BusinessMagazin

Category: Special

  • Niste impozite fantoma

    Franta, promitand sa imbunatateasca protectia mediului,
    planuieste introducerea unui impozit pe emisiile de dioxid de
    carbon. In Finlanda, unde guvernul spune ca vrea sa amelioreze
    calitatea alimentatiei, s-au reintrodus taxele pe dulciuri si
    sucuri. La fel, Danemarca a adaugat tutunul si unele mancaruri
    grase pe lista produselor impozitabile.

    Marea Britanie abordeaza un alt plan, gandindu-se la o
    asa-numita taxa pe cal, impusa detinatorilor de animale, inclusiv
    de cai, indiferent de scopul pentru care acestia sunt crescuti (cai
    de povara, de curse sau de agrement).

    Toate aceste impozite ar putea fi prezentate ca avand
    justificari virtuoase, dar ele mai au ceva in comun: ajuta la
    astuparea gaurilor bugetare adancite de recesiune, de pachetele de
    salvare financiara a bancilor si de miliardele cheltuite pentru
    relansarea economiei.

    Intr-un moment cand liderii politici din Europa si Statele Unite
    se declara impotriva unor impozite suplimentare pentru clasa de
    mijloc, taxele sus-amintite au si avantajul de a creste veniturile
    fara sa atraga prea mult atentia asupra inaspririi conditiilor
    fiscale.

    Ca urmare, spun analistii, contribuabilii din California si pana
    in Copenhaga ar trebui sa se pregateasca pentru mai multe “impozite
    fantoma” – taxe indirecte, precum cele aplicate pe vanzari, sau
    micro-taxele percepute pentru servicii oferite gratis in trecut,
    cum este inregistrarea unui animal de companie.

    Asemenea taxe ar putea avea multiple beneficii pentru colectorii
    de impozite. Pe de o parte, ele sunt mai putin volatile si mai
    putin dependente de ciclurile economice decat impozitele aplicate
    companiilor sau cele pe venit. Pe de alta parte, ele sunt mai putin
    predispuse sa fie evitate si sunt mai ieftin de colectat. In fine,
    spun analistii, ele sunt in general si mai usor de introdus.

    “Politica intra aici in joc”, afirma Stephen Matthews, expert in
    impozite la Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
    Cresterea taxelor pe venit este mai mult “o solutie cand toate
    celelalte au esuat”.

  • Marele Orient petrolier

    Vara trecuta, Arabia Saudita a finalizat cel mai mare proiect
    petrolier al sau, deschizand pentru exploatare un nou teren capabil
    sa produca 1,2 milioane de barili zilnic – mai mult decat toata
    productia din Texas. Terenul, denumit Khurais, facea parte dintr-un
    ambitios program de 60 de miliarde de dolari menit sa creasca
    productia regatului saudit pentru a raspunde cererilor de energie.
    Se pare ca Arabia Saudita nu putea alege un context mai
    nepotrivit.

    Pe masura ce s-a redus cererea din cauza recesiunii globale,
    Arabia Saudita a fost fortata sa scada cu aproape un sfert
    productia. Dupa ce si-a majorat capacitatea de productie la 12,5
    milioane de barili zilnic, Arabia Saudita pompeaza acum circa 8,5
    milioane de barili zilnic, cel mai de jos nivel din anii ’90
    incoace.

    “2009 a fost la fel de dureros si pentru noi ca pentru restul
    lumii”, afirma Khalid A. Al-Faith, presedinte si director executiv
    al Saudi Aramco, gigantul petrolier detinut de regatul saudit, si
    un veteran al companiei, promovat in acest post la inceputul anului
    trecut. “Am avut aceleasi probleme de cash flow pe care le-a avut
    toata lumea. Dar ne-am revenit repede si, cu siguranta, tot ce avea
    o importanta strategica pentru noi a ramas neatins.”

    Recesiunea a grabit atingerea unui nou prag pentru Arabia
    Saudita si piata globala de energie. In vreme ce politicile
    economice de succes ale Chinei au pregatit drumul pentru o
    redresare rapida in acea parte de lume, recesiunea a provocat o
    scadere mai profunda a cererii in Statele Unite, unde consumul de
    petrol a scazut cu 10% fata de varful atins intre 2005 si 2007. Ca
    urmare, anul trecut Arabia Saudita a exportat mai mult petrol catre
    China decat catre Statele Unite. Desi exporturile catre Statele
    Unite ar putea renaste in acest an, pe termen lung, declinul
    cererii din America si cresterea importantei Chinei ar putea marca
    o schimbare fundamentala in geopolitica petrolului.

