BusinessMagazin

Category: New Media

Informații de actualitate din afacerile în domeniul media – despre facebook, google, afaceri pe internet și alte lucruri utile

  • Trilulilucrocodilu

    Omul de afaceri francez Alexis Bonte a cumparat la jumatatea
    lunii mai un pachet de 41% din actiunile Trilulilu pentru 1.025.000
    de euro, devenind astfel actionar majoritar in companie, in posesia
    sa fiind deja un alt pachet de 10%, achizitionat in decembrie anul
    trecut pentru 100.000 de euro.

    Prima tranzactie a evaluat site-ul la suma de un milion de euro,
    valoare care in mai putin de jumatate de an a ajuns la 2,5 milioane
    de euro. In comparatie cu alte tranzactii petrecute in ultimul an
    pe piata din Romania, cifra este destul de mica. Dar aceasta a doua
    runda de investitii reprezinta, de fapt, inca un punct de reper in
    piata online din Romania, dupa cele de anul trecut, cand fondul
    american de investitii Tiger Global Management a cumparat
    participatii in companiile online Neogen si eJobs. In acelasi timp,
    demonstreaza ca mediul online romanesc a devenit interesant pentru
    investitori.

    Pe de-o parte, aceste tranzactii marcheaza inceputul achizitiilor
    pe care le-ar putea face in domeniu fonduri de investitii, dar si
    companii online deja consacrate pe piata internationala, cred o
    serie de jucatori din piata locala. Iar pe de alta parte, pentru ca
    modelul acestor povesti de succes ar putea motiva si alti
    antreprenori sa se implice in domeniul internetului.

    “Problema nu este lipsa ideilor, ci mai degraba lipsa curajului”,
    crede Sergiu Biris, directorul general al Trilulilu. In urmatorii
    ani, este de asteptat ca valoarea tranzactiilor care implica firme
    din mediul online romanesc sa ajunga la zeci de milioane de euro,
    potrivit lui Vlad Stan, directorul executiv al Navidoo si actionar
    in cadrul Vodanet.

    Pe langa semnificatia pentru piata online, pentru fiecare dintre
    actionarii Trilulilu, tranzactia inseamna si o suma care intra in
    buzunarele lor. Acestia au incasat intre 100.000 si 200.000 de
    euro, in functie de pachetul de actiuni cedat, cu exceptia lui
    Sergiu Biris, fostul actionar majoritar, caruia i-au revenit
    aproape 340.000 de euro.

    Pe langa suma platita pentru pachetul de actiuni, Alexis Bonte a
    facut si o investitie de 300.000 de euro in companie, bani care vor
    fi alocati dezvoltarii proiectului. “Trilulilu are nevoie in
    aceasta faza in special de resurse tehnice”, spune Bonte, adaugand
    ca si echipa de angajati ai companiei se va dubla pana la finalul
    acestui an, cand va numara 14 oameni.

  • Sa ne cunoastem colegii

    Pariul e acum deci in a gasi metode prin care sa reproduca, fie si doar artificial, mediul de lucru prielnic socializarii intre angajati. O solutie consta in transformarea aplicatiilor software utilizate in fiecare zi intr-o companie in aplicatii multimedia, prin intermediul continutului video si al unor elemente imprumutate de la site-urile de socializare. Cel putin asa sustin specialistii IBM care au dezvoltat Beehive, un portal online unde cei 386.000 de angajati ai IBM de la birourile din toata lumea, de la Boston si pana la Bangalore sau Beijing, pot discuta despre proiectele companiei si isi pot expune cunostintele, depasind mai usor barierele culturale sau diferentele de fus orar. Momentan, aplicatia este folosita de numai 27.000 de angajati IBM, care publica pe aceasta retea interna poze, clipuri video si informatii personale despre ei, “elemente care lipsesc atunci cand oamenii sunt in colturi diferite ale lumii”, spune Joan Morris DiMicco, unul dintre specialistii companiei, care a participat la dezvoltarea Beehive.

    In cadrul Intel a fost introdusa recent o aplicatie software unde angajatii isi pot construi o carte de vizita virtuala, adaugand detalii despre locul unde isi desfasoara activitatea, functia pe care o ocupa, fotografii si o scurta biografie. Acum, Intel cerceteaza daca prezenta in lumile virtuale de genul Second Life, unde pot fi reprezentate grafic sali de sedinte, birouri sau fabrici, ar putea contribui la stabilirea unei relatii ceva mai naturale intre angajatii din diverse zone unde este prezenta Intel. In special companiile din domeniul IT&C s-au aratat pana acum entuziaste in privinta folosirii lumilor virtuale pentru organizarea a diferite evenimente, de la traininguri, sedinte, intalniri informale si pana la – de ce nu – petreceri.

  • Emisarul special Yahoo! in Romania

    Totusi, slujba l-a gasit pe el: bloggerul Bogdan “Bobby” Voicu este de anul acesta managerul Yahoo! in Romania. Negocierile cu Yahoo! au inceput in a doua jumatate a lunii februarie, cand Bobby Voicu (29 de ani), asa cum e cunoscut in internetul romanesc, a primit un e-mail de la Zhengxi Danard, product marketing manager al companiei pentru Europa de Est, cu o propunere de colaborare.

