BusinessMagazin

Category: Lifestyle

  • Ce au in comun cafenelele si cultura – VIDEO

    La cafeneaua literara de la Casa Capsa sau in cafeneaua Kübler, prin fumul gros al tigarilor, vorbele de duh ale personalitatilor erau parte a unui spectacol cu actori precum Ion Minulescu sau George Calinescu. Atunci, cafenelele culturale erau una dintre atractiile unui Bucuresti boem, unde viata sociala era conturata in jurul literaturii si al spectacolelor de teatru.

    Tendinta, desi a hibernat apoi cateva zeci de ani, a revenit in ultima perioada, inspirand tot mai multi investitori privati. Daca ar fi sa numaram, numai in ultimele doua luni cel putin zece lansari au avut legatura cu divertismentul cultural. De exemplu, la libraria Humanitas-Kretzulescu a debutat stagiunea de teatru in vitrina. Cu alte cuvinte, scena pe care actorii Raluca Urea si Stefan Ruxanda au jucat personajele din nuvela lui Milan Kundera, “Falsul autostop”, a fost chiar vitrina librariei. Iar saptamana trecuta s-a redeschis, pentru o luna, teatrul de vara Capitol.

    Cat despre nisa cafenelelor culturale, doi dintre cei mai importanti jucatori de pe piata librariilor au deschis in cursul lunii iulie localuri care mizeaza pe acest mix. La libraria Carturesti de pe strada Arthur Verona, cafeaua are aroma de cultura in doua spatii: sub_Carturesti, subsolul librariei unde se organizau expozitii, a fost transformat in Cafe Verona, o cafenea cu 100 de locuri, iar gradina interioara a fost extinsa la 500 de locuri. “Investitia a presupus doua etape – prima si cea mai complicata a inceput acum doi ani, cand am renovat subsolul, iar a doua etapa a fost anul acesta, cand am definitivat cafeneaua (barul, scaunele, mesele). In total am investit in ambele etape aproximativ 150.000 de euro”, declara Alina Jijau, PR & events manager la librariile Carturesti.

    Interiorul spatiului, realizat de atelierul arhitectilor Doina si Serban Sturdza, a fost gandit astfel incat cultura sa fie vedeta – minimalist, cu materiale naturale si obiecte de mobilier concepute special pentru proiect. Cafeneaua s-a deschis cu expozitia “Understanding History”, semnata Dragos Burlacu. “Aici vor fi organizate in continuare lansari de carte, concerte, ateliere de creatie sau diferite evenimente”, afirma Jijau, adaugand ca profilul clientilor este similar cu al celor care vin la librarie. “Sunt persoane interesate de dezvoltarea personala si profesionala continua, cu spirit critic, deschisi, de la care primim multe recomandari si de la care Carturesti invata si afla mai multe decat din cercetari de marketing”, spune Alina Jijau, care estimeaza ca pana la finalul anului se vor obtine venituri de 100.000 de euro de pe urma noilor spatii.

    Previziunile se bazeaza si pe succesul inregistrat de ceainaria Carturesti, care are lunar aproximativ 1.200 de clienti si despre care reprezentantii librariilor spun ca nu a fost afectata de criza. “Pentru spatiul ceainariei exista in prezent o cerere mai mare pentru desfasurarea de evenimente decat era la inceput, cand s-a deschis, si am observat ca a devenit intre timp, mai cunoscuta in randul strainilor, expati sau turisti”, adauga Alina Jijau. Si in ceainarie va continua seria evenimentelor culturale care au consacrat-o. “Intentionam sa reluam din toamna diminetile de
    , sa diversificam termatica atelierelor de creatie, sa gazduim cateva concerte, dezbateri pe teme de urbanism si arhitectura, dar si evenimente de business.” La randul sau, grupul Diverta a adus aroma de cafea la sala Dalles, unul dintre locurile cele mai cunoscute din Capitala pentru amatorii de cultura. “Conceptul pune in valoare intr-un mod neconventional alaturarea dintre arta si spatiul dedicat relaxarii si suetelor intelectuale”, spune Elena Platon, event manager la Dalles Revolution.

  • Regate pe Coasta de Azur

    Companiile isi gasesc tot mai des inspiratia in materie de marketing in evenimentele care le-au marcat istoria. De exemplu, casele orologere par sa se intoarca mai mult decat oricand la origini, prin implicarea in evenimente care consolideaza legatura dintre istoria brandului si prezent. Officine Panerai sponsorizeaza de cinci ani Panerai Classic Yacht Challenge, o regata cu vase de epoca si clasice, si s-a implicat intr-unul dintre cele mai mari proiecte de restaurare a unui vas de epoca, Eilean. Casa Breguet nu a uitat ca fondatorul casei era si orologerul Mariei Antoaneta si a sponsorizat refacerea Micului Trianon, locul preferat al reginei. Iar Parmigiani Fleurier si-a amintit de originile sale de restaurator, implicandu-se in restaurarea unor ceasuri istorice declarate de restul specialistilor drept imposibil de reparat.

    Soarele se pregateste sa apuna peste Coasta de Azur, iar cele 42 de ambarcatiuni care concureaza in Panerai Classic Yacht Challenge asteapta linistite startul pentru cursa de a doua zi. Portul Vauban, din apropierea bastionului Saint Jaume din Antibe, s-a transformat pentru patru zile in scena pentru o adevarata defilare a istoriei, pentru ca fiecare vas (unele au depasit o suta de ani) a adunat de-a lungul anilor povesti demne de scenariile de la Hollywood.

    Moonbeam IV din 1914, un velier de 33 de metri, pe care printul Rainier si Grace Kelly si-au petrecut luna de miere, se pregateste sa castige din nou si anul acesta. Zaca, un vas de 53 de metri care tocmai si-a sarbatorit cea de 80-a aniversare, a parasit Monte Carlo, locul unde este “parcat” de obicei, pentru regata din Antibe. Zaca a fost ani intregi casa plutitoare a legendei hollywoodiene Errol Flynn si a functionat ca platou de filmare pentru productia “Doamna din Shanghai”, cu Orson Welles si Rita Hayworth.

    Printre exemplarele din port exista sase vase care se apropie de pragul de 100 de ani sau il depasesc. De exemplu, Tuiga, velierul de 22 de metri detinut de printul Albert de Monaco si construit pe santierul scotian Fife in 1909. Tuiga troneaza in apropierea concurentului principal, The Lady Anne, o alta constructie iesita de la Fife in 1912. Printre cele mai vechi vase din regata este Bona Fide din 1899 (13 metri), detinuta de designerul Doug Peterson (un obisnuit al Americaís Cup). Peterson a descoperit velierul istoric care a castigat Olimpiada de la Paris din 1900 abandonat, intr-o stare precara. Vasul a fost complet restaurat in 2003, cand arhitectii si inginerii au inlocuit 98% din puntea de mahon. Cel mai mic vas de epoca participant la eveniment este Halcyon, un vas de 7,62 de metri construit in 1914 in Statele Unite, atat de mic, incat poate fi cu usurinta transportat cu un trailer. Pe un vas asemanator a invatat sa navigheze si J.F. Kennedy.

