BusinessMagazin

Category: New Media

Informații de actualitate din afacerile în domeniul media – despre facebook, google, afaceri pe internet și alte lucruri utile

  • Pastrati-va simtul realitatii

    Pe ecranul unui computer, utilizatorul muta imaginea unui ac cu gamalie aflat pe o farfurie virtuala, pe jumatate neteda si pe cealalta jumatate cu striatii. Si, desi totul se petrece cu ajutorul unei aplicatii software si al unui echipament, cel ce se afla in fata computerului poate simti diferentele de textura ale farfuriei si miscarea acului pe suprafata ei.

    Demonstratia s-a petrecut recent in cadrul Institutului de Robotica al Carnegie Mellon University, unde profesorul Ralph L. Hollis a prezentat un echipament care permite interactiunea cu computerul, dupa acelasi principiu al unei interactiuni cu o consola de jocuri Wii a Nintendo, principala diferenta fiind ca miscarile naturale sunt amplificate prin perceptii tactile foarte dezvoltate. Astfel, echipamentul lui Hollis indica schimbarea de textura a farfuriei, alunecand usor cand suprafata e neteda sau vibrand cand acul cu gamalie ajunge in zona cu striatii. „Prin comparatie cu alte tehnologii existente, echipamentul ofera cele mai realiste perceptii tactile pe care le poate avea un utilizator in lumea virtuala“, spune Ralph L. Hollins, care impreuna cu sotia sa a infiintat compania Butterfly Haptics LLC, avand in plan sa vanda tehnologia si echipamentul companiilor interesate sa le foloseasca pentru cercetare sau in scopuri comerciale. Pretul ramane insa o necunoscuta, singurul indiciu dat de profesorul de la Carnegie Mellon University fiind ca este mult mai mic de 50.000 de dolari (aproximativ 32.500 de euro).

    Dincolo de jocurile video, echipamentul ar putea fi folosit in medicina, spre exemplu, chirurgii avand posibilitatea sa exerseze diferite interventii pe computer cu ajutorul imaginilor tridimensionale. „Practic, pe langa sunet si imagine se adauga si componenta tactila, sensibilitatea fiind aproape la fel de mare ca in cazul palmei unui om“, explica Hollins. Tehnologia se bazeaza pe campuri magnetice si senzori optici care incearca sa simuleze ceea ce simt utilizatorii la atingerea anumitor obiecte de texturi diferite. Deocamdata nu se pot reda si mirosuri.

  • Adevaratul rival al Blu-ray

    Razboiul sistemelor DVD de inalta definitie de la Hollywood are in sfarsit un castigator, in formatul Blu-ray. Dar cum de nu se aud mai multe aplauze?

    In anii ’80, triumful standardului VHS asupra Betamax a ajutat la dezvoltarea unei profitabile piete de home entertainment. DVD-urile, introduse in anii ’90, s-au dovedit o mina de aur si mai mare, aducand cam 60% din profiturile inregistrate de studiouri in ultimii ani, potrivit analistilor. Gigantii din industria de divertisment au gandit DVD-urile de inalta definitie ca pe un alt business de succes.

    Dar victoria discului Blu-ray al Sony, consfintita de renuntarea de catre Toshiba la productia formatului concurent HD DVD, pune pentru o clipa in umbra problema spinoasa a caderii treptate a pietei DVD-urilor din SUA. Asa ca, in loc sa sarbatoreasca Blu-ray – care ramane o afacere inca in fasa – studiourile se zbat sa introduca mai multe initiative care sa sprijine piata in ansamblu. Unele eforturi, precum adaugarea unor noi componente interactive si schimbari in ce priveste ambalarea si promovarea DVD-urilor, sunt menite sa preintampine continuarea erodarii pietei, in acelasi timp cu netezirea terenului pentru Blu-ray. Dar companiile de media introduc si tehnologii care spera ca vor rezolva chestiunile mai dificile – generarea cresterii si amanarea unei demodari a DVD-urilor in ansamblu. Vanzarile de DVD-uri scad din mai multe motive – piata supraaglomerata, competitia pentru zona de timp liber. Dar internetul este probabil principalul inamic. Companiile de tehnologie au ravasit piata de DVD-uri prin impulsul agresiv pe care l-au dat descarcarilor de continut prin intermediul internetului. Magazinul iTunes al celor de la Apple ofera acum posibilitatea de a descarca 500 de filme, iar in ianuarie a inceput sa inchirieze titluri precum „Omul Paianjen 3“. Intre timp, furnizorii de telecomunicatii isi promoveaza canalele broadband pentru capacitatea lor de a furniza descarcari rapide de fisiere.

    Studiourile de filme riposteaza invatand lectii de la internet. In centrul regenerarii pietei se afla ceea ce 20th Century Fox numeste „copia digitala“. DVD-urile de la studiourile Fox vin acum cu un disc suplimentar care contine un fisier digital al filmului respectiv. Clientii pot descarca fisierul pe un calculator in cam cinci minute – mult mai rapid decat de pe internet – si apoi sa vada filmul acolo sau sa si-l transfere pe iPod. „Aceasta asaza DVD-ul in mijlocul revolutiei digitale si repune business-ul pe o traiectorie de crestere“, considera Mike Dunn, presedinte al 20th Century Fox Home Entertainment. Sony Pictures Entertainment, Universal Studios, Walt Disney si Warner Bros. testeaza si ele propriile versiuni ale acestui concept.