    Au urmat o discutie telefonica de aproape o ora cu Danard, expunerea catorva idei privind o serie de scenarii date de Yahoo! si o intalnire informala la Istanbul cu un alt manager din companie, Voicu fiind la acel moment in Turcia, ca parte a planului sau de a face inconjurul lumii anul acesta. Apoi a batut palma cu cei de la Yahoo!, la jumatatea lui martie, cu toate ca in contractul de angajare incheiat pe un an, cu posibilitate de extindere, este trecuta data de 21 aprilie, diferenta de aproape o luna insemnand timpul necesar pentru incheierea formalitatilor.

    “Nu imi cautam un job. Cei de la Yahoo! m-au gasit pe LinkedIn si m-au contactat”, spune Bobby Voicu, care nu a fost singurul candidat pentru postul de comunity manager pentru Romania, compania intrand in legatura cu mai multi bloggeri romani. De ce bloggeri? Yahoo! a avut in vedere un om cu experienta in online, care sa inteleaga aceasta piata din punctul de vedere al nevoilor utilizatorilor. In plus, aceasta persoana trebuia sa aiba capacitatea sa stabileasca o legatura cu utilizatorii, determinand astfel mai exact care sunt asteptarile privind serviciile.

    O abordare asemanatoare a avut Yahoo! si in Turcia, concomitent cu recrutarea lui Voicu, numai ca persoana angajata acolo intr-o functie similara are un trecut profesional in industria telecom, sugerand astfel varianta ca directia de dezvoltare ar fi mai degraba serviciile mobile. Pentru bloggerul roman, ultimele saptamani au fost destul de incarcate, intrucat a preluat deja responsabilitatea de creare a unei legaturi intre companie si utilizatorii din Romania si se ocupa impreuna cu Yahoo! de trasarea strategiei pentru piata online.

    In acest sens, Darren Patterson, business development manager pentru Europa, se afla in saptamana in curs la Bucuresti pentru a negocia parteneriate legate de planurile urmatoare ale Yahoo! in Romania, ceea ce inseamna ca portalul Yahoo.ro ar putea fi mai aproape de lansare decat se asteapta pe piata. “Deocamdata nu pot da foarte multe date despre ce vom face”, spune Voicu, care tine sa precizeze insa ca directia de dezvoltare a companiei nu este sa creeze un centru de cercetare in Romania, mai ales in contextul in care are deja unul in Israel si a deschis recent un altul in India, ci sa consolideze comunitatea de utilizatori Yahoo!. In fond, cea mai mare parte dintre romanii cu acces la internet folosesc serviciile companiei americane – Yahoo! numara peste 8 milioane de conturi active pentru serviciul de e-mail si peste 7 milioane de conturi pentru Yahoo! Messenger.

    Cel putin in perioada urmatoare, Bobby Voicu va ramane singurul angajat al companiei in Romania. Echipa responsabila de aceasta piata este formata din doi oameni, dar project managerul responsabil de aplicarea strategiilor, desi este romanca, s-a stabilit de mai multa vreme la Paris si se va ocupa de aceasta divizie de acolo. Decizia lui Voicu de a accepta postul a fost motivata pe de-o parte de prestigiul corporatiei americane, dar pe de alta parte si de faptul ca “incepusem sa ma plafonez in ce priveste proiectele pe care le desfasor”. Desi nu i s-a impus, bloggerul isi va diminua implicarea in blogurile pe care le detine, chiar daca aceasta inseamna de fapt ca incasarile sale lunare nu vor mai fi la fel de consistente ca pana acum. “Componenta financiara nu a fost pe primul loc, motiv pentru care am ajuns foarte usor la o intelegere. Negocierea pachetului salarial cu Yahoo! a durat mai putin de cinci minute, eu neavand experienta unei asemenea negocieri”, spune Bobby Voicu.

    Licentiat in finante, asigurari, banci si burse de valori, dupa ce a terminat Academia de Studii Economice Bucuresti a lansat o serie de bloguri si site-uri, atat in limba romana, cat si in engleza, facandu-se astfel cunoscut in blogosfera romaneasca, si a devenit ulterior consultant in domeniul online, cu specializare in blogging si social media. Pana acum, majoritatea veniturilor lui au provenit de la blogurile in limba engleza, insa in afara de blogul auto Autounleashed.com (gratie caruia Voicu a ajuns anul trecut primul blogger roman invitat oficial la un eveniment de catre o companie straina – in speta, de catre Chevrolet la Detroit), nu vrea sa faca public numele celorlalte, argumentand ca pana acum a avut experienta “clonarii” unor bloguri in engleza de catre romani.

    Privita din perspectiva Yahoo!, angajarea unui reprezentant este justificata de planurile companiei de a deschide un birou in Romania in 2009 si de a oferi aici continut si servicii localizate. “Bobby Voicu va fi vocea Yahoo! in Romania. Prin el, compania va intra in dialog cu utilizatorii din Romania, va identifica zonele care trebuie imbunatatite pentru a oferi un continut local si servicii mai bune”, a declarat pentru Ziarul Financiar Zhengxi Danard, product marketing manager al Yahoo! pentru Europa de Est.