    Vasele au concurat la una dintre cele patru clase ale regatei – vintage (construite inainte de 1950), clasice (construite intre 1950 si 1975), Spirit of Tradition (replici moderne ale modelelor istorice) si International Tonnage Metric Classes. Velierele, care pot fi considerate echivalentul maritim de pe vremuri al masinilor Ferrari, si-au intins panzele si au defilat pe coasta de 23 de kilometri dintre Antibe si Juan Les Pins. Panerai Classic Yacht Challenge incepe in iunie si se termina in septembrie si include trei regate in Mediterana (Antibe, Cannes si Porto Rotondo in Sardinia), precum si patru regate peste ocean (Antigua in Caraibe, Nantucket si un dublu eveniment in Newport, pe coasta de est a SUA). In total, pentru anul 2009 se estimeaza ca vor participa 350 de vase de epoca si 1.500 de membri ai echipajelor.

    Reprezentantii Officine Panerai spun ca prin sponsorizarea unui astfel de eveniment pun in valoare istoria brandului, strans legata de echipamentele pentru navigatie. Casa, care a creat primele ceasuri profesionale pentru scufundari si a furnizat echipamente marinei italiene in prima jumatate a secolului trecut, a lansat, special pentru regata, si o editie speciala de ceasuri.

    Disponibil in editie limitata de 500 de exemplare, Panerai Luminor 1950 Regatta Rattrapante este un cronograf dotat cu un cronometru, care contorizeaza 5 minute inainte de semnalul de start al regatei. Noul model Regatta este gazduit in carcasa de 44 mm a clasicului Luminor 1950, dar aspectul este diferit, datorita unei substante speciale, DLC (Diamond-Like-Carbon), care il face complet negru, dar ii creste si rezistenta la coroziune. Fiecare dintre castigatori – printre care Rowdy, un velier din 1916 care si-a adjudecat titlul la categoria Vintage peste 15 metri si Chaplin, declarat castigator la categoria Clasic sub 15 metri – a primit un astfel de ceas.

    Reprezentantii brandului florentin s-au implicat si intr-unul dintre cele mai mari proiecte de restaurare a unui vas de epoca. Officine Panerai lucreaza de doi ani la restaurarea Eilean, un vas care pe vremuri traversa oceanele si care s-a lansat in lumea show-business-ului in anii ‘80, cand Duran Duran a filmat videoclipul hitului “Rio”. Velierul Eilean, un vas de 22 de metri, a fost construit la legendarul santier Fife din Scotia in 1936, acelasi an in care a fost lansat primul ceas Panerai. Descoperit aproape abandonat in Antigua in 2007, Eilean a fost transportat la santierul naval Francesco del Carlo din Viareggio, iar vasul a fost reconditionat folosind materiale originale din acea perioada. Oficialii Panerau au anuntat ca vasul va fi gata sa concureze anul viitor.

    Si casa Breguet si-a amintit de trecut si de legatura speciala cu regii Frantei, cand a sponsorizat restaurarea Micului Trianon. Casa, care pe vremuri a creat ceasuri pentru regina Maria Antoaneta, a investit in restaurarea palatului unde regina si-a petrecut ultimele clipe inainte sa paraseasca domeniul Versailles, la 5 octombrie 1789. Dupa un an de lucrari, palatul a fost deschis pentru public si pentru prima data a putut fi vizitat in totalitate. In Franta, evenimentul a fost de mare anvergura, fiind transmis la televiziunea nationala.

    Parmigiani Fleurier s-a implicat in restaurarea unor piese orologere de patrimoniu, care altfel ar fi fost pierdute. De exemplu o piesa exceptionala, Pendule Sympathique de la Breguet, pe care expertii au considerat-o mult timp imposibil de reparat, a fost resuscitata datorita expertilor Parmigiani. La fel a fost si in cazul “Oglinzii cu pasare cantatoare”, realizata de Freres Rochat, considerata una dintre cele mai pretioase opere de arta orologere. Parmigiani Fleurier a fost declarat restaurator autorizat al Musée des Monts din Le Locle (unul dintre centrele industriei orologere elvetiene) si continua si in prezent sa dea viata unor opere de arta clasice orologere.

  • Afaceri cu Pygmalion

     

    Cand George Bernard Shaw scria romanul “Pygmalion” nici nu se gandea ca va zugravi un model de personaj care un secol mai tarziu va juca un rol-cheie in afaceri. Povestea lui Shaw este simpla – Eliza Doolittle este o florareasca needucata din Londra, pe care profesorul Henry Higgins pariaza ca o va transforma intr-o doamna din inalta societate dupa cateva cursuri intensive de limba engleza si sesiuni de schimbare a imaginii. De-a lungul anilor, succesul lui Shaw a fost transformat in musical (“My Fair Lady”) sau a inspirat scenariul unor comedii romantice de succes, cea mai cunoscuta fiind “Pretty Woman”, cu Julia Roberts si Richard Gere.
     
    Insa modelul Pygmalion s-a perpetuat in societatea moderna nu numai in filme sau povesti, ci si in zona de business. Au aparut consultantii in imagine, care folosind cateva dintre trucurile lui Higgins, actualizate insa, promit ca le pot asigura clientilor o crestere a cifrei de afaceri. Studiile confirma importanta imaginii in lumea afacerilor – este nevoie de 60 de secunde pentru a evalua o persoana dupa aspect, iar in cazul unei promovari intr-un post de management, imaginea proiectata influenteaza cu peste 20% optiunea celui care ia o astfel de decizie.
     
    Nu mai este un secret pentru nimeni ca in marile companii imaginea managerilor este foarte importanta, iar fiecare nivel de management aduce cu sine anumite norme de indeplinit. De exemplu, managerii de top primesc, alaturi de pachetul salarial, o masina de lux (BMW, Mercedes, Audi sau Bentley) cu sofer sau sunt obligati, pentru a nu afecta in vreun fel imaginea firmei, sa calatoreasca la business sau la first class (desi regulile s-au mai schimbat dupa aparitia crizei).
     
    Daca pe pietele occidentale conceptul de consultant de imagine pentru companii nu mai este o noutate, in Romania anul acesta a inceput sa se contureze mai bine. Pana acum functia era indeplinita de departamentul de PR sau de consilierii personali ai managerului.
     
    Mihaela Berciu si Dana Sota sunt doua dintre numele care s-au lansat pe piata de consultanti de imagine pentru zona de business. Tiparul aplicat de cele doua este oarecum asemanator – au inceput cu o carte (Mihaela Berciu a lansat “Tinuta pentru succes”, iar Dana Sota “Frumusetea se invata”) si si-au propus sa se foloseasca de experienta in showbiz pentru a da mai multa stralucire personajelor din lumea afacerilor. Diferenta este ca Berciu ofera consultanta de imagine, iar Sota s-a axat pe zona de beauty.
     
