a se deplasa mai repede catre anumite destinatii. De ce au ales sa plateasca mii de euro pentru o ora la bordul unei aeronave de lux? Motivatiile sunt variate si includ timpul scurt de check-in si de imbarcare, mancaruri si bauturi rafinate, avantajul de a zbura cu toata echipa pentru a incheia un deal sau chiar alternativa ideala la infrastructura rutiera, cand trebuie sa acopere mai multe orase din Romania intr-o singura zi. Motivatiile nespuse, probabil, se refera si la “mana nevazuta a PR-ului”, care regleaza fin orice business – imaginea unei companii care detine sau foloseste un avion particular vorbeste de la sine pentru partenerii dar si pentru competitorii ei. Revista Fortune a realizat chiar un studiu care demonstra ca majoritatea corporatiilor de talie globala care detin business-jet-uri sunt mai profitabile si au incasari mai mari decat cele care foloseau liniile comerciale.Nevoile de mobilitate si flexibilitate ale acestor manageri au dat aripi unei intregi industrii a zborurilor de business. Sute de avioane private decoleaza zilnic de pe aeroporturi din toata lumea. Traficul de business s-a dublat in Romania in ultimii ani. De acest lucru profita operatorii locali precum Tiriac Air si Eurojet, companii care inchiriaza aeronave echipate VIP pentru curse interne si externe. Jucatorii de pe piata locala a zborurilor private se gandesc serios sa mai faca achizitii de avioane de lux pentru anii viitori, in timp ce managerii de top afirma cu siguranta ca vor apela la inchirierea avioanelor private pentru deplasari urgente. Intre timp, pentru cei care declara ca private jet-urile sunt capricii sau excentricitati “de import” ale companiilor, un sfat: ia priviti, nu cumva concurenta zboara chiar acum pe deasupra?

  • De 50 de ori mai multe masini de inchiriat

    In urmatorii patru ani, 50.000 de masini ar putea fi disponibile pentru inchiriat pe piata romaneasca de rent-a-car. Potrivit estimarilor lui Dudy Perry, director general executiv al Sixt New Kopel, cel mai nou jucator de pe piata, exista mai multi factori care vor creste de 50 de ori numarul de masini existente. Printre acestia, cei mai importanti sunt turismul si dezvoltarea de noi servicii ? cum sunt companiile de asigurari care folosesc masini inchiriate pentru a inlocui masinile asigurate avariate.In Romania, piata de rent-a-car este inca la inceput si, in ciuda prezentei unor jucatori internationali ca Hertz, Avis, Budget, Europcar, Sixt si National, flota interna cuprinde actualmente doar 1.000 de masini de inchiriat.In prezent, pretul de inchiriere al unui autovehicul pleaca de la 25 de euro pe zi, pentru o masina din clasa mini sau medie, si poate ajunge la cateva sute de euro pentru o limuzina, dar piata de rent-a-car va deveni mai permisiva. Cei care isi permit sa inchirieze un automobil sunt, cu precadere, oameni de afaceri sau turisti straini. Hertz, liderul de piata din Romania si din lume, are in principal clienti straini, din care 75% sunt oameni de afaceri veniti in Romania pentru o scurta perioada de timp, conform lui Jean-Alain Grumbach, director general al Hertz Romania.Daca pretul ar fi mai mic, clientii ar fi mai numerosi, insa problemele cu care se confrunta firmele de profil din Romania sunt legate mai ales de costurile de intretinere ale autovehiculelor: se consuma suspensii, amortizoare si cauciucuri mult mai mult decat in tarile vestice. Ratele de inchirieri cu 30-40% mai mari decat in tarile occidentale. Sistemul de “car replacement”, foarte uzitat in strainatate, prin intermediul caruia societatea de asigurari ofera clientului o alta masina daca a lui a fost avariata, desi este inca la inceput in Romania, reprezinta un mare castig pentru viitorul firmelor de rent-a-car si pentru clientii acestora. Deocamdata imaginea persoanei obisnuite care pleaca cu masina inchiriata in numai cateva minute este, inca, departe.