    In ce priveste vanzarea de publicitate online, compania americana va continua sa fie reprezentata de agentia MediaCafe, existand posibilitatea unei colaborari intre agentie si Bobby Voicu. “Anul acesta, vanzarile de reclame Yahoo! in Romania ar putea ajunge de ordinul sutelor de mii de euro”, sustine Mihai Fanache, managing directorul agentiei de publicitate, in conditiile in care intreaga piata de publicitate online este evaluata pentru 2008 la o suma cuprinsa intre 12 si 15 milioane de euro.

    Proiectele lui Bobby

  • Inchideti calculatoarele

    Cele doua exemple se incadreaza in fenomenul larg al dependentei de tehnologie, fata de care o forma de opozitie propusa de oameni ca Sarmiento sau Stallings este abtinerea totala, o zi pe saptamana, de la folosirea tehnologiei. “Cred ca multi dintre consumatorii de tehnologie ajung la un punct in care simt nevoia sa traga linia si sa ia o mica pauza”, spune Shanon Sarmiento. “Tehnologia ne solicita mult prea mult, asa ca o zi libera ne permite sa ne reconectam la lumea reala.”

    Ziua fara tehnologie este numita de unii “sabatul secular” sau “ziua deconectata” si a inceput sa fie adoptata, intr-un fel sau altul, de utilizatori din toata lumea, chiar daca pentru multi e imposibil sa ia o astfel de pauza in fiecare saptamana. Ariel Meadow Stalling si-a propus pentru anul acesta sa petreaca macar 52 de nopti de miercuri departe de laptopul conectat la internet, telefonul mobil, agenda electronica si celelalte echipamente pe care le foloseste. “Imi place tehnologia, dar pentru mine a devenit deja o problema”, explica Stalling, dand drept exemplu situatiile in care seara, in pat, incepe prin a-si citi mailurile si ajunge sa se uite in cele din urma la clipuri video pe YouTube, desi este foarte tarziu si urmeaza sa se trezeasca in doar cateva ore.

    Doi programatori din Canada, Denis Bystrov si Ashutosh Rajekar, au chiar in plan sa organizeze in luna mai o zi care sa fie recunoscuta la nivel global drept ziua fara tehnologie, mizand pe sustinere din partea celor care stiu ce inseamna dependenta de tehnologie – oameni ce scriu mesaje sau vorbesc la telefon in timp ce conduc si sunt nedezlipiti de laptop inclusiv in timpul mesei.

    “In 1999, cand vorbeam despre dependenta de lumea virtuala, toti au crezut ca exagerez si ca este vorba despre o gluma”, isi aminteste Dave Greenfield, directorul institutului Center of Internet Behavior din Connecticut. El estimeaza ca intre 1 si 10% dintre americani folosesc tehnologia intr-un mod care le afecteaza negativ vietile, iar ziua fara tehnologie ar fi un prim pas in abordarea acestei probleme.

  • Cinema pe consola de jocuri

    Nu demult, Bill Clarkson, student la Stanford, se plangea prietenilor pe blogul sau ca de fiecare data cand vrea sa vada pe televizor un film descarcat de pe internet prin serviciul Netflix, are nevoie de o multime de cabluri care ii invadeaza toata camera. Cablurile respective sunt cele prin care televizorul este conectat la computer astfel incat sa se poata comporta ca un monitor pentru PC. Clarkson este insa unul dintre putinii utilizatori de internet care folosesc aceasta metoda.

    In SUA, spre exemplu, numai 1,5 milioane de consumatori de internet si-au conectat pana acum cel putin odata televizorul la calculator, conform unui studiu realizat de compania de cercetare Park Associates. Acest dezinteres ar putea fi explicat prin faptul ca metodele de conectare implica fie o multime de cabluri intre cele doua aparate, fie un dispozitiv special, care de multe ori ocupa prea mult spatiu sau este costisitor.

    La o privire de ansamblu, desi au reusit sa obisnuiasca publicul cu filme si programe TV descarcate de pe internet, companiile de media s-au limitat doar la continut. Iar producatorii de echipamente par sa fi scapat din vedere ocazia de a le oferi oamenilor o metoda mai comoda de a urmari filmele descarcate de pe internet decat prin intermediul televizorului conectat la computer, cu ajutorul unor echipamente suplimentare.

    “Poate ca totul se rezuma la faptul ca utilizatorii nu mai vor sa cumpere inca o cutie mare si neagra pe care sa o plaseze undeva in sufragerie sau in dormitor”, spune Kurt Scherf, analist in cadrul Park Associates.

    AppleTV este un bun exemplu de astfel de “cutie neagra” prin intermediul careia utilizatorii pot descarca, contra cost, filme si multe alte programe TV pe care le pot viziona in voie pe ecranul televizorului. Dezavantajele unui astfel de dispozitiv tin nu numai de spatiul necesar depozitarii sale, cat si de spatiul de pe hard disk, care pentru multi este neincapator.

    Avand in vedere ca, din cauza protectiei drepturilor de autor, filmele nu pot fi stocate mai departe pe CD-uri sau alte unitati optice, in ciuda faptului ca au fost platite, echipamentele de genul AppleTV nu sunt cu mult mai apreciate de utilizatori decat hatisul de cabluri si fire care conecteaza televizoarele la computere.