    “Consultantii de imagine se impart in trei categorii – consultanti pentru showbiz, business si politic. Cred ca in business imaginea este cu atat mai importanta cu cat trebuie sa fie coerenta si foarte riguroasa. Am simtit ca este nevoie in special in lumea afacerilor de acest serviciu”, spune Mihaela Berciu. Ea spune ca este singurul consultant de imagine din Romania acreditat de Association of Image Consultants International (AICI). A urmat cursuri de public speaking la London Academy of Media Film & TV, este absolventa a programului MBA din cadrul American International University din Londra si a cursurilor de consultanta de imagine ale London Image Institute.
     
    “Mi-as dori ca si companiile din Romania sa inteleaga cat de importanta este imaginea managerilor si a angajatilor, pentru ca acestia vand pana la urma produsele companiei”, spune consultantul. Primul pas din strategia de consolidare a imaginii de consultant a fost cartea “Tinuta pentru succes”, lansata intr-un tiraj de 5.000 de exemplare, despre care Corina Pintilie, manager al Coreus Publishing, spune ca are un obiectiv de vanzari de 30.000 de exemplare pana la finalul anului. Cartea va fi urmata de un ghid pentru barbati. Intre timp, Mihaela Berciu este consultant la compania Qualians, unde organizeaza seminarii de imagine la cerere.
     
    Seminarul, denumit Executive Presence, dureaza o zi (de la 9 la 17), timp in care participantii invata reguli de baza ale imaginii, cum trebuie adaptat stilul la fiecare treapta din cariera sau stilul corect pentru intalnirile de business.
     
    Dana Sota a fost atrasa la randul sau de potentialul lumii afacerilor. “Totul a pornit de la cartea pe care am lansat-o anul trecut, , cand am constatat ca femeile din zona afacerilor nu se ingrijesc asa cum ar trebui. Stiu ca sunt foarte ocupate, dar acest lucru nu este o scuza. Am dat in carte o multime de retete de ingrijire, lucruri foarte simple pe care le poate face orice femeie in doar zece minute”, sustine Dana Sota.

     

     

  • Un dejun cu delicatese

     

    Deschiderile au loc pe o piata pe care delicatese ca icrele de Manciuria sau trufele au inceput sa fie temeiul unor afaceri coerente in 2005, cand se lansa Delicateria Traiteur, printr-o investitie de 100.000 de euro a companiei Gusto-Elysée Receptions. Magazinul, dezvoltat dupa un concept importat din Franta, vindea in premiera produse ca somon afumat, terina de somon, caprioara, fazan sau vinuri selectionate. Delicateria imparte acum piata cu alti jucatori cu experienta precum Le Manoir, French Bakery, Croissant de Paris sau Leonidas. In total insa, brandurile care vand gastronomie de lux cu greu trec de zece si se adreseaza unui segment destul de restrans, maxim 10% din populatie.
     
    Delicatesele par a fi totusi rezistente la criza, avand in vedere deschiderile de magazine din ultimele luni. Brandul francez de brutarie si patiserie Paul, cu un istoric de peste 120 de ani, a intrat in Romania la finalul lui 2008 cu doua magazine (Dorobanti si Baneasa Shopping City). Zilnic, aproximativ 1.000 de clienti trec pragul brutariilor pentru croissant, pain au chocolat, macaron sau bagheta frantuzeasca. Pentru 2009, reprezentantii din Romania ai brandului estimeaza o cifra de afaceri de 2 milioane de euro. La inceputul anului in curs s-a deschis si Gourmandise Traiteur din zona Rosetti, care vinde mirodenii, piept de gasca afumat, foie gras d’oie, mousse de foie de canard, prosciutto San Daniele, kefir, vinuri sau ciocolata. In contextul in care se adreseaza unui segment de populatie care nu pare sa fie afectat de criza, magazinele de delicatese au dezvoltat si zona de restaurante, o strategie menita sa atraga si mai mult clien­tii spre aceste produse. Chocolat, care si-a castigat pozitia pe piata datorita produselor de cofetarie si specialitatilor din paine, s-a extins anul acesta cu doua astfel de localuri in Capitala. “Noi am gandit trei module Chocolat – 40 de metri patrati la Dorobanti, 100 de metri patrati la Mosilor si spatiul initial, de 200 de metri patrati de pe Calea Victoriei. In functie de rezultatele fiecaruia dintre ele urmeaza sa definitivam strategia de dezvoltare”, spune Tudor Constantinescu, proprietarul si administratorul Chocolat Créateur de Gout, care a alocat un buget de investitii de 250.000 de euro pentru 2009.
     
    Chocolat intra pe piata in martie 2006, cu magazinul de pe Calea Victoriei. Proprietarul, care la 15 ani a plecat din Romania, s-a specializat in Belgia, unde a absolvit un institut gastronomic. “Micile secrete le-am invatat de la cei mai importanti maestri cofetari, precum Wittamer, Marcolini sau Herman Van Dender. Este foarte dificil sa obtii un stagiu acolo, exista liste de asteptare, pentru ca nu accepta pe oricine.” Daca pasiunea pentru gastronomie a dezvoltat-o in Belgia, spiritul de business l-a capatat in Statele Unite, unde timp de patru ani a fost consultant gastronomic pentru lanturi hoteliere sau operatori de vase de croaziera (Marriott sau Royal Caribbean).
     
    “Proiectul Chocolat l-am crescut pe parcursul calatoriilor mele, pentru ca am vazut multe astfel de locuri in toata lumea. Mi-am dorit un concept nou cu o identitate puternica”, afirma Constantinescu. Rezultatul a fost un salon-cofetarie decorat cu materiale naturale (lemn) care aminteste de bucatariile belgiene. “Am vrut sa ma intorc la natura care ne-a inspirat in tot ceea ce am facut. Nu mi-am dorit sa punem foarte mult accent pe decor, mai degraba mi-am propus ca interiorul sa puna in valoare prajiturile si meniul.” Desi meniul de la Chocolat include si feluri principale, Constantinescu spune ca prajiturile sunt atractia locului. “Am avut in vedere mentalitatea romanilor si am adaptat retetele. Nivelul gastronomic din Franta sau Belgia a evoluat foarte mult, iar combinatiile de gusturi sunt neobisnuite pentru un om normal. Astfel incat am inceput cu o gama clasica, iar abia din toamna vom introduce si retete mai deosebite, ca de exemplu ciocolata cu piper.” Ingredientele provin in general din Belgia sau Franta, iar din Romania, Constantinescu spune ca lucreaza numai cu materii prime bio. La capitolul bestseller mentioneaza prajitura Forêt Noire (un mousse de ciocolata neagra in combinatie cu zmeura, frisca si un blat de ciocolata, totul invelit in ciocolata clasica), bezeaua traditionala, fursecurile sau pralinele.
     
    Constantinescu spune ca are in plan construirea unei unitati de productie de 1.500 de metri patrati care sa sustina dezvoltarea, iar anul viitor ar vrea sa deschida doua noi localuri, pe Decebal si in Piata Amzei, dar totul depinde de evolutia pietei.
     