  • 200 de milioane de euro, dati disparuti

    Procurorii germani ancheteaza disparitia a 257 de milioane de dolari (200 mil. euro) din cadrul conturilor Siemens, intr-un caz de frauda care risca sa schimbe imaginea mediului de afaceri din Germania.Sase angajati sunt suspectati ca au colaborat pentru a transfera bani ilegal din conturile companiei germane spre alte conturi, iar ancheta se desfasoara concomitent in Germania, Elvetia, Italia si Ungaria. Procurorii au declarat ca directorul executiv al Siemens, Klaus Kleinfeld, nu este suspectat in aceasta frauda, chiar daca fostul director financiar si actualul director de real estate al companiei, Michael Kutschenreuter, se numara printre retinuti. Si alti membri din conducere sunt anchetati. In Elvetia, autoritatile cauta posibile conturi folosite pentru mita in vederea obtinerii unor contracte importante. Procurorii italieni isi concentreaza atentia asupra unor conturi bancare austrice controlate de un alt oficial al companiei Siemens, Karl von Jagemann, pe care-l suspecteaza de dirijarea directa a activitatilor de dare de mita, incepand cu mijlocul anilor ’90 si pana la sfarsitul anului trecut. Acesta a fost deja arestat, sub suspiciunea de frauda, deturnare de fonduri si spalare de bani.Suma lipsa a crescut treptat de la 20 de milioane de euro la inceputul anchetei la 100, iar apoi la 200 de milioane de euro si numarul persoanelor arestate a ajuns la sase. Siemens este, potrivit Wall Street Journal, compania cu cele mai mari vanzari din Europa, in domeniul tehnologiei, iar conducerea a declarat ca firma va colabora cu autoritatile germane pentru clarificarea situatiei, legand presupusa frauda de “acte individuale” in cadrul diviziei sale de cumunicatii fixe. Companiile din Germania sunt din ce in ce mai des implicate in scandaluri de coruptie si inselatorie, amenintand sa schimbe perceptia de cel mai propice loc pentru afaceri din lume.

  • Shopping la nivel SF

    Un dispozitiv manual care indruma clientii direct catre raionul cautat, care afiseaza preturile produselor, ii informeaza despre reduceri si ii anunta daca articolul lor preferat este in stoc. Asa se comporta gadget-ul care a lansat un nou concept in retail, numit Do It Yourself shopping.Ce presupune acest concept? In detaliu, clientii sunt asistati in febra cumparaturilor de acest dispozitiv care se gaseste deja in toate magazinele “inteligente” din lume. Febra high-tech a cuprins de acum un an hipermarketurile, iar retelele de magazine ca Metro in Germania si Food Lion in Statele Unite lansau gadget-marketurile Future Shop si Bloom. Gigantii industriei IT incep sa introduca acest concept si in magazinele mai mici. Provocarea consta de fapt in incercarea de a aduce tehnologia de maine intr-un domeniu blocat in trecut, caci vanzarea cu amanuntul foloseste inca tehnici vechi de 50 de ani. Retailerii colaboreaza deja cu liderii industriei, ca IBM si Cisco Systems, pentru a introduce dispozitive high-tech in viitoarele “magazine inteligente” ale secolului XXI. Do It Yourself shopping inseamna ca rafturile inteligente ii atentioneaza pe angajati cand stocurile de produse trebuie reinnoite. De asemenea, scannerele Pay by Touch permit plata cumparaturilor prin simpla inregistrare a amprentelor digitale ale clientilor, iar proiectorul Everywhere Display transforma orice suprafata intr-un touchscreen prin care articolul dorit este localizat. Avantajele noului sistem vor incheia era cozilor interminabile la casa si a colindatului haotic printre raioane.