    Mai multi consultanti din tehnologie, desi nu atat de optimisti cu privire la viitorului DVD-urilor ca Dunn, privesc cu entuziasm eforturile studiourilor. Tom Adams, fondatorul Adams Media Research, spune ca promovarea la pachet a fisierelor digitale cu DVD-urile standard „are potentialul real de a o lua inaintea furnizarii de filme pe internet“. Dar John Freeman, un analist al industriei, priveste astfel de demersuri doar ca pe o tactica de a castiga timp. Desi copiile digitale sunt „un pas inainte“, spune el, aceasta este aproape la fel cu recunoasterea de catre Hollywood a faptului ca vanzarea de produse de divertisment incepe sa se perimeze. Azi, fisiere digitale pe discuri, maine, descarcari in masa de pe internet.

    Necazurile mari si mici au inceput sa rascoleasca industria DVD-urilor in 2005. Mai intai, vanzarile de discuri cu inregistrari ale programelor TV au inceput sa scada, pe masura ce produsele nou-lansate si-au pierdut din prospetime si consumatorii si-au dat seama ca alocau o mare parte din spatiul din living pentru niste cutii burdusite cu discuri la care nu se uitau niciodata.

    Apoi, preturile au inceput sa scada, pe masura ce cererea a scazut in ansamblu. „Wal-Mart a semnalat ca a inceput sa se plictiseasca de titlurile mai vechi“, spune Stephen Prough, cofondatorul Salem Partners, o mica banca de investitii care se ocupa de cataloagele de filme. „Atunci cand cererea e aproape de zero pentru un disc de sase dolari, ai o problema.“

    Si batalia permanenta intre diversi participanti la marketing-ul DVD-urilor – producatorii de echipamente, studiourile si marile magazine – cu privire la care dintre cele doua tehnologii de inalta definitie ar trebui sa inlocuiasca DVD-urile clasice i-a zapacit pe consumatori. Blu-ray al celor de la Sony a castigat pana la urma batalia dupa ce Toshiba a renuntat la HD DVD.

  • Fara surprize

    Multe din elementele lumii moderne se leaga de pronosticuri, de la cum va fi vremea maine la cum vor evolua titlurile la bursa sau cine va castiga alegerile.

    Si din moment ce multe dintre mecanismele care pot prevedea statistic si stiintific viitorul sunt accesibile aproape oricui, e cu atat mai valoroasa informat ia care iti poate spune care ar putea fi surprizele si chiar cum sa le elimini.

    Eric Horvitz, director al departamentului Adaptive Systems and Interaction din cadrul Microsoft, promite un mecanism care sa prevada surprizele, cu o marja rezonabila de eroare. El foloseste o tehnica pe care a numit-o „surprise modelling“. Horvitz nu pretinde ca ar putea construi un glob de cristal care sa spuna cum va evolua maine bursa sau ce numere vor fi extrase la loto.

    „Credem in schimb ca putem aplica metodologii care sa ia in calcul evenimente care ne-au surprins in trecut, pentru a crea un model a ce anume ne-ar putea surprinde in viitor“, spune Horvitz. Una dintre aplicatiile concrete ale modelului propus de Horvitz este SmartPhlow, un software de management al traficului folosit in prezent in orasul american Seattle.

    SmartPhlow se adreseaza soferilor si poate fi instalat pe orice dispozitiv ce are sistem de operare Windows. Depisteaza conditiile de trafic din Seattle utilizand o harta pe care strazile aglomerate sunt rosii, iar cele in care traficul se desfasoara normal apar verzi.

    Dar acesta e doar inceputul – si oricum, spune Horvitz, „cei mai multi oameni din Seattle stiu ca pe o anumita artera e aglomeratie intre orele 16 si 18“. Asa ca sistemul realizat de Horvitz alerteaza soferii doar la evenimentele neasteptate – momente cand traficul intr- un punct se blocheaza accidental sau, dimpotriva, cand o strada care ar trebui sa fie aglomerata devine libera.

    In spatele acestui sistem software stau analize complexe ale evenimentelor din ultimii ani care ies din tiparul obisnuit si care au cauzat surprize neplacute soferilor: accidente, starea vremii, vizite diplomatice importante, evenimente sportive. Apoi, strazile au fost impa rtite in mici portiuni, pe fiecare dintre acestea fiind luate in considerare intervale de timp de catre 15 minute.

  • Sa fie pace pentru 4G!

    Arun Sarin s-a incumetat sa spuna public, la recent incheiatul World Mobile Congress (WMC) de la Barcelona, ceea ce majoritatea managerilor din telecom vorbesc doar pe la colturi.

    Si anume ca daca operatorii mobili nu se vor concentra sa lanseze noi servicii si aplicatii, vor fi marginalizati si „isi vor pierde relevanta“ pe piata in favoarea unor noi jucatori, inclusiv unii necunoscuti acum, dar care pot prolifera datorita celui mai spectaculos si necostisitor mijloc de productie din istoria omenirii, internetul.

    Aceeasi idee a sustinut-o si John Chambers, care a solicitat la randu-i ca firmele implicate in telecom, fie ca sunt operatori, furnizori de servicii, de terminale sau de echipamente de retea, sa depaseasca divergentele si sa se concentreze asupra modurilor in care pot colabora. El a amintit de pericolul ca operatorii mobili sa ajunga niste „dumb pipes“, adica niste simpli „carausi“ de date, incapabili sa ofere serviciilor valoare adaugata.