    “Strategia cea mai importanta de iesire din criza este sa mentii sau sa cresti daca se poate calitatea, mai ales ca in aceste conditii ai la dispozitie mai multi profesionisti de recrutat de pe piata. Si bineinteles, sa mentii preturile”, spune Constantinescu, estimand o crestere de 100% a cifrei de afaceri in 2009 datorita noilor restaurante. “Am observat ca exista o diferenta de trafic, in functie de perioada din zi. Pe Calea Victoriei este mai gol in timpul zilei din cauza locurilor de parcare si vanzarea este mai consistenta in intervalul 18-24. In celelalte localuri este invers”, comenteaza proprietarul Chocolat.
     
    Cel mai vechi jucator de pe piata de delicatese, Delicateria Traiteur, a deschis la randul sau un restaurant la jumatatea anului 2007, in cadrul magazinului din zona Dorobanti, pe o suprafata de 50 de metri patrati. “Ideea a pornit de la clienti, care ar fi vrut un loc unde sa zaboveasca. La origine, conceptul este de wine bar, un loc unde se pot bea vinuri la pahar, iar produsele din magazin sunt disponibile si la bar”, spune Iustina Diaconu, director executiv al Delicateria Traiteur.

     

  • De trei ori cinema

     

    “Calatorie spre centrul Pamantului” s-a lansat in toata tara la inceputul lui septembrie 2008 si a inregistrat un succes fenomenal. Aceasta revizitare a lumii lui Jules Verne nu excela la niciun capitol, dar dispunea de un mare avantaj: era primul film 3D difuzat pe scara larga in Romania. In cursul anului trecut, calatoria spre maruntaiele Terrei a lui Brendan Fraser a produs incasari de nu mai putin de 2,65 milioane de lei (conform Cinemagia.ro), filmul aflandu-se in continuare in programul cinematografelor la nu mai putin de sase luni de la lansare.
     
    Dar acesta este doar inceputul: numarul de filme 3D ce vor rula in 2009 este mult mai mare decat cel din 2008. Tehnologia privilegiaza in special animatiile, asa ca filme precum “Bolt” vor fi urmate de “Monstri contra extraterestri” (10 aprilie), “Up” (12 iunie) sau “Ice Age: Dawn of the Dinosaurs” (3 iulie). Tratamentul tridimensional aplicat filmelor are un asemenea potential in ochii producatorilor, incat o parte din animatiile lansate in trecut vor fi adaptate si relansate: este cazul celebrei serii “Toy Story”, a carei a treia parte va fi precedata in cinematografe de primele doua parti machiate tridimensional. Primul film va aparea in octombrie 2009, al doilea in aprilie 2010.
     
    Nu doar animatiile se pregatesc sa incaseze bani datorita noilor tehnologii. Daca in “Calatorie spre centrul Pamantului” spectaculoasele “evadari” din ecran ale unui yo-yo sau ale unui peste piranha impresionau atat de mult publicul, incat acesta platea biletul si pentru o a doua vizionare, posibilitatile 3D sunt mult mai mari. Iar primul care vrea sa profite de ele este James Cameron, regizorul celui mai profitabil film lansat vreodata, “Titanic”. Acesta va lansa la 18 decembrie “Avatar”, un proiect in parte sabotat de propria-i tehnologie revolutionara: lansarea a trebuit amanata cu aproximativ sase luni si pentru realizarea efectelor speciale ultramoderne, dar mai ales pentru ca numarul cinematografelor compatibile 3D sa creasca.
     
    Regizorul a declarat pentru Time Magazine ca nu se va mai intoarce la tehnologia 2D, iar Cameron este urmat in aceasta promisiune a sa de capii marilor studiouri de productie. Jeffrey Katzenberg (K-ul din DreamWorks SKG) a declarat in repetate randuri ca din 2012 sau 2013 2D-ul va fi istorie, de unde si investitiile enorme ale cinematografelor pentru adaptarea la tridimensional. “Aceasta este o adevarata revolutie”, a devenit un fel de mantra a lui Katzenberg, care considera noua tehnologie a treia mare bariera sparta intre public si film, dupa aparitia peliculelor cu sonor si a celor in culori. Aceeasi parere o are si Steven Spielberg, care va realiza mult-asteptata trilogie “Tintin” tot in acest format si care este convins ca “Avatar” va fi cel mai mare film 3D al tuturor timpurilor.
     
    Conform Time Magazine, James Cameron nu-si dezminte porecla de cel mai mare cheltuitor de la Hollywood. Daca “Titanicul” a fost cat pe ce sa iasa din productie din cauza depasirii termenelor limita, dar si a bugetului, acelasi lucru se intampla si cu “Avatar”, despre care se vehiculeaza deja ca ar putea fi cel mai scump film al tuturor timpurilor. De fapt redactorul Time Magazine a publicat initial o cifra ce depaseste 300 de milioane de dolari, dar a redus-o cu 100 de milioane la insistentele producatorului Fox.
     
    Mai mult de o mie de specialisti au lucrat la aceasta aventura extraterestra a lui Cameron, despre un veteran de razboi care, 200 de ani in viitor, ajunge pe planeta Pandora. Jake (Sam Worthington, de vazut si in urmatorul Terminator) a ramas paralizat, dar descopera ca se poate misca in continuare sub forma unui avatar, o fiinta albastra, inalta de sase metri. Impreuna cu ceilalti oameni ajunsi pe Pandora, Jake va trebui sa lupte impotriva populatiei bastinase si va ajunge sa se indragosteasca de o localnica, Neytiri (Zoe Saldana), “Avatar” dand semne ca ar putea imbina genurile romantic si de actiune cu aceeasi eficienta ca si “Titanicul”. In film mai apar actori precum vechea cunostinta a lui Cameron din “Aliens”, Sigourney Weaver, dar si mai tinerii Michelle Rodriguez sau Giovanni Ribisi.
     
    Toti actorii si-au jucat rolurile in fata ecranului verde si au folosit una dintre cele doua tehnologii revolutionare inventate de echipa lui James Cameron: captura “e-motion”, realizata de minuscule camere de luat vederi ce inconjoara capetele actorilor pentru a le surprinde mai bine expresiile fetei. Acestea, impreuna cu raportarea personajelor la vegetatia luxurianta de pe Pandora, creata de firma lui Peter Jackson, Weta Digital, vor da impresia unui fotorealism neegalat pana in prezent.
     
    Acum singura intrebare care se poate pune este: va intrece “Avatar” “Titanicul” la incasari? Nimeni nu indrazneste sa raspunda si va trebui sa asteptam 2010 pentru a afla. 
     
    3D in Romania
     
    In acest moment, Capitala si Clujul sunt orasele cele mai deschise catre noua tehnologie. Chiar si asa, cinematografele in care se pot viziona filme 3D sunt doar doua: Movieplex si The Light in Bucuresti, CinemaCity si Odeon Cineplex in Cluj. Operatorul de cinematografe Cinema City Romania detine alte doua cinematografe cu posibilitati 3D in Bacau si Iasi, in planurile de expansiune ale companiei cu originea in Israel numarandu-se si deschiderea primei sali IMAX din tara. Aceasta ar trebui sa fie functionala din toamna in cel mai mare mall din Bucuresti, Cotroceni Park, in care CinemaCity va opera si alte 20 de sali dotate cu aparatura 3D. Distribuitorul de echipamente 3D ViReal a deschis in Craiova o sala specializata, cu 40 de locuri, compania planuind sa lanseze in aprilie o a doua sala la Sibiu. Si alte cinematografe traditionale vor investi in actualizarea salilor, unul dintre ele fiind Hollywood Multiplex din Mall Vitan.