    “Credem ca avem de-a face cu o tranzitie pe termen lung”, spune
    Al Falih. “China este piata de crestere pentru petrol. Tendintele
    economice si demografice sunt evidente, viitorul sta in acea parte
    de lume.”
    Oficialii sauditi au facut cunoscut ca le convine o cotatie de 80
    de dolari pentru un baril de petrol. In ciuda cererii slabe si a
    stocurilor ridicate, contractele futures pe petrol au variat in
    jurul a 75 de dolari in ultimele sase luni.

    In Statele Unite, unii experti cred ca masurile de eficienta
    energetica, ca si spriijnul manifestat de guvern pentru
    biocombustibili si presiunile facute asupra companiilor industriale
    de a-si limita emisiile de dioxid de carbon, pun tara pe calea
    reducerii pe termen lung a consumului de petrol.

    Discutiile din America despre independenta energetica i-au
    iritat pe oficialii sauditi, care continua sa sustina ca tinta este
    nerealista si ar putea da peste cap pietele de energie prin
    subminarea investitiilor actuale, prin urmare ducand la preturi mai
    mari in viitor. Al-Falih spune ca sunt binevenite masurile de
    eficientizare energetica, dar a insistat ca si pentru urmatoarele
    cateva zeci de ani, combustibilii fosili vor continua sa domine
    cererea de energie.

  • Topul celor mai scumpe electrocasnice vandute in 2009

    Un sertar special pentru branzeturi, o zona Perfect Fresh pentru
    fructe si legume, distribuitor de apa si cuburi de gheata pe usa si
    un volum de 1.225 de litri – acestea sunt patru dintre dotarile
    enumerate in fisa celui mai scump produs electrocasnic vandut in
    2009, o combina frigorifica marca Miele, formata din trei corpuri
    si care a costat 93.000 de lei, mai mult de 100 de ori fata de
    pretul unei combine frigorifice adresate consumatorului de
    rand.


    “Perceptia legata de cat de scump este un produs tine mai mult
    de raportarea subiectiva a fiecarui client decat de un standard
    unanim acceptat de piata”, sustine Catalin Neagu, trade marketing
    manager Sony Vaio Romania si Moldova, precizand ca exista mai multe
    paliere de pret. Putem vorbi de produse entry level, mainstream sau
    premium, adauga el, insa de cele mai multe ori, un pret mai mare
    inseamna caracteristici superioare, finisaje mai bune.

    In prezent, piata produselor electronice si electrocasnice de
    lux este in Romania destul de restransa, cu vanzari de cateva
    milioane de euro anual, raportat la 1,42 miliarde, cat a fost piata
    totala, conform GfK. Proportia produselor premium vandute este insa
    mai mare aici fata de alte tari din Europa de Est, beneficiind in
    continuare de interesul consumatorilor cu venituri mari, atenti la
    specificatiile tehnice, dar mai ales la design si brand, sustine
    Neagu: “Produsele premium au fost mai putin afectate de criza fata
    de celelalte produse, fiindca se adreseaza unei categorii de
    clienti care nu face rabat la pret cand este vorba de
    calitate”.

    Comerciantii confirma spusele lui Catalin Neagu, sustinand
    faptul ca, in ciuda crizei, exista in continuare cerere pentru un
    cuptor sau un televizor de mii de euro, iar afacerile lor continua
    sa creasca. Situatia economica nu are de fapt legatura cu decizia
    individuala de achizitie, sugera pentru Ziarul Financiar Leo
    Popescu, director de vanzari al Miele Apliances Romania, fiindca
    mereu vor fi clienti care se ghideaza dupa dictonul “Sunt prea
    sarac ca sa-mi cumpar ceva ieftin”. In 2009, Miele Romania a
    inregistrat vanzari de 1,9 milioane de euro.

  • Ce va cumparati de Paste?