    Perspectiva a fost de fapt enuntata mai de mult de analisti care au afirmat transant ca operatorii telecom isi pierd incetul cu incetul statutul de „regi ai pietei“, in conditiile in care tertii implicati in industrie – cum ar fi Google – cauta strategii care sa-i duca direct la consumator, sarind peste companiile de telefonie mobila.

    Avand de-a face cu un mediu extrem de concuren- tial, cu o piata ajunsa in multe zone la saturatie, cu sabia institutiilor de reglementare deasupra capului (institutii care insista periodic sa se reduca tarifele), industria telefoniei mobile isi vede cresterile si marjele de profit in pericol de a se diminua constant.

    Si nici producatorii de echipamente de retea nu o duc exceptional. Razboiul la care s-au referit Sarin si Chambers, care a devenit evident in discutiile de la congresul din Barcelona, are ca miza noile tehnologii care promit aparitia celei de-a patra generatii de telefonie mobila. 4G va face posibila (datorita vitezelor uriase de acces la internetul mobil, pe care le presupune) dezvoltarea serviciilor de divertisment si a celor pentru clientii de business, in care isi pun speranta companiile de comunicatii mobile.

    Tehnic vorbind, daca sistemul actual 3G permite, in varianta cea mai avansata, o viteza de descarcare pe dispozitive mobile de pana la 30 Mbps, 4G va aduce de cateva ori mai mult, respectiv 100-200 Mbps. Insa in drumul de la teorie la lansarea comerciala, 4G este marcat deocamdata de o infruntare intre doua standarde, WiMax si LTE (Long Term Evolution).

    Fiecare dintre aceste doua tehnologii a cooptat nume sonore in echipa proprie de sustinatori, pentru a-si asigura suprematia, insa sunt si companii care joaca pe ambele fronturi. WiMax este promovata de cel mai mare producator de cipuri din lume, Intel, alaturi de Motorola si Samsung, si sustinuta de operatori importanti, printre care Sprint Nextel (SUA) si KDDi (Japonia).

    Tehnologia LTE, conceputa de Ericsson, Nortel Networks si Nokia-Siemens Networks, este sprijinita de Vodafone si de americanii de la AT&T si Verizon. LTE ii are astfel de partea sa pe ocupantii primelor doua pozitii in topul mondial al operatorilor mobili. Un sprijin substantial a venit de la gigantul China Mobile, care va testa de asemenea LTE.

    Cum bine se stie, China este o piata uriasa, cu un potential de dezvoltare la fel de urias, cu jocurile in campul 3G inca nefinalizate, ceea ce va avea fara indoiala o influenta semnificativa in stabilirea castigatorului. In schimb, companiile mai prudente si-au rezervat locuri in ambele barci.

    Un exemplu concludent (nu singurul) este Alcatel- Lucent, care pe de o parte a incheiat o intelegere de colaborare in cercetare pentru LTE cu japonezii de la NEC, pe de alta anunta ca impreuna cu Samsung a realizat o solutie revolutionara pentru WiMax.

    Din punctul de vedere al introducerii practice, WiMax isi revendica atuul de fi deja „pe teren“, inginerii montand de zor infrastructuri experimentale, atat in tarile in curs de dezvoltare, cat si in cateva mari orase americane.

    In plus, la WMC Barcelona o multime de producatori de retelistica si de hardware au prezentat statii de baza, modemuri USB, echipamente portabile si kit-uri WiMax, gata de a fi comercializate. Un punct bine marcat, daca ne aducem aminte de nefericita poveste de acum cativa ani, de la lansarea 3G: dupa ce marii operatori au cheltuit zeci de miliarde de dolari pentru licente, veniturile prognozate au intarziat sa apara din cauza ca telefoanele de noua generatie erau slabe calitativ, scumpe si putine.

    In privinta LTE, chiar si cei mai inflacarati sustinatori admit ca nu va putea fi introdusa comercial mai devreme de 2009. Exista o dorinta de a arde etapele insa: unul dintre promotorii LTE, inovatorul operator nipon NTT DoCoMo, a anuntat deja ca va lansa servicii de internet broadband bazate pe LTE in 2010. Totodata, Ericsson a profitat de excelenta mediatizare pe care a adus-o World Mobile Congress pentru a realiza transmisii de date bazate pe LTE, la viteze wireless greu atinse pana acum.

    Deja nu mai e vorba de teste de laborator, ci de o platforma functionala care sa permita conectarea mai multor utilizatori de telefoane mobile si transfer de date intre acestea de pana la 160 Mbps. Daca facem comparatie cu realitatea de astazi, cand o conexiune prin cablu de 2-4 Mbps este considerata performanta in majoritatea birourilor, nu mai avem nevoie de nicio explicatie. Fiecare dintre cele doua tabere, LTE si WiMax, participa la disputa invocand propria lista de avantaje tehnologice pentru a-si sustine punctul de vedere.