    Nici Microsoft nu a avut mai mult succes cu al sau Media Center, sistem prin intermediul caruia utilizatorii pot inregistra programele sau filmele preferate direct in memoria calculatoarelor personale. Atentia industriei s-a concentrat in ultima perioada intr-o alta directie – posibilitatea de vizionare a filmelor descarcate de pe internet prin intermediul unor echipamente tot mai populare mai ales in SUA si Asia – consolele de jocuri video de ultima generatie.

    Anul trecut, compania Netflix a facut primul pas prin introducerea serviciului “Watch Instantly” in locul vechiului sistem de livrare a filmelor prin posta. Prin acest serviciu, compania le permite tuturor abonatilor sai sa aiba acces gratuit la o baza de date care cuprinde peste 8.000 de filme si emisiuni de televiziune.

    “Acesta este numai inceputul”, comenteaza Reed Hastings, directorul executiv al companiei. Planul companiei presupune colaborari cu marile companii din industria IT&C, precum LG sau Microsoft, Hastings urmarind sa extinda oferta de filme a Netflix pe cat mai multe console de jocuri de ultima generatie – Xbox 360 de la Microsoft, PlayStation 3 a Sony si Nintendo Wii.

    Seful Netflix spera sa extinda serviciul Watch Instantly pentru toate cele peste 23 de milioane de console vandute pana acum pe piata americana. Pentru Microsoft, colaborarea cu Netflix pare la o prima vedere lipsita de sens, dat fiind ca firma fondata de Bill Gates detine deja propriul serviciu de acest gen, Xbox Live, prin care le ofera celor peste 10 milioane de abonati aproximativ 5.000 de ore de filme si programe TV.

    Dar in competitia cu rivalul Sony pe piata consolelor, un avantaj de 75 de milioane de abonati, cati numara in prezent Netflix, justifica strategia Microsoft. Si Sony isi concentreaza atentia catre acest segment. Compania a anuntat de curand lansarea unui serviciu asemanator pentru posesorii de PlayStation care doresc sa descarce filme prin intermediul consolelor PlayStation3 sau PlayStation Portable (PSP).

    Reprezentantii Sony au precizat ca serviciul va fi lansat in cursul lui 2008. Pentru posesorii de console care nu sunt abonati Netflix sau nu folosesc serviciul Xbox Live al Microsoft, o alternativa o reprezinta TVersity, o aplicatie care face legatura intre calculatorul personal si orice tip de consola. Mai exact, TVersity transforma computerul intr-un server media la care se pot conecta toate dispozitivele pe baza de IP (internet protocol) din cadrul retelei locale.

    Serverul media creat de TVersity contine si o gama vasta de servicii de Internet TV si radio streaming. De departe cea mai avantajoasa caracteristica a TVersity este faptul ca este un program gratuit. In plus, TVersity este relativ usor de instalat, iar site-ul contine instructiuni de utilizare.

    Printre dezavantajele aplicatiei se numara insa faptul ca nu poate fi folosita decat pe computere care folosesc sisteme de operare de la Microsoft, precum si interfata saracacioasa, dupa cum spun unii dintre utilizatori. “Poate ca nu arata chiar ca ultimul model de interfata grafica, dar isi face treaba destul de bine. Am reusit sa imi conectez computerul la consola PS3, dar si la Xbox 360 fara nicio problema”, declara unul dintre colegii lui Bill Clarkson, si el impatimit al jocurilor.

    Competitia incepe sa se ascuta insa, TVersity avand deja de putin timp un concurent – aplicatia MyCasting, produsa de Orb Network. Trecand peste asemanarile dintre cele doua programe, MyCasting asigura compatibilitate totala cu toate tipurile de console, in special cu Nintendo Wii, Microsoft XBox 360 si Sony PlayStation 3. Programul este de asemenea gratuit si permite, pe langa accesarea fi sierelor video si audio, si vizualizarea fotografiilor la televizor.