    Pentru anul acesta, sondajele privind intentiile de a cheltui de
    Paste si articolele din presa internationala referitoare la
    comportamentul de consum inclina in majoritate spre o concluzie
    optimista. Un exemplu: “Consumatorii tind inca sa cumpere mai mult
    din nevoie decat din impuls, dar din punctul de vedere al
    volumului, vanzarile cresc, pe masura ce oamenii devin mai
    increzatori (in sfarsitul crizei, n.n.)”, declara George Van Horn,
    analist la IBISWorld, o firma de cercetare a pietei din Los
    Angeles, citat de Bloomberg.

    Interesant e ca, atunci cand comerciantii sau analistii se
    refera la scaderea interesului consumatorilor de a cumpara anumite
    produse de Paste in locul altora, explicatiile tin mai curand de
    alti factori decat de criza economica si de grija pentru bugetul de
    familie – moda, comoditatea, interesul pentru silueta sau
    obiceiurile locale de consum.


    Vezi aici estimari privind cheltuielile si obiceiurile de consum de
    Paste in mai multe tari

    Una peste alta, publicarea estimarilor privind consumul de Paste
    si popularizarea in presa a ofertelor de Paste ale diverselor
    categorii de companii, de la restaurante la vanzatori de dulciuri
    sau producatori agricoli, are rolul de a sustine atat asteptarile
    comerciantilor, cat si dorinta consumatorilor de a auzi vesti bune
    despre mersul economiei.

  • Grecia, simbolul problemelor viitoare ale Europei

    Vasia Veremi o fi avand doar 28 de ani, dar fiind coafeza in
    Atena, e foarte constienta ca, potrivit unei legi inca in vigoare
    si care catalogheaza meseria ei in clasa celor potential daunatoare
    sanatatii, are dreptul sa se pensioneze la 50 de ani.

    “Eu folosesc sute de substante chimice in fiecare zi, coloranti,
    amoniac si altele”, spune ea. “Credeti ca nu e riscant? Oamenilor
    ar trebui sa li se dea dreptul sa se pensioneze la o varsta
    decenta. Nu suntem facuti sa traim 150 de ani.” Poate ca nu, dar e
    dificil sa explici strainilor de ce guvernul grec a identificat cel
    putin 580 de categorii de munci potential daunatoare, care le dau
    dreptul celor ce le practica sa se pensioneze la 50 de ani in cazul
    femeilor si la 55 de ani in cazul barbatilor.

    Sistemul pestrit al pensionarilor anticipate din Grecia a
    contribuit la scaparea de sub control a cheltuielilor de la buget,
    ceea ce a dus la criza datoriei publice cu care se confrunta tara
    in prezent. Numarul pensionarilor va creste accelerat in anii
    urmatori, iar investitorii vad ca statul nu are suficiente rezerve
    pentru a acoperi astfel de costuri, ceea ce face si mai greu pentru
    Grecia sa se imprumute la dobanzi rezonabile. Ca o consecinta a
    deceniilor de targuieli intre sindicatele puternice si guvernele
    slabe, Grecia a promis pensionari anticipate pentru circa 700.000
    de oameni, adica 14% din forta de munca a tarii, ceea ce duce la o
    varsta medie de pensionare de 61 de ani, una dintre cele mai mici
    din Europa.

    Legea include si unele munci periculoase, ca mineritul si
    dezamorsarea de incarcaturi explozive. Ii protejeaza si pe
    prezentatorii de radio si televiziune, care se presupune ca risca
    imbolnaviri cu bacterii din microfoanele folosite, si pe
    instrumentistii suflatori, care pot avea reflux gastric cand canta
    la instrumentele respective. Grecia s-ar putea sa ofere doar un
    indiciu timpuriu pentru problemele care stau sa vina. Tari mai
    mari, ca Germania, Franta, Spania si Italia, s-au bazat zeci de ani
    pe un stat foarte larg la punga, finantat de un sistem rigid de
    impozite menite sa mentina pacea politica. Acum, guvernele sunt
    presate sa-si reevalueze angajamentele generoase cu privire la
    pensii, confruntate fiind cu cresterea numarului de pensionari,
    dupa ce criza economica a scos dintr-odata la suprafata cel putin o
    parte din aceste costuri ascunse.