    Argumentele sunt destul de complicate, generand dispute aproape filozofice intre tehnicieni, desi foarte multi specialis ti sunt de parere ca cele doua standarde au elemente comune in proportie de pana la 80%. Un lucru e insa unanim acceptat: utilizatorii de internet mobil cer viteze din ce in ce mai mari pentru a consuma dupa pofta inimii continut multimedia (in primul rand video), ceea ce inseamna o piata potentiala apreciabila pentru echipamentele 4G.

    Tocmai de aceea, Arun Sarin a facut apel la o pace care sa duca la unificarea celor doua standarde. Tehnologia 4G cere timp si bani; costurile implicate de cercetare si dezvoltare si cele legate de instalarea infrastructurii la nivel mondial sunt estimate la zeci de miliarde de dolari.

    Exista insa putine sanse ca disputa WiMax-LTE sa fie transata curand si clar in favoarea uneia dintre parti. In definitiv, nu e nici prima, nici ultima, pentru ca avem istoria GSM versus CDMA, standarde care coexista si astazi pe piata.

    Singura certitudine ar fi ca evolutia spre viteze de descarcare pe dispozitive mobile de neinchipuit astazi nu mai poate fi stopata, iar constrangerile de profitabilitate la care sunt supusi cei mai mari jucatori din telecom, din cauza costurilor si a concurentei, plus tendinta de consolidare din ce in ce mai accentuata de pe piata vor duce, cel mai probabil, la negocieri de culise intre beligeranti mai eficiente decat actualul razboi mediatic.

  • Cultura generala, din nou la moda

    George T. lucreaza in domeniul calculatoarelor la o companie de marime medie.

    De cateva saptamani a descoperit ca pauzele intre diversele sarcini pe care le primeste la serviciu pot fi mai placut acoperite jucand un concurs online de cultura generala numit Conquiztador. „Acasa nu ma joc… poate doar uneori in timpul saptamanii, seara tarziu“, spune el.

    Ca si el fac majoritatea celor 120.000 de persoane care joaca zilnic acest concurs, judecand dupa cele doua varfuri de audienta, intre 17 si 18 si prima ora de dupa miezul noptii. „In general la acea ora televiziunile pun programe cu miza mai mica. 15.000 de jucatori in aceasta ora inseamna, tradus in rating, 0,3. Valoarea asta poate o ating posturile situate undeva la sfarsitul top 10 al televiziunilor“, spune Robert Berza, internet business unit manager la Pro TV.

    Jocul isi are originea in Ungaria, de unde a fost exportat si catre Germania, Statele Unite, Romania, Bulgaria si Rusia. Pana acum insa, singurul succes din afara, judecand dupa traficul atras, e Romania. Chiar saptamana trecuta, versiunea in limba romana a egalat traficul generat de versiunea ungureasca, Honfoglalo.hu, conform datelor generate de serviciul universal de monitorizare Alexa.com.

    Conquiztador a fost lansat in Romania de aproximativ un an, dar fara a reusi sa ajunga la cifre de audienta care sa-l plaseze in topul trafic.ro (unde acum este pe primul loc). Motivul este faptul ca echipa din Cluj care s-a ocupat cu lansarea cauta de fapt pe cineva care sa plateasca costurile de licentiere asupra jocului, pastrandu-l intr-o perioada de relativa conservare.

    Compania cu care a fost semnat contractul, la sfarsitul anului trecut, este Pro TV, iar suma exacta pentru achizitia licentei de operare in Romania pe o perioada de cinci ani nu a fost facuta publica.

    Modelul propus de proprietarii din Ungaria implica o taxa lunara variabila de licenta, proportionala cu traficul generat, pe principiul ca un numar mai mare de jucatori inseamna si o sursa mai mare de venit din publicitate.

    „Exista acest revers al medaliei, dar nu ne facem griji, pentru ca exista foarte mult interes pentru joc. Nu doar ca ne vom acoperi costurile, dar vom scoate bani din el“, este de parere Robert Berza.

    Primele trei luni au fost lipsite de publicitate, dar reprezentantul Pro TV spune ca sunt cateva campanii publicitare ce asteapta sa fie difuzate in perioada urmatoare in joc.

    Sub ce forma poti insera mesaje comerciale intr-un joc de cultura generala e o intrebare cu trei variante de raspuns. In primul rand, cea mai folosita metoda in publicitatea online din Romania, cea a bannerelor, e vazuta drept mai putin potrivita in acest caz de catre Berza.

    El spune ca un cumparator de publicitate ar putea fi indreptatit sa aleaga mai degraba varianta intrebarilor despre un produs sau o companie, printre cele de cultura generala. Vizitatorul va fi astfel determinat sa caute pe internet informatia si sa ajunga pe site-ul advertiserului.

    „Noi le putem aduce in jur de 10.000 de oameni pe site din interiorul jocului. Pentru atat de multe persoane se cheltuie de regula bugete insemnate“, spune Berza.

    Apoi, faptul ca jucatorii cei mai priceputi sunt recompensati saptamanal cu diverse premii induce alte posibilitati. Cel de saptamana trecuta, de exemplu, a fost un PDA despre care au aflat majoritatea celor ce au cont.

    Premiul in sine poate fi, asadar, o metoda de promovare a unui produs, cu descrieri complete asupra caracteristicilor. Iar Conquiztador ar trebui vazut nu doar ca o uriasa masina de marketing, prin cele 127 de milioane de pagini afisate saptamanal.