  • Studiez, deci investesc

    Cu multi ani in urma, Michael Price, un investitor american legendar pe piata de capital, acorda un interviu pentru revista Money. Vorbea minute in sir despre actiuni, piete si alcatuirea de portofolii. Cand a fost intrebat daca are un MBA sau o CFA (certificare de analist financiar), Price a raspuns: “Tot ce am este experienta mea practica”. La fel cum unii investitori plaseaza bani in actiuni, pietre pretioase sau real estate, altii aleg sa investeasca in studiile lor, cel mai adesea studii postuniversitare, in cadrul unor programe de renume. Randamentul acestui tip de investitie? Multi analisti si specialisti in resurse umane s-au straduit sa calculeze randamentul pe care il poate produce un set de cunostinte. Principala problema pe care o ridica cuantificarea cunostintelor este tocmai faptul ca cel mai greu de masurat este efortul pe care “investitorul” l-a depus pentru acumularea acestor cunostinte.Managerii romani spun ca au investit si ar investi din nou fara reticente in viitorul lor. Emilia Bunea, director financiar si vicepresedinte in cadrul companiei de asigurari Interamerican, si Dragos Cabat, directorul diviziei de management al riscului la OTP Bank, sunt printre primii CFA (Chartered Financial Analyst) din Romania. Filiala locala OTP Bank valoreaza acum 213 milioane de euro, de 3,5 ori nivelul activelor nete. Interamerican a inregistrat, in primele noua luni ale anului, venituri din prime subscrise, din asigurari generale si de viata, de peste 11 milioane de euro.Mai tare ca un MBA”In anii ’94 eram director executiv intr-o companie de dezvoltare imobiliara si am ales sa urmez un master”, spune Emilia Bunea. “Singura optiune de pe piata era ASEBUS. Eu terminasem Politehnica si slujba mea era una full-time si imi doream si masterul si sa imi pastrez jobul. Am platit 2.000 de euro pentru master si imi facea mare placere sa merg, pentru ca aflam concepte noi de la colegii mei care lucrau deja pe pozitii importante in multinationale. Intre timp, insa, a intervenit o schimbare si m-am mutat la Capital Securities”, spune Bunea. Trei ani mai tarziu, in timp ce se ocupa de investment banking in cadrul Capital Securities, Emilia Bunea a primit recomandarea de a se inscrie la cursurile de Chartered Financial Analyst, adica un program de studii mai apreciat decat MBA-ul. “Am urmat cursul la distanta. A fost, cu siguranta, o investitie, pentru ca desi costurile programului nu erau foarte mari, avantajele ulterioare sunt semnificative”, explica directorul financiar al Interamerican. “A costat undeva intre 500 si 700 de dolari pe an, am suportat singura costurile cursurilor si a meritat, pentru ca este cea mai larg recunoscuta calificare la nivel mondial pentru profesionistii in investitii, in special managerii de portofolii si investment bankers. Faptul ca am avut aceasta diploma a contat destul de mult la interviurile de angajare”, afirma ea. “Nu am avut week-end vreme de trei ani””Pe parcursul studiilor, desi erau la distanta, am invatat mult si nu mai aveam notiunea de timp liber. Nu am avut week-end vreme de trei ani”, povesteste Bunea.Emilia Bunea spune ca a invatat analiza financiara si statistica, matematica financiara, evaluarea activelor, instrumente derivate si instrumente de fixed income. “Un aspect important al programului este faptul ca se pune mare accent pe etica”, spune Bunea. Ea este acum presedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania. Dragos Cabat, si el inginer de profesie, nu a apucat sa profeseze pentru ca a fost atras mai mult de domeniul economic, devenind, in 1995, unul dintre primii brokeri ai Bursei de Marfuri din Sibiu. A lucrat ca broker pana in 2001, cand a devenit Chartered Financial Analyst pentru OTP Bank. Dragos Cabat a fost primul roman care a inceput o CFA in Romania, in 1997, primind una dintre cele cinci burse acordate in toata lumea si, odata cu aceasta, aproape 20 de kilograme de carti. Pentru CFA de la OTP Bank, “diploma este o certificare a cunostintelor economice si financiare, urmatorul nivel dupa un MBA, dar CFA este considerata de cunoscatori drept ‘top of the top’”. Cursurile dureaza minim trei ani – trei examene, unul in fiecare an, ce trebuie