  • Razboiul Apple – Google, prin prisma iPhone vs Nexus One

    Parea inceputul unei frumoase prietenii. Cu trei ani in urma,
    Eric E. Schmidt, directorul executiv al Google, se grabea sa urce
    pe o scena din San Francisco ca sa-i stranga mana lui Steve Jobs,
    CEO si cofondator al Apple, si sa-l ajute sa dezvaluie o minunatie
    de gadget, iPhone-ul, in fata sutelor de jurnalisti si de fani
    extaziati, adunati la expozitia anuala MacWorld.

    Google si Apple colaborasera ca sa faca functionale pe iPhone
    serviciul de cautare si cel de harti de la Google, au spus cei doi
    catre public, iar Schimdt chiar a glumit, adaugand ca respectiva
    colaborare a fost atat de stransa, incat cei doi ar trebui pur si
    simplu sa-si puna la un loc companiile intr-una singura cu numele
    de “AppleGoo”.


    “Steve, felicitarile mele!”, i-a zis Schmidt aliatului sau
    corporatist. “Acest produs va fi tare.” Jobs a primit complimentul
    cu un zambet pe toata fata. Astazi, o asemenea caldura ar fi greu
    de imaginat. Jobs, Schmidt si companiile lor s-au angajat intr-o
    batalie dura privind viitorul telefoanelor mobile si al
    aplicatiilor pentru ele, cu implicatii care reverbereaza in
    intregul peisaj dgital.

    In ultimele sase luni, Apple si Google s-au duelat in achizitii,
    patente, directori, consilieri si aplicatii pentru iPhone. Jobs si
    Schmidt au tras fiecare in compania celuilalt, atat prin
    intermediul presei, cat si in discutiile cu propriii angajati.


    Luna aceasta, Apple a dat in judecata HTC, producatorul taiwanez
    de mobile care folosesc sistemul de operare Android, sustinand ca
    HTC a violat patentele iPhone. Miscarea a fost considerata de multi
    ca inceputul unui asalt juridic al Apple impotriva Google, ca si o
    incercare de a zadarnici planurile Google in a-si extinde dominatia
    in zona dispozitivelor mobile.

  • Dupa Grecia, se pregateste Anglia

    Lira sterlina a atins recent minimul fata de dolar din ultimele
    zece luni. Scaderea lirei a urmat unui declin abrupt de la 1
    martie, dupa ce sondajele au aratat ca opozitia conservatoare si-a
    pierdut avansul considerabil in cursa electorala. Fara o majoritate
    politica puternica, care sa atace problemele fiscale spinoase ale
    tarii, investitorii ar putea sa ceara dobanzi tot mai mari pentru
    imprumuturile acordate guvernului, creand conditiile pentru o
    evolutie in forma de W a crizei – adica o recesiune care se
    intoarce dupa un scurt reviriment – daca nu chiar mai rau.

    Investitorii s-au ingrijorat ca parlamentul va fi prea
    fragmentat dupa alegerile din mai ca sa mai aduca pe linia de
    plutire finantele tulburi ale Marii Britanii, iar aceasta a
    influentat negativ randamentul obligatiunilor guvernamentale
    etalon, cu scadenta la zece ani (“gilts”).

    “Daca chiar vreti sa vedeti o problema fiscala, uitati-va la
    Marea Britanie”, spune Mark Schofield, strateg pentru instrumentele
    de investitii cu venit fix la Citigroup. “|n Europa, deficitul
    mediu e de 6% din PIB, iar in Marea Britanie e de 12%. Si acesta e
    doar inceputul.”

    De la intensa interventie fiscala a guvernului laburist din 2008
    si 2009, randamentele datoriei publice guvernamentale britanice au
    ajuns sa fie printre cele mai mari din Europa. La o scara mai
    larga, care include si datoriile populatiei si ale companiilor,
    nivelul total al datoriei din Marea Britanie este al doilea din
    lume dupa cel al Japoniei, de 380% din produsul intern brut,
    potrivit unui raport recent al companiei de consultanta
    McKinsey.

    In ultimele saptamani, atentia s-a concentrat pe potentialele
    probleme cu rambursarea datoriei din Grecia, Portugalia si Spania,
    tari unde costurile imprumuturilor au crescut ametitor, odata cu
    deficitele, pe masura ce investitorii au cerut dobanzi tot mai mari
    care sa compenseze riscul de a imprumuta aceste state.