    Metodele de monetizare merg dincolo de publicitate. Exemplul cel mai concret il reprezinta versiunea din SUA: utilizatorii platesc un abonament lunar pentru a putea juca. Varianta este considerata de catre proprietarii licentei potrivita pentru Romania doar intr- un orizont mai mare de timp.

    Pana la sfarsitul acestui an insa ar mai putea fi dezvoltat un subprodus al Conquiztador, fie o versiune de nisa – ca de exemplu un Conquiztador cu intrebari din programa de bacalaureat -, fie una cu circuit inchis, oferita companiilor pentru traininguri specifice.

  • Wii pentru PC

    Cele mai noi turnee de tenis nu au nimic de-a face cu zgura sau iarba si se disputa chiar si in birourile companiilor. Consolele Nintendo Wii datoreaza acest succes unei caracteristici tehnice revolutionare prin care miscarile personajului din joc sunt determinate de exact aceleasi gesturi ale persoanei reale din fata ecranului. Serviciul de pilda se executa ridicand mana in care este tinut dispozitivul de control, la fel ca intr-un meci real. A fost un as pentru Nintendo, doar vanzarile din luna decembrie, de un milion de bucati, fiind un argument suficient. In timp, producatorul japonez a extins numarul jocurilor disponibile si pe cel al tipurilor de „telecomenzi“ specifice. Un singur lucru a ramas neschimbat: consola in sine, absolut obligatorie pentru acest tip de realism aerobic al jocurilor.

    O companie din Boston, Motus Corporation, spera insa sa duca succesul jocurilor bazate pe miscari naturale dincolo de consola Nintendo. Controller-ul Motus Darwin permite acest lucru pe multe dintre sistemele non-Nintendo, inclusiv pe PC. Iar Motus nu e nici macar prima companie care vrea sa concureze cu Wii. Controller-ul Sixaxis pentru PlayStation 3, de exemplu, are aceleasi caracteristici. Dar presedintele Motus, Satayan Mahajan, spune ca Darwin permite o experienta de joc si mai realista decat chiar la Wii-urile originale, pentru un pret cuprins intre 79 si 99 de dolari pe piata americana. Mahajan mizeaza in acest sens pe experienta de pana acum a companiei, specializata in realizarea de echipamante electronice pentru perfectionarea jucatorilor de golf, in sine niste jocuri virtuale de golf similare celor care se pot juca pe o consola Wii. Motus calculeaza pozitia jucatorului in mod diferit fata de telecomanda Wii. Nintendo foloseste un senzor atasat pe monitor care comunica cu telecomanda. Motus Darwin masoara pozitia „absoluta“ a jucatorului, raportata la Pamant, folosind giroscoape si accelerometre care urmaresc nordul magnetic si percep directia in care sunt indreptate.

    Oficialii companiei spun ca strategia de marketing este sa promoveze intr-o prima faza noul dispozitiv catre jucatorii profesionisti din sport, speculand faptul ca aceasta categorie nu a avut intotdeauna o relatie satisfacatoare cu Nintendo. Pasionatii de golf spun chiar ca dupa perioada iernii, cand se joaca exclusiv pe consolele Wii, resimt pe terenul real o modificare a miscarilor care i-au consacrat.

  • Pizza cu SMS

    Saptamana trecuta, lantul de 6.200 de restaurante Pizza Hut a introdus in Statele Unite o noua modalitate de a comanda pizza de acasa. Cei care vor dori sa foloseasca serviciul va trebui in primul rand sa-si faca un cont pe site in care isi declara numarul de telefon mobil si stabilesc nume pentru meniurile preferate pe care ar dori sa le poata comanda, combinand produsele restaurantului. Apoi lucrurile devin foarte simple – un SMS la numarul 749HUT care sa contina numele meniului si pizza soseste la usa.

    Pizza Hut nu face decat sa se conformeze astfel curentului, comenzile prin SMS devenind o practica din ce in ce mai folosita de americani, pe care restaurantele concurente o speculasera deja. Toate marile lanturi de restaurante cu pizza din Statele Unite, precum Domino’s Pizza sau Papa John’s, au deja un istoric profitabil al utilizarii acestui sistem de comenzi. „Am vrut sa asiguram o maxima accesibilitate“, spune Bernard Acoca, director al departamentului de digital marketing la Pizza Hut. „Avem un grup de consumatori care sunt foarte mari utilizatori de noi tehnologii. Isi folosesc telefonul pentru orice… Vrem sa fim acolo unde sunt si clientii“, a continuat reprezentantul american in dialog cu agentia de presa Reuters.

    Asteptarile Pizza Hut de la noul sistem sunt mari. Peste cinci ani, jumatate din veniturile generate de comenzile la domiciliu ar trebui sa fie realizate de clienti care comanda prin SMS. La Papa John’s, o retea de 2.700 de restaurante cu pizza, comenzile prin mesaje scrise sunt disponibile din 2001, dar nu a fost organizata vreo campanie speciala de promovare. Chiar si asa, reprezentantii companiei spun ca acum 20% din vanzari sunt realizate prin aceasta modalitate.

    „Utilizatorii internetului sunt noua speranta acum, iar mesajele text trimise de tinerii intre 14 si 25 de ani va fi urmatoarea mare descoperire pentru lanturile de restaurante cu livrari la domiciliu“, spune Chris Sternberg, purtator de cuvant la Papa John’s.

    In Romania, reteaua de restaurante Pizza Hut a introdus recent conceptul PHD (pizza home delivery), dar in prezent aria de acoperire este limitata la o singura zona din Bucuresti, iar comenzile se pot face exclusiv vorbind cu operatorul la telefon. Unii ar putea prefera asa, pentru ca in Statele Unite o intrebare ramane totusi fara raspuns: in cat timp ajunge pizza?

  • Publicitate locala, deci pe internet

    Publicitatea de provincie, facuta pentru a ajunge la consumatori care nu locuiesc in New York sau Los Angeles, este o piata de 8,5 miliarde de dolari (aproape 6 miliarde de euro). Acest buget se imparte intre publicatiile si televiziunile locale, site-uri si cartile de telefoane Yellow Pages intr-un raport nu tocmai obisnuit. 43,7% revine domeniului online, conform companiei de analiza a pietei Borrell Associates. Aceasta in vreme ce doar acum trei ani ziarele si revistele locale atrageau aproape jumatate din bugete, restul fiind impartit aproximativ egal intre celelalte media purtatoare de publicitate. „Presa scrisa locala s-a concentrat prea puternic pe apararea vanzarilor sale clasice, pentru produsele tiparite, in loc sa vada internetul ca pe un mediu nou si competitiv“, a declarat in Wall Street Journal Gordon Borrell, directorul agentiei care a realizat acest studiu.

    Vestea buna pentru publicatiile scrise e ca se afla pe o piata care oricum creste, cea a publicitatii de provincie. Anul acesta, piata totala este asteptata sa creasca pana la 12,6 miliarde de dolari (8,75 miliarde de euro), cu 48% mai mult decat in 2007. Vestea proasta e ca publicatiile traditionale fac destul de greu trecerea la online, audientele captate prin variantele online ale publicatiilor punctand doar cu 7,1% la incasarile proprii.

    In aceasta transformare, cateva trusturi au abordat strategii distincte. McClatchy, un trust de 31 de cotidiene americane locale, si-a regandit tarifele de publicitate si structura pachetelor de vanzare pentru a fi asemanatoare celor online. Trustul de presa Gannett administreaza acum 50 de retele sociale pe internet adresate mamelor si familiilor, parte a unei strategii mai largi care urmareste cresterea vanzarilor online prin asa-numitele site-uri hiperlocalizate.

    S-ar putea sa fie insa prea tarziu. Audienta locala incepe sa devina un obiectiv important si pentru gigantii online Google si Yahoo!. Din ce in ce mai mult, media traditionale care nu au puterea unei acoperiri nationale se aliaza cu acestia doi pentru a face fata schimbarii.

    Acum mai bine de un an, Yahoo! a semnat acorduri cu aproximativ 6 trusturi de presa pentru a crea o retea publicitara ce include atat spatii online, cat si offline. De atunci numarul lor a crescut permanent, iar titlurile reprezentate acum au ajuns la aproape 300 in Statele Unite.   

  • Orchestra de laptopuri

    Ansamblul muzical al universitatii americane Princeton are repetitii de cateva ori pe saptamana. Numai ca, in loc sa cante la pian, vioara sau contrabas, cei 15 studenti din orchestra exerseaza notele muzicale pe tastatura QWERTY a unor laptopuri. Ideea ii apartine lui Perry Cook, directorul departamentului Sound Lab din cadrul universitatii, care, impreuna cu Dan Trueman, un compozitor si violonist pasionat de tehnologie, a descoperit ca un laptop conectat la niste boxe poate lua locul unor instrumente muzicale. Nu era vorba doar despre inlocuirea unui pian, ci si a chitarei, pentru muzica rock, sau a saxofonului, pentru jazz. De fapt, totul a inceput acum cativa ani, cand Cook si Trueman au colaborat pentru a conecta o vioara electrica la computer prin intermediul unor senzori, astfel incat sunetele sa poata fi introduse in sistem si modificate.

    Astfel, in urma cu doi ani a fost infiintata The Princeton Laptop Orchestra (PLOrk), una dintre primele orchestre din lume fara instrumente muzicale. Cook si Trueman au conectat in retea 15 laptopuri pe care au instalat o aplicatie software proprie, prin care computerele sa poata fi coordonate si sa scoata sunete la apasarea tastelor. Metoda nu este nici mai ieftina decat infiintarea unei orchestre obisnuite; dureaza in jur de 40 de minute pana este pusa la punct reteaua wireless, iar computerele sunt destul de scumpe, dar ideea in sine este de a da o semnificatie diferita notiunii de muzica electronica.

    „Sa compui muzica pentru laptopuri este o mare provocare“, spune Trueman. „Instrumentele muzicale au fost practic construite digital, prin intermediul aplicatiei software, si trebuie coordonate astfel incat sunetele sa se sincronizeze“, explica el cum functioneaza orchestra cu laptopuri. Insa exista si o serie de probleme. Spre exemplu, aplicatia software, care este de fapt creatie a unor programatori independenti, intrucat niciun producator din industrie nu a lansat pe piata o asemenea aplicatie, se poate bloca din pricina unor erori. O alta problema o reprezinta computerele in sine, care de asemenea se pot bloca sau chiar opri din diverse motive. „Am sustinut mai multe concerte in ultimul an si am descoperit din experienta ca pot aparea tot felul de necazuri cand vine vorba despre laptopuri“, spune Trueman.