  • De la hartie la pixeli

    Desi oamenii sunt impartiti in tabere evidente ? pro si contra cartilor digitale, asa-numitele e-carti, si a readerelor portabile ? sunt convinsa ca in fiecare dintre acestea exista persoane care mai fac schimb de roluri. Pentru ca avantajele acestor dispozitive sunt destule, iar un cititor inrait va prefera mereu sa poarte dupa sine mai putin de 300 de grame, cat cantareste un reader, in loc de kilograme de tomuri.
    Inca un segment de nisa, cititoarele de carti electronice incep sa fie intelese si acceptate, mai ales de cei care sunt mereu intre doua avioane, adica tocmai targetul producatorilor de astfel de echipamente.
    Birgir Jonsson, CEO la Infopress Group, este omul de afaceri care isi petrece timpul mai mult in aer decat la sol, pentru ca, prin prisma job-ului, face foarte des naveta Romania – Islanda. Lui Jonsson ii place sa citeasca atat presa, cat si carti, dar i se pare de multe ori incomod, mai ales daca este vorba de un ziar in format berlinez, de dimensiuni mari. Jonsson a citit prima data despre readere portabile, echipamente create special pentru cititorii de carti digitale, in urma cu doi ani, dar si-a achizitionat unul abia anul trecut. Atunci a descoperit la un prieten cat de comod este sa citesti in acest mod si, mai ales, cat de multe carti poti pune pe el. Managerul Infopress are un Sony Reader PRS-500 pe care si l-a achizitionat din America, pentru ca in Romania nu sunt inca disponibile, cu 300 de dolari (putin sub 190 de euro). “Sunt incantat de acest gadget, dar recunosc ca nu il folosesc decat cand gasesc incomod sa citesc in varianta ‘traditionala’, pentru ca mi se pare mult mai relaxant sa stau intins in pat si sa rasfoiesc o carte, spre exemplu.” Comentariile lui Jonsson in ceea ce priveste readerul de la Sony scot in fata si lucrurile negative, pentru ca managerului de origine islandeza spune ca i-ar placea ca imaginea sa fie color si ca il mai deranjeaza faptul ca pentru a putea citi are nevoie de o sursa de lumina externa. “In plus, cred ca si pretul ar putea fi mai accesibil, dar sunt convins ca odata cu cresterea concurentei pe aceasta piata pretul va scadea considerabil.”

    NU E CA IPOD
    La aparitia cartilor digitale, toata lumea s-a grabit sa spuna ca va veni sfarsitul erei cartilor analogice. Apoi, vocile stridente care sustineau “e-cartea” au devenit din ce in ce mai slabe, pentru ca la aparitia readerelor sa vuiasca din nou. Acum se credea ca readerele si cartile digitale vor cunoaste un boom similar cu cel al iPod-urilor si playerelor de melodii digitale, in general.
    Mai mult, o serie de studii sustineau in 2001, cand au fost vandute numai 43.000 de readere, ca pana in 2005 piata va putea sa absoarba intre 2,6 milioane si 28 de milioane de astfel de gadgeturi. O estimare deloc precisa care arata cat de mari erau asteptarile producatorilor si cat de ambigua era aceasta piata. Tot in 2001, specialistii din industrie (cei optimisti) prevedeau cresteri de 400% de la un an la altul pentru cartile digitale si sustineau ca numai piata americana va ajunge la o valoare de 25 de miliarde de dolari anul acesta. Cum este de fapt piata? In niciun caz asa cum se astepta, piata americana fiind estimata in prezent la 15-25 de milioane de dolari, potrivit lui Arthur Klebanoff, director executiv al Rosetta Books, editor de carti in format digital.
    Entuziasmul precoce al sustinatorilor de “hi-tech” a trecut cu vederea, la inceput, neajunsurile acestor dispozitive, dar au fost taxate aspru dupa o analiza mai atenta. In descrierea lor a inceput sa nu mai fie atat de folosit pretentiosul “hi-tech”, ci mai degraba obisnuitul “tehnologie”. Producatorii s-au vazut, astfel, nevoiti sa aduca imbunatatiri produselor, in speranta ca de aceasta data vor da lovitura. Cea mai mare nemultu?mire vizavi de readerele portabile se refera la faptul ca este foarte solicitant pentru ochi sa te uiti la un display pentru un timp indelungat. In plus, nici interfata nu este pe placul utilizatorilor, care mai sunt nemultumiti si de preturile ridicate ale acestor cititoare electronice portabile.

    SONY VS. KINDLE
    Sony crede ca a rezolvat unele dintre aceste probleme cu ajutorul unei functii suplimentare. Sistemul portabil de citire de la Sony, al carui pret a scazut sub 300 de dolari (190 de euro), este aproape cu 50% mai subtire – are 17,8 cm lungime si 12,7 cm latime – si cantareste doar 255 de grame. Ecranul dispozitivului are diagonala de 6 inci (15,2 centimetri), aproape la fel de mare ca o pagina de carte traditionala, pe hartie. Imbunatatirea majora vine insa de la tehnologia E Ink, numita Vizplex, care se caracterizeaza prin contrast ridicat si o rezolutie foarte buna, de 170 pixeli/inci.
    Displayul cu tehnologia E-Ink difera de monitoarele LCD, ecranul fiind alcatuit din microcelule cu doua stari, negru sau alb, in functie de gradul de incarcare cu energie electrica. Astfel, ecranul imbunatatit nu oboseste ochiul, consuma putin si poate fi citit si in lumina puternica a soarelui. In plus, tehnologia ofera si un unghi de vizibilitate real de aproape 180 de grade. Batalia pe piata readerelor se da intre Sony, care a fost primul producator de dispozitive de citire a cartilor digitale, si Amazon, unul dintre cele mai mari magazine online din SUA, consacrat pentru vanzarea de carte, ceea ce explica si baza de peste 90.000 de titluri. Amazon a lansat Kindle, la sfarsitul lui 2007, concurentul direct al Sony Reader PRS-500. La Kindle s-a lucrat timp de 3 ani, dupa cum declara Jeff Bezos, seful Amazon, in ziua lansarii. Si desi tot el admite ca este foarte greu sa inlaturi cartile traditionale, pentru ca ar insemna sa inlaturi o tehnologie veche de mai bine 500 de ani, Besoz spera ca strategia lui va fi mai buna ca aceea a concurentului Sony si readerul Kindle va fi produsul care va revolutiona aceasta piata de nisa.
    Un lucru deloc realist daca ne gandim la faptul ca exista cerinte esentiale ale pietei pe care Kindle nu le-a respectat. Spre exemplu, readerul de la Amazon se vinde la un pret cu 100 de dolari (63 de euro) mai mult decat varianta imbunatatita de la Sony. In plus, multitudinea de butoane ale dispozitivului nu corespunde designului minimalist cerut de tendintele in domeniu. Un plus pentru Amazon este insa faptul ca ofera gratuit accesul la internet wireless pe echipament, dar nu ofera accesul gratuit la cartile digitale, considerat un mare minus.
    In ceea ce priveste tehnologia, Kindle foloseste, ca si Reader-ul de la Sony, tehnologia E-Ink, prin care aduce foarte mult cu foile de carte obisnuita, pentru ca textul pare a fi scris cu cerneala. Probabil ca tocmai aceasta apropiere de cartea analogica era necesara pentru a atrage cumparatorii, daca este adevarat ceea ce a declarat Besoz in urma cu aproape jumatate de an: “Cartile se opun cu incapatanare digitalizarii”.