    Dar recenta prabusire a valorii lirei si recenta crestere a
    randamentului pentru obligatiunile britanice cu scadenta la zece
    ani, pana la peste 4%, sugereaza ca investitorii se pregatesc sa
    reevalueze situatia fiscala a tarii. Randamentul este venitul anual
    al investitorului din obligatiuni, ca procent din costul total al
    acestora, si creste invers proportional cu valoarea
    obligatiunii.

  • Miracolul galic

    Traditia de 320 de ani a companiei franceze HB-Henriot din
    Quimper, cel mai mare producator artizanal de faianta, nu i-a
    asigurat nicidecum protectie impotriva puternicei concurente
    asiatice, a unui euro puternic si a crizei economice prin care au
    trecut principalele sale piete de export.

    Aceasta combinatie toxica ar fi dus-o probabil la disparitie,
    dar HB-Henriot e o companie franceza si guvernul de la Paris a
    intervenit salvand compania si pe cei 54 de angajati. Ca parte a
    unui program national de sustinere a companiilor, guvernul a
    accelerat platile si rambursarile de taxe, a amanat incasarea unor
    taxe, a oferit subventii pentru fiecare angajat pastrat si a oferit
    garantii pentru creditele pentru firmele mici si mijlocii.

    Compania este un exemplu pentru felul cum Franta s-a dovedit
    surprinzator de stabila in furtuna economica europeana. |n vreme ce
    Grecia se zbate ca sa evite falimentul sau apelul la salvarea cu
    banii altora, Spania si Portugalia privesc nelinistite, Suedia
    recade in recesiune, Germania s-a vazut cu un deficit bugetar
    record, iar Marea Britanie se confrunta cu deficite si datorii
    comparabile cu ale Greciei, situatia Frantei pare solida. A fost
    prima tara occidentala care a iesit din recesiune in ultimul
    trimestru al lui 2009 si a continuat sa afiseze o relativa
    soliditate, pe cand Germania si celelate economii mari ale Europei
    se confrunta cu perspectiva unui nou regres.

    Pe cand criza se adancea in 2008, Franta a dezvoltat o strategie
    care se concentra pe salvarea companiilor si a locurilor de munca,
    uneori spre iritarea partenerilor sai europeni; a impulsionat
    investitiile in crearea de noi locuri de munca, a sprijinit bancile
    si le-a presat sa acorde imprumuturi si a permis ca deficitul sau
    bugetar sa ramana pentru inca cativa ani binisor peste limitele
    zonei euro.
    Franta a fost de asemenea norocoasa pentru ca nu a fost nici
    concentrata pe exporturi, ca Germania, si nici atat de puternica
    precum Marea Britanie sau Statele Unite. Alexandre Delaigue,
    economist si autor al blogului Econoclaste, spune frust ca “Franta
    a fost afectata mai putin pentru ca imobiliarele erau aici mai
    putin importante decat in Spania sau in Irlanda, sectorul financiar
    mai putin dezvoltat decat in Marea Britanie si pentru ca era mai
    putin expusa la Europa de Est decat Germania”.

  • Revenirea Germaniei e buna, dar face rau altor tari

    Glasbau Hahn ar putea fi cu usurinta confundat cu unul dintre
    service-urile sau magazinele de instalatii care predomina intr-un
    fost cartier industrial aflat la cativa kilometri de cartierul
    financiar al Frankfurtului.

    Producatorul de sticla – o afacere de familie, cu 140 de
    angajati, fara a-l socoti pe nepotul Hahn care conduce
    operatiunile, este insa un exemplu perfect de companie mica si
    foarte bine orientata, din categoria celor care ar putea propulsa
    Germania din nou pe orbita cresterii economice.

    Paradoxul este ca tocmai asemenea companii fac viata dificila
    pentru partenerii Germaniei din Uniunea Europeana. Glasbau Hahn
    este o companie multinationala in miniatura, care face peste 60%
    din cifra de afaceri in exteriorul tarii si care domina ingusta,
    dar foarte profitabila sa nisa: piata globala de cutii de sticla
    pentru exponatele din muzee. Chiar mumia faraonului Tutankhamon se
    afla intr-o vitrina cu climat controlat facuta in atelierul Glasbau
    Hahn, aflat langa un depou si peste drum de un showroom Fiat.