trecute in ordine de la nivelul unu la trei. Examenele se sustin in aceeasi zi si de la aceeasi ora in toata lumea, iar testele sunt identice pentru toti candidatii.Daca in 2000 au fost patru romani absolventi de CFA, astazi in Romania sunt 65 de diplome, iar prognozele pentru anii urmatori sunt de 20-30 de absolventi in fiecare an. Si la nivel global, unde CFA este mult mai cunoscuta si recunoscuta, numarul de absolventi a crescut de la 35.000 in 1997 la 80.000 in 2006. Dragos Cabat a auzit pentru prima oara de CFA, inainte de finalizarea MBA-ului de la Canadian MBA, intre 1994 si 1995. “Pur si simplu mi-am depus CV-ul, ca la orice aplicatie pentru un job si am fost admis.” Nu numai ca a fost acceptat, dar a si primit o bursa dintre cele cinci la nivel mondial – taxa de inscriere si manualele pentru primul examen. Costurile unei CFA sunt de aproximativ 2.000 de dolari, “foarte putin in comparatie cu beneficiile ulterioare pe care le poti obtine. Progresezi pe toate planurile, mai ales pe cel profesional si, implicit, pe cel financiar. Este o garantie a unor standarde de etica pe care le are o CFA si a unor calitati profesionale de necontestat”, sustine Cabat. Promovabilitate, sub 35%Primul examen l-a sustinut la Praga, pentru ca, fiind singurul roman care urma o astfel de specializare in Romania, nu existau centre de examinare in tara. Pentru unele examene nu exista nici astazi centre in Romania si cursantii se deplaseaza in Germania sau Elvetia. “In Romania CFA nu este inca pretuita la adevarata valoare, insa este din ce in ce mai cunoscuta si mai cautata. Mai ales de angajatori”, sustine Cabat. Mai ales multinationalele privesc ca pe un mare avantaj diploma de CFA si, potrivit lui Cabat, absolventii de CFA sunt recunoscuti ca specialisti in orice domeniu financiar. CFA Romania, structura in care Cabat este membru, are deja parteneriate educationale cu Institutul Bancar Roman sau Reuters si are si o masa critica de absolventii in fiecare an pentru dezvoltarea de noi parteneriate, in domeniul bancar, al asigurarilor, pietelor de capital, fondurilor de investitii, fondurilor de pensii si, de ce nu, al guvernului”, spune Cabat despre cei 20 sau treizeci de absolventi ai CFA din fiecare an.Tot in 1997, absolventii de CFA din Romania se puteau numara pe degetele de la o mana – Cabat isi aminteste ca era un consultant al Ministerului de Finante care se ocupa de trezorerie, american, la Raiffeisen era un englez si un alt american la Fondul de Investitii American. CFA ramane un program exclusivist mai ales datorita ratei scazute de promovabilitate inregistrata la fiecare dintre cele trei examene – aproape de 35%. Minim 250 de ore pentru fiecare examenDar beneficiile sunt foarte mari. Dintre cei 64 de CFA romani au ramas in tara 45, acestia lucrand pentru banci comerciale, firme de asigurari, fonduri de investitii sau firme de brokeraj. “Pentru un absolvent, CFA este un proces pe viata. Clientii ne cer sa fim la curent in fiecare zi cu ce se intampla in domeniul financiar si studiile nu se opresc odata cu diploma.” Comparat cu un MBA, CFA este mult mai dificila. “Chiar daca este un proces de ‘self learning’, recomandarea este sa inveti minim 250 de ore pentru fiecare examen”, sustine Cabat. El spune ca nivelul de pregatire al unui absolvent de acum 20 de ani este la fel de ridicat ca si cel al unui absolvent din 2006. Testele sunt astfel gandite incat diploma CFA sa fie o garantie pentru angajator indiferent de varsta sau anul absolvirii posesorului de CFA. Primul examen este in proportie de 100% test grila, urmatoarele doua fiind 50% grila si 50% pe baza de intrebare-raspuns, insistand pe capacitatile de analiza, sinteza si creativitate.Este nevoie de foarte multa munca pentru o absolvire in doar trei ani. Daca esti declarat “picat” la unul dintre cele trei niveluri, trebuie sa astepti un an pana la urmatoarea sansa. “Intra cine vrea, iese cine poate”Daca in 1997 existau doar cinci burse la nivel global, acum fiecare tara care are o CFA Society ofera 10 burse. Este si cazul CFA Romania, unde numarul total de candidati ajunge la 300, iar inscrierea este libera pentru orice candidat. Dragos Cabat glumeste spunand ca “intra cine vrea, iese cine poate”.