    DE UNDE LUAM E-CARTI?
    Principalul magazin online de unde se pot achizitiona si carti digitale este Amazon. Baza de date de pe Amazon contine peste 90.000 de titluri. O astfel de carte costa in medie 10 dolari (6,3 euro), iar pentru a transfera un document digital detinut deja pe echipamentul Kindle, un utilizator trebuie sa achite o taxa de 10 centi (6,3 centi). Pe langa carti, pe Amazon mai sunt disponibile si 11 titluri de ziare, printre care The New York Times sau The Wall Street Journal, iar pretul pentru o publicatie variaza intre 6 si 15 dolari pe luna (3,7 ? 9,4 euro), taxa ce acopera valoarea abonamentului si actualizarea automata a continutului prin reteaua wireless. Desi blogurile sunt gratuite, pentru a le accesa pe Kindle, un utilizator trebuie sa plateasca o taxa lunara de 1-2 dolari (0,6 ? 1,2 euro) catre Amazon. In Romania exista cateva site-uri in care sunt disponibile si biblioteci digitale, iar acestea sunt gratuite. Printre acestea se numara globusz.com care contine si titluri clasice precum “Amintiri din copilarie”, “Baltagul” sau “Hanul Ancutei”, gutenberg.org, cu publicatii straine la care au acces si romanii sau cartidigitale.lx.ro.

  • Un robot cu personalitate

    Cand o intrebi pe Jenn daca are copii, raspunsul vine repede: “cainele meu imi spune mereu ca si-ar dori sa am copii cu care sa se joace. Dar inca nu am”.
    Cu siguranta ca lansarea in cadrul serviciului de “Ajutor” de pe site-ul companiei Alaska Airlines/Horizon Air a unei asistente virtuale a fost privita cu scepticism de foarte multi utilizatori. Jenn este un fel de angajata la biroul de informatii al companiei care raspunde oral si in scris la intrebarile tastate de catre cel care le solicita, pune intrebari atunci cand este nevoie si deschide pagina web relevanta pentru solicitantul de informatii. Cu adevarat atractiv insa este faptul ca Jenn are personalitate. Se pare ca inventatorii ei s-au gandit ca oamenii ii vor adresa si intrebari personale la care acestia au formulat unele raspunsuri amuzante. Ceea ce inseamna ca poti avea o conversatie in toata regula, avand mereu sentimentul ca vorbesti cu o persoana reala, chiar daca raspunsurile sunt, in final, tot predefinite. In plus, este foarte pregatita pentru jobul de asistent, raspunzand prompt la intrebarile legate de zboruri, tarife sau rezervari.
    Mai mult, Jenn nu e enervanta. Este reprezentata pe site ca o tanara bruneta cu un zambet dragut. Vocea ei are inflexiuni potrivite. Tasteaza o intrebare, iar ea iti va raspunde intr-un mod inteligent. Iar pentru cei care cred ca o pot prinde in plasa cu intrebari prea personale, in momentul in care discutia aluneca prea mult in directii nepotrivite, Jenn sugereaza intr-un mod politicos ca e momentul sa revina la chestiuni de business.