    R. Luke Dubois, profesor de muzica pe computer in cadrul New York University si artist al laptopului, s-a confruntat cu o astfel de problema atunci cand computerul sau portabil PowerBook de la Apple a ramas fara baterie exact in mijlocul unui concert sustinut la inceputul acestui an in MonkeyTown, un bar din Brooklyn.

    Muzica pe laptop nu este insa o noutate. DJ din toata lumea folosesc computerele portabile pentru muzica techno, fara sa fie nevoie de mai multe astfel de echipamente sau de o echipa intreaga de oameni care sa dirijeze si sa mixeze sunetele. „Dar o orchestra formata din mai multe persoane este exact elementul care da o nota umana acestui nou gen de muzica“, zice Dan Trueman. „Si, chiar daca la o prima vedere nu pare, e destul de dificil pentru o singura persoana sa controleze simultan 15 laptopuri, fiecare avand un rol muzical diferit, chiar daca sunt conectate prin retea.“ In ultimul timp, conceptul orchestrei de laptopuri a inceput sa ia amploare, dupa ce astfel de ansambluri muzicale au aparut in ultimul an in mai multe orase ale lumii – Tokyo, Londra, Berlin sau Moscova. The Tokyo Laptop Orchestra, The London College of Communications Laptop Orchestra, The Berlin

    Laptoporchester, respectiv The Moscow Laptop Orchestra au sustinut in total cateva zeci de concerte de cand au fost infiintate, de peste un an sau de cateva luni. Luna trecuta, 50 de studenti din cadrul University of York au cantat trei piese de muzica instrumentala pe laptopuri de la Apple, formand astfel cel mai mare ansamblu digital de acest gen din lume. Worldscape Laptop Orchestra, cum a fost denumit grupul, a compus melodiile si a pus la punct toate detaliile tehnice in aproximativ cinci saptamani. „Computerele devin instrumente muzicale in adevaratul sens al cuvantului“, se incumeta sa declare Ambrose Field, directorul Worldscape Orchestra. „Ceea ce am vrut sa facem noi, adica sa permitem unui numar de 50 de oameni sa creeze muzica prin intermediul laptopurilor, intrece limitele atinse pana acum de alte orchestre de acest gen din lume.“

    Componenta unei orchestre unde instrumentele muzicale sunt inlocuite de laptopuri nu este foarte diferita de cea a unei orchestre obisnuite. In continuare este nevoie de un dirijor, chiar daca acesta da comenzile prin intermediul unei aplicatii de mesagerie instantanee, de tipul Yahoo! Messenger sau Google Talk, iar asezarea muzicienilor este cea traditionala, pe grupuri de instrumente si pe randuri. O prima diferenta ar fi insa faptul ca „instrumentele“ nu sunt conectate la un singur sistem de sunet care capteaza simultan toata muzica, ci fiecare laptop are propriul set de boxe. In ansamblul muzical pot fi folosite insa pe langa laptopurile muzicale si instrumente obisnuite, cu toate ca muzica nu va fi deloc asemanatoare cu cea a orchestrelor obisnuite. Practic, ideea in sine a muzicii pe computere este de a crea sunete digitale diferite si nu de a reproduce in aceasta varianta opere ale lui Beethoven, de exemplu.

    Laptopurile nu sunt insa singurele echipamente „muzicale“. Tot cu ajutorul unei aplicatii software, si consola de jocuri video Nintendo Wii poate lua locul unui instrument. Mai exact, este vorba despre o chitara, fiind suficient ca posesorul sa faca miscari similare cu cele prin care ar canta la chitara, avand in mana telecomanda consolei.

    Muzica din taste

     

  • Vand online casa. Rog seriozitate

    Cred ca anunturile de mica publicitate din ziare au pierdut trenul in lupta cu internetul“, proclama Michael Cassidy, presedintele si directorul executiv al Undertone Networks, furnizor de servicii de publicitate online. „Sumele de bani puse in joc sunt in scadere de la an la an, cresterea vine dinspre online.“

    Punctul de vedere de mai sus pare necredibil, fiindca vine de la un om interesat ca ziarele sa piarda trenul publicitatii. Totusi, in SUA, evolutia spre online e sesizabila. Anunturile de mica publicitate care promoveaza case, masini, locuri de munca sau oferte turistice sunt de regula postate in sectiunile specializate de pe Google, Yahoo! sau pe diverse mari portaluri; in acelasi timp au inceput sa se dezvolte si site-uri specializate care, asemenea ziarelor de mica publicitate, cumuleaza pe o pagina de internet anunturi publicitare din foarte multe domenii. Pe acest segment a intrat recent si Facebook, reteaua sociala care a vandut luna trecuta un procent de 1,6% din actiuni catre Microsoft, pentru aproximativ 165 de milioane de euro. Compania britanica Fuzzle Media a dezvoltat o aplicatie software ce poate fi instalata gratuit de catre utilizatorii Facebook si care ofera acces la noua sectiune a retelei sociale, dedicata anunturilor publicitare. Mai mult, fiecare utilizator are posibilitatea sa dea un anunt pe Facebook, iar cei interesati pot cere detalii suplimentare tot pe paginile retelei sociale.

    Anunturile de mica publicitate de pe site-uri reprezinta in prezent o componenta importanta din publicitatea online, cumuland in jur de 17% din totalul cheltuielilor companiilor din SUA pentru reclame pe Internet, conform companiei de cercetare a pietei eMarketer. Cea mai populara metoda de publicitate online, care atrage in jur de 40% din bugetele companiilor, raman reclamele contextuale, afisate pe paginile de internet ale motoarelor de cautare, in timp ce 20% din publicitatea online este reprezentata de bannere afisate pe site-uri – versiuni online ale ziarelor, bloguri, retele sociale si in general pagini de internet furnizoare de continut – precum si de reclame sub forma de clipuri video, care au inceput sa castige teren in ultima vreme.

    Intreaga piata americana a publicitatii online este estimata sa ajunga anul acesta la aproape 14,7 miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat de eMarketer, urmand ca pana in 2011 sa se dubleze, pana la aproximativ 28,8 de miliarde de euro. In primele noua luni ale acestui an, piata a inregistrat o crestere de 26%, pana la 10,4 miliarde de euro, conform unui studiu realizat de Interactive Advertising Bureau (IAB) si PricewaterhouseCoopers, atingand un nivel record in perioada iulie-septembrie – 3,5 miliarde de euro.

    Cresterea de anul acesta si anul viitor nu va mai fi totusi chiar atat de mare pe cat se estimase anterior, pe masura ce un procent din ce in ce mai mare din bugetele pentru publicitate va fi alocat reclamelor low-cost, cum sunt anunturile publicitare, considera unii dintre analistii eMarketer. Iar aceasta tendinta va determina automat scaderea sumelor cheltuite in ansamblu pentru reclame online. Compania de cercetare Forrester Research manifesta insa optimism, apreciind ca piata publicitatii pe internet din SUA va inregistra cresteri destul de mari in urmatorii cinci ani, rata medie anuala estimata fiind de 27%, ceea ce ar insemna ca in acest ritm va depasi pragul de 45 de milioane de euro in 2012.

    De partea cealalta, faptul ca anunturile publicitare din ziare pierd din popularitate e greu de contestat. Tot pe piata americana, rata anuala de crestere a investitiilor pentru reclamele din ziare, de 30-40% in anii precedenti, s-a diminuat la 20 de procente in prima jumatate a acestui an si la mai putin de 15% in trimestrul al treilea, conform companiei de consultanta Media Post. Interesul mai redus al companiilor pentru mediul traditional de publicitate, pus pe seama migrarii spre internet, incepe sa afecteze industria de media, mai ales ca anunturile publicitare inseamna in SUA in jur de 70% din veniturile din reclame. In prima jumatate a acestui an, veniturile ziarelor americane (print) din reclame de genul anunturilor publicitare au scazut cu 16,5% fata de perioada similara din 2006, pana la 1,35 miliarde de euro, conform Newspaper Association of America (NAA). „Eu citesc in continuare ziare in format traditional, dar cand vreau sa cumpar un produs sau sa caut anumite servicii recurg tot la internet, pe site-uri precum Zillow, Amazon, Autobytel sau Craigslist“, spune Rick Edmonds, analist de business in cadrul Poynter Institute.

    Ziarele incearca sa-si schimbe strategia pentru a putea mentine interesul companiilor pentru reclama. Multe isi dezvolta foarte mult versiunea online, transformand astfel o parte din pierderile pe partea de print in castiguri pe internet. Altele investesc si detin procente din site-uri de anunturi publicitare, spune Charlie Diederich, directorul de marketing si publicitate al Newspaper Association of America. Gannett Company, spre exemplu, editorul a 85 de cotidiene americane, printre care si USA Today, si a aproape 1.000 de publicatii saptamanale, bilunare sau lunare, este una dintre companiile care se extind si in segmentul online, investind in site-uri specializate de mica publicitate. „Am anticipat schimbarile industriei si incercam sa ne adaptam la noile conditii si la preferintele de consum media ale cititorilor“, spune Tara Connell, vicepresedinte al departamentului de comunicare corporatista al Gannett. Compania a achizitionat participatii la mai multe site-uri de anunturi publicitare, printre care CareerBuilder.com, Cars.com si Apartments.com, acoperind astfel trei dintre cele mai importante segmente – anunturile pentru locuri de munca, masini si apartamente.

    O alta strategie, adoptata de editori precum Hearst, MediaNews sau Cox, este aceea de a incheia parteneriate cu companii din internet, in cazul de fata cu Yahoo!, pentru a afisa online reclame si anunturi publicitare. Initial, companiile de media au vizat acest parteneriat strict pentru anunturile de locuri de munca disponibile, publicate in cadrul sectiunii dedicate a Yahoo!, HotJobs, dar pe parcurs, tipul anunturilor s-a diversificat. Din noiembrie anul trecut, cand a fost formata acest parteneriat, si pana in prezent, contracte asemanatoare au semnat cu Yahoo! un numar de 22 de editori care reprezinta in jur de 400 de cotidiene americane. Pentru Yahoo!, acest parteneriat inseamna ocazia de a vinde spatiu de reclama pe paginile de internet ale ziarelor partenere. In ceea ce priveste companiile de publishing, beneficiile sunt clare: pe de-o parte isi pot creste veniturile din reclama in mediul online, iar pe de alta parte, avand alaturi un nume important in industria internetului, pot sa se adapteze la noile conditii din piata printr-o strategie orientata mai mult catre internet.

    Putini castiga