    Pe masura ce Glasbau Hahn si mii de alti mici exportatori
    germani isi revin dintr-un 2009 dramatic, ei dau Uniunii Europene
    acel atat de necesar impuls de crestere. Din nefericire, o parte a
    succesului lor se realizeaza in dauna unor tari ca Grecia, Spania
    si Portugalia.

    Aceste asa-numite tari de la periferia UE au ajuns la datorii
    masive in parte pentru ca au cumparat mult prea multe Mercedesuri
    si alte bunuri fabricate in Germania si in alte parti, fara a mai
    produce destule bunuri de export in compensatie.

    De fapt, marfurile din Grecia, Spania si Portugalia erau adesea
    necompetitive pentru ca in ultimul deceniu aceste state au lasat
    salariile sa creasca mai repede decat productivitatea si au devenit
    prea scumpe.

    In acelasi timp, Germania – o natiune de economi – a exportat
    mai mult decat a consumat, profitand de pe urma vecinilor cu mana
    larga, dar neraspunzand prin achizitia unei cantitati comparabile
    de marfuri de import.

  • Fata intunecata a Toyota

    La Kariya, in fieful producatorilor auto din Japonia, Toyota se
    confrunta cu un nivel al oprobriului public nemaiintalnit pana
    acum. Indiferent ce s-ar fi intamplat, odinioara compania putea
    conta pe o loialitate nestirbita in acest orasel unde sirurile de
    furnale si de uzine cu acoperisuri metalice rasar ca dintr-o carte
    de Dickens. Dar dupa ani de trecut prin chinurile reducerilor de
    costuri de la Toyota, unii dintre muncitori si dintre furnizori –
    fosti sustinatori ai companiei – se simt acum oarecum razbunati de
    recentele probleme ale companiei.

    Schimbarea isi are radacinile in schimbarea de atitudine a
    corporatiilor japoneze. Comunitati precum cea din Kariya, care
    odinioara aveau relatii aproape familiale cu Toyota, s-au simtit
    uitate de cativa ani, dupa ce relatiile sociale din tara s-au
    schimbat. Angajarea la un loc de munca era odinioara pentru toata
    viata, situatie care a disparut. Toyota a restrictionat acum si
    cresterea salariilor, iar de-a lungul timpului a redus pozitiile
    contractorilor pe termen scurt si a presat furnizorii sa scada
    preturile.

    De zeci de ani, fabrici de mici componente auto ca Sankyo Seiko
    erau in anturajul loial al Toyota si munceau din greu intr-un
    relativ anonimat ca sa aprovizioneze gigantul. Dar incercarile
    producatorului auto din ultimii ani de a obtine preturi tot mai
    mici au scos din afaceri multe astfel de companii. Dupa reduceri
    succcesive de pret, Toyota le plateste acum cu circa 30% mai putin
    decat in urma cu zece ani in ciuda preturilor tot mai mari la
    materia prima, afirma multe dintre companii.

    “Toyota ne tot inghesuie, ca si cum ar incerca sa stoarca apa
    dintr-un prosop uscat”, spune Masayuki Nishioka, 49 de ani, a carei
    uzina din Kariya face chederele de la ferestrele automobilelor
    Toyota.

    In ianuarie, proprietarul Sankyo, Teruo Moewaki, n-a mai
    rezistat. A aparut la o televiziune locala si a facut ceva de
    negandit: a criticat Toyota, a anuntat ca nu va mai accepta comenzi
    de la producatorul auto sau de la diviziile sale. “Am spus la TV
    tot ce vor sa spuna ceilalti, dar le e frica sa spuna in gura
    mare”, declara Moewaki, 60 de ani, stand in atelierul in care el si
    alti trei angajati opereaza utilajele prafuite. “Toyota tot spunea
    ca suntem cu totii o mare familie. Dar acum ne tradeaza.”
    Izbucnirea l-a transformat pe Moewaki intr-o celebritate locala.
    Dar el nu e singurul care a vorbit pe fata. Multa lume spune ca
    pana si in vremurile bune Toyota nu a crescut salariile angajatilor
    si a fortat furnizorii de componente sa reduca drastic preturile,
    chiar daca oricum facea profituri record. De cand a inceput criza
    globala, zic acesti critici, Toyota a dat afara mii de muncitori si
    a constrans si mai mult producatorii de componente.