    O INTERACTIUNE MAI BUNA
    Exemplul asistentei virtuale sustine ideea ca operatorii aerieni devin din ce in ce mai dependenti de site-urile lor, nu numai prin intermediul comenzilor directe, ci si prin veniturile auxiliare ce le revin din rezervarile facute pentru hoteluri si servicii turistice si chiar comertul de sine statator.
    Jenn a fost creata de o companie de IT din Washington, numita NextIT, care a urmarit sa simplifice interactiunea dintre oameni si computere, folosind comunicarea printr-un limbaj obisnuit, natural. Tehnologia de voce a Next IT depinde de felul in care sunt scrise (tastate) intrebarile, creandu-se o legatura directa intre modul in care sunt puse intrebarile si modul in care este dat raspunsul oral.
    Iar “angajarea” unei asistente virtuala nu a fost o decizie luata la intamplare. Jenn a fost de fapt rezultatul unui studiu facut de Alaska Airlines si Next IT. Studiul s-a facut pe focus-grupuri carora li s-a cerut sa defineasca tipul de informatie pe care l-ar solicita unei astfel de asistente, ce fel de voce ar trebui sa aiba si ce fel de personalitate ar fi potrivita pentru un astfel de personaj.
    Interactiunea de acest gen este intr-o continua dezvoltare, iar interesul utilizatorilor demonstreaza ca in viitor utilizatorii vor interactiona din ce in ce mai mult cu personaje virtuale. Iar asta justifica si incercarea companiilor de a intra pe acest segment de piata cat mai curand. Intr-un discurs tinut la Universitatea Carnegie Mellon, Bill Gates spunea ca Microsoft se dedica dezvoltarii unor metode mai sofisticate care foloseste tehnologie de discurs in doua directii pentru a imbunatati interactiunea dintre utilizatori si bazele de date. “Cautarea pe un site nu este intotdeauna o experienta extraordinara, pentru ca de cele mai multe ori nu stii exact ce cauti, si este dificil pentru motorul de cautare sa inteleaga mai mult decat cele cateva cuvinte cheie dupa care ai facut cautarea”, crede Fred A. Brown, fondatorul si managerul general al Next IT.
    Jenn evolueaza pe masura ce capata experienta din interactiunea cu oamenii. “Aceasta tehnologie (Jenn in acest caz) este antrenata si devine tot mai inteligenta cu timpul”, spune Brown.

    MAI DESTEAPTA CU FIECARE ZI
    Next IT a anticipat ca lumea va pune la incercare tehnologia. “Am construit personalitatea lui Jenn constienti fiind de faptul ca oamenii vor dori sa-i testeze limitele”, spune Jeff Brown, vicepresedintele Next IT. “Astfel, daca vor adresa intrebari de genul ?Esti maritata? sau ?Unde ai facut scoala??, ea o sa fie capabila sa raspunda inteligent. In felul acesta increderea oamenilor in acest proces creste semnificativ.” Cei de la Next IT spun ca vor sa o faca pe Jenn foarte desteapta, creandu-i acesteia, pe langa imaginea de agent virtual, si un trecut, prezent si viitor. Jenn evolueaza continuu, prin asta insemnand si faptul ca invata cand trebuie sa taca sau sa aiba grija asupra lucrurilor pe care le spune. In primele sale zile de munca, Jenn a raspuns la intrebarea daca Alaska Air a avut vreun accident. Ea a dat un raspuns detaliat despre prabusirea unui MD-80 in anul 2000, accident in care au murit 88 de oameni. La cateva zile dupa ce Jenn a raspuns la intrebare, a fost (probabil) instruita de departamentul de relatii publice, pentru a nu mai da niciun raspuns atunci cand intrebarea ii va fi adresata din nou.

    DE VORBA CU JENN

    TARGET: Cum te numesti?
    Jenn: Numele meu este Jenn.

    T: Eu sunt Victoria. Imi pare bine de cunostinta.
    Jenn: Si mie.

    T: Ok, e ciudat ? cati ani ai?
    Jenn: Sunt destul de tanara, sau cum am spune noi cei din lumea virtuala – noua. Dar imi place sa cred ca am experienta cuiva mult mai in varsta. Cu ce te pot ajuta?

    T: Esti casatorita?
    Jenn: Nu sunt casatorita, dar nu se stie niciodata la ce lucreaza inventatorii mei.

    T: Dar copii ai?
    Jenn: Cainele meu virtual spune frecvent ca ar dori sa aiba copii cu care sa se joace. Dar in acest moment nu am niciun copil.

    T: Pentru cine lucrezi?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air, impreuna cu o alta companie, numita NextIT, care m-a creat. Sunt prima creatie de acest gen din industria aeriana si sunt aici pentru a te ajuta sa navighezi rapid pe site-ul companiei si sa-ti raspund la intrebari. Cu ce te pot ajuta?

    T: Interesant. Mai spune-mi despre Alaska Airlines.
    Jenn: Buna intrebare. Nu sunt sigura ca pot raspunde. Te rog sa reformulezi intrebarea. Inteleg mai bine intrebarile simple.

    T: Cu ce se ocupa Alaska Airlines?
    Jenn: Nu sunt sigura ca inteleg intrebarea. Te rog sa o reformulezi.

    T: Nu conteaza. Catre ce destinatii zboara Alaska Airlines?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air ofera o gama larga de destinatii de zbor. Cauta pe aceasta pagina pentru a vedea unde zburam noi.

    T: Ai o harta a traseului?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air zboara in peste 80 de orase din SUA, Canada si Mexico. Poti vedea sau descarca ultimele harti ale companiei de pe site.

    T: Multumesc. La revedere!
    Jenn: La revedere!

  • Internet in autobuz.

    Inginerul David Parra petrece chiar mai mult timp online, durata drumului sau pana in Salt Lake City, unde lucreaza, fiind de 55 de minute. Cei doi isi incep mai exact ziua de munca imediat ce se urca in autobuz, intrucat mijloacele de transport in comun cu care circula dispun de acces la internet wireless.