     

  • Aeroporturile viitorului

     

    In urma cu sase ani, britanicii testau pe personalul din aeroportul Heathrow un sistem de recunoastere a retinei destinat controlului pasagerilor la imbarcare. Dupa raspandirea virusului SARS, care a provocat pierderi imense industriei aviatice, aeroporturile din Asia au achizitionat la randul lor un echipament care scana rapid pasagerii si identifica semnele de febra. Acum, cele doua tehnologii sunt doar cateva dintre sistemele ce pe vremuri pareau SF, dar acum sunt aplicate curent.
     
    Dupa atacurile teroriste din 2001, aeroporturile lumii au investit miliarde de euro in dezvoltarea de noi tehnologii care scaneaza, cantaresc, masoara temperatura, memoreaza si identifica fiecare pasager ce trece dincolo de usile aeroportului. Indiferent de aeroport, intregul concept de securitate este integrat intr-un sistem prezentat drept capabil sa protejeze pasagerii. Mai nou, in contextul crizei financiare si al concurentei tot mai acerbe intre liniile aeriene, aeroporturile au inceput sa devina arme care pot face diferenta in lupta pentru cota de piata.
     
    In ultimii ani s-a dezvoltat categoria celor nevoiti sa calatoreasca mult (“frequent travelers”), care isi petrec mare parte din timp pe aeroport sau in avion. Un exemplu il ofera Marius Ghenea, presedintele firmei de comert online PC Fun, al Italian Coffee Concept (care detine cafenelele Testa Rossa) si al distribuitorului de echipamente pentru confort termic Orbital. Omul de afaceri, care calatoreste si de doua ori pe saptamana cu avionul, are la activ aproximativ 2.000 de zboruri in ultimii 10 ani.
     
    Ca orice “frequent traveler” care se respecta, Ghenea si-a dezvoltat un intreg ritual ce pregateste zborul. “Folosesc frecvent serviciile de check-in online oferite de liniile aeriene importante, pentru ca iti poti printa boarding-pass-ul de acasa sau de la birou cu maxim 24 ore inainte de zbor, iar la aeroport economisesti timpul necesar de check-in”, spune Ghenea. Managerul introduce cardul de “frequent flyer”, isi selecteaza locul in avion, printeaza biletul si finalizeaza check-in-ul fara interventia unui operator. Omul de afaceri este client Platinum la Flying Blue/SkyTeam, Senator la Lufthansa/StarAlliance si Gold la Iberia/OneWorld. Spre exemplu, pentru a obtine un card Senator la Lufthansa trebuie sa zbori cel putin 100.000 de mile in patru ani (pentru un zbor Bucuresti-Viena primesti aproximativ 1.300 de mile).
     
    Pentru a atrage clienti precum Ghenea, cu cateva mii de ore de zbor la activ, companiile care opereaza aeroporturi imagineaza in fiecare an tehnologii noi. De exemplu, Air France a lansat luna aceasta tehnologia SmartBoarding, menita sa ii atraga pe cei din liga celor ce calatoresc mult si pentru care economia de timp este esentiala. Compania promite pasagerilor inscrisi in program ca se vor putea imbarca individual, la orice ora doresc, printr-o poarta special creata pentru acest serviciu. In schimb, pasagerii obisnuiti trebuie sa fie la poarta de imbarcare cu aproximativ 30 de minute (in functie de politica liniei aeriene) inainte de ora programata pentru decolare.
     
    Momentan, programul este disponibil numai pentru zborurile dintre Paris si Amsterdam, pentru ca “in restul Europei trebuie primita aprobarea autoritatilor pentru dezvoltarea infrastructurii necesare, iar aceasta dureaza mai mult”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Laurent Petit­mangin, marketing manager al Air France.
     
    Amatorii de SmartBoarding trebuie sa fie dispusi sa-si lase datele biometrice (amprenta) intr-o baza de date ce poate fi consultata intr-un birou din terminalul 2F de la aeroportul Charles de Gaulle din Paris (deocamdata singurul disponibil). Datele de zbor ale pasagerilor vor fi imprimate pe cardul SmartBoarding (suporta pana la 500 de imprimari) la un chiosc special, aflat inainte de controlul de securitate. Pasagerul se poate imbarca printr-o poarta speciala la ce ora doreste, singura conditie fiind identificarea amprentei. Proiectul, dezvoltat in colaborare cu Citizengate (companie specializata in solutii de securizare), folo­seste sisteme de identificare prin frecventa radio, biometrie si imprimare termica.
     
    Air France a extins si un alt serviciu testat in ultimele sase luni pe zborurile intre Paris si Amsterdam – imbarcarea cu ajutorul telefonului mobil. Biletul de zbor de pe mobil este trimis prin SMS, MMS sau e-mail si contine aceeasi informatie de pe un bilet tiparit pe hartie. Sistemul este simplu – biletul este transferat, impreuna cu un cod de bare, pe mobil prin SMS, MMS sau prin e-mail (in cazul telefoanelor cu acces la internet). Cu alte cuvinte, pentru imbarcare, controlul de securitate si accesul oriunde in aeroport este suficient telefonul mobil; singurul risc este ca bateria telefonului sa se descarce. Astfel de tehnologii au avantajul si ca sunt prietenoase pentru mediu. “Ne-am propus ca in viitor sa eliminam folosirea hartiei din aeroport”, spune marketing managerul Air France. Inovatiile introduse de Air France sunt doar cele mai recente dintr-un sir lung de noutati tehnologice aplicate de industria aviatica si deloc straine de aspectul futurist al noilor aeroporturi sau terminale deschise in ultima vreme (e vorba de Terminalul 5 de la Heathrow – Londra sau de terminalul 3 al Aeroportului International din Dubai, inaugurate anul trecut).

     

  • Asaltul reducerilor

     

    Daca retailerii din Statele Unite mizeaza pe reduceri masive de pret, chiar si la colectiile noi, raspunsul grupurilor europene din industria luxului, care resping raspicat aceasta politica, a fost revigorarea liniilor secundare de produse. Intre discounturile ametitoare ale americanilor si incrancenarea europenilor de a mentine perioadele clasice de reduceri sta consumatorul, care la un singur pas gresit poate fi pierdut pentru totdeauna.
     
    Raluca Banciu, director general al Alliance International, firma care detine magazinul Paul & Shark de pe Calea Victoriei, povesteste ca i s-a intamplat adesea ca unii clienti, in special cei straini, sa pretinda reducere la achizitionarea unui produs din colectia de primavara-vara 2009 a brandului. “Noi practicam discounturi de fidelizare pentru cei care cumpara frecvent sau achizitioneaza produse de valoare mare, insa pentru 1-2 produse nu putem oferi discounturi la colectia noua”, spune managerul.
     
    Tipul de consumator despre care vorbeste managerul Paul & Shark a fost educat in ultima vreme pe o piata pe care discounturile repetate, in afara perioadelor clasice de reduceri, au fost promovate ca o politica de iesire din criza. Totusi, efectul poate fi de bumerang, pentru ca politica de reduceri a schimbat si comportamentul consumatorului, care odata obisnuit cu reduceri permanente va accepta greu pretul intreg – daca il va mai accepta vreodata.
     
    Scott Malkin, presedintele Value Retail, care a construit o afacere de un miliard de euro din vanzarea in regim de outlet a brandurilor de lux, spune ca reducerile din Statele Unite sunt un exemplu de panica si disperare si ca pot indeparta consumatorul.
     
    “Dupa o recesiune normala, consumatorul tinde sa se intoarca la practicile din trecut, dar in cazul unei asemenea crize, oamenii le resping pur si simplu. Cu cat dureaza mai mult, cu atat vor fi mai obisnuiti cu acest stil de shopping si cu fuga dupa reduceri de pret.”
     
    Iar specialistii in retail au ajuns sa se intrebe daca nu cumva modul de a merge la cumparaturi a fost schimbat pentru totdeauna de politica adoptata din cauza crizei financiare – strategia de stimulare a vanzarilor a mizat pe etichete cu preturi reduse chiar si la colectiile noi, ceea ce inseamna o abordare nemaivazuta pana acum. Vantul reducerilor a batut, asemenea crizei, dinspre Statele Unite, iar cei prezenti la show-urile de la Saptamana Modei din New York au privit stupefiati spre vitrinele magazinelor care afisau reduceri de pret de 80-90%. Fara a o recunoaste public, atat retailerii europeni, cat si sefii marilor case de moda sunt furiosi pentru ca magazinele americane au acordat reduceri inca din luna noiembrie, ceea ce a creat o conjunctura nefavorabila pentru concurentii europeni, care au trebuit sa faca fata astfel nu numai atractivitatii dolarului slab fata de euro, dar si razboiului preturilor mici.
     
    Un director al unui brand italian important, citat de presa internationala, care a insistat sa-si pastreze anonimatul, sustine ca depune mari eforturi pentru a-si mentine cota de piata. “Cred ca magazinele din Statele Unite exagereaza. Si-au anulat comenzile din cauza inventarului prea incarcat. In acelasi timp practica reduceri foarte mari si cred ca la sfarsitul anului vor constata ca au prea putina marfa.”
     
    Cateva saptamani mai tarziu, la 6.500 de kilometri distanta de New York, la Milano, cei care au calatorit pentru Saptamana Modei din Italia au descoperit o strategie cu totul diferita. Raspunsul europenilor la asaltul reducerilor practicate de americani a fost revigorarea liniilor entry-level.
     
    Liniile secundare profitabile, inaugurate de Armani (Emporio Armani) cu doua decenii in urma, sunt strategii de vanzari populare in Italia. Versace a anuntat recent relansarea liniei Versus, printr-o colectie de accesorii care poarta semnatura designerului britanic Christopher Kane. “Nu ne-am propus sa pozitionam Versus ca o linie secundara, ci ca un brand de lux pentru tineri, mai exact adresat clientului sic urban”, declara la lansare Giancarlo Di Risio, directorul executiv al Versace. El sustine ca Versace si Versus sunt complet diferite: “Versace reprezinta luxul high-end si va ramane la acest nivel, iar Versus va include o colectie aspirationala care se adreseaza unui public divers”.

    Aflati in continuare cum aplica politica de reduceri proprietarii magazinelor din Europa

     

  • Turisti in tara crizei

    Presa scrie despre felul cum pofta de consum a americanilor a scazut constant in ultimele sase luni, descrie cum cele mai faimoase artere de cumparaturi (Fifth Avenue, Rodeo Drive) s-au golit si se refera la proprietarii de restaurante ce tanjesc dupa vremurile cand bancherii de pe Wall Street cheltuiau sume impresionante. Aflam acum, fapt de neconceput in timpuri normale, ca nevestele directorilor de pe Wall Street au uitat de cinele de 500 de dolari si au inceput sa ia lectii de gatit.

    Parerile managerilor romani care au fost in SUA in ultimele luni si cu care a stat de vorba BUSINESS Magazin nu confirma intru totul aceasta imagine, ba chiar o contrazic in unele cazuri. Ceea ce spun ei poate fi considerat insa si o dovada a rapiditatii cu care se schimba situatia in economia americana, din moment ce sezonul sarbatorilor din decembrie 2008 poate fi caracterizat drept o perioada fasta comparativ cu situatia de acum.

    Daca estimarile Federatiei Nationale a Retailerilor vizau o crestere cu 2,2% a valorii vanzarilor in sezonul sarbatorilor (noiembrie si decembrie), in realitate vanzarile au scazut cu 2,2%, desi o parte din aceasta scadere s-a intamplat nu din cauza lipsei de cerere, ci de pe urma politicii de reduceri drastice de preturi promovate de multi comercianti din teama de a nu ramane fara cumparatori. Nu e deloc neglijabil nici aportul turistilor straini, care au ales sa-si petreaca vacanta de iarna in SUA, atrasi de cotatia scazuta a dolarului fata de euro. Alexandre Eram, directorul general al companiei SonyaMod, care distribuie pe piata romaneasca branduri precum Peggy Sage si detine magazinele Z, a calatorit la New York pentru a sarbatori Craciunul.

    “Am descoperit o tara normala, mai ales ca ma asteptam sa fie mult mai rau, avand in vedere ceea ce scrisese presa pana atunci. Insa in momentul cand am vazut cozile infernale de la magazine, am inceput sa ma intreb unde este criza”, declara managerul. Eram, nascut intr-unul dintre cele mai afectate orase de criza economica, Detroit, subliniaza insa ca New Yorkul este precum o capitala “si este foarte greu sa iti dai seama despre ceea ce se intampla intr-o tara judecand dupa capitala, pentru ca o capitala este o tara intr-o tara”. Nu poate uita numarul mare de oameni de pe arterele importante, cuprinsi de febra cumparaturilor.

    “Pe Fifth Avenue a fost pentru prima data cand mi s-a intamplat sa fiu blocat pe trotuar si sa nu ma mai pot misca, pentru ca era foarte multa lume si eram toti prinsi acolo. In tot acest timp continuam sa ma intreb unde este criza.” Se pare ca, cel putin pentru perioada sarbatorilor, strategia comerciantilor din New York, care au promovat orasul drept cea mai buna destinatie de shopping din lume, a functionat. Totul a fost rodul unei campanii de 30 de milioane de dolari, desfasurata pe parcursul unui an, sub sloganul “Shop while the dollar drops” (Cumpara cata vreme dolarul scade). La aceasta se adauga metodele variate pentru atragerea consumatorilor.

    De exemplu, retailerul de lux Saks a incheiat un parteneriat cu 10 hoteluri de lux care acorda oaspetilor care petrec minim trei nopti o sesiune de shopping alaturi de un shopper personal, discounturi de 15%, precum si cafea si deserturi la unul dintre cele trei restaurante ale magazinului. “Cred ca au fost foarte multi turisti, pentru ca auzeam mai multi francezi decat americani, turisti care au fost atrasi de cursul bun euro-dolar. La nivel de strada era o adevarata nebunie, cozi la magazine, toata lumea cumpara ca in vremurile bune”, isi aminteste Eram, care calatoreste aproape in fiecare an in Statele Unite. Evident, el nu exclude posibilitatea ca dupa sarbatori lucrurile sa se fi schimbat.

    “Am vorbit cu mai multi prieteni americani si mi-au spus ca de Craciun nu prea poti vedea daca este criza.” Si Mihnea Tobescu, directorul general al AIG Romania, si-a petrecut vacanta in Statele Unite, dar pe Coasta de Vest, la Las Vegas. “In decembrie am fost la Las Vegas, unde lumea se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Intr-adevar, magazinele aveau reduceri mai mari decat de obicei, dar probabil si din cauza sezonului. In rest, hotelurile si restaurantele erau pline.” Managerul isi aminteste ca obisnuitele cozi de o ora la restaurantele tip bufet, unde platesti o suma fixa de bani si consumi cat vrei, erau inca acolo.

    “Un lucru interesant pe care l-am remarcat a fost faptul ca se dezvolta inca proiecte imobiliare. Anul trecut imi amintesc ca am vazut santierul unui hotel imens, care acum era finalizat si pe deasupra era si ocupat in totalitate.” Tobescu spune ca intr-adevar se vorbea despre criza si oamenii erau mai precauti si nu mai risipeau banii ca inainte, dar in rest locurile erau pline de amatori de distractie. Sorana Savu, managing partner la agentia de comunicare Premium PR, care a petrecut doua saptamani de vacanta la Miami in luna ianuarie, spune ca modul cum americanii reactioneaza la criza depinde foarte mult de oras si de regiune.

    “Mi se pare absurd ca intr-un oras in care vezi pe strada masini precum Lamborghini, Bentley, Ferrari, scumpe dupa standardele americane, angajatii magazinelor de lux sa fie uimiti de niste bonuri de cumparaturi de cateva sute de dolari. Spuneau ca singurii care mai cumpara sunt europenii si turistii din Brazilia.” Cat despre reducerile de pret, strategia preferata de americani pentru impulsionarea vanzarilor, se pare ca s-a schimbat considerabil. “Acum reducerile erau cumulative – 30% – peste care se adaugau alte rabaturi. Noi am primit un discount pentru ca eram din afara SUA. Ne-au spus ca acorda un discount pentru cei care vin de la o distanta mai mare de 60 de kilometri.”

    In plus, pentru a asigura confortul turistilor care vin pentru cumparaturi, unele linii aeriene au relaxat politica de bagaje. “In trecut, pentru cursele transoceanice existau restrictii, dar am observat ca nu se mai aplica atat de sever restrictiile privind cantitatea de bagaje pe care o transporti. Poate si din cauza ca avioanele nu mai sunt atat de pline.” Desi se astepta sa gaseasca o tara in criza, Sorana Savu spune ca a fost frapata de “reactiile destul de violente, in sensul actelor de criminalitate locala, care au escaladat rapid”, ca si de frecventa anunturilor TV de licitatii de case. Totusi, adauga ea, americanii “tind sa compenseze lucrurile negative care se intampla cu lucruri pozitive, reale sau macar proiectate.

    Autoritatile si media au inteles sa foloseasca propaganda pentru un scop nobil: le transmit oamenilor retete de comportamente care sa ii ajute sa faca fata crizei, scot in fata noii eroi, oameni de rand care reusesc sa faca ceva prin propriile forte.” Dincolo de discutiile despre criza si depa sirea ei, americanii au inceput sa acorde atentie lucrurilor cu adevarat importante si care nu pot fi cumparate neaparat cu bani, sustine Savu. “Oamenii au redescoperit bibiliotecile publice, care pun la dispozitie atat carti, cat si DVD-uri. Este o forma ieftina de distractie si un bun prilej de socializare.”

  • Cum ar putea ajunge chineza stapana limbilor straine

    La zece ani aranja fructele si legumele pe taraba bunicului
    din Londra, cand a implinit 11 deja stia sa dea rest clientilor, la
    12 se targuia cu furnizorii pentru a obtine cel mai bun pret, iar
    pentru cea de 15-a aniversare tot ce si-a dorit a fost propria
    taraba. Cam asa suna drumul spre statutul de milionar al lui
    Charlie Trumper, personajul imaginat de Jeffrey Archer in romanul
    “As the Crow Flies” (publicat in Romania cu titlul “In linie
    dreapta”). Charlie a invatat arta comertului de la bunicul sau,
    care i-a predat si una dintre cele mai importante lectii ale
    comertului – sa vorbeasca pe limba clientului.
    Desi povestea romanului lui Jeffrey Archer este pura fictiune,
    lectia bunicului lui Charlie este cat se poate de reala. Se pare ca
    la asa ceva s-au gandit si americanii, care atunci cand China a
    inceput sa se remarce ca una dintre cele mai mari economii ale
    lumii, au inceput sa-si inscrie progeniturile la lectii de limba
    chineza.
    Economistii spun ca evolutia economiei chineze este cea mai
    mare surpriza a ultimelor decenii. Economia Chinei a depasit-o pe
    cea a Germaniei in 2007, ocupand pozitia a treia in ierarhia
    mondiala, dupa Statele Unite si Japonia, conform Bloomberg. Oficiul
    de statistica din China a anuntat ca PIB a crescut cu 13% in 2007,
    la 25.731 de miliarde de yuani (2.552 de miliarde de euro), valoare
    care depaseste performantele celei mai mari economii din Europa,
    Germania, care a atins in 2007 un PIB de 2.424 de miliarde de euro,
    calculat la ratele de schimb medii din 2007.
    Gratie perspectivelor de business pe care le reprezinta o
    astfel de piata, numarul de ore de limba chineza in scolile primare
    si in liceele din SUA a crescut cu aproape 200% in 2008 comparativ
    cu 2004, conform Asia Society, o organizatie neguvernamentala care
    promoveaza studiul limbii chineze. Popularizarea cursurilor de
    chineza a fost stimulata si de fondurile guvernamentale care au
    incurajat invatarea acestei limbi. Departamentul de Stat american a
    acordat in 2005 fonduri de 1,3 miliarde de dolari pentru ca scolile
    americane sa introduca module de limba chineza. “Pastrarea
    statutului de superputere al SUA depinde de noua generatie, iar
    americanii, considerati cei mai importanti antreprenori din ultimul
    secol, trebuie sa ramana in frunte”, spune Hong Li, lector in
    cadrul departamentului de limbi moderne de la colegiul
    Ithaca.
    Sa notam ca limba chineza este cea mai raspandita de pe glob,
    dialectele sale fiind vorbite de 1,3 miliarde de oameni in toata
    lumea. Pentru comparatie, la nivel mondial exista aproximativ 700
    de milioane de vorbitori de engleza si 80 de milioane de vorbitori
    de franceza.
    In ceea ce priveste invatamantul romanesc, acesta pare sa aiba
    in vedere nu numai piata chineza, ci si tarile nordice sau
    Balcanii. Cel putin asa sugereaza cererea pentru cursurile de limbi
    straine. In conditiile in care puterea este inca in mainile
    “clasicilor”, adica a limbilor engleza, franceza, germana sau
    spaniola, amatorii de culturi mai putin promovate se inscriu la
    centrele specializate in limbi straine. Centrul Fides are in oferta
    cursuri pentru 28 de limbi straine, printre care bulgara, ceha,
    croata, japoneza sau chineza, Echo a inclus atat limbi slave, cat
    si scandinave sau chineza, ebraica si turca, iar Ariel are in
    portofoliu cursuri de araba, chineza, olandeza, japoneza si limbi
    slave.
    Piata locala de cursuri de limbi straine a evoluat oarecum in
    pas cu raporturile economice dintre puterile lumii. “Oferta de
    predare a limbilor straine mai putin cunoscute a fost lansata de
    multa vreme si colaboram cu profesori specializati pe foarte multe
    limbi. Insa cererea pentru aceste limbi este intr-adevar mai
    recenta – dateaza de vreo sase ani si a devenit permanenta in
    ultimii doi”, spune Luminita Petrulian, director al Centrului de
    Limbi Straine Fides, adaugand ca, in cazul Fides, cele mai cerute
    cursuri sunt cele de limba greaca, suedeza, portugheza, araba,
    rusa, chineza si turca.
    Cat despre cursanti, reprezentantii centrului spun ca
    majoritatea au varsta cuprinsa intre 25 si 40 de ani: “Dintre
    solicitantii persoane fizice, cei mai tineri, care deja cunosc
    limbi de mare circulatie, doresc sa invete aceste limbi pentru a-si
    largi orizontul lingvistic si cultural, iar cei mai in varsta
    pentru a putea sa comunice cu prieteni sau rude din tarile
    respective.”

  • Arta bate criza

     

    Carlos si Rosa de la Cruz, doua dintre vedetele comunitatii de arta din Statele Unite, colectioneaza arta contemporana si din America Latina de doua decenii. In urma cu doi ani, cuplul a lansat conceptul de petrecere in “casa de arta”. Cu alte cuvinte, adepti ai ideii ca arta trebuie admirata isi deschid casa decorata cu adevarate capodopere pentru participantii la Art Basel Miami Beach (varianta din Miami a targului de la Basel, unul dintre cele mai importante evenimente de gen din lume). In fiecare an, peste 1.500 de vizitatori le admira colectia, care include nume mari ale artei precum Cindy Sherman sau John Baldessari. Petrecerile si casa de arta a familiei de la Cruz au fost prezentate pe larg in ziare precum New York Times sau The Times.
     
    De cealalta parte a Oceanului, in Europa, o alta vedeta a comunitatii de business si mare colectionar de arta si-a transformat una dintre proprietati in muzeu. François Pinault, proprietarul PPR, unul dintre cei mai importante grupuri din lumea luxului, a expus 200 dintre cele peste 2.500 de opere de arta pe care le detine in Palazzo Grassi din Venetia. Pinault a ales artisti reprezentativi pentru a doua jumatate a secolului XX, de la Mark Rothko, Donald Judd, Gerhard Richter si Lucio Fontana la Richard Serra, Bruce Nauman, Cindy Sherman, Jeff Koons si Damien Hirst. Atat familia de la Cruz, cat si Pinault sustin ca, dincolo de valoarea artistica a obiectelor pe care le detin, colectiile raman o investitie solida, a carei valoare nu a fost afectata de criza financiara, ci dimpotriva.
     
    Si in Romania, dincolo de furtunile declansate de stirile despre criza, comertul cu arta continua sa aiba perspective. Mai mult, exista chiar manageri care au preferat sa renunte la functia sigura intr-o corporatie pentru a se implica in afaceri cu arta. Violeta Sarbu, care a deschis prima galerie de fotografie de arta din Romania, a renuntat la functia de director de marketing al retailerului Flanco si la consultanta pentru a-si trai pasiunea pentru arta.
     
    Proprietara galeriei Karousel spune ca pentru prima data conceptul galeriei s-a conturat in august anul trecut (sub forma unei proiectii de plan de afaceri) si s-a concretizat in ianuarie 2009, cand a deschis galeria. Atunci, Sarbu lasa in urma cariera corporatista si se aventura intr-un domeniu mai creativ, inlocuind electrocasnicele din portofoliul Flanco si consultanta de marketing cu peste 150 de fotografii de arta ale unor artisti consacrati (Cosmin Bumbut, Alex Galmeanu, Cristian Crisbasan) si debutanti (Sabina Dimitriu sau Ioana Carlig). Preturile lucrarilor, care sunt disponibile in cel mult 50 de exemplare, variaza intre 130 si 800 de euro.
     
    Violeta Sarbu spune ca, pentru ca galeria sa aiba succes, trebuie sa fie in acelasi timp om de afaceri si galerist. “Cele doua concepte sunt amestecate, dar cand reusesc sa pun galeria pe picioare, poate voi ramane numai om de afaceri, iar galerist va fi altcineva”, spune fostul manager de la Flanco, care a investit aproape 15.000 de euro in galerie.
     
    Cat despre vanzari, sustine ca in general strainii s-au aratat cel mai interesati de fotografiile de arta. “Romanii au fost interesati intr-o masura mai mica, pentru ca nu exista inca o cultura puternica in directia aceasta. Dar trebuie atrasi in galerie pentru a vedea diferenta”, comenteaza ea. Pana acum, galeria a vandut aproape 15% din portofoliul initial: “Foarte mare succes au avut lucrarile din zona nonfigurativa, peisaje, nudurile lui Cristian Crisbasan au plecat catre colectia unui american, au fost foarte apreciate si lucrarile din zona fotoreportajului, care insa nu s-au vandut inca”.
     
    Violeta Sarbu, care este asociata in aceasta afacere cu Cornel Marian, directorul fondului de investitii Oresa Ventures, spera sa atraga printre clienti arhitecti care se ocupa de amenajari interioare si manageri din zona HoReCa, dar viseaza si la piata internationala: “Deja am stabilit contacte cu niste galerii din afara si imi doresc sa vand acolo. Se pare ca o gura de oxigen de afara va fi binevenita”.
     
    Proprietara Karousel spune ca o foto­grafie de arta se poate transforma intr-o investitie “daca apartine unui artist bine cotat care are lucrari in colectii importante si care se afla pe o linie ascendenta a carierei sale. Cand vorbim despre debutanti, conteaza evolutia, iar aici este foarte important rolul galeristului. In viitor ii vom incuraja pe tinerii artisti, organizandu-le expozitii personale sau ducandu-i la targurile de profil din afara”.
     
    La nivel mondial, cel mai mare pret oferit pentru o fotografie a fost de 3,34 milioane de dolari, adjudecat de fotograful Andreas Gurky pentru creatia “99 Cent II Diptych”, vanduta in februarie 2007 la casa de licitatii Sotheby’s din Londra.

    Aflati in continuare cat a investit Mihaela Forgaciu in galeria de arta din Dorobanti.