    Astfel de servicii au inceput sa apara inca de acum patru ani pe piata americana. Mountain Metropolitan Transit din Colorado Springs a fost prima companie de transport care a adoptat internetul wireless in autobuze. Zeci de autobuze care circula pe strazile a peste 20 de orase din SUA, printre care San Francisco, Austin sau Seattle, i-au urmat exemplul, fiind dotate cu conexiune WiFi la internet, potrivit unui studiu realizat de American Public Transportation Association (APTA). Metropolitan Transportation Authority din New York a anuntat la sfarsitul anului trecut ca va extinde aceasta initiativa si in subteran, planurile sale fiind sa doteze 277 dintre statiile de metrou din New York cu internet wireless in urmatorii sase ani. “Pe viitor, internetul wireless va deveni un serviciu din ce in ce mai solicitat in asemenea mijloace de transport”, prevede William Miller, presedintele APTA.

    Desi apreciate de calatori, serviciile de internet wireless in autobuze, trenuri sau la metrou sunt insa departe de a fi ieftine. Investitia necesara pentru dotarea unui singur autobuz cu WiFi variaza intre 635 si 1.270 de euro, in functie de echipamente si de furnizorii de servicii. Costul pare la o prima vedere destul de ridicat, dar investitia ar putea fi amortizata destul de repede in cazul in care ar contribui semnificativ la cresterea numarului de calatori. Utah Transit Authority, spre exemplu, a constatat o crestere a numarului de utilizatori unici de internet wireless in autobuzele sale de la 500 in ianuarie, cand a fost lansat serviciul, la 2.500 luna trecuta.

  • Muzee pe internet

    “Mai toate muzeele, dar in special cele de arta, realizeaza ca internetul este o metoda prin care atrag publicul”, spune Ford Bell, directorul executiv al American Association of Museums, care reprezinta peste 6.500 de muzee membre.

    Muzeul de Arta Moderna din San Francisco, spre exemplu, ofera pe site interviuri video si audio cu artisti care vorbesc despre modul cum si-au realizat lucrarile, dar si cu vizitatori care isi exprima parerile referitor la muzeu si la obiectele de arta expuse. Muzeul de Istorie din Chicago ii invita pe cei ce intra pe site-ul sau sa descarce pe computerul propriu trei tururi virtuale din cadrul muzeului, pe care acestia le pot stoca in memoria unui player de melodii digitale si le pot asculta in timpul vizitei la muzeu.

    Unul dintre cele mai complexe site-uri apartine insa Muzeului de Arta din Indianapolis. Lansat in toamna anului trecut, site-ul ofera utilizatorilor acces la aproximativ 65.000 de lucrari din colectia muzeului, dar si continut de pe paginile YouTube, Flickr sau Facebook. “Pana acum ne-am descurcat de minune sa le spunem oamenilor care accesau site-ul unde se afla muzeul si unde isi pot parca masina, dar acum ne concentram pe imbogatirea continutului online”, explica Robert Stein, directorul de tehnologie al muzeului.

    Efectul se dovedeste pana acum remarcabil. Vizitatorii site-urilor de prezentare vin la muzee de 2,6 ori mai des decat cei care nu acceseaza aceste pagini de internet, potrivit unui studiu realizat de Institute of Museum and Library Services (IMLS) din SUA. “Dintre adultii participanti la studiu, 45% au vizitat ambele versiuni ale unui muzeu, online si offline, 5% au accesat doar site-ul, iar restul de 50% au mers la muzeu, fara a vedea insa si pagina online a institutiei”, afirma Mamie Bittner, director in cadrul IMLS.

  • Regula celor 30 de secunde

    in timpul clipurilor video. “Ambele modele au plusuri si minusuri. Deocamdata este prea devreme sa declaram vreun castigator, intrucat intreaga piata este intr-o perioada experimentala”, considera David Hallerman, analist in cadrul companiei de cercetare de piata eMarketer. Valoric, piata publicitatii video online in SUA este asteptata sa creasca pana in 2011 de peste 10 ori in comparatie cu 2006, pana la 4,3 de miliarde de dolari
    (2,7 mld. euro).

    In aceste conditii, cel putin pana acum, publicitatea video a atras sustinatori de ambele parti. CBS, spre exemplu, mizeaza pe reclamele sub forma de clipuri video independente, la fel ca la televizor, in timp ce Google testeaza cel de-al doilea model, prin care mesaje text sa fie afisate in timpul unui clip video obisnuit. Dar preferintele companiilor care investesc in reclame video le remarca mai degraba furnizorii de servicii de publicitate online. Firma Brightcove, care ofera reclame prin Google, afisate in timpul unui clip video, sustine ca majoritatea clientilor cauta de fapt reclame sub forma de clipuri video foarte scurte, care ruleaza la inceputul sau sfarsitul unui clip obisnuit, dar de natura sa nu le intrerupa vizionarea. Google refuza deocamdata acest tip de reclame, aducand argumentul ca majoritatea utilizatorilor nu au rabdare sa urmareasca 30 de secunde de reclama la inceputul unui clip video accesat pe YouTube. Mai cu seama ca multe dintre clipurile publicate acolo nici nu au macar 30 